Lucrarea practică 2

• Principalii termeni de specialitate care descriu morfologia

organelor reproducătoare

• Termeni fundamentali de specialitate care descriu

acțiunile terapeutice ale plantelor medicinale
Principalii termeni de specialitate care descriu
morfologia organelor reproducătoare

FLOAREA
 Noţiuni teoretice
 Floarea este constituită dintr-un ansamblu de elemente specializate
pentru reproducere şi protecţia gametofitului.
 Cel mai frecvent, florile angiospermelor sunt hermafrodite
(bisexuate) : ele conţin atât organe de reproducere bărbăteşti
(stamine) cât şi femele (carpele).
6 Schema alcǎtuirii florii la
7 5 angiosperme.
8 4 1: peduncul,
9 2: receptacul,
3 3: sepală, 4: petală,
2 5: filament, 6: anteră,
(5+6): stamină, 7: stigmat,
1 8: stil, 9: ovar, (7+8+9):
carpelă.
 Noţiuni teoretice
O floare hermafrodită conţine următoarele elemente:
 A. Pedunculul are aspectul unei ramuri tinere, cu ajutorul căreia
floarea se inseră pe tulpină.

 B. Receptaculul este partea dilatată de la vârful pedunculului, pe care

se dispun celelalte elemente ale florii

 C. Învelişul floral constă din piese florale cu rol în apărarea

elementelor reproducătoare. Învelişul poate fi diferenţiat într-un
verticil exterior (caliciul) şi un verticil interior (corola); acest tip de
înveliş floral se numeşte periant
 Învelişul floral
 Caliciul este format dintr-un verticil de frunze metamorfozate
verzi, numite sepale, care înconjoară floarea în stadiu de mugure.
Elementele sale pot fi libere (caliciu dialisepal) sau unite (caliciu
gamosepal).

 Corola este formată dintr-un verticil de foliole colorate sau albe,

petalele.
 Rolul său este de a proteja elementele reproducătoare florale şi de a
atrage polenizatorii. Dacă petalele sunt libere, corola este dialipetală
(la trandafir); dacă petalele sunt unite, corola este gamopetală (la
dovleac).

 Dacă învelişul floral nu este diferenţiat în caliciu şi corolă, poartă

denumirea de perigon ; elementele acestuia se numesc tepale
(brânduşa de toamnă, lăcrămioare).
 Noţiuni teoretice

 D. Androceul este partea bărbătescă a florii, fiind alcătuit din totalitatea

staminelor.
 O stamină este formată din filament (parte sterilǎ, prin care stamina se
inserǎ pe receptacul) şi anteră (partea fertilǎ, care conţine grăunciorii de
polen).

 E. Gineceul (Pistilul):
 Gineceul reprezintǎ totalitatea carpelelor, alcǎtuind partea femelǎ a florii.
Carpelele ocupǎ partea centralǎ a florii şi se diferenţiazǎ în ovar, stil şi
stigmat.
 Gineceul
 Dupǎ poziţia pe receptacul, în raport cu celelalte elemente florale,
ovarul poate fi superior şi inferior.
 Ovarul superior se prinde pe receptacul deasupra celorlalte
componente ale florii (de exemplu la crin, tomate)
 Ovarul inferior se dezvoltǎ într-un receptacul adâncit ca o cupǎ, cu care
concreşte în întregime. Învelişurile florale şi androceul apar dispuse pe
marginea receptaculului deasupra ovarului (de exemplu la mǎr,
dovleac). În acest caz, receptaculul participǎ la formarea fructului.

Ovar superior Ovar inferior

 Simetria florii
În funcţie de dispoziţia elementelor florale pe
receptacul, florile pot avea mai multe tipuri
de simetrie:

 florile actinomorfe admit numeroase

planuri de simetrie, iar fiecare împarte
floarea în două jumătăţi egale ex: la https://gradinamax.ro/product/trandafiri-teahibrizi-cygne-noir

trandafir

 florile zigomorfe admit un plan de simetrie

care împarte floarea în două jumătăţi egale
(de ex. la trei fraţi pătaţi).
http://www.plantsoftheworldonline.org/taxon/urn:lsid:ipni.org:names:869428-1
 Noţiuni teoretice
 Există şi flori care conţin un singur tip de elemente
reproducătoare (doar stamina sau doar carpele), dispuse pe
aceeaşi plantă sau pe plante diferite. Aceste flori sunt
unisexuate.

