Tema 2: Morfologia organelor de înmulțire și răspândire

Răspândirea plantelor superioare (gimnosperme, angiosperme1) se face prin semințe. Acestea se formează
în floare (din ovulul fecundat), în urma unei succesiuni de evenimente (polenizare, fecundație) și, în cazul
angiospermelor, sunt protejate de fructe.

▪ Părțile componente ale florii; tipuri de înveliș floral; tipuri de flori după repartiția sexelor
Floarea perfecționată caracterizează speciile
de angiosperme. Este formată din (fig. 1): stamine
a) organe de susținere și protecție:
- pedicelul floral
- receptacul
- învelișul floral
b) organe de producere a gameților2: carpele
- stamine – totalitatea lor formează
androceul
- carpele - totalitatea lor formează gineceul pedicel floral

înveliș floral

Figura 1: Părțile componente ale florii de cartof

✓ Morfologia florii de glicină – Wisteria sinensis (Sims) Sweet

Floarea de glicină este așezată pe tulpină într-o inflorescență de tip racem.

Este alcătuită din:
1) pedicel floral – scurt, de cca. 5 mm lungime;
2) receptacul – mic, de formă convexă, situat în continuarea pedicelului; reprezintă axul
florii pe care se prind restul componentelor;
3) înveliș floral numit periant; este format din 2 tipuri de
vexil componente:
a) sepale; în număr de 5, situate pe cercul extern al florii, au
culoarea verde; totalitatea lor formează caliciul (simbol K); deoarece
sepalele sunt unite între ele la bază, numim caliciul gamosepal;
terminațiile libere ale sepalelor, numite lacinii, au forma îngust-
Jgheab
aripi
lanceolată;
staminal
b) petale; în număr de 5, situate pe un cerc intern, după sepale;
au culoare liliachie; totalitatea lor formează corola (simbol C);
petalele sunt libere între ele la bază, iar corola se numește dialipetală.
Figura 2: Părțile componente ale florii
de glicină

1
Gimnosperme (gymnos gr. = golaș): plante care formează semințe golașe, neprotejate de fruct; angiosperme (angio – gr. = înveliș):
plante ale căror semințe sunt închise în fruct.
2
Gameți = celulele sexuale ale plantelor cu rol în procesul de fecundație
 ➢ ,cele 5 petale au forme și mărimi diferite impunând florii o monosimetrie (floare zigomorfă – prin care se
poate trasa un singur plan de simetrie); sunt denumite astfel:
✓ stindard, steag sau vexil (vexillum) (fig. 2): petala cu
poziție superioară, cea mai mare ca dimensiune; stamină liberă
acoperă prin margini următoarele 2 petale; ovar
jgheab staminal
✓ aripi, vâsle (alae) (fig. 2): 2 petale laterale ce
acoperă, la rândul lor, următoarele petale;
✓ luntrița (carena): 2 petale bazale, concrescute parțial
prin marginile inferioare.
➢ Aspectul general al corolei este asemănător unui fluture, de Figura 3: Organizarea androceului la
floarea de glicină
aceea este denumită și corolă papilionată.
➢ Acoperirea parțială a petalelor de sus în jos, observată din stadiul de boboc, formează un tip de prefoliație
numit cohlear-descendentă;
4) androceu (simbol A); este format din 10 stamine3 , formate pe 2 cercuri concentrice, spre
interiorul florii; primele 5 stamine sunt unite cu 4 stamine de pe al doilea cerc și
formează un jgheab (fig. 2,3) în care se găsește carpela; cea de-a 10 stamină, aflată tot
pe al doilea cerc, este liberă și se observă deasupra jgheabului; androceul este format din
două grupuri (mănunchiuri) de stamine; se numește androceu diadelf.
➢ Androceul reprezintă partea bărbătească a florii deoarece la nivelul său se formează gameții bărbătești;
aceștia sunt închiși în grăunciorii de polen produși în antere;
5) gineceu (simbol G); este format din o singură carpelă; carpela are 3 părți distincte:
✓ ovar – parte bazală; este de formă alungită, acoperit cu peri și se observă în jgheabul format de
cele 10 stamine;
✓ stil – în prelungirea ovarului; este îndoit și dilatat spre vârf;
✓ stigmat – partea terminală a carpelei; acoperit cu peri
➢ deoarece elementele învelișului floral se prind pe receptacul sub ovar, acesta are poziție superioară.
➢ Gineceul reprezintă partea femeiască a florii deoarece la nivelul său se formează gameții femeiești; aceștia
sunt închiși în ovul protejat de ovar.
▪ Floarea este pentaciclică și pentameră, respectiv este formată din 5 cercuri, fiecare cerc cu
câte 5 elemente (mai puțin gineceul).
▪ Reprezentarea pe scurt a alcătuirii florii se face prin formula florală:

♀ ▪│▪ K(5)C5A(5+4)1G1

3
stamina: componentă al florii, formată din filament și anteră (partea terminală a staminei, locul producerii polenului)
 ✓ Morfologia florii de lalea – Tulipa gesneriana L.

