VHF = febre virale hemoragice

Boala acuta sistemica exprimata prin:

- febra,
- semne nespecifice,
- simptome,
- evolutie spre manifestari hemoragice
sistemice si soc.
VHFs = produse de virusuri ARN, care
sunt impartite in 4 familii (vezi foto).

TRANSMISIE PRIMARA
In functie de tipul de virus, boala se poate
transmite la om prin directa expunere la sangele
contaminat sau dejectiile rezervorului de animale
sau
prin muscatura de artropode.
TRANSMISIE SECUNDARA
Interumana, apare in cazul v. Ebola, Marburg,
febra
hemoragica de Congo, si in special v. febrei de
Lassa.

si

VHF: -

instabilitate microvasculara = alterarea hemostazei;

- sangerarile externe se vad foarte rar;

Dupa contaminare virusul se multiplica in tesuturile locale si
ganglioni regionali.
Diseminarea infectioasa se produce prin limfa si sange la organe
tesuturi: splina ,ficat, ganglioni, suprarenale, plamani si endoteliu.
La supravietuitori, virusul este eliminat rapid, cu exceptia
corneelor ochilor, gonade - se poate transmite sexual dupa boala
acuta (Ebola, Marburg, Lassa). Relatiile sexuale neprotejate nu
sunt permise trei luni dupa boala acuta .
Patogeneza celor mai multe VHF
- afectarea imunitatii celulare prin viremie care nu poate fi
controlata;

RASPANDIRE GEOGRAFICA:

Pana in prezent au fost semnalate imbolnaviri umane

si
izbucniri epidemice numai in Africa (Sudan, Coasta de
Fildes,
Liberia, Gabon, Uganda, Congo). De semnalat este faptul
ca
izbucnirea epidemiei a avut loc si in orase, nu numai in
zonele rurale. Primul caz a fost descris in 1976, cand au
fost
semnalate doua izbucniri epidemice simultane in Sudan si
Zair la o distanta de 850 km. Au fost in total 602 cazuri,
din
care 431 decese (71%). Sursa initiala de infectie a ramas
necunoscuta in ambele focare. Urmatoarea epidemie a
izbucnit in Congo in 1995 cu 316 cazuri si 245 decese,
dintre
care 75 de medici, asistente si infirmiere.
In 8 august 2014, este pentru prima data cand OMS
declara ca o izbucnire epidemica produsa de Ebola este o
urgenta internationala de sanatate publica. Astfel OMS
considera ca in acest moment un raspuns international
coordonat este esential pentru a opri si reduce
raspandirea la
nivel international a infectiei cu virusul Ebola.

Virusul Ebola face parte, impreuna cu virusul

Marburg, din familia Flaviviridae, genul Filovirus,
denumire data dupa aspectul filamentos al
virusurilor. Exista 5 specii de v. Ebola: Zair,
Sudan
(identificate in 1976), Coasta de Fildes
(identificat
In 1994), Bundibugyo (identificat in Uganda in
2008) si Reston (specie nepatogena pentru om,
Identificata in 1989 in S.U.A. la maimutele macac
provenite din Filipine si,mai recent de la porci).
Izbucnirea epidemica in prezent este cauzata
de virusul Ebola Zair.
Virusul Ebola este un agent patogen extrem de
virulent si este considerat, conform
Nomenclatorului agentilor patogeni cu potential
bioterorist, ca arma biologica de categoria A.

VIRUSUL EBOLA

INCUBATIE: este cuprinsa intre 2 si 21

zile, cu o medie de 8 9 zile.
SEMNE PRECOCE: febra inalta,
faringita, alterarea starii generale,
artralgii, mialgii, eruptie, hiperemia
conjunctivala bilaterala
Faza prodromala
Simptome gastrointestinale: greata,
varsaturi, dureri in etajul abdominal
superior (se poate confunda cu
apendicita acuta sau alte afectiuni de
tip abdomen acut), diaree.
La acestea se mai adauga
hepatomegalie, splenomegalie,
ulceratii la nivelul faringelui, limbii,
buzelor, adenopatii generalizate,
conjunctivita, fotofobie.