 Când florile bărbăteşti şi femele se găsesc pe aceeaşi plantă, specia

este monoică (pin – Pinus sylvestris, dovleac – Cucurbita pepo,
porumb – Zea mays).

 Speciile la care florile bărbăteşti sunt dispuse pe un individ, iar cele

femele se găsesc pe altă plantă, se numesc dioice (urzică – Urtica
dioica, cânepa – Cannabis sativa).
 Reprezentarea florilor prin formule florale

 Formulele florale reprezintă expresia condensată a constituţiei

florii, cu ajutorul unor cifre, litere şi simboluri convenţionale
Semnificaţia simbolurilor folosite este următoarea:
* floare actinomorfă
ºιº floare zigomorfă
♂ floare bărbătească
♀ floare femelă
♀ floare hermafrodită
K caliciu
C corolă
P perigon
A androceu
G gineceu G : gineceu cu ovar superior
G : gineceu cu ovar inferior
Floarea la trandafir (Rosa damascena)

Formula florală
* ♀ K5C∞A∞G∞

anteră stamină
carpelă filament (Σ = androceu, A)
(Σ = gineceu petale Σ =
G corola; C stamine
petale
stigmat
sepale Σ = caliciu; K
stil sepale
Receptacul
ovar carpele
carpelă Peduncul
(Σ = gineceu;G) receptacul
peduncul
https://en.wikipedia.org/wiki/Rose
Floarea la crin (Lilium candidum)

antera Stamina
filament
Ʃ=Androceu (A)

Tepale
Ʃ=Perigon (P)

stigmat
Gineceu
stil
(G)
Ovar
superior https://en.wikipedia.org/wiki/Lilium

Receptacul
Peduncul
Interpretarea formulii florale - crin
• * ♀ P3+3 A3+3 G(3)
 Floare actinomorfă, bisexuată.
 Învelişul său floral este de tip perigon (nediferenţiat în caliciu
şi corolă). Perigonul este format din 6 tepale libere, inserate pe
receptacul în două verticile (cicluri).
 Androceul este format din 6 stamine libere, inserate pe
receptacul în două verticile (cicluri).
 Gineceul este format din 3 carpele unite. Ovarele sunt
superioare.
 INFLORESCENŢE

 Florile dispuse câte una sau mai multe pe ramuri cu internoduri scurte,
apar grupate în formaţiuni caracteristice numite inflorescenţe.

 În funcţie de modul de grupare a florilor, forma şi mǎrimea axului,

inflorescenţele se clasificǎ în 2 tipuri principale:
 monopodiale (sau racemoase)

 simpodiale (sau cimoase).

 Inflorescenţele monopodiale
(racemoase) simple
 Constau dintr-o axǎ cu creşterea nedefinitǎ, prevǎzutǎ în vârf cu
un mugure vegetativ şi cu flori ce se prind la nodurile acestei
axe.

 Înflorirea se produce de la bazǎ spre vârf, când axa

inflorescenţei este alungitǎ, sau de la periferie la centru
(centripet) când florile sunt dispuse pe axe scurte.

 Inflorescenţele monopodiale sunt de tip: racem, spic, corimb,

umbelǎ, capitul şi calatidiu.
Inflorescenţele monopodiale
(racemoase) simple

Racemul este format dintr-o axǎ alungitǎ

pe care se dispun, distanţat, flori cu
pedicei relativ egali ca lungime.

racem simplu la :- traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris)

- lăcrămioare (Convallaria majalis)
 Inflorescenţele monopodiale
(racemoase) simple
❑ racem simplu - traista-ciobanului ❑ racem compus – liliac (Syringa vulgaris)
(Capsella bursa-pastoris)

https://www.plantsrescue.com/syringa-vulgaris/
https://www.plantsrescue.com/syringa-vulgaris/
Inflorescenţele monopodiale
(racemoase) simple
Spicul constǎ dintr-o axǎ alungitǎ, cu flori sesile
sau foarte scurt pedicelate

 spic simplu la pătlagină (Plantago sp.)

 spic compus la grâu (Triticum aestivum)

Amentul este o variantǎ a spicului, în care florile

sunt unisexuate iar axa este flexibilǎ, pendentǎ.

 ament la mesteacăn (Betula pendula)

 Inflorescenţele monopodiale
(racemoase) simple
 spic simplu la  spic compus la grâu (Triticum  ament la mesteacăn
pătlagină (Plantago aestivum) (Betula pendula)
sp.)

