Șc Posliceală Sanitară Alexandria

Modulul MICROBIOLOGIE, VIRUSOLOGIE SI PARAZITOLOGIE

Tema Virusurile gripale

Virusul poliomielitei

VIRUSURILE GRIPALE

Virusul gripal este un ribovirus, membru al familiei Orthomyxoviridae.

La suprafața virusului se afla două structuri antigenice specifice:
- Hemaglutinina – care conferă virusului capacitatea de atașare la
celula gazdă;
- Neuraminidaza – care asigură pătrunderea virionului în celula
gazdă.
Modificările produse în structura hemaglutininei și a neuraminidazei
determină diferitele tulpini ale unui tip de virus.
Există trei tipuri de virusuri gripale și anume : A, B, C.
Virusul gripal A:
- este cel mai frecvent întâlnit;
- a fost izolat atât la om cât și la mamifere și păsări;
- poate afecta toate grupele de vârstă;
- produce îmbolnăviri grave;
- determină pandemii și epidemii extinse;
- are variație antigenică majoră.
Virusul gripal B:
- Este întâlnit numai la om;
- Afectează în special copii;
- Produce îmbolnăviri ușoare;
- Determină epidemii locale și regionale;
 - Are o variație antigenică minoră.
Virusul gripal C:
- Este un patogen strict uman;
- Determină cazuri sporadice sau mici epidemii locale;
- Simptomatologia este minimă sau chiar absentă;
- Are variație antigenică aproape nulă.

Gripa, este cea mai frecventă infecție acută a aparatului respirator. Se

apreciază că în fiecare an în intervalul noiembrie-aprilie, aproximativ 20-30%
dintre indivizi prezintă cel puțin un episod gripal.
Virusul se transmite cel mai frecvent prin picăturile Pflugge (
picăturile de salivă eliminate în timpul tusei, strănutului, vorbirii). Mai rar se poate
transmite și prin obiecte contaminate.
Perioada de incubație este de 1-5 zile. Tabloul clinic cupride manifestări de
ordin general – astenie, febră, frison , cefalee, dureri musculare și manifestări
respiratorii ( tuse , strănut, rinoree, obstrucție nazală).
În absența complicațiilor, manifestările acute durează între 3-5 zile, urmând
perioada de convalescență în care mai pot persista tusea, febra moderată și astenia.
Printre complicații se numără pneumonia, otita medie, encefalita.
Îmbolnăvirile repetate de gripă se explică prin variația antigenică a virusului
gripal.
Tratament
Tratamentul igienodietetic cuprinde: repaus la pat, izolarea bolnavilor, aport
hidric crescut.
Tratamentul simptomatic: antipiretice , antialgice, antitusive, expectorante,
decongestionante nazale.
Tratamentul profilactic, metodele nespecifice includ evitarea aglomerației, a
frigului și limitarea contactului cu persoanele bolnave de gripă.
Principala metodă profilactică este administrarea vaccinului antigripal. Prin
vaccinare, se introduc în organism antigene virale care nu determină îmbolnăvire,
ci stimulează producția de anticorpi.
 VIRUSUL POLIOMIELITEI

Poliomielita este o boală infecțioasă virală acută cauzată de infecția cu

virusul poliomielitic, un ribovirus, neanvelopat care aparține familiei
Picornaviridae. Transmiterea se face pe cale respiratorie sau digestivă,
prin mâini murdare, obiecte, apă sau alimente contaminate.
Factorii favorizanți ai transmiterii virusului sunt :
- anotimpul cald
- aglomerația ;
- igiena precară;
- nivelul scăzut de educație sanitară.
Poliomielita este o boală infectocontagioasă care afectează în primul rând
sistemul nervos central, putând determina în unele cazuri paralizii flasce ale
membrelor.
Perioada de incubație este de 7-14 zile, iar contagiozitatea este maxima spre
sfârșitul aceastei perioade, prin secreții nazo-faringiene, dar și prin materii fecale.
Multiplicarea virală are loc la nivelul porții de intrare, în orofaringe sau în
intestinul subțire. Diseminarea se produce pe cale hematogenă, iar virusul se poate
cantona și replica la nivelul neuronilor motori spino-bulbari, ducând la apariția
paraliziilor. Astfel, tabloul clinic poate merge de la simptome respiratorii sau
digestive nespecifice până la îmbolnăviri grave.
Cea mai severă manifestare a bolii este paralizia. Aceasta se instalează în
decursul primei săptămâni, cu afectarea unuia sau ambelor membre inferioare sau
superioare și a musculaturii toracelui. Afectarea mușchilor respiratori poate duce
la deces, în absența instituirii respirației artificiale . Paralizia este o complicație
rară a infecției cu virusul poliomielitic.
Retrocedarea paraliziilor și recuperarea pot dura de la cateva luni la 1-2 ani.
Vindecarea se poate face complet sau cu sechele definitive( paralizii definitive,
atrofie musculară, deformări ale coloanei și bazinului).
Identificarea virusului este posibilă prin izolarea acestuia pe culturi de
celule, prin evidențierea genomului viral prin reacția de amplificare genică după
reverstranscriere ( RT PCR) sau serologic.
Profilaxia se realizează prin vaccinare, vaccinarea antipoliomielitică face
parte din vaccinările obligatorii la noi în țară.