Diversitatea organismelor vii

Suport didactic la biologie pentru clasa a IX-a

Boinceanu Galina
 VIRUSURILE
Virusurile au fost descoperite în 1892 de botanistul rus D. Ivanovski.

Noțiunea de virus poate fi definită în dependență de aspectul structural și funcțional.

Termen structural: Virusurile (din lat.virus – «otravă») sunt particule microscopice, alcătuite din
material ereditar (acizi nucleici) protejat de un înveliș proteic, numit capsidă.

Termen funcțional: Virusurile sunt agenți infecțioși care se pot reproduce doar în celulele
organismelor vii, provocând boli. Astfel virusurile sunt considerați paraziți ai organismelor vii.

Structura moleculară a virusurilor

În dependență de structura moleculară sunt virusuri

simple și virusuri compuse.

Virusurile simple (fig 1) sunt alcătuite dintr-o moleculă

de acid nucleic (ADN sau ARN) învelită într-o capsidă proteică
(alcătuită din molecule de proteine).
Virusurile compuse (fig 2) sunt alcătuite din acid nucleic
(ADN sau ARN), capsidă, membrană, glicoproteine.

Caracteristici importante ale virusurilor includ:

• Lipsa metabolismului propriu. În consecință nu produc

energie pentru a-și «întreține viața de sinestătător».
• Incapacitatea de a se reproduce independent. Multiplicarea
virusurilor se realizează doar în celula – gazdă a
organismelor vii.
• Lipsa structurii celulare.
• Materialul genetic. Virusurile pot conține ADN sau ARN,
dar nu ambele. Materialul genetic al virusului conține
informații necesare pentru a instrui celula - gazdă să
producă noi viruși din propriile resurse.
• Dimensiuni submicroscopice.
Virusurile pot fi observate
doar la microscopul
electronic. Dimensiunile
particulelor virale (30 – 300
nanometri) sunt de 10 – 100
de ori mai mici decât
dimensiunile bacteriilor.

2
Clasificarea virusurilor este în dependență de mai multe criterii:

1. După tipul de acid nucleic: ADN – virusuri și ARN – virusuri;

2. După forma capsidei: forma sferică a capsidei (virusul gripal, virusul HIV);
forma cilindrică a capsidei (virusul mozaicului tutunului); forma de paralelipiped a
capsidei (virusul variolei).
3. După organismul parazitat: virusuri umane, virusuri animale, virusuri vegetale,
bacteriofagii. Bolile produse de virusuri se numesc viroze. În tabelul de mai jos sunt
enumerate unele viroze.
La om La plante La animale
Gripa Mozaicul tutunului Pesta porcină
Turbarea Viroza cepei Pesta ovină
Poliomielita Mozaicul porumbului Pesta aviară
Hepatita virală Viroza lalelelor Febra aftoasă
Herpes Răsucirea frunzelor de cartof Turbarea
Varicela

Importanța virusurilor se manifestă negativ, dar și pozitiv

1. Virusurile pot cauza o varietate de boli infecțioase la oameni, animale și plante.

2. În domeniul biotehnologiei, virusurile pot fi utilizate pentru obținerea
bioinsecticidelor în scopul combaterii dăunătorilor culturilor agricole.
3. În domeniul medicinii – pentru obținerea vaccinurilor.
4. Virusurile joacă un rol important în ecosistemele naturale prin limitarea creșterii
excesive a numărului de organisme – gazdă.

În cazul virozelor, ca și în alte infecții cu germeni patogeni, organismul receptiv se

apără producând anticorpi. În unele cazuri pentru a preveni infecțiile virale, se poate
realiza imunizarea artificială prin vaccinări. În urma cercetărilor făcute în domeniu,
s-a descoperit că celulele animalelor și omului, invadate de virusuri, sintetizează o
substanță , interferonul, care blochează multiplicarea virusurilor.

Virusurile sunt forme acelulare, fără mrtabolism propriu, astfel nu sunt

considerate organisme vii de către savanții în domeniu. Virusurile sunt
forme parazite absolute, care se pot multiplica doar în celulele – gazdă.
Virusurile produc viroze la plante, animale și om.

3
Exersează!
1. Argumentează caracterul veridic a următoarelor afirmații.
a) Virusurile sunt entități purtătoare de material genetic.
b) Virusurile sunt entități nevii, dar care depind de lumea vie.
Notă: Cuvântul «entitate» se referă la o ființă sau obiect care
există într-o anumită formă distinctă și separată.

2. Analizează imaginea după următorul algoritm:

a) Denumirea imaginii ________________________________
b) În imagine este reprezentat: a) virusul compus; b) virus simplu;
c) Forma capsidei ______________________________ .
d) Maladiile provocate de virusuri se numesc _____________________ .
e) Asemănarea virusului cu organismele vii: a) au metabolism propriu; b)
posedă material genetic, c) sunt alcătuiți din celule.
f) Definește noțiunea de virus.
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

4
 REGNUL MONERA

Regnul Monera include organisme unicelulare cu organizare simplă, procariote (fără nucleu bine
conturat) cum ar fi bacteriile și cianobacteriile.

Bacteriile
Bacteriile, deci, sunt organisme unicelulare,
procariote,

Bacteriile au fost descoperite independent de către doi

microbiologi olandeji în secolul al XVII – lea:
Antonie van Lewenhoek și Nicolaas Hartsoeker.

Bacteriile pot avea diverse forme și dimensiuni (fig4).

Bacteriile sferice se numesc coci (1); bacterii alungite
în formă de bastonașe – bacili (2); bacterii în formă de
virgulă – vibrioni (3); bacterii în formă de spirală –
spirili (4). Dimensiunile lor variază de la câțiva
nanometri până la câțiva microni (0,5 – 5 microni),
unele din fiind vizibile și la microscopul optic.

