VIRUSOLOGIA

CE SUNT VIRUSURILE ?
• Definiția Lwoff: Virusurile – agenţi intracelulari potenţiali patogeni pentru care e caracteristică
dezvoltarea procesului de infecţie, care:
- conţin doar un tip de acid nucleic,
- se reproduc sub formă de material genetic,
- nu cresc şi nu se divid,
- sunt lipsite de sistemul Lipman (sistem de enzime ce produc energie).
• Definiția medicilor: Virusurile sunt organisme ultrastructurale, agenţi infecţioşi, cauza unor
afecţiuni grave la toate organismele, indiferent de poziţia lor taxonomică.
• Definiția Luria: Virusurile – element al materialului genetic care, aflându-se în celulele în care ele
se reproduc, determină biosinteza aparatului sintetic, ce asigură montarea şi pătrunderea lor în alte
celule.
• Definiția comună: - Virusurile sunt obiecte submicroscopice, capabile să pătrundă în anumite celule
vii şi să se reproducă doar în celule receptive.
- Sunt obiecte biologice la care genomul constă din acizi nucleici şi se reproduc doar în celulele vii,
folosind aparatul lor sintetic şi sunt capabile să transmită genomul viral în alte celule.
- Toate indică la:
• Parazitismul intracelular,
• Parazitismul la nivel genetic.
COMPARAȚIE DINTRE DIMENSIUNILE
CELULELOR ȘI PARTICULELOR VIRALE
•Virusurile se
măsoară în
nanometri.

•Dimensiunile
virusurilor sunt
foarte mici, fiind
cuprinse între 10 și
400 nm, vizibile doar
cu microscopul
electronic.
VIRUSUL CA ORGANISM VIU?
1. Din momentul descoperirii (1892), Virusurile erau considerate organisme vii.
2. Vinson G. (1931): a emis ipoteza - virusurile sunt proteine.
• Din 1935, când Stanely D. obţine virusurile în stare de cristal, sunt considerate substanţe
(otravă, toxină).
3. După anii 60 (sec.XX) se argumentează noţiunea de Virus ca entitate vie, prin
următoarele:
- este o unitate structurală independentă, care manifestă unitatea funcţională prin
reproducerea particulelor,
- reprezintă unităţi independente cu dezvoltare evoluţionistă şi continuitate istorică,
- posedă capacităţi de adaptare,
- este caracteristică noţiunea de individ.
NATURA VIRUSURILOR
• Vurusurile sunt elemente ale materialului genetic cu dezvoltare evoluţionistă proprie,
deoarece ele conţin toate cele necesare pentru transmiterea informaţiei genetice de la o
gazdă la alta.
• Vurusurile sunt sisteme genetice independente şi nu reprezintă fragmente ale genomului
despărţite întâmplător de la genomul unor celule.
• Virusurile au continuitate genetică şi capacitatea de a suferi mutaţii. Setul de gene virale
asigură apariţia particulelor noi, iar virusurile au istoria lor evoluţionistă.
• Dar istoria evoluţionistă a Virusurilor nu e despărţită de istoria evoluţionistă a celulelor şi
organismelor gazdă.
• Independenţa genetică a virusurilor este supusă modificaţiilor – fagii moderaţi pot fi în 3
forme: virusuri normale, profagi
şi virusuri defectate.
ORIGINEA VIRUSURILOR
1. Teoria originii regresive:
- V. – paraziţi regresivi - reprezentanti degenerati ai microorganismelor de talie mai mare
(Celulele heterotrofe în condiţiile deficitului de substanţe organice se transformă în organisme
parazite). Însă nu se cunosc forme tranzitive dintre Virusuri şi protozoarele parazite
intracelulare (Rikketsii, Chlamidozoa, Micoplasme şi L-forme de bacterii), iar V. nu se
înmulţesc şi nu conţin particule celulare.
2. Ipoteza evoluţiei celulare - V. –sunt elemente desprinse din celule care au dobândit
capacitatea de a se replica şi a funcţiona autonom ca elemente genetice ale celulelor (origine
endogena):
- ADN cromozomial,
- ADN din organite celulare (mitocondrii şi cloroplaste),
- ADN plasmidic.
3. V. – ca etapă de dezvoltare a vieţii pe Pământ (origine prebiotica):
- origine monofiletică, - calea polifiletică.
4. V. – ca produs al asamblării diferitor modului moleculare
gata pregătite (ADN, ARN, proteine).