Palee
Floare
Gluma
sesila
Ax flexibil

Spiculet

https://www.pegasusproducts.com/shop/flower-essences/birch-male-betula-
pendula-interpersonal-relationship-2/

https://pxhere.com/en/photo/1039184
https://www.amazon.co.uk/Plantain-Large-Seeds-Plantago-Rosularis/dp/B07252H1GL
Inflorescenţele monopodiale
(racemoase) simple
Corimbul este format dintr-o axǎ pe care
se prind flori inegal pedicelate, cele
inferioare cu pedicei mai lungi, ajungând
aproximativ la acelaşi nivel cu cele
superioare. IÎnflorirea se produce de la
margine spre centru.

❑ corimb simplu la păr (Pyrus communis)

❑ corimb compus la urda-vacii (Cardaria
draba)
 Inflorescenţele monopodiale
(racemoase) simple
❑ corimb simplu la păr (Pyrus communis) ❑ corimb compus la urda-vacii
(Cardaria draba)

https://en.wikipedia.org/wiki/Pyrus_communis

http://www.luontoportti.com/suomi/en/kukkakasvit/hoary-cress
Inflorescenţele monopodiale
(racemoase) simple
Umbela prezintǎ o axǎ cu internoduri
terminale, foarte scurt astfel cǎ florile
par a fi prinse în acelaşi punct. La baza
inflorescenţei se gǎsesc deseori
bractee ce alcǎtuiesc involucrul.

❑ umbelă simplă la ciuboţica-cucului

(Primula officinalis)
❑ umbelă compusă la fenicul
(Foeniculum vulgare)
 Inflorescenţele monopodiale
(racemoase) simple
❑ umbelă simplă la ciuboţica-cucului ❑ umbelă compusă la fenicul
(Primula officinalis) (Foeniculum vulgare)
Sensul înfloririi Umbelula

Involucel
Involucru Involucru

https://www.naturemobile.org/en/species/11212/primula-officinalis https://store.underwoodgardens.com/Romanesco-Fennel-Foeniculum-vulgare/productinfo/H1068/
Inflorescenţele monopodiale
(racemoase) simple

 Spadicele (spadix) este un spic cu axa

îngroşatǎ, protejatǎ de una sau mai multe
bractee numite spat.

 spadice simplu la obligeană (Acorus

calamus)
 spadice compus la porumb (Zea mays)
 Inflorescenţele monopodiale
(racemoase) simple
 spadice simplu la obligeană  spadice compus la porumb
(Acorus calamus) (Zea mays)
Floare sesilă Stil și stigmat
lung

Ax
ingrosat

Bractee
(Spata)

https://ro.wikipedia.org/wiki/Obligean%C4%83
http://www.life.illinois.edu/help/digitalflowers/Poaceae/20.htm
Inflorescenţele monopodiale
(racemoase) simple
 Capitulul are o axǎ scurtǎ, globuloasǎ, pe
care se inserǎ flori sesile sau foarte scurt
pedicelate. La baza capitulului se poate gǎsi
sau nu un involucru.
 Ex: la trifoi (Trifolium pratense)