Corpul bacteriei reprezintă o celulă procariotă.

Structura celulei procariote (fig 4) este cu mult mai
simplă decât structura celulei eucariote. La exterior
celula este protejată de un perete celular (2), care este
străbătut de pili (7) cu rol de atașare a bacteriilor și
flageli (8), care au rol în mișcare. La unele bacterii
peretele celular este acoperit cu o capsulă gelatinoasă
(1). Membrana celulară (3) delimitează conținutul
intern al celulei, protejând citoplasma (4) și realizează
schimbul selectiv de substanțe dintre celulă și mediul
extern. Citoplasma este mediul intern al bacteriei, în
care se găsesc diferite structuri celulare și molecule
pentru metabolismul celular. Nucleoidul (5) conține
materialul genetic (acidul nucleic) - ADN circular.
Deși nu are membrană, nucleoidul poate avea proteine
specifice care ajută la organizarea structurii sale.
Nucleoidul stochează informația despre
particularitățile de structură a bacteriilor și controlează procesele celulare necesare pentru
funcționarea celulei. Ribozomii (6) sunt structuri celulare responsabile de sinteza proteinelor.

5
Bacteriile se înmulțesc prin diviziune directă a celulei (amitoză). Viteza
de multiplicare a bacteriilor depinde de temperatura mediului. În condiții
favorabile timp de 20 minute se formează o generație nouă de bacterii.
În condiții nefavorabile se acoperă cu o membrană protectoare, rezistând
sub formă de spori.

Modul de nutriție al bacteriilor poate fi heterotrof și autotrof. Astfel în

dependență de modul de nutriție se deosebesc mai multe tipuri de
bacterii:

Majoritatea bacteriilor sunt heterotrofe. Aceste

bacterii nu pot sintetiza substanțe nutritive și
depind de substanțele organice prezente în
mediul lor de dezvoltare pentru a-și satisface
necesitățile nutritive.

Bacteriile saprofite de putrfacție se hrănesc

cu materie moartă provenită din resturi de plante
și animale, asigurând descompunerea acestora. Bacteriile saprofite fermentative sunt un grup
de bacterii care se hrănesc pe substraturi nutritive, desfășurând procesul de fermentație.
Fermentația este un proces metabolic anaerob (care se desfășoară fără oxigen) în care bacteriile
transformă substanțele organice cum ar fi glucidele în alți compuși, adesea producând alcool,
acizi organici ca rezultat al reacțiiilor chimice. Bacteriile parazite trăiesc pe sau în interiorul
altor organisme și se hrănesc cu substanțele nutritive ale acestora, provocând boli, numite
bacterioze. Acestea sunt tratate cu antibiotice.

La om La animale La plante
• Tuberculoza • Holera aviară • Bacterioza nucului
• Pneumonia • Salmoneloza • Cancerul bacterian al
• Difteria • Burceloza bovină tomatelor
• Sifilisul • Pesta prcină • Arsura merilor și a
• Holera • Tuberculoza bovină perilor

Dimensiunile microscopice, capacitatea de a se înmulți într-un timp

foarte scurt și de a rezista la condiții nefavorabile, diversitatea tipurilor
de nutriție permite răspândirea bacteriilor în toate mediile de viață: apă,
sol, aer, organismele vii.

Pentru a fi cercetate, bacteriile se cultivă pe medii de cultură: solid (agar

- agar), lichid (bulion de carne), semilichid (gelatină), unde formează
culturi pure, pornind de la o singură bacterie. În fig.7 sunt prezentate
bacteriile din frotiuri cutanate dezvoltate în mediu de agar de soia.

6
 Importanța bacteriilor se manifestă pozitiv, dar și negativ:

• Bacteriile saprofite de putrefacție descompun resturile de plante și animale moarte,

transformând substanțele organice în substanțe anorganice (nitrați, fosfați, etc). Astfel
mineralizarea materiei organice de către bacterii va contribui la menținerea fertilității solului
și va asigura circuitul elementelor (carbon, azot, etc) în natură.
• Bacteriile saprofite au capacitatea de a descompune diverse substanțe organice poluante,
contribuind la eliminarea lor din mediu.
• Bacteriile fermentative sunt esențiale în industria alimentară pentru producerea alimentelor
fermentate precum iaurtul, brânza, vinul, oțetul, murături, etc.
• Bacteriile sunt utilizate în biosinteza industrială a unor compuşi necesari omului: vitamine,
aminoacizi, fermenţi.
• Bacteriile simbionte din flora intestinală a omului sintetizează vitamina.K şi unele vitamine.
din grupul B; participă la procesele de fermentaţie şi putrefacţie a resturilor nedigerate.
• Bacteriile saprofite produc alterarea alimentelor în caz dacă acestea sunt păstrate la
temperaturi optime de înmulțire și dezvoltare a bacteriilor.
• Bacteriile parazite pot provoca boli (bacterioze) sau alte efecte negative asupra sănătății
organismului gazdă (plante, animale, om)

Exersează!
1. Compară virusurile și bacteriile conform criteriilor indicate în tabel.

Virusuri Criterii de comparție Bacterii

Structura celulară
Reproducere
Dimensiuni
Procese metabolice
(nutriția)
Asemănări:
1.
2.

2. Clasifică următoarele maladii în funcție de agentul patogen responsabil de manifestare:

hepatită, tuberculoză, pneumonie, gripă, herpes, holera. Care dintre aceste maladii se vor
trata cu anibiotice.
3. Selectează cuvântul care nu se încadrează în grupul tematic și explică de ce l-ai selectat.
A. streptococi, colibacili, stafilococi, pneumococi.
4. Argumentează de ce bacteriile sunt considerate organisme procariote.

