7.2. Sexualitatea florii.

În dependenţă de prezenţa androceului şi gineceului florile sunt –

hermafrodite (bisexuate); unisexuate – masculine cu androceu (stamine), feminine
cu geniceu (carpele).
Plantele pe care se formează separat flori masculine şi feminine se numesc
unisexuat monoice - arin, carpen, alun, stejar, fag, nuc, pepene verde, dovleac,
castravete.
Plantele unisexuat dioice au flori masculine pe unii indivizi şi feminine pe
alţii la sălcii, hamei, urzică dioică, plopi, cătină de rîu.
Plantele trioice se întîlnesc mai rar, au flori masculine pe 1 plantă, feminine
pe a 2-a şi hermafrodite pe a 3-ea categorie de plante ca la săpunariţă, guşa
porumbelului.
Plante poligame au pe aceiaşi plantă flori masculine, feminine şi hermafrodite
la floarea soarelui – helianthus annus, există flori hermafrodite, tubulare şi
unisexuate ligulare, strigoaie, rogoz, la specii de frasin şi arţar.

7.2.1. Simetria florală. Formula şi diagrama florii.

Posibiliatea de a trasa prin floare axe de simetrie e numită simetrie. Simetria
florilor poate fi: radiară, florile numindu-se actinomorfe, sunt acelea prin care se
pot trasa mai multe axe de simetrie se indică cu * actinomorfe, tipul predominant la
angiosperme măr, cireş, gutui, liliac, frasin, cartof, tomate, coacăză, agriş, lămîiţă;
bilaterală cînd prin floare se poate trasa doar o axă de simetrie, florile sunt
zigomorfe ca la familia Fabaceae, Lamiacea, Scrophulariaceae. Rar se pot întâlni
şi flori asimetrice, ca la Canna indica.
Formula şi diagrama florii se foloseşte în botanică pentru a reduce procesul
de descriere a structurii florii şi primi informaţie completă.
Formula este expunerea prin litere şi cifre a părţilor florii: K,Ca – Caliciu,
Co – Corola, A – Androceu, G – gineceu, P – perigon.
Numărul elementelor florale se indică prin cifre sau prin simboluri speciale.
Elementele florale în număr mai mare de 12 se indică prin simbolul (∞) – infinit,
iar lipsa unor elemente prin (0) – zero, sau nu se indică. Elementele concrescute se
indică prin paranteze (). Semnul (+) – indică, că partea respectivă a florii formează
câteva cercuri. Poziţia superioară a ovarului se indică cu o liniuţă sub cifră ce
indică numărul carpelelor din gineceu ( 5 ); poziţia inferioară liniuţa e de asupra

cifrei . Florile actinomorfe (*), zigomorfe (↑; ), hermafrodite (  ); masculine - ♂;


feminine - ♀. Formulele pot fi în așa mod:


Tei -Tilia *  Ca5 Co5 A∞ G( 5 );


Nuc -Juglans ♂P2+2 A6-20; ♀ P2+2 G( 2 );

Salcîm alb - Robinia ↑ Ca(5) Co3+(2) A(9)+1+ G 1 ;
Crin - Lilium *P3+3 A3+3 G 3 ;
Piciorul cocopşului - Ranunculus *© K5 C5 A∞ G∞;
Măceş - Rosa canina * Ca5 Co5 A∞ G  ;
 Păpădie - Taraxacum ↑Co(5) A(5) G 2 ;
Urzică moartă - Lamium album ↓ Ca(5) Co(5) A4 G 2 ;
Mesteacăn - Betula verucosa ♂↑ P2 A2x2 ; ♀ G 2 ;
Diagrama florală este proiecţia schematică a florii într-un plan perpendicular
pe axul florii, piesele florale fiind redate prin diferite semne convenţionale.
Ţinându-se cont de simetria florii, de dispoziţia şi numărul părţilor florale, în
cazul florilor cu piese dispuse ciclic se figurează punctat atâtea cercuri câte cicluri
există.