Progresive spre soc si hemoragii:

fata inexpresiva, sangerari la locul punctiei
venoase
sau la nivelul mucoaselor, hematom, melena,
metroragii,
petesii, epistaxis ,hemoragii gingivale, miocardita.
!! Hemoragiile nu apar in primele 48 de ore de
boala !!

Fazele terminale:
In a doua saptamana de boala, starea generala se
altereaza, cu deshidratare severa, prezinta tahipnee,
anurie, convulsii, dezorientare ,coma.
Moartea survine intre zilele a 6-a si a 17-a de boala,
de
obicei in zilele 9 10, prin soc hemoragic, tulburari
de
ritm cardiac sau coagulare intravasculara diseminata
(insuficienta multipla de organ).

Cazurile care evolueaza favorabil au o convalescenta prelungita, de luni de zile,

iar ca manifestari tardive prezinta astenie, anorexie, mialgii, artralgii , cefalee,
bulimie, pierderea auzului, parotidita supurativa si uneori manifestari de orhita si
uveita. Un portaj prelungit de virus a fost descris si in sperma, pana la 61 de zile
de la debutul bolii si transmiterea prin lichidul seminal a avut loc la 7 saptamani
de la disparitia simptomatologiei.
In actuala epidemie, conform informatiilor disponibile pana in prezent,
varsaturile si diareea sunt mai frecvent prezente, iar hemoragiile abundente
sunt mai rare.

Diagnosticul se stabileste prin corelarea criteriilor

epidemiologice, clinice si de laborator.
Teste uzuale: hemoleucograma, bilirubinemie, enzime
hepatice, uree serica, creatinina, Ph. (vezi tabelul urmator)
Diagnosticul de certitudine este diagnosticul
virusologic:
Diagnostic direct: evidentierea genomului viral prin RTPCR din lichide biologice (sange, urina, saliva) si tesuturi
(biopsie cutanata) sau detectia antigenelor prin metoda
ELISA. Aceste metode rapide si sensibile sunt utile in faza
precoce a bolii, cand viremia este prezenta si anticorpii
lipsesc. Standardul de aur pentru diagnostic este reprezentat
de izolarea virusului pe culturi celulare, care necesita conditii
speciale (cu nivel patru de biosiguranta).
Diagnostic indirect: detectia anticorpilor de faza acuta
IgM prin metode ELISA in prima saptamana de evolutie sau a
anticorpilor de tip IgG in a doua parte a bolii (cu rezerva ca
anticorpii de tip IgG pot fi absenti in formele severe de
boala). In caz de vindecare, anticorpii de tip IgG persista
peste 10 ani.
Alte teste: teste imunglobulinice din pielea cadavrelor.

Riscul de transmitere este scazut daca pacientul este in prima

faza a bolii (faza prodromala), chiar daca riscul de expunere este
mare. Riscul de transmitere poate creste odata cu fazele ulterioare
ale bolii si cu cresterea titrului viral.
Nivelurile de risc de transmitere a virusului Ebola in functie de
tipul de contact cu un pacient infectat se pot vedea in tabelul
Nivelul de risc
Tipul de contact
urmator:
Foarte mic

Contact intamplator cu un pacient febril

Necunoscut

Ex. Intr-un mijloc de transport in comun, intr-un spatiu de relaxare sau la receptia unui hotel

Mic

Contact strans fata in fata cu un pacient febril in timpul recoltarii sau examinarii probelor
biologice, a masurarii TA sau in timpul termometrizarii

Mediu

Contact strans fata in fata, fara a purta echipament de protectie adecvat, cu un pacient care
tuseste, varsa, sau care are sangerari nazale sau diaree

Mare

Percutanat prin intepatura cu acul sau expunerea mucoasei la sange contaminat cu virus sau
fluide corporale, tesuturi sau probe biologice de laborator de la pacientii grav bolnavi sau
cunoscuti a fi infectati .Contact direct cu pielea unui pacient

1.
2.
3.
4.
5.
6.