7
 REGNUL PROTISTE
Protistele sunt o grupă diversră de organisme eucariote, unicelulare sau pluricelulare cu
organizare structurală simplă.

Caracteristicile principale:

• Protistele sunt alcătuite din celule eucariote, ceia ce înseamnă că au nucleu bine delimitat. De
asemenea în celule sunt prezente și diverse organite celulare, specializate pentru a realiza
anumite funcții (reticolul endoplasmatic, aparatul Golgi, mitocondrii, lizozomii).
• Protistele pot fi unicelulare, coloniale sau pluricelulare.
• În dependență de modul de nutriție sunt protiste: fotoautotrofe (își sintetizează substanțele
organice prin fotosinteză); heterotrofe (se asigură cu substanțe organice nutritive din
mediile în care se dezvoltă sau nonsumând alte organisme); mixotrofe (combină mai multe
moduri de nutriție).
• Majoritatea protistelor sunt mobile, folosind cili și flageli pentru a se deplasa.
• Protistele se dezvoltă în diverse medii de viață: ape dulci, ape sărate, sol, organisme vii (în
calitate de paraziți).
• Modul de reproducere a protistelor este: asexuat – prin diviziune celulară (amitoză) sau
formarea sporilor și sexuat – prin cojugare sau contopirea gameților.

Aceste particularități determină diversitatea largă a organismelor din regnul Protiste. Unele
dintre cele mai bine cunoscute protiste sunt Algele și Protozoarele.

8
 Algele
Algele sunt organisme eucariote, fotoautotrofe, cu organizare structurală simplă. Corpul algelor
se numește tal. Talul reprezintă un corp vegetativ, care nu este diferențiat în țesuturi și organe.
Talul algelor poate fi unicelular, colonial sau pluricelular. Talul pluricelular al algelor poate avea
diverse forme.

Structura celulară a algelor (fig. 8) poate varia în

funcție de tipul și specia de alge. Cu toate acestea
majoritatea algelor au o structură celulară similară cu cea
a altor organisme eucariote. Toate celulele algelor au
membrană celulară (2) care delimitează conținutul
celular, izolându-l de mediul extern și asigură transportul
selectiv al substanțelor. La exterior membrana celulară
este acoperită cu perete celular (1) rigid alcătuit din
celuloză. Citoplasma (3) reprezintă mediul intern al
celulei în care se realizează diverse procese vitale
(respirația celulară la nivel de mitocondrii, sinteza
substanțelor organice la nivel de reticul endoplasmatic și
cromatofori. Cromatoforii (5) asigură procesul de
fotosinteză.Ei conțin mai multe tipuri de pigmenți:
clorofilă, carotinoizi (pigmenți galbeni sau roșii) și pot
avea formă diferită. Nucleul (4) conține material genetic,
ADN și controlează procesele celulare. Multe alge au în
celulă și vacuole (6) umplute cu lichid și substanțe de
rezervă. Algele unicelulare au flageli (8), care le permite
deplasarea lor prin apă.

În dependență de modul de nutriție, algele sunt organisme

fotoautotrofe, dar se întîlnesc și specii mixotrofe. Algele
conțin în cromatofori o varietate de pigmenți care le
permit să absoarbă lumina pentru a-și realiza procesul de
fotosinteză în diverse medii și la diferite adâncimi ale
bazinului acvatic. Iată câțiva dintre cei mai importanți
pigmenți prezenți în alge. Cel mai răspândit este
pigmentul verde – clorofila. Carotinoizii (pigmenții
galbeni – portocalii) asigură absorbția luminii roșii, care
nu este bine captată de clorofilă și contribuie la eficiența fotosintezei. Pigmenții ficoeritrina
(pigment roșu) și fucoxantina (pigment brun – maro) sunt responsabili pentru a captura lumina în
adâncimile mari ale mărilor și oceanelor. În dependență de pigmentul care predomină cantitativ
algele au fost clasificate în alge verzi, brune și roșii.

9
Reproducerea algelor se realizează asexuat prin diviziunea directă a celulei la alge uniceluare,
prin formare de spori și vegetativ – pri fragmentarea talului la algele pluricelulare. Reproducerea
sexuată presupune formarea gameților și contopirea acestora.

Algele verzi
Algele verzi sunt răspândite în apele dulci și în mări , dar se mai pot dezvolta și pe
substraturi umede (sol, stâncă, copac). Talul poate fi unicelular la clamidomonadă, colonial la
volvox, pluricelular filamentos la spirogiră, pluricelular lamelar la ulvă (salata de mare).
Dimensiunile talului variază de la valori microscopice până la 150 cm. Pigmentul care
predomină este clorofila. Majoritatea algelor verzi sunt prezente în zonele de apă mai puțin
adânci, unde există suficientă lumină solară. Majoritatea algelor verzi sunt fixate de substratcu
ajutorul unor structuri specializate. Există, însă și câteva excepții. De exemplu volfoxul și
clamidomonada sunt alge mobile. Ele se deplasează prin mediul acvatic cu ajutorul unor flageli
spre lumină, care este detectată de stigmă (vezi fig. 8). În locurile luminoase aceste alge se
hrănesc autotrof prin fotosinteză iar la întuneric heterotrof – cu substanțe organice din apă.
Astfel, conform modului de nutriâie ele sunt mixotrofe.

Algele roșii
Algele roșii populează mările (genul Palmaria), dar pot fi întîlnite și în apele dulci (genul
Lemanea). Talul, rareori poate fi unicelular (genul Porphyridium – aceste alge pot fi găsite și în
lacuri și în ape marine) și deseori este pluricelular filamentos, lamelar sau ramificat. Pigmentul
care predomină este ficoeritrina, care le conferă culoare roșie sau roz. Acești pigmenți sunt
responsabili de absorbția eficientă a luminii la adîncimi mari ( peste 200m). La unele alge roșii
(genul Porfira), talul este fixat direct de substrat, iar la majoritatea – prin intermediul rizoizilor
sau mai rar prin discuri adezive.

