Virusul Ebola (EBOLAVIRUS)

În biologie, un virus este un agent patogen, invizibil la microscopul optic, care nu are
capacitatea de autoreproducere, ci este multiplicat de celula parazitată. Virusurile provoacă
diverse boli infecțioase numite viroze.
Ebolavirus, cu o denumire mai veche de virusul Ebola, este un gen de virusuri ARN ce
aparține familiei filoviride care provoacă febra hemoragică Ebola, o boală severă, cu o rată de
letalitate de până la 90% la om.
Virionii virusului Ebolavirus au un aspect caracteristic de bastonaș sau filamente, în formă de
U sau 6, încolăcite sau ramificate, cu un diametru de 80 nm și o lungime variabilă, de la 600 la
1000 nm. Virionii au la exterior un înveliș, format dintr-un dublu strat lipidic, pe care sunt
inserate peplomere proeminente, cu aspect globular, cu diametrul de 7 nm și dispuse la
intervale de 10 nm. Peplomerele sunt alcătuite din glicoproteina GP codificată de virus. În
interior virionilor este situată nucleocapsida de simetrie helicoidală, cu un diametrul de 50 nm
și pasul helixului de 5 nm, având în interior un spațiu axial, vizualizat ca o zonă clară de 20 nm.
Boala virală Ebola sau febra hemoragică Ebola este o boală infecțioasă virală severă, adesea
fatală, provocată de virusul Ebola (Ebolavirus), care se manifestă prin afecțiuni hemoragice
severe la oameni, primate și antilopele duiker, survenind în focare epidemice în Africa Centrală
și Africa de Vest. Are o rată de letalitate de până la 90% la om (cea mai mare mortalitate într-o
boală infecțioasă, cu excepția rabiei). Se presupune că liliecii frugivori din familia Pteropodidae
sunt gazdele naturale ale virusului Ebola. Virusul Ebola este introdus în populația umană după
un contact strâns cu sângele, secrețiile, organele sau fluidele biologice ale animalelor infectate:
cimpanzei, gorile, lilieci frugivori, antilope de pădure duiker și porci spinoși. Apoi, boala se
propagă în comunități prin transmitere interumană, ca urmare a contactului direct (piele lezată
sau mucoase) cu sângele, organele, secrețiile sau lichidele biologice (urina, saliva etc.) ale
persoanelor infectate sau prin contact indirect prin intermediul mediilor contaminate cu aceste
lichide. Ritualurile funerare în care rudele și prietenii celor decedați se află în contact direct cu
corpul decedatului pot juca, de asemenea, un rol în transmiterea virusului Ebola. Sperma poate
continua transmiterea virusului până la șapte săptămâni după însănătoșirea clinică.
Perioada de incubație este în medie de 8 zile, cu extreme de 2-21 de zile. Debutul bolii este
brusc, cu febră înaltă, frison, cefalee, mialgii, anorexie, asociată cu erupții cutanate (exantem).
În următoarele 2-3 zile se adaugă greață, vome, diaree, faringită și fenomene hemoragice:
hematemeză, melenă, echimoze și peteșii. Sunt afectate funcțiile renale și hepatice. Apar și
tulburări nervoase, prostrație, anxietate, confuzie, pierderi de memorie, instabilitate. Moartea
poate surveni la 6-9 zile de la debut, prin șoc, hipovolemie și hemoragii extinse generalizate.
Rata de letalitate este estimată a fi între 50-90%, cu mici diferențe în funcție de speciile de virus
Ebola.