Calatorie cu 3 saptamani inainte de debutul simptomelor din arie

endemica
Contact direct cu sange sau fluide ale corpului cu un pacient sau
animal cu VHF in faza acuta a bolii acestora. Ex. : muncitori sanatosi
Contact cu animale salbatice din zonele endemice
Lucratori in laboratoare sau cu animale in zonele endemice
Contact sexual cu o persoana aflata in convalescenta dupa VHF in
ultimele 3 luni
Acte de bioterorism la pacientii care nu indeplinesc aceste criterii

Tratamentul infectiilor cu virusurile Marburg si Ebola este limitat la asigurarea

masurilor suportive si a asistentei generale, intrucat nu sunt disponibile
vaccinuri sau medicamente antivirale eficiente. Terapia suportiva intensiva
este in prezent considerata cea mai importanta: prevenirea socului, a
edemului cerebral, insuficientei renale, a suprainfectiilor bacteriene, hipoxiei
si hipotensiunii pot salva viata. Ingrijirea pacientului este complicata de
necesitatea izolarii si a protejarii personalului medical.
In ultimul deceniu, mai multe eforturi de cercetare au fost directionate catre
dezvoltarea de medicamente si vaccinuri pentru boala cauzata de virusul
Ebola. O parte din ele au avut rezultate promitatoare in laborator, dar nu au
fost inca evaluate pentru siguranta si eficienta la fiintele umane. De exemplu
este in curs de testare la nivel experimental pe animale un medicament
realizat de un laborator de cercetare din SUA, obtinut cu ajutorul plantelor de
tutun modificate genetic, care reprezinta o combinatie de anticorpi
monoclonali care fixeaza si inactiveaza virusul. Un alt medicament dezvoltat
de o companie farmaceutica din Canada a fost testat pana in prezent doar pe
primatele infectate cu virusul Ebola din Zair. Desi utilizate in cazurile initiale,
eficacitatea plasmei umane de convalescent si a interferonului este
discutabila, intrucat experimental acestea acestea nu au protejat animalele
de infectia letala.

Pana in acest moment nu exista un vaccin disponibil impotriva virusului Ebola.

Personalul de ingrijire medicala a fost mereu infectat in timpul tratarii
pacientilor suspecti sau confirmati cu EVD. Acest lucru s-a intamplat si ca
urmare a faptului ca nu au fost respectate precautiunile de control a infectiei
in timpul contactului apropiat cu pacientii. Personalul de ingrijire medicala se
poate infecta in timpul contactului apropiat cu pacientii infectati, materialele
contaminate din spital si deseurile medicale.
Profilaxia transmiterii interumane, in special in conditii de spitalizare, consta,
in plus fata de masurile de precautie standard de ingrijire a sanatatii, in
folosirea echipamentelor de protectie personala tip bariera (halate
impermeabile, masti cu filtre Hepa, vizier sau ochelari cu protectie laterala,
doua perechi de manusi, jambiere). Trebuie acuratete si atentie sporita la
manipularea probelor biologice, a cadavrelor, deseurilor medicale, etc.
Procedurile invazive, care pot expune medicii, asistentele medicale si alt
personal la infectie ar trebui sa se desfasoare in conditiile stricte de siguranta.
Fara intelegerea istoriei naturale a virusurilor, controlul ecologic capabil de a
impiedica aparitia cazurilor umane sporadice, care in trecut au declansat
epidemiile, este imposibil. Exceptia ar fi reprezentata de izolarea maimutelor
care ar putea fi infectate. Desi exista o puternica suspiciune privind natura
zoonotica a bolii, continua cautarea originii si rezervorului de virus.

Desi lucrarea prezentata si imaginile sunt

covarsitoare, totusi aceasta este o realitate,
virusul Ebola exista, alaturi de alte maladii
ucigase, revine cu aceeasi forta si chiar se
raspandeste.
Criteriile etice trebuie sa includa
transparenta tuturor aspectelor de ingrijire,
consimtamantul informat, respectul fata de
individ, conservarea demnitatii si implicarea
comunitatii.

Va multumim!

Bibliografie

Clinical Infectious Disease , editat de David

Schlossberg , editia 2009
Boli infectioase Marin Gh. Voiculescu , editia
1990
Ziar Viata medicala nr. 25,28/2014