10
 Algele brune
Majoritatea algelor brune se dezvoltă în apele reci ale mărilor și oceanelor din
regiunea temperată. Trăiesc pe substraturi stâncoase în zona sublitorală la
adâncimi de 0,5 – 10 m. Există însă și specii care se pot întîlni la adâncimi de 20
– 80 m. De exemplu Macrocystis pyrifera (cunoscută și sub numele de kelp
gigant de Pacific) trăiește la adâncimi de 40 – 60 m în unele regiuni, având
lungimea talului de 40 – 45 m. Talul algelor brune este pluricelular filamentos –
tubular la Cytoseria, lamelar la Laminarie sau ramificat la Fucus. Algele brune
se fixează de substrat cu ajutorul hapterelor și rizoizilor, asigurându-și stabilitate
(fig. 11). Multe specii au în componența talului vezicule umplute cu gaz. Ele
permit plutirea algelor, sau menținerea talului în poziție verticală, mai aproape
de suprafața apei pentru a captura lumina (fig. 11). Culoarea talului variază de la
măsliniu până la brun întunecat, în funcție de pigmenții care predomină
cantitativ. De obicei predomină pigmentul brun – fucoxantina.

11
 Importanța algelor în natură și în viața omului:

Algele au o importanță semnificativă în special în cadrul ecosistemelor acvatice și în

utilizările umane.

• Absorb dioxidul de carbon din apă și produc oxigen pentru organismele acvatice în procesul
de fotosinteză. .
• Servesc ca sursă de hrană pentru alte organisme acvatice, în special pentru animale
nevertebrate și vertebrate.
• Algele oferă loc de trai și adăpost pentru numeroase animale acvatice nevertebrate și
vertebrate.
• Algele verzi mixotrofe absorb excesul de aubstanțe organice și poluanților, asigurând
calitatea ecologică a apei.
• Creșterea rapidă și masivă a algelor brune și roșii pot influiența negativ activitățile umane
legate de pescuit și navigație. Putrezirea acestor alge în cantități mari duce la scăderea
concentrației de oxigen din apă și la modificarea compoziției chimice a apei, afectându-i
calitatea.
• Înmulțirea excesivă a algelor verzi din cauza temperaturii ridicate și fertilizatorilor determină
apariția fenomenului de «înflorire algală». În caz, dacă excesul de alge nu vor fi colectate,
acestea vor putrezi, consumând concentrații mari de oxigen.
• Unele specii de alge verzi, roșii și brune sunt utilizate în alimentația omului. Acestea sunt
bogate în proteine, substanțe minerale, vitamine, antioxidanți și alte substanțe bioactive.
• Algele sunt utilizate în industria farmaceutică
în scopul obținerii medicamentelor și
suplimentelor alimentare. De exemplu,
Laminaria servește ca materie primă pentru
obținerea suplimentelor bogate în iod.
• Din algele roșii se extrage agarul – produs
organic cu putere de gelifiere foarte mare și valoros din punct de vedere a conținutului de
micronutrienți. Agar – agarul este folosit în industria alimentară la preparare înghețatei,
marmeladei, etc, dar și în microbiologie – în calitate de mediu nutritiv pentru dezvoltarea
culturilor de microorganisme (bacterii și ciuperci).
• Alginatele extrase din algele brune sunt folosite în agricultură în scopul îmbunătățirii calității
solului.
• Servesc ca materie primă pentru obținerea de biocombustibil.

Algele sunt protiste fotoautotrofe. Corpul lor se numește tal. Talul poate fi unicelular sau
pluricelular de dimensiuni variate. Conțin o diversitate de pigmenți responsabili de
fotosinteză, dar și de culoarea talului. În funcție de pigmentul care predomină se
deosebesc: alge verzi, alge roșii și alge brune. Populează mediile acvatice dulcicole sau
saline. Algele au o importanță semnificativă în cadrul ecosistemelor acvatice dar și în
utilizările umane.

12
Exersează!
1. Scrie în spațiile rezervate din coloana I cifrele din coloana II, care determină
particularitățile algelor verzi, brune și roșii. (sunt posibilități ca una și aceiași cifră să fie
utizata mai mult de o singură dată)

Coloana I Coloana 2
Alge verzi 1. Tal unicelular 8. Clorofilă
__________________ 2. Tal pluricelular 9. Spirogira
Alge brune 3. Clamidomonadă 10. Flagel
__________________ 4. Agar 11. Porfira
Alge roșii 5. Ficoeritrină 12. Iod
__________________ 6. Fucoxantină 13. Fucus
7. Laminarie

2. Selectează cuvântul care nu se încadrează în grupul tematic și explică de ce l-ai selectat.

A. Ulva, Spirogira, Palmaria, Volvox.
B. Laminarie, Porfira, Clamidomonada, Ulva.

13
Protozoarele
Protozoarele sunt organisme eucariote, unicelulare de dimensiuni microscopice, cu modul de
nutriție heterotrof, care fac parte din regnul Protiste. Populează mediile acvatice, organismele vii
(în calitate de paraziți), uneori pot fi întâlnite și în soluri umede. Protozoarele pot avea o mare
varietate de forme, caracteristici biologice și pot manifesta diferite moduri de nutriție, mișcare și
reproducere. Particularitățile de structură a celulelor protozoarelor permite realizarea tuturor
funcțiilor vitale, care le permit adaptarea la condițiiile de mediu. Exemple relevante de
protozoare care populează apele dulci sunt amiba și parameciul.

Amibele sunt protozoare cu forma corpului schimbătoare.