Floarea de lalea este solitară, așezată în poziție terminală pe tulpină (fig. 4). Este alcătuită din:
1) pedicel floral – se află în continuarea tulpinii; ultima
frunză a tulpinii este considerată bracteea florii;
2) receptacul – este de formă convexă; pe el sunt prinse tepale
restul componentelor;
3) înveliș floral numit perigon (simbol P); este simplu, stigmat
format 6 piese identice ca formă și culoare, numite
stamine
tepale;
pedicel
➢ tepalele sunt libere între ele la bază, iar perigonul este de tip
dialitepal;
➢ tepalele sunt colorate (diferit de verde; asemănător petalelor) –
perigonul este de tip petaloid;
➢ tepalele sunt așezate în alternanță - 3 pe cercul extern, 3 pe cercul bractee

intern;
4) androceu (simbol A); este format din 6 stamine așezate
pe 2 cercuri, în alternanță cu tepalele (3 pe cercul
extern, 3 pe cercul intern);
➢ staminele au filamente scurte și antere lungi;
➢ filamentele se prind la baza anterelor = inserție bazifixă; Figura 4: Părțile componente ale
5) gineceu (simbol G); este format din 3 carpele unite florii de lalea
între ele la nivelul ovarului, formând un gineceu
gamocarpelar;
➢ ovarul este alungit și trimuchiat;
➢ stilul este absent; stigmatul este sesil,
➢ stigmatul este format din 3 lobi;
✓ elementele învelișului floral se prind pe receptacul sub ovar, acesta are poziție superioară
▪ Floarea este pentaciclică și trimeră, respectiv este formată din 5 cercuri, fiecare cerc cu
câte 3 elemente;
▪ Simetria florii este radiară deoarece prin floare se pot duce mai multe planuri de simetrie;
floarea este numită actinomorfă
▪ Reprezentarea pe scurt a alcătuirii florii se face prin formula florală:

♀ * P3+3A3+3 G(3)
Exerciții:
1. Menționați care din următoarele trăsături ale învelișului floral corespund florii de lalea:
A. învelișul floral este nediferențiat (tip perigon)
B. sepalele sunt libere la bază
C. corola este dialipetală
D. caliciul, aflat pe primul verticil, este dialisepal
E. perigonul este gamotepal

2. În cazul florii de glicină, întâlnim:

A. tepale verzi
B. o petală mare, numită carenă
C. tepale așezate în alternanță, pe două cercuri
D. petale laterale (alae) acoperite parțial de petala superioară
E. lacinii reprezentând partea liberă a petalelor

3. Androceul florii de lalea este:

A. dialisepal
B. diadelf
C. dialitepal
D. dialistaminal
E. dialipetal

4. Formula florală corespunzătoare florii de glicină este:

A. ·|·(K5C5)A(5+4)1G1
B. ‫٭‬P3+P3A3+3G(3)
C. ·|·K5C5A(5+4)1G1
D. ‫٭‬P3+3A3+3G(3)
E. ·|·K(5)C5A(5+4)1G1

5. În formula florală corespunzătoare florii de lalea, simbolurile scrise indică un gineceu:

A. monocarpelar, ovar superior
B. tricarpelar
C. monocarpelar, dialicarpelar
D. tricarpelar, gamocarpelar, ovar superior
E. tricarpelar, gamocarpelar, ovar inferior
 ▪ Tipuri de inflorescențe

Pe o tulpină se poate dezvolta câte o floare (= flori solitare) sau florile pot fi grupate pe o axă comună
formând inflorescențe.
Axa comună se numește rahis. După modul de dispunere al florilor pe rahis precum și după caracteristicile
de creștere ale rahisului, deosebim mai multe tipuri de inflorescențe:
a) Inflorescențe cu creștere monopodială = racemoase: axul principal (rahisul) se termină cu un mugure
vegetativ care asigură o creștere continuă (creștere nedefinită); florile apar de la bază spre vârf sau de
la exterior spre centru = înflorire bazifugă sau centripetală.
➢ Florile se pot prinde direct pe axul principal (rahis) = inflorescență racemoasă simplă sau pe
ramificații secundare ale axului = inflorescență racemoasă compusă.
b) Inflorescențe cu creștere simpodială = cimoase: axul principal (rahisul) își încheie creșterea formând
o floare, creșterea este întreruptă (creștere definită); axele secundare depășesc, ca poziție pe tulpină,
prima floare; înflorirea are loc din centru spre exterior = înflorire centrifugală.
c) Inflorescențe mixte (racemo- cimoase): axul principal (rahisul) are o creștere continuă iar florile se
dispun pe axe secundare după principiul inflorescențelor cimoase.
Inflorescențe racemoase simple (exemple)
Tip inflorescență Morfologia rahisului Morfologia florilor Exemplu Fig.
Spic Subțire, alungit Sesile, prinse direct pe rahis Pătlagină – Plantago sp. 5
Subțire, alungit, pendul
Ament Sesile și unisexuate Nuc – Juglans regia 6
și căzător
Pedicelate; pediceli cam de aceeași
Racem Subțire, alungit lungime, dispuși altern sau opus pe Salcâm – Robinia pseudoacacia 7
ax
Pedicelate; pediceli inegali,
Corimb Subțire, alungit descresc de la bază spre vârf astfel Păr – Pyrus communis 8
că florile ajung cam la același nivel
Pedicelate; pediceli egali, pornesc
din puncte apropiate, la baza lor are
Umbela Scurt, subțire Iedera – Hedera helix 9
loc gruparea bracteelor sub formă
de involucru
+sesile; florile sunt dispuse de jur-
Capitul Scurt, îngroșat Trifoiul roșu – Trifolium pratense 10
împrejurul axului
Scurt, puternic
Antodiu îngroșat, disciform sau sesile, așezate pe partea superioară
Floarea soarelui – Helianthus annuus 11
(calatidiu) globulos, cu hipsofile a axului
pe partea inferioară
Îngroșat, cărnos,
protejat de o frunză cu
Spadice Sesile, unisexuate Rodul pământului – Arum maculatum 12
aspect de cornet =
spată
Figura 5: Plantago lanceolata - spic Figura 6: Junglans regia - ament

