UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE BIOTEHNOLOGII

Epidemii generate de Filoviridae

(virusul Marburg-Germnia, epidemia de Ebola
din anul 2014, virusul Reston)

Student:
Lefterache Mădălina
Grupa:6302
BUCUREȘTI
-2020-
 Cuprins
Generalități
Virusul Marburg-Germnia
Transmitere
Tratament
Epidemia de Ebola din anul 2014

Începutul epidemiei în Guineea

Manifestarea bolii
Transmitere
Tratament
Ciclul de viaţă a virusului Ebola
Diagnostic de laborator
Virusul Reston
 Generalități
Familia Filoviridae este origine a mai multor virusuri
înrudite, care formează particule virale infecțioase
filamentoase(virioni), și codifică genomul lor sub forma ARN-ului
cu un singur sens negativ .Doi membri ai familiei care sunt cunoscuți
în mod obișnuit sunt virusul Ebola și virusul Marburg. 
Atât virusurile, cât și unele dintre rudele lor mai puțin
cunoscute, provoacă boală severă la om și primate, sub formă
de febră hemoragică virală.
Primul Filovirus(virusul Marburg) a fost recunoscut în 1967,
când un număr de lucrători de laborator din Germania și Iugoslavia,
care manipulau țesuturile din maimuțele verzi, au dezvoltat febră
hemoragică.
Ebolavirusul a fost identificat pentru prima dată în 1976, când
două focare de febră hemoragică Ebola (Ebola HF) au avut loc în
nordul Zairului (acum Republica Democrată Congo) și în sudul
Sudanului.
Virusul Marburg-Germnia

Virusul Marburg este un virus de

febră hemoragică din familia de
virusuri Filoviridae și un membru al
speciei Marburg marburgvirus .Virusul
Marburg (MARV) determină boala
la om și primatele neumane, o formă
de febră hemoragică virală.Se consideră
că virusul este extrem de periculos.
 Boala a fost recunoscută pentru prima dată în 1967, când au
apărut simultan focare de febră hemoragică în laboratoarele din
Marburg și Frankfurt, în Germania, și din Belgrad în Iugoslavia
(acum Serbia). Un număr de 31 de persoane s-au îmbolnăvit,
inclusiv 25 de lucrători de laborator, precum și personalul medical și
un membru al familiei care a avut grijă de ei. Lucrătorii de laborator
au avut contact cu sângele, organele sau culturile de celule dintr-un
lot de maimuțe verzi africane importate din nord-vestul Ugandei.
După acest focar inițial, virusul a dispărut. Nu a apărut până în
1975, când un călător, cel mai probabil expus în Zimbabwe, s-a
îmbolnăvit în Johannesburg, Africa de Sud. Virusul a fost transmis
acolo companiei sale de călătorie și unei asistente. Câteva cazuri
sporadice și 2 mari epidemii (Republica Democrată Congo în 1999 și
Angola în 2005) de febră hemoragică din Marburg (Margurg HF) au
fost identificate încă din acel moment. 
 În general, se acceptă faptul că
virusul Marburg este un virus
zoonotic (transmis de
animale). Liliecii de fructe
(Rousettus aegyptii) sunt
considerați gazda naturală a
virusului. Maimuțele sunt
sensibile la infecția cu virusul
Marburg, dar nu sunt considerate
gazdele rezervorului, deoarece
mor rapid odată infectate.
 Transmitere
Infecția inițială în orice focar apare prin expunerea în minele sau
peșterile locuite de coloniile de lilieci de Rousettus.
Transmiterea ulterioară a virusului de la persoană la persoană
necesită un contact strâns cu un pacient infectat. Sângele sau alte
fluide corporale (fecale, vărsături, urină, salivă și secreții
respiratorii) conțin o concentrație mare de virus, în special atunci
când aceste fluide conțin sânge.
Tratament
Nu există un tratament specific disponibil pentru boala cu virus
Marburg. Pacienții primesc terapie de susținere, inclusiv:
 echilibrarea fluidelor și electroliților;
 menținerea statutului de oxigen și a tensiunii arteriale;
 înlocuirea sângelui pierdut și a factorilor de coagulare.
Epidemia de Ebola din anul 2014
Epidemia de febră
hemoragică Ebola din Africa
de Vest a fost o epidemie
provocată de virusul
Ebola (EBOV), și este în
desfășurare în statele din Africa
de Vest. Este cea mai mare
epidemie din istorie de la
descoperirea
virusului Ebola în 1976, atât ca
număr de persoane infectate, dar
ca și număr de decese
înregistrate până acum. Actuala
epidemie de Ebola are o rată a
mortalității de 70,8 %. ~Virusul Ebola văzut la
microscop~
 Epidemia a debutat în decembrie 2013, in satul Meliandou din
Guineea, dar a fost confirmată abia în martie 2014.Între timp
epidemia s-a răspândit cu repeziciune dincolo de granițele Guineei,
afectând Liberia (sfârșitul lui martie 2014), Sierra Leone (primul caz
pe 25 mai 2014) și Nigeria (27 iulie 2014).
În august 2014 se înregistrau un număr de 1.848 de cazuri
suspecte de infectare cu virusul Ebola și 1.014 de decese. La data
de 25 octombrie 2014, conform celui mai recent comunicat al OMS,
coroborând datele furnizate de ministerele sănătății din statele
afectate de epidemie, se înregistrau 10.141 de cazuri suspecte și
4.922 de decese.
 Începutul epidemiei în Guineea