Această capacitate este determinată de flexibilitatea membranei
celulare. Structura celulară a corpului este similară cu structura
unei celule eucariote, dar posedă și componente structurale
specifice care sunt adaptate la modul lor unic de viață.

Corpul amibei este delimitat de membrana celulară (1) care

permite transportul selectiv de substanțe și schimbul de gaze
respiratorii, asigurând celula cu oxigen, care va fi utilizat de
mitocondrii pentru a produce energie în cadrul procesului de
respirație celulară. Citoplasma (2) conține mai multe organite
tipice celulei eucariote: reticolul endoplasmatic și ribozomii
care asigură sinteza substanțelor organice, aparatul Golgi
implicat în formarea vacuolelor digestive (4). Vacuolele
digestive realizează procesul de digestie intracelulară a hranei.
Surplusul de apă și substanșele toxice din celulă sunt expulzate
în exterior de către vacuola contractilă (5). Astfel vacuola
contractilă realizează procesul de excreție. Pseudopodele (6)
sunt prelungiri citoplasmatice temporare care determină forma
schimbătoare a corpului. Pseudopodele îndeplinesc funcții de
mișcare și de capturare a hranei, asigurând adaptarea amibei la
condițiile de mediu. Nucleul (3) conține materialul genetic –
ADN , controlează activitățile celulei și este implicat în
procesul de diviziune a celulei în timpul înmulțirii. Înmulțirea
amibei se realizează prin diviziune directă a celulei prin
strangulație a nucleului și celulei – mamă. Înainte de
diviziune se dublează cantitatea de material genetic (ADN). În
rezultat se formează două celule – fiice cu conținut genetic
identic.

Amibele se hrănesc prin fagocitoză, un proces prin care ele «înghit» particule de hrană sau
organisme microscopice (bacterii, paramecii, alge unicelulare) prin extinderea pseudopodelor

14
(fig.15). În rezultat organismul
capturat nimerește în citoplasmă,
unde se va realiza procesul de
descompunere a acestuia de către
enzimele digestive eliberate de
vacuola digestivă. Astfel
nutrimentele obținute în urma
digestiei vor fi eliberate în
citoplasmă și utilizate în funcție de necesități, iar reziduurile nedigerate vor fi eliminate ulterior
din celulă.

Datorită diversității lor, amibele pot fi găsite în diferite medii: sol, ape dulci, ape sărate și chiar în
corpul uman. Amiba dizenterică trăiește în apele dulci, dar nimerind în intestinul omului
provoacă dizenterie, având rol de parazit. Foraminiferele sunt un grup de organisme care
întrunesc amibe marine. Corpul acestora este acoperit cu o cochilie, care poate avea forme
diferite. Suprafața cochiliilor este străbătută de pori, prin care ies pseudopodele.

Parameciul trăiește în apele dulci stătătoare. Corpul are formă alungită sau ovală acoperit cu cili
(fig 16). Dimensiunile variază de la 50 microni (0,05mm) până la câțiva sute de microni. Corpul
parameciului este delimitat de membrană celulară (1) care permite transportul selectiv al
substanțelor și schimbul de gaze respiratorii. Membrana celulară are receptori sensibili la
compoziția chimică a apei și la variațiile termice. Astfel în dependență de factorii recepționați
(excitanți) parameciul reacționează – deplasându-se spre excitant sau în direcție opusă,
proprietate numită excitabilitate. Membrana celulară este acoperită cu cili (2). Aceștea vibrează
asigurând mișcarea parameciului prin apă. În citoplasmă (3) sunt prezente organite celulare
tipice celulei eucariote ( mitocondrii, reticol endoplasmatic, aparatul Golgi, ribozomi, etc), dar și
componente structurale specifice. Parameciul este un mare consumator de bacterii. Acestea sunt
orientate spre «orificiul bucal» (4) cu ajutorul cililor . Prin «orificiul bucal» bacteriile nimeresc
în citoplasmă, unde se formează vacuole digestive (5) care eliberează enzime pentru a
descompune particulele hrănitoare în nutrimente. Reziduurile nedigerate vor fi eliminate din

15
celulă. Procesul de eliminare a surplusului de apă (excreția) este
realizat prin vacuola contractilă (8). Toate procesele vitale realizate
în celulă sunt coordonate de nucleul mare (6), iar înmulțirea este
asigurată de activitatea nucleului mic (7). Reproducerea asexuată la
paramecii se realizează prin diviziunea directă a celulei. După
diviziuni repetate, indivizii devin din ce în ce mai mici. În acest caz,
diviziunea se oprește. Paramecii se unesc doi câte doi și fac schimb
de materialul genetic al nucleelor mici. Acest proces se numește
conjugare și asigură reproducerea sexuată. După conjugare, indivizii
se separă și își reiau diviziunea.

Pentru a supravețui în condiții nefavorabile (medii uscate sau temperaturi scăzute) protozoarele
se închistează. Corpul lor se rotungește și se acoperă cu o membrană densă doar în perioade
nefavorabile vieții.

Protozoarele parazite s-au adaptat să trăiacă în interiorul unui alt organism, unde se hrănesc cu
substanțele și resursele gazdei. Omul, de asemenea poate fi contaminat cu protozoare parazite
prin consumarea apei și alimentelor infestate cu chisturile paraziților, prin intermediul animalelor
domestice sau insectelor. În consecință organismul uman se înbolnăvește. De exemplu
Plasmodiu provoacă malaria, Giardia dereglează funcția sistemului digestiv, Trypanosoma
cauzează boala somnului. Diagnoza timpurie a acestor maladii și tratamentul corect cresc șansele
de recuperare a pacientului. Stabilirea întîrziată a diagnosticului poate conduce la complicații
grave, uneori chiar la deces.

Importanța protozoarelor

• Protozoarele reprezintă o verigă importantă a lanțurilor trofice din ecosistemele acvatice.

