Ebolavirus

Ebolavirus, cu o denumire mai veche de virusul Ebola, este un gen de virusuri

ARN ce aparține familiei filoviride care provoacă febra hemoragică Ebola, o boală severă ce are
o rată de letalitate de până la 90% la om. Virusul Ebola a fost descopert în 1976 şi a fost denumit
după un râu din Zaire, Africa, unde el a fost detectat prima dată.

Modurile de transmitere
 Transmiterea prin contact direct cu sângele,secrețiile sau organele persoanelor
infectate.
 Virusul se mai poate transmite prin contactul cu cimpanzeii morţi sau bolnavi.
 Lucrătorii din domeniul sanitar au fost des infectaţi de la pacienţi. In epidemia din
1976 din Zair, toate persoanele infectate de Ebola prin siringi si ace au murit.

Virionii virusului Ebolavirus au un aspect caracteristic de bastonaș sau filamente(anexa1),

în formă de U sau 6, încolăcite sau ramificate, cu un diametru de 80 nm și o lungime variabilă,
de la 600 la 1000 nm.

Virionii au la exterior un înveliș, format dintr-un dublu strat lipidic, pe care sunt
inserate peplomere proeminente, cu aspect globular, cu diametrul de 7 nm și dispuse la intervale
de 10 nm. Peplomerele sunt alcătuite din glicoproteina GP codificată de virus. În interior
virionilor este situată nucleocapsida de simetrie helicoidală, cu un diametrul de 50 nm și pasul
helixului de 5 nm, având în interior un spațiu axial, vizualizat ca o zonă clară de 20 nm.

Fiind un virus,acesta nu aparține niciunui regn.

5 specii ale Ebolavirusului:

 Ebolavirusul Bundibugyo (BDBV, BEBOV)
 Ebolavirusul Zair, denumit în prezent virusul Ebola (EBOV, ZEBOV)
 Ebolavirusul Reston (RESTV, REBOV)
 Ebolavirusul Sudan (SUDV, SEBOV)
 Ebolavirusul pădurii Taï (TAFV) sau Ebolavirusul Coastei de Fildeș (CIEBOV)

Caracteristicile virusului

 Virusul aparţine speciei Filovirus, familiei Filoviridae, ordinului Mononegavirales.

 Virusul poate fi ramificat (uneori extensiv), sau simplu, circular, sau sferic şi uniform
în dimensiune.
  Virusul este variabil având de la 1400 nm până la 970 nm (după purificare). Are ţinte
de 7 nm lungime amplasate pe toată suprafaţa lui la intervale de 10 nm.
 Nuclul are formă de filament tubular şi o axă centrală întunecoasă, de 20 nm, care
pare să fie proteina ribonucleică. Nucleul are 50 nm în diametru şi o înălţime de 5 nm.
 Virusul conţine 1.1% acid nucleic şi o moleculă de ARN.

Simptome
Primele simptome de febră hemoragică apar după 4 până la 16 zilele după ce persoana a
fost infectată. Ea dezvoltă febră, friguri, dureri de cap, de muşchi şi pierderea poftei de mâncare.
Pe măsură ce boala progresează, persoana infectată vomită, are diaree, dureri abdominale, de gât
şi de piept. Pacientii încep să sângereze prin locurile unde au fost injectaţi, prin pilele şi pot
apărea şi hemoragii interne.

Diagnosticarea
Se face in laboratoare specializate prin detectarea unor gene specifice ale virusului. Aceste
teste prezintă un grad extrem de mare de pericol si sunt făcute doar in condiţii maxime de
siguranţa.

Genomul(anexa 2) este de tip ARN, liniar, monocatenar, de sens negativ, cu o greutate

moleculară de aproximativ 4 x 106 Da. Constituie 1,1% din întreaga masă virală. Genomul este
constituit dintr-o singură catenă de ARN liniar cu aproximativ 19000 nucleotide (19 kb), de
polaritate negativă (sens negativ) și are 7 gene transcrise în șapte ARN mesageri care codifică
șapte proteine structurale: extremitatea 3' (cu o secvență leader necodificantă), nucleoproteina
(NP sau N), proteina virale VP35, VP40, GP, VP30, VP24, ARN-polimeraza (L), extremitatea 5 '
(cu o secvență terminală trailer necodificantă).

Invelișul
Învelișul viral este format dintr-un dublu strat lipidic derivat din membrana plasmatică a
celulei-gazdă, are inserate peplomere globulare, proeminente la suprafață, alcătuite din
glicoproteina GP codificată de virus. Proteinele învelișului viral includ glicoproteina unică de
suprafață (GP), glicoproteina GP solubilă (GPS), proteina matriceală VP40 asociată membranei,
proteina matriceală VP24 asociată membranei. (anexa 3)

Izbucnirile anterioare de febra hemoragică au fost cuntrolate prin izolarea persoanelor

bolnave şi prin costumul adecvat al doctorilor şi asistenţilor (mască, robă, şi mănuşi) precum şi
prin sterilizarea acelor şi seringilor.
 Ultima epidemie de febra Ebola a fost inregistrata in Uganda in toamna anului 2000.

Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Boala_viral%C4%83_Ebola

https://www.ereferat.org/referate/Biologie/2.html
https://www.referat.ro/referate_despre/referat_biologie_virusul_hepatic.html
https://prezi.com/9-qndybbjrvo/biologie-referat-ebola-unfertig/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Boala_viral%C4%83_Ebola#/media/Fi
%C8%99ier:Genomul.png

ANEXA 1
 ANEXA

2
ANEXA 3

Autor:Andrei Ramona