Epidemia de Ebola a debutat în decembrie 2013 când un

băiat de 2 ani, din satul Meliandou, a murit la 6 decembrie 2013 în
urma simptomelor specifice de Ebola.
Pe 13 decembrie 2013 mama acestui copil, ce s-a contaminat de
la fiul său, a decedat. La 29 decembrie 2013 și sora acestuia, de 3
ani, a decedat în urma infectării cu Ebola. În data de 1
ianuarie 2014 moare și bunica acestui copil.
Mai multe persoane ce au asistat la funerariile acestor persoane
s-au infectat și ele. Acestea s-au întors în localitățile lor unde au
răspândit virusul. Cercetătorii cred că membrii familiei băiatului,
ce este considerat pacientul zero, ar fi vânat lilieci din
speciile Hypsignathus monstrosus sau Epomops franqueti, lilieci
considerați rezervor natural al virusului Ebola
~Hypsignathus monstrosus~

~Epomops franqueti~
Ciclul de viaţă al virusului Ebola
 Manifestarea bolii
Simptomatologia caracteristcă maladiei date: stare febrilă instalată brusc,
slăbiciune generală, dureri musculare, dureri de cap, uneori greață, vomă, diaree,
erupții cutanate (pe piele) deseori în comun cu hemoragii interne și externe.
Perioada de incubație a maladiei de la 2 zile pînă la 21 zile.
Transmitere
Nu este cunoscut clar cum se declanșează o epidemie de Ebola, dar se
presupune că infectarea inițială apare atunci când omul intră în contact cu fluidele
corporale ale un animal infectat decedat. Probele strânse de oamenii de știință de-
a lungul timpului dovedesc că rezervorul gazdă al virusului Ebola sunt liliecii.
Gazdele intermediare au fost raportate a fi diverse specii de lilieci de fructe. Cu
toate acestea, ebolavirusurile nu au fost izolate în lilieci. Gazdele finale sunt
oamenii și maimuțele mari, infectate prin contactul cu liliacul sau prin alte gazde
finale. Transmiterea maladiei are loc în urma contactului direct
cu sângele persoanei infectate sau conținuturile biologice, particule eliminate
prin tuse și strănut.
Tratament
Tratamentul este simptomatic (deseori neefectiv), iar vaccinarea contra
„Ebolavirus” la momentul de față nu există.Mortalitatea la infectarea cu acest
 Diagnostic de laborator