• Paramecii se hrănesc cu bacterii și contribuie astfel la menținerea echilibrului numeric al
populațiilor de bacterii în ecosistemul acvatic.
• Protozoarele au fost folosite ca organisme model în studiul biologiei celulare.
• Protozoarele parazite provoacă boli la oameni și animale.

Protozoarele sunt protiste unicelulare, heterotrofe care trăiesc în mediul acvatic și în

organismele vii în calitate de paraziți. Funcțiile vitale se realizează în cadrul unei singure
celule. Respirația Respirația are loc prin toată suprafața corpului, folosind oxigenul din
apă. Majoritatea protozoarelor au structuri de locomoție: flageli, cili sau pseudopode.
Se reproduc asexuat și sexuat. În condiții nefavorabile se închistează. Protozoarele au
o importanță semnificativă în cadrul ecosistemelor acvatice.

16
Exersează!
1. Compară amiba cu parameciul în funcție de criteriile indicate în tabel.
Amiba Criterii de comparare Parameciul
Forma corpului
Modul de locomoție
Modul de dobândire a hranei
Asemănări:
1.
2.

2. Alcătuiește triade conform schemei :

Denumirea organismului – forma de viață (structura talului) – modul de nutriție
utilizând următorii termeni: heterotrof, unicelular, amiba, clamidomonada, pluricelular,
autotrof, laminaria, parameciu. ( Unii termeni pot fi utilizați mai mult de o singură dată)

3. Compară în baza algoritmului Parameciul cu Bacteriile saprofite de putrefacție.

Asemănări
1. __________________________________________________________________________
2. __________________________________________________________________________
Deosebiri

Criterii

Regnul
Denumirea organismului în funcție de prezența
nucleului
Ipmortanța în natură

17
 REGNUL CIUPERCI
Regnul ciuperci include organisme eucariote unicelulare sau pluricelulare.

Corpul vegetaiv al ciupercilor, numit miceliu este

alcătuit din filamente lungi și subțiri, numite hife.
Hifele pot fi septate (pluricelulare)(2) și neseptate
(unicelulare) (1). Hifele fixează corpul ciupercii de
substrat și absoarbe apa și substanțele organice din
mediul în care se dezvoltă.

Ciupercile sunt organisme heterotrofe, ele utilizează

substanțele organice nutritive din substratul pe care
se dezvoltă. Astfel în funcție de originea substratului nutritiv sunt ciuperci saprofite, parazite și
simbionte. Ciupercile saprofite extrag substanțele nutritive de pe substraturi nevii, cum ar fi:
resturi de plante și animale, produse alimentare, sol, etc. Ciupercile parazite se dezvoltă în alte
organisme vii, utilizând substanțele și resursele acestora. Maladiile provocate de ciupercile
parazite se numesc micoze sau infecții fungice. Acestea pot afecta plantele, animalele și omul .
Ciupercile simbionte convețuiesc armonios cu alte organisme (plante sau alge unicelulare),
relația lor bazânu-se pe obținerea și schimbul de substanțe nutritive. De exemplu, micoriza este
o relație dintre hifele subterane ale ciupercilor cu pălărie și rădăcinile copacilor. Hifele
facilitează absorbția apei de către rădăcină, iar rădăcinile copacilor vor asigura hifele ciupercii cu
substanțe organice nutritive.

18
Clasificarea ciupercilor este determinată de particularitățile de structură care le caracterizează.

Zigomicetele sunt ciuperci cu miceliul foarte ramificat alcătuit din hife neseptate. După modul de
nutriție sunt saprofite. Puține sunt parazite la om sau animale. Mucegaiul alb (Mucor mucedo) și
mucegaiul nrgru (Rhizopus nigrcans) se dezvoltă pe substrauri bogate în substanțe nutritive:
pâine, fructe dulci și alte produse alimentare, provocând alterarea lor.

Ascomicetele includ ciuperci cu miceliu ramificat alcătuit din hife septate (Penicillium) și
ciuperci unicelulare (drojdia de bere, drojdia de pâine). După modul de nutriție sunt saprofite și
parazite (cornul secarei – parazit al cerealelor, Endomyces albicans provoacă candidoza la noi -
născuți). Drojdia de pâine este o ciupercă unicelulară. Se dezvoltă și se înmulțesc rapid în medii
bogate în glucide. Are capacitatea de a metaboliza zahărul și de a produce alcool și dioxid de
carbon în timpul procesului de fermentație. Aceasta este o proprietate esnțială în fabricarea
pâinii, deoarece dioxidul de carbon produs face aluatul să crească și să devină pufos.
Temperatura optimă pentru a produce fermentația dorită este 25 – 300C. Ciupercile din genul
Peniсillium (mucegaiul verde albăstrui) sunt pluricelulare cu miceliu filamentos. Se răspândesc
în diverse medii (apă, sol) și pe diferite substraturi (produse alimentare, hârtie, lemn în
descompunere). Zbârciogul este o ciupercă comestibilă, răspândită în păduri. Corpul de
fructificație este diferențiat în picioruș și pălărie.

Bazidiomicetele sunt ciuperci superioare alcătuite din miceliu ramificat alcătuit din hife
septate. Exemple relevante de bazidiomicete sunt ciupercile cu pălărie
cu organizare structurală mai complexă (fig18). Miceliul aerian (5)
formează corpul de fructificație care este alcătuit din picioruș (4) și
pălărie (1). Pe partea inferioară a pălăriei, pe lame (2) se dezvoltă
bazidii care formează bazidiosporii (3). Când bazidiosporii nimeresc pe
substrat fertil, germinează formând miceliu. Deci responsabilitatea
corpului de fructificație este de a forma sporii. Miceliul subteran (6)
fixează corpul de fructificație și absoarbe apa și substanțele nutritive din
substrat. Atunci când sunt condiții favorabile (umiditate și căldură)
miceliu subteran formează ciupercuțe noi – proces numit înmulțire
vegetativă. Majoritatea ciupercilor cu pălărie depozitează în corpul de
fructificație substanțe nutritive valorase, de aceia sunt folosite în
alimentația omului (ciupercile comestibile: mănătarca, burete galben,
șampinion, pitarcă). Alte ciuperci depozitează în corpul lor substanțe toxice (ciuperci
otrăvitoare: hribul dracului, muscărița, buretele pestriț). În caz dacă sunt consumate, acestea
produc intoxicații grave. Conform modului de nutriție ciupercile cu pălărie sunt saprofite.