5. Ipoteza co-evoluţiei → virusurile au evoluat din molecule complexe de proteine şi acid

nucleic în acelaşi timp cu celulele
ISTORIA DESCOPERIRII
VIRUSURILOR REFLECTĂ
ISTORIA DEZVOLTĂRII
CIVILIZAŢIEI UMANE
DIVERSITATEA VIRUSURILOR
• Virusurile – ca fiinţe ubiquitare, infectează toate organismele vii, deci există virusuri ale:
- plantelor,
- omului şi animalelor,
- microorganismelor,
- virusurilor.
• Sistematizarea virusurilor poate fi:
- simplă (simptome),
- complexă,
- raţională,
- istorică
 Clasificarea virală - o «operă» neterminată
• Peste 30000 de sușe si variante

Unitățile taxonomice aplicate:

Realm - domeniu (-viria)
Subrealm (-vira)
Kingdom – regn (-viriae)
Subkingdom (-virites)
Phylum - filum (-viricota)
Subphylum (-viricotina)
Class (-viricetes)
Subclass (-viricetidae)
Order (-virales)
Suborder (-virineae)
Family (-viridae)
Subfamily (-virinae)
Genus (-virus)
Subgenus (-virus)
Species
Numeroase grupări interspecifice (Suşă (tulpină), Serovar, Patovar…)
 Clasificarea Virusurilor
Conform Consiliului Internaţional de clasificare a
Virusurilor, se evidenţiază 111 familii de virusuri,
din componenţa cărora fac parte genuri şi specii.
Denumirea genului se formează din:
• Denumirea engleză a gazdei,
• Caracterul simptomelor sau alte caractere,
•Genul, subfamilia, familia si ordinul se scriu intr-
un singur cuvant terminandu-se cu sufixul: -virus;
- virinae; -viridae si –virales.
•TobacoMosaicVirus = Familia Tobamovirusurilor
Cucumovirus, Carlavirus, Tobravirus, Potexvirus,
Potyvirus, Hepadnaviridae, Retroviridae…
CE BOLI PROVOACA VIRUSURILE ?
Boli virale respiratorii Boala virala exantematoasa
Gripa Pojar;
Raceala Rubeola;
infectie cu Virus Respirator Sincitial Varicela/Zona Zoster;
Rozeola;
infectie cu Adenovirus
Variola;
infectie cu Virus Paragripal
A cincea boala a copilariei;
Sindrom Respirator Acut Sever (SARS) Infectie cu virusul Chikungunya
Boli virale gastrointestinale Boli virale cutanate
infectie cu Norovirus; Veruci, inclusiv Veruci genitale;
infectie cu Rotavirus; Herpes oral;
Herpes genital;
unele infectii cu Adenovirus;
Moluscum contagiosum
infectie cu Astrovirus.
Boli virale hemoragice Boli virale neurologice
Boli virale hepatice: Ebola; Poliomielita;
● Hepatita A; Febra Lassa; Meningita virala;
● Hepatita B; Febra Dengue; Encefalita virala;
● Hepatita C; Febra galbena; Rabia
● Hepatita D; Febra hemoragica Marburg;
● Hepatita E; Febra hemoragica Crimeea-Congo.
 Metode de cercetare
I. Îndeplinirea postulatelor Triadei Koch:
- Demonstrarea prezenţei permanente a particulelor virale în organismul
bolnav,
- Obţinerea culturii pure a patogenului pe culturi celulare.
- Reproducerea simptomelor similare prin infectarea artificială
experimentală a organismelor sănătoase cu cultura pură a patogenului.

Această regulă generală pentru toţi patogenii capătă un aspect deosebit pentru
virusuri (V. Rivers, 1954):
1.Izolarea virusului din organismul bolnav,
2.Cultivarea virusului în celule sau organisme indicatoare,
3.Demonstrarea caracterului de ultramicroorganism la ultrafiltrare,
4.Reproducerea bolii cu simptome similare la organismele sănătoase
5.Izolarea repetată a aceluiaşi virus.
 2. Simptomatologia,
3. Colonii negative pe medii agarizate de cultură
4. Colonii negative pe fibroblaştii embrionilor de găină
5. Lezarea membranelor horioalantoice de către vurusul mixomei,
encefalitei ş.a.
6. Metoda organismelor (plantelor) indicatoare,
7. Metodele de cercetare microscopică optică (microscopie optică
simplă, cu contrast de fază, cu fundal întunecat, luminiscent,
8. Metodele de cercetare electrono-microscopică (cu transmisie, cu
baleiaj, cu tunel),
9. Metode serologice de analiză
10. Analiza imunofermentativă
11. Analiza restricţională,
12. Reacţia polimerazică în lanţ,
13. Analiza roentgheno-structurală.
https://medium.com/@microbiologyeasynotes/difference-
among-virus-virion-viroid-virusoid-and-prion-a01f22f06825

https://www.youtube.com/watch?v=yclewsDdjwY