Figura 8: Pyrus communis - corimb

Figura 7: Robinia pseuoacacia -

racem

Figura 9: Hedera helix - umbelă

 Figura 12: Arum maculatum -
spadice
Figura 10: Trifolium pratense - capitul Figura 11:
Helianthus annuus -
antodiu

Inflorescențe racemoase compuse (exemple)

Tip inflorescență Morfologia rahisului Morfologia florilor Exemplu Fig.
Sesile, prinse direct pe ramificațiile
Spic compus Subțire, alungit Grâu – Triticum asetivum 13
rahisului
De formă piramidală;
Pedicelate; pediceli cam de aceeași
asemănător racemului
Panicul lungime, dispuși altern sau opus pe Liliac – Syringa vulgaris 14
dar ramificarea se
ramificațiile axului
repetă de mai multe ori
Pedicelate, cu pediceli inegali;
Corimb compus Subțire, alungit Păducel – Crataegus monogyna 15
dispuse pe ramificațiile axului
Scurt, subțire; la
La baza umbelelor are loc gruparea
capetele ramificațiilor
bracteelor sub formă de involucru,
Umbela compusă se găsesc umbele Morcov sălbatic – Daucus carota 16
iar la baza umbelulelor se află
simple, numite
involucelul
umbelule

Figura 13: Triticum Figura 14: Syringa Figura 15: Crataegus monogyna – corimb compus
aestivum – spic vulgaris – panicul
compus
 Figura 16: Daucus carota – umbelă compusă

Inflorescențe cimoase (exemple)

✓ Dihaziul (cima bipară): are axul principal terminat cu o floare de sub care
pleacă ramuri opuse care se termină cu o floare; ex. turița Galium aparine (fig.
17).
Inflorescențe mixte (exemple)
✓ Racemul cu dihazii: axul principl are o creștere continuă iar pe ramificațiile
sale se formează inflorescențe scurte de tip dihaziu; ex. vița de vie Vitis vinifera
(fig. 18).

Figura 17: Galium

aparine – dihaziu

Figura 18: Vitis vinifera – racem du dihazii

Exerciții:
1. Axul inflorescenței de nuc este: C. prin pediceli inegali, inserați în puncte diferite
A. cu creștere definită D. direct (flori sesile și unisexuate)
B. alungit și subțire E. prin pediceli inserați în puncte foarte apropiate,
C. scurt, îngroșat având un involucru la bază (format din bractee)
D. scurt, subțire 3. Inflorescența de grâu este:
E. flexibil, pendul, căzător A. simplă, racemoasă
2. Pe axul inflorescenței de floarea-soarelui, B. racemo-cimoasă
florile sunt prinse: C. simpodială
A. altern sau opus, prin pediceli egali D. compusă (panicul)
B. direct (flori sesile și hermafrodite) E. compusă (tip corimb sau spic)
4. Tipul de inflorescență la pătlagină este: 8. Completați următoarele definiții:
A. antodiu a) La turiță întâlnim inflorescența de
B. spic simplu tip................cu creștere..............................
C. ament b) Axul inflorescenței de tip spadice
D. racem simplu
este...............iar florile sunt........................
E. de alt tip
c) Vorbim de inflorescență mixtă la vița de vie
5. Tipul de inflorescență la păr este:
A. corimb simplu deoarece axul principal are o
B. umbelă simplă creștere.............., asemănătoare
C. capitul inflorescențelor de tip..................iar
D. spadice ramificațiile au o creștere......................,
E. de alt tip asemănătoare inflorescențelor de
6. Corimbul compus și paniculul se deosebesc tip...............................
între ele după:
A. creșterea definită axului principal 9. Realizați corespondența corectă între
B. grosimea axului principal următoarele denumiri:
C. prezența, în cazul corimbului, a florilor sesile
D. modul de ramificare al axului principal Panicul grâu
E. creșterea nedefinită a axului principal
7. Involucrul și involucelul sunt întâlnite la
Racem morcov sălbatic
inflorescența de tip:
A. umbelă simplă
B. spic compus Spic compus liliac
C. antodiu
D. capitul Umbelă compusă salcâm
E. umbelă compusă