Bazidiomicetele parazite ( rugina cerealelor, tăciunele porumbului, iasca) se dezvoltă pe

plante, provocându-le daune (moartea țesuturilor, putrezirea).

19
 Descoperiți diversitatea ciupercilor

Realizați sarcinile propuse în caiet, utilizând informația din text și cea

sugerată de imagini.

1. Completați tabelul cu denumiri de ciuperci din imagini în funcție de apartenența

sistematică.

Zigomicete Ascomicete Bazidiomicete

20
 2. Definește noțiunile de: ciuperci saprofite și ciuperci parazite.
3. Selectează cuvântul care nu se încadrează în grupul tematic și explică de l-ai selectat.
A. mănătarca, drojdia de pâine, mucegaiul verde albăstrui, muscărița.
B. iasca, hribul dracului, rugina cerealelor, tăciunele porumbului.
C. muscărița, burete galben, mănătarcă, pitarcă.
D. mucegaiul alb, mucegaiul negru, cornul secarei, zbârciog.
E. muscărița, șampinion, burete pestriț, hribul dracului.

Importanța ciupercilor se manifestă pozitiv și negativ:

Ciupercile au o importanță semnificativă în natură, dar și într-o varietate de domenii: agricultură,

industrie, alimentație, cercetare științifică

• Pentru ecosistemele terestre, ciupercile saprofite au rol de descompunători. Descompune

materia (substanța) organică moartă și o transformă în materie anorganică (nitrați,
fosfați), făcând-o accesibilă pentru a fi utilizată de plante. Astfel participă și la circuitul
elementelor în natură.
• Unele ciuperci formează relații simbiotice cu plantele, numite micorize.
• Anumite ciuperci au capacitatea de a absorbi și acumula metale grele și substanțe chimice
toxice din mediu, contribuind astfel la detoxifierea solului și apelor contaminate, astfel
trebuie de avut grijă din care medii se colectează ciupercile comestibile.
• Multe ciuperci sunt comestibile, cu valoare nutritivă semnificativă (vit. D, B, C;
minerale: seleniu, potasiu, zinc; fibre; etc). și au o importanță semnificativă în
alimentația umană.
• Unele specii de Penicillium sunt folosite în industria alimentară pentru producția de
brânzeturi, unde ele contribuie la dezvoltarea gustului.(fig. 19.a)
• Penicillium mai este folosit și în industriaa farmaceutică pentru producerea antibioticului
penicilina.(fig.19.b)
• Sporii și micotoxinele de mucegai pot provoca la om reacții alergice sau intoxicații, mai
ales în caz de imunitate scăzută.
• Ciupercile microscopice pot provoca la om micoze: micoza piciorului, micoza la unghiii,
micoza pielii. (fig.19.c)
• Ciupercile parazite ale plantelor împiedică dezvoltarea culturilor agricole, cauzând
pierderi semnificative de recoltă. (fig.19.d)

21
 Analizează informația din tabel și identifică asemănările ciupercilor cu
Află mai
multe plantele și animalele.

Particularități de structură și funcție Animale Plantele Ciupercile

Tipul celulelor eucariote eucariote eucariote
Prezența peretelui celular lipsește prezent prezent
Substanța de rezervă a celulei glicogen amidon glicogen
Modul de nutriție heterotrof autotrof heterotrof
Creșterea limitată nelimitată nelimitată
Capacitatea de locomoție prezentă lipsește lipsește

Ciupercile sunt organisme pluricelulare, dar se întâlnesc și reprezentanți unicelulari.Corpul

vegetativ al ciupercilor se numește miceliu. În dependență de particularitățile de structură
au fost clasificate în: zigomicete, ascomicete și bazidiomicete. După modul de nutriție sunt
heterotrofe: saprofite, parazite sau simbionte. Se reproduc asexuat și sexuat. Ciupercile au o
importanță semnificativă în cadrul ecosistemelor terestre, dar și în diverse domenii fiind
utile și omului. Speciile de ciuperci parazite produc micoze la plante, animale și om.

22
 Exersează!

1. Recunoaște organismele din imagine. Compară-le în funcție de criteriile indicate în tabel.

Asemănări:
1____________________________________________________________________
2___________________________________________________________________

Deosebiri

Criterii

Regnul
Modul de nutriție
Ipmortanța în natură/om

2. Coloana A include denumirea regnurilor, și denumirea organismelor în funcție de

structura corpului, iar coloana B – reprezentanții acestor regnuri. Înscrie în spațiul
rezervat din coloana A cifrele corespunzătoare din coloana B.

Coloana A Coloana B
Regnul Monera ____________ 1. Parameciul 7. Helicobacter
Regnul Protiste ____________ 2. Streptococul 8. Drojdia de bere
Regnul Ciuperci ____________ 3. Bacilul Koch 9. Clamidomonada
Organisme unicelulare ________ 4. Palmaria 10. Plasmodiu
Organisme pluricelulare_________ 5. Amiba 11. Fucusul
6. Iasca 12. Mănătarcă

Formulează concluzii referitor la diversitatea organismelor în funcție de forma de

organizare și apartenența sistematică.