Involucru

https://en.wikipedia.org/wiki/Trifolium_pratense
 Inflorescenţele monopodiale
(racemoase) simple
 Calatidiul (antodiul) prezintǎ o axǎ scurtǎ,
Floare ligulata Flori îngroşatǎ şi lǎţitǎ, sub forma unui disc pe
tubuloase care se prind flori sesile. În partea inferioarǎ
a calatidiului se gǎsesc numeroase bractee
ce formeazǎ involucrul. Inflorescenţa se
gǎseşte la multe specii din familia
Involucru Asteraceae.
 calatidiu simplu la gălbenele (Calendula
officinalis)
 Inflorescenţele simpodiale
(cimoase)
 Au o creştere definitǎ, terminatǎ în mugure floral.
 De la nodul imediat inferior celui pe care se inserǎ floarea
terminalǎ, se dezvoltǎ una sau mai multe ramuri care
genereazǎ şi ele la vârf câte o floare.
 Ca urmare, înflorirea are loc de la vârf spre bazǎ sau
centrifug.
 Dupǎ numǎrul ramificaţiilor secundare ale axei ce pleacǎ din
acelaşi loc, inflorescenţele simpodiale simple pot fi:
Inflorescențe cimoase

monochaziu dichaziu pleiochaziu

 Inflorescenţe cimoase
 monochaziu la tătăneasă  dichaziu la ipcărige
(Symphytum officinale) (Gypsophila paniculata)

https://idtools.org/id/cutflowers/key/Cut_Flower_Exports_of_Africa/Media/Html/Fact_sheets/Gypsophila.htm
FRUCTUL
 Fructul – Noţiuni teoretice
 Fructul reprezintă un organ caracteristic angiospermelor, format
din ansamblul de ţesuturi care susţin şi înconjoară seminţele.
 Se formează din ovar, însă la unele specii pot participa şi alte
organe: receptacul (măr), stigmatul (mac), învelişurile florale
(sfeclă)
 În numeroase cazuri, pe fruct se păstrează caliciul
 Peretele fructului, numit pericarp, prezintǎ în general 3 zone:
epicarp, mezocarp şi endocarp, a cǎror structurǎ variazǎ mult
de la o specie la alta. Cele trei zone se evidenţiazǎ bine la
fructele cǎrnoase.
 Consistenţa celor 3 zone ale pericarpului variazǎ de la un tip de
fruct la altul.
 Clasificarea fructelor
►dupǎ ovarul din care provin, existǎ fructe simple, multiple şi
compuse :
 fructul simplu provine dintr-o singurǎ floare cu gineceu
unicarpelar sau cu gineceu pluricarpelar cenocarp (cu carpele
sudate) (tomate)

 fructul multiplu provine dintr-o singurǎ floare cu gineceu

pluricarpelar apocarp (cu carpele libere) (zmeurǎ)

 fructul compus provine dintr-o inflorescenţǎ compactǎ, cu flori

dispuse foarte apropiat. El reprezintǎ o grupare de fructe
simple, concrescute între ele prin elemente ale florii sau
inflorescenţei (ananas)
 Clasificarea fructelor
►dupǎ comportamentul la maturitate, existǎ fructe dehiscente şi
indehiscente :
 fructele dehiscente se desfac prin mecanisme autonome la maturitate
şi pun în libertate seminţele
 fructele indehiscente nu se desfac spontan la maturitate

►dupǎ consistenţǎ, fructele pot fi uscate sau cǎrnoase :

 la fructele cǎrnoase cel puţin una din pǎrţile fructului este îngroşatǎ, şi
are o consistenţǎ mai mult sau mai puţin moale

 la fructele uscate, toate pǎrţile au o consistenţǎ mai mult sau mai puţin
durǎ
Fructe cărnoase simple

Drupa – provine dintr-un ovar monocarpelar (la prune)

epicarp subţire, membranos

mezocarp cărnos, suculent
endocarp dur, lemnos
sămânţă
peduncul
 Fructe cărnoase simple
Baca – provine dintr-un ovar cu două sau mai multe carpele
unite
struguri epicarp tomate
mezocarp
endocarp

seminte

peduncul
sepale
- epicarp subţire, membranos
- mezocarp şi endocarp cărnoase, slab diferenţiate
 Fructe cărnoase simple
Poama – provine dintr-un ovar inferior cu 5 carpele, la care participă şi
receptaculul
Resturi ale invelisului Sectiune transversala
Sectiune longitudinala floral
Epicarp membranos
Mezocarp carnos