Toate ţesuturile, sângele şi serul recoltate în fazele acute

ale bolii conţin mari cantităţi infectante de virus. Trebuie avută o
grijă deosebită la recoltarea sau manipularea probelor de sânge,
întrucât virusul este stabil timp îndelungat la temperatura
camerei.
Din cauza severităţii extreme a bolii şi riscului de
transmitere a bolii prin intermediul sângelui se impune
manipularea probelor patologice infecţioase şi efectuarea
diagnosticului doar în laboratoare cu nivel de siguranţă
microbiologică 4 (biohazard de nivel 4), ce dispun de dotare
tehnică corespunzătoare. Toate acele şi seringile trebuie aruncate
în containere cu capac, rezistente la perforare, şi incinerate.
 Evoluția epidemiei
La data de 14 noiembrie 2014 se înregistra următoarea situație
epidemiologică (a infectaților) în Africa de Vest, conform
comunicatului CDC și OMS.

Statul Cazuri Cazuri Decese

totale confirmate
de laborator
 Guineea 1.919 1.647 1.166
 Liberia 6.878 2.562 2.812
 Sierra Leone 5.586 4.683 1.187
Total 14.383 8.892 5.165
 State în care se înregistrează cazuri localizate, asociate cu
focarul inițial sau datorită persoanelor ce călătoresc dinspre
zonele afectate de epidemie:

Statul Cazuri Cazuri Decese

totale confirmate
de laborator
 Mali 4 3 1
 Nigeria 20 19 8
 Senegal 1 1 0
 Statele Unite 4 4 1
 Maroc 1 0 0
 Spania 2 2 1
 Rwanda 1 1 0
 Germania 1 1 0
Total 34 31 11
 Virusul Reston
Ebolavirusul Reston sau virusul
Reston (RESTV, REBOV) este o
specie de virusuri ARN ce aparține
genului Ebolavirus,
familia Filoviridae care provoacă o
boală mortală, febra hemoragică
Ebola, la maimuțele macac și porcii
domestici. Este nepatogen pentru
oameni.
Virusul Reston a fost descris
pentru prima dată în 1989 ca o nouă
"tulpina" a virusului Ebola, la
maimuțele macac importate din
Filipine în orașul Reston, Virginia,
Statele Unite ale Americii(de unde
și numele de virus Reston)
 Maimuțele macac au dezvoltat
în 1989 o boală mortală de tip
hemoragic în timpul șederii lor în
carantină într-un laborator din
orașul Reston. Același virus a fost
găsit și la alte maimuțe macac
bolnave în laboratoarele situate
în Austin(Texas, SUA), Siena(Italia)
și Filipine.
Cu toate că niciun caz clinic la
om nu a fost înregistrat, mai mulți
îngrijitori de animale au
dezvoltat IgG specifice pentru specia
Reston.Virusul Reston a fost din nou
identificat în 2009 în Filipine în
timpul unei epidemii de sindrom
respirator care a afectat porcii
domestici în mai multe ferme.
 Bibliografie
 https://en.wikipedia.org/wiki/Filoviridae?fbclid=IwAR2I1uh
NMUFsWIhsaB9P_rwitfRGZQbdx37Q03zIZ9u7ojAgjGNAx
jo3jec
 https://en.wikipedia.org/wiki/Marburg_virus?fbclid=IwAR3C
RdfFljFiPPwaR4y7ihxS9Af5coUyxvvvmeMi6gpAsa4HmpR
41kf79xM
 https://www.gov.uk/guidance/marburg-virus-disease-origins-r
eservoirs-transmission-and-guidelines#full-history
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ebolavirus_Reston?fbclid=IwA
R3TMvfdPmFt1Qtp0Gnsb9Ar1EZLLRyH5GmK4yFm1B-X
Vb4ngqIW37Y2W28
 https://en.wikipedia.org/wiki/Ebolavirus
 https://www.cdc.gov/vhf/virus-families/filoviridae.html
 https://en.wikipedia.org/wiki/Reston_virus?fbclid=IwAR3Gx
-EHlP8pT_cropwp8fykyhU-DDitOW5YRtfDIAyg55jqo7ZG
C9jHMi0