23
 Resurse bibliografice:
Ion Ungureanu, Ana Postolache – Călugăru, Ion Melian / Manual de Biologie pentru clasa a
X-a / Casa editorial – poligrafică « Bons Offices», Chișinău, 2012

Ioana Ariniș, Aurora Mihail / Manual de Biologie pentru clasa a IX-a / Editura BIC ALL,
București, 2004.

Angela Alexeiciuc, Vasile Grati / Dicționar de biologie/ Arc, Chișinău, 2003.

Sursele imaginilor utilizate în suportul didactic

https://www.creative-diagnostics.com/upload/image/Chikungunya-Virus-Antigens-1.jpg

https://view.livresq.com/view/5ee1077c83ccec31c31a96bc/data/static/media/9.png?b=332186

https://u.foxford.ngcdn.ru/uploads/tinymce_file/file/62174/3495187fd3e41037.png

https://u.foxford.ngcdn.ru/uploads/tinymce_file/file/62175/edf67abcbd6712da.png

https://ecomareaneagra.files.wordpress.com/2013/01/bacteria.jpg?w=442&h=590

https://st2.depositphotos.com/5316818/44711/i/600/depositphotos_447118250-stock-photo-bacteria-
grown-skin-smear-colonies.jpg

https://ars.els-cdn.com/content/image/3-s2.0-B9780128187319001919-f00191-02-
9780128187319.jpg

https://documents.infourok.ru/2080de95-7ff0-4ad5-919f-6438d611d7ae/0/image001.png

https://content.eol.org/data/media/9f/66/51/776.27470682.jpg

https://cosmo-trade.ru/image/catalog/%D0%9F%D0%BE%D1%80%D1%84%D0%B

https://www.nps.gov/common/uploads/stories/images/nri/20150807/articles/62DE9321-B728-B15E-
EE6E4BA7A0390731/62DE9321-B728-B15E-EE6E4BA7A0390731.jpg

https://ecomareaneagra.files.wordpress.com/2010/10/cladostephus-
spongiosus6.jpg?w=590&h=442

https://www.shutterstock.com/image-photo/kelp-laminaria-algae-seaweeds-underwater-260nw-
2016885542.jpg

https://o.quizlet.com/N1cgEqp1CWd9kvSdhaceCw.jpg
https://4.bp.blogspot.com/-
KnBKSLrSx80/VjjzWPepEzI/AAAAAAAAA18/UG7WMdMR9Ws/s1600/laminarii.JPG

https://i.pinimg.com/originals/b6/73/11/b67311e0f1730f60730a07fbeaaac4b4.jpg

https://www.mozaweb.com/ro/mozaik3D/BIO/allat/amoba/960.jpg

https://cdn.mos.cms.futurecdn.net/q7628oSE2QHHdJjUagWiX.jpg

https://cs13.pikabu.ru/post_img/big/2022/12/22/8/1671714896170375940.png

https://umschool.net/library/wp-content/uploads/2023/03/7-22-768x333.png

https://cdn1.vectorstock.com/i/1000x1000/67/30/amoeba-cell-small-unicellular-animal-vector-
44786730.jpg

https://cdn.mos.cms.futurecdn.net/wmgL4ax5vrV8tn4dBueP2e-1200-80.jpg

https://i.pinimg.com/564x/00/96/ce/0096ce928e16e0dface9efc9509ca3a8.jpg

https:// rsscience.com/wp-content/uploads/2020/07/The-Structure-of-Paramecium-Cell-FB.jpg

https://farm3.static.flickr.com/2015/2248600289_21c3327e03_o.jpg

https://lectiadebiologie.files.wordpress.com/2016/05/mucegai.jpg

https://images.ecency.com/p/2gsjgna1uruvGBHDnRaj2z6FsL6XEQR3pnqa26GnWWgRHijn1Gfe1YQnUhp
7wkeaA9xHGk2Wax7Qfcq3Jsnvd7pXyJuFkoxpWtuSruEB7z8yYfKo9G?format=webp&mode=fit

https://www.bugetul.ro/wp-content/uploads/2016/09/cornul-secarei-grau-1280x720.jpg

https://media.bzi.ro/unsafe/1060x600/smart/filters:contrast(3):format(jpeg):blur(1):quality(80)/http://
www.bzi.ro/wp-content/uploads/7/22/drojdie.jpg

https://assets.protv.ro/assets/foodstory2019/2014/02/27/image_galleries/3870/branza-cu-mucegai-
un-deliciu-cu-arome-tari-5-tipuri-de-branza-cu-mucegai-de-incercat-

https://www.glissando.ro/wp-content/uploads/2019/05/Penicillium-spp-2-200x200.jpg

https://ciupercar.ro/wp-content/uploads/2019/06/boletus-edulis-11.jpg

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/4a/2011-04-30_Morchella_esculenta.jpg

https://i2.wp.com/ferma.expert/wp-content/uploads/2018/06/obyknov-3.jpg

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/3/32/Amanita_muscaria_3_vliegenzwamme
n_op_rij.jpg/640px-Amanita_muscaria_3_vliegenzwammen_op_rij.jpg

https://www.biaplant.ro/repository/media/350x350fill/530c595db2ba0.jpg
https://www.naturephoto-cz.com/photos/maly/pitarcd-xxx918.jpg

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/7b/Fomes_fomentarius_2010_G2.jpg

https://media.bzi.ro/unsafe/740x493/smart/filters:contrast(5):format(webp):quality(100)/http://www.
bzi.ro/wp-content/uploads/2022/03/tipuri-de-ciuperci-de-piele-poze-5.jpg

https://www.ars.usda.gov/images/docs/9910_10104/stemrust_inset.jpg

https://html.scribdassets.com/5lma32u81s5sc6eo/images/1-c7da929a79.jpg