Endocarp
cartilaginos
Semințe

Limita externă
a carpelelor
peduncul

Poama este un fruct complex, care provine din unirea

ovarului cu receptaculul.
 Fructe cărnoase simple
Peponida - provine dintr-un ovar inferior cu 3 carpele unite

castravete dovleac
Epicarp lignificat
Mezocarp carnos
Endocarp

Seminte
 Fructe cărnoase simple
Hesperida – provine dintr-un ovar cu numeroase carpele
unite epicarp diferenţiat în 2 zone:
- flavedo, cu buzunare secretoare
- albedo, o zonă albicioasă, spongioasă
mezocarp membranos
endocarp cărnos
FRUCTE USCATE
DEHISCENTE

Folicula la nemţişor Păstaia la fasole

pericarp uscat
semințe
- fruct care provine
- fruct care provine dintr-un
dintr-un ovar
ovar unicarpelar
unicarpelar
- se deschide de-a lungul unei
- se deschide în 2
singure linii
valve

pericarp uscat
semințe
linii de dehiscenţă
linie de dehiscenţă
 FRUCTE USCATE
DEHISCENTE
Silicva la muştarul alb Silicula la traista-ciobanului
- fruct care provine
- fruct care provine dintr-un dintr-un
ovar bicarpelar. Cavitatea ovar bicarpelar,
valve fructului este împărţită de un asemănător cu
Replum perete fals numit replum silicva, dar mai mic
şi aprox. la fel de
- silicva este mai lungă decât lată lung cât de lat
- se deschide de la bază către vârf
linii de dehiscenţă
Replum

Schema secţiunii transversale prin silicvă şi

siliculă
 FRUCTE USCATE
DEHISCENTE
Capsula valvicidă – provine dintr-un ovar multicarpelar, cenocarp
Ciumăfae (Datura stramonium)
valve
Ricin (Ricinus communis)
semințe

fruct întreg secţiune

transversală
 FRUCTE USCATE
DEHISCENTE
Capsula poricidă la macul de Pixida (sau capsula operculată)
grădină la măselariţă
Stigmat persistent Caliciu persistent
căpăcel
Pori de dehiscență
(opercul)
Semințe pixida Semințe

Secțiune transversală
 FRUCTE USCATE
INDEHISCENTE
Achena la floarea-soarelui
pericarp dur, nesudat cu
Nuca la stejar
sămânţa
spaţiu pericarpic Pericarp lignificat
tegumentul seminţei Spatiu pericarpic
(subţire, transparent) Samanta
cotiledoane
bractee unite formând
gemula involucrul
embrion
tigela - la stejar, nuca este numită şi
radicula
„ghindă”
- nuca este un subtip al achenei
- Schema mărită a achenei

https://adevarul.ro/locale/pitesti/cum-prepara-acasa-cafeaua-ghinda-beneficiile-multiple-licorii-exotice-1_5ae44c38df52022f75560f74/index.html
 FRUCTE USCATE
INDEHISCENTE
Cariopsa la porumb pericarp dur, sudat cu sămânţa

tegumentul semintei
endosperm amidonos
endosperm cornos
cotiledon („scutellum”)
gemula
tigela
radacinita

Cariopsă observată din faţă (schemă Cariopsă observată lateral (schemă

mărită) mărită)
 FRUCTE USCATE
INDEHISCENTE
Samara la frasin Lomenta la salcâmul japonez
pericarp prelungit printr-o
aripă membranoasă care Pericarp
favorizează diseminarea Samanta
anemochoră (prin vânt)
Acest fruct seamănă cu o păstaie
Samanța dar la maturitate nu se deschide.
 Termeni de specialitate care
descriu acțiunile terapeutice ale
plantelor medicinale
 Analgezic – substanţă care calmează sau suprimă durerea (Ex:
scoarță de salcie)

 Antiinflamator (antiflogistic) – substanţă capabilă să evite sau să

oprească un proces inflamator (Ex: scoarța de salcie)

 Antihelmintic (vermifug) – substanţă care acţionează contra

viermilor intestinali (Ex: usturoiul)

 Antipiretic – care combate febra (Ex: scoarța de salcie)

 .

 Antiseptic – substanţă capabilă să distrugă microbii care se găsesc la

suprafaţa pielii sau mucoaselor (ţesuturilor vii) (Ex: uleiul volatil de
brad)

 Antispastic – substanţă care calmează spasmele musculare (spasmele

reprezintă contracţii violente, involuntare ale musculaturii netede)
(Ex: florile de mușețel)

 Antisudoral – care combate transpiraţia excesivă (Ex: frunzele de

salvie)
.

 Cardiotonic – care măreşte forţa de contracţie a miocardului, fiind

utilizat în tratamentul insuficienţei cardiace (Ex: frunzele de
degețel lânos)

 Carminativ – care favorizează expulzia gazelor intestinale şi

calmează durerile abdominale (Ex: fructele de chimen)

 Cicatrizant – care
favorizează multiplicarea
celulară, provocând
formarea de noi ţesuturi, la
nivelul leziunilor (Ex: florile
de gălbenele)
 Colagog – care favorizează evacuarea bilei (Ex: frunzele de
anghinare)

 Coleretic – care stimulează secreţia bilei de către ficat (Ex:

frunzele de anghinare)
.

 Decongestionant – care este capabil să reducă congestia, o

acumulare anormală de sânge într-un organ sau ţesut; efectul
decongestionant este obţinut cu ajutorul unor substanţe vasoconstrictoare
(Ex: mentolul)

 Depurativ – substanţă capabilă să îndepărteze anumite principii

nocive corpului prin intermediul transpiraţiei, urinei şi fecalelor (Ex:
trei frați pătați)

 Diaforetic (sudorific) – care favorizează transpiraţia (Ex: flori de

soc)

 Diuretic – care creşte eliminarea urinei (Ex: frunze de mesteacăn)

 .

 Emolient – substanţă capabilă de a înmuia şi relaxa ţesuturile

inflamate
 acţiunea emolientă se traduce la nivelul mucoaselor printr-un efect
antiiritativ, calmant (în caz de tuse, de exemplu), sau ea este exploatată
în dermato-cosmetologie în vederea îngrijirii tegumentelor
 acţiunea emolientă este specifică mucilagiilor

Sursa: https://www.frozenseeds.com/products/brown-flax-seeds-linum-usitatissimum
 .

 Expectorant – care fluidifică secreţiile bronşice, facilitând astfel

expluzarea lor din căile respiratorii inferioare (Ex: rădăcina de
ciuboțica cucului)

 Galactagog – care creşte secreţia de lapte matern la femeile ce

alăptează (Ex: fructe de fenicul)
.

 Hemostatic – care opreşte sângerarea (Ex: coada șoricelului)

 Hepatoprotector – care protejează ficatul contra acţiunii nocive a

toxinelor (Ex: fructe de armurariu)

 Hipoglicemiant – care reduce glicemia (concentraţia sanguină a

glucozei) (Ex: frunze de afin)
.

 Laxativ – substanţă ce acţionează la nivel intestinal, rezultând un

scaun de consistență normală; se utilizează în tratamentul
constipației (Ex: semințe de in)

 Ocitocic – care favorizează contracţiile uterului gravid (Ex: cornul

secarei)

 Pectoral – care calmează tusea şi favorizează expectoraţia (Ex:

nalba mare)

 Purgativ – care are proprietatea de a curăța tubul digestiv, rezultând

un scaun de consistență apoasă (Ex: ulei de ricin)
 .

 Revulsiv (rubefiant) – substanţă care

produce o iritaţie locală a pielii, cu
înroşirea ei
 În urma iritaţiei sunt eliberate substanţe
antiinflamatoare şi analgezice endogene,
care pot ajunge pe cale umorală chiar la un
focar inflamator îndepărtat
 În plus, revulsivele posedă şi o acţiune
relaxantă a musculaturii
 Acţiunea revulsivă/rubefiantă este Sursa: https://plantvillage.psu.edu/topics/chilli-pepper/infos

specifică tioglicozidelor şi extractelor de

ardei iute, având aplicaţii în special în
tratamentul afecţiunilor aparatului
locomotor
.

 Sedativ – medicament care calmează activitatea unui organ sau a

psihismului (Ex: levănțica)

 Topic – cu acţiune/aplicaţie locală