Sunteți pe pagina 1din 23

REPRODUCEREA

SEXUATA LA PLANTE
Clasa a X-a C
Liceul Alexandru Ioan Cuza
Generalitati
Inmultirea sexuata are drept caracteristica esentiala unirea (fecundatia) a doua celule de sex
contrar (gametul si gametul ), cu formarea unui zigot, proces prin care se ncheie ciclul
de dezvoltare parental si ncepe cel filial. La dezvoltarea din zigot, noul organism repeta
(reproduce) toate fazele de dezvoltare individuala prin care au trecut si parintii sai, de aceea
nmultirea sexuata se mai numeste reproducere.
Gametii sunt celule haploide de sex contrar, care iau nastere n gametangi si pot fi identici
morfologic,izogameti, ori diferentiati morfologic (cei masculi de obicei comparativ mai mici si
mobili), heterogameti.
La plantele cu nmultire sexuata, n ciclul lor de viata, se disting doua faze
(generatii), sporofitul diploid (din celule cu garnitura cromozomiala 2n), producator (dupa
meioza) de spori si gametofitul haploid (n), sexuat, producator de gameti. La diferite grupuri
sistematice de plante, aceste doua generatii, ce se succed cu regularitate, au durata si
organizare diverse. n evolutie, gametofitul plantelor de uscat s-a restrns progresiv. Asa cum
se va vedea, la gimnosperme si angiosperme participarea gametofitului este foarte redusa.
Reproducerea la gimnosperme
Gimnospermele sunt plante superioare cu flori, a caror samnta este dezvelita (de la
gr.gymnos - golas, descoperit si sperma - samnta). Reprezentantii lor actuali sunt arbori si
arbusti, mai adesea cu frunze sempervirente. Cele mai multe pot suporta caldura excesiva,
seceta, dar si temperaturile scazute. Caile urmate la reproducere exprima de asemenea
adaptari n acest sens. Astfel, spre deosebire de ferigi, nu este necesara apa pentru a se
realiza fecundatia, ntruct graunciorii de polen sunt transferati de vnt, iar spermatia este
condusa pna la oosfera prin tubul polinic. De asemenea, gametofitul , format n interiorul
ovulului, va fi n acest mod mai bine protejat pe parcursul dezvoltarii lui, ca si zigotul n
formare.
Florile gimnospermelor sunt unisexuate, dispuse mai adesea monoic (mascule si femele pe
acelasi exemplar), mai rar dioic, ca la tisa, ienupar etc., cnd florile mascule se formeaza pe
unii indivizi, iar cele femele pe altii.
n cele ce urmeaza se va analiza, ca exemplu, reproducerea la pinul silvestru.
Exemplu pentru reproducerea gimnospermelor: pinul
silvestru
Florile barbatesti sunt dispuse la
extremitatea unor ramuri situate mai jos
de vrful arborelui si grupate n
inflorescente de tipul amentilor. Fiecare
floare, de forma unui con mic, prezinta
solzi spiralati cu cte doi saci polinici pe
fata lor inferioara. n interiorul sacilor
polinici se formeaza la nceput un tesut
diploid reprezentat de celulele mama ale
graunciorilor de polen. Fiecare celula
mama va forma prin meioza cte patru
graunciori de polen (microspori) haploizi.
Fiecare grauncior de polen, la
maturitate, este constituit dintr-ocelula
generativa, o celula vegetativa (celula
tub) de dimensiuni mai mari si doua
celule protaliene. ntre cele doua
nvelisuri ale graunciorului se delimiteaza
doi saci aeriferi.
- a - Axa inflorescentei
- br - Bractee
- s sac polinic
- nv nucleul celulei
vegetative
- cg celula generativa
- cp celule protaliene
- sa saci cu aer




Legenda:
A. Inflorescenta masulina
B. Floare masculina
C. Sectiune longitudinala
D. Samanta cu saci polenici deschisi
E. Samanta sectiune trensversala
F. Graunciori de polen
Exemplu pentru reproducerea gimnospermelor: pinul
silvestru continuare 1
Florile femeiesti sunt grupate n conuri
mai mari, dispuse pe ramurile dinspre
vrful arborelui. Fiecare floare consta din
cte doi solzi (unul inferior, steril -
bracteea si altul superior, fertil - carpela),
inserati n spirala pe axul conului. Solzii
fertili poarta pe fata interna cte doua
ovule, fiecare cu un nvelis (integument)
ntrerupt la partea superioara de o
deschidere, sub care se afla camera
polinica. Interiorul ovulului consta dintr-
un tesut trofic, nucela, n care se vor
forma dintr-o celula, prin meioza, patru
macrospori haploizi (n). Trei dintre
acestia se vor resorbi, iar unul va genera
prin diviziuni mitotice endospermul
primar (n), n care se vor individualiza
douaarhegoane, purtatoare a cte unei
oosfere, gametul femel.
Legenda:
A. inflorescenta femela (con);
B. inflorescenta (sectiune longitudinala);
C. solz carpelar cu ovule;
D. floare (sectiune transversala);
E. ovul;

sc - solz carpelar; br - bractee (solz steril); ov - ovul; m - micropil; cp -
camera polinica; int - integument; arh - arhegon; end. prim. -
endosperm primar; nuc - nucela
Exemplu pentru reproducerea gimnospermelor: pinul
silvestru continuare 2
La maturitate graunciorii de polen sunt eliberati si, dusi de vnt, unii nimeresc n camera polinica. Aici germineaza formnd, prin
aportul celulei vegetative, cte un tub polinic, care nainteaza nspre arhegon. Din celula generativa vor rezulta doua celule spermatice
(gameti). Vrful tubului polinic se dezorganizeaza si elibereaza spermatiile, dintre care una se va uni cu oosfera n procesul de fecundatie,
rezultnd zigotul, iar cealalta se resoarbe, fecundatia fiind simpla. Fecundatia se realizeaza numai dupa maturarea oosferei, interval care
n cazul pinului poate fi 1-5 (13) luni de la polenizare. Chiar daca va fi fecundata fiecare din oosferele celor doua arhegoane, mai adesea
un singur zigot se va dezvolta n continuare, genernd embrionul.
n timpul formarii embrionului, ovulul evolueaza n samnta. Ea este alcatuita dintr-un tegument si tesut nutritiv al endospermului
primar n care s-a constituitembrionul.
La pin, la sfrsitul celui de al doilea an dupa fecundatie, solzii carpelari se lignifica si se ndeparteaza unii de altii, iar semintele se
desprind de pe solzi cu cte o mica aripioara.
n ciclul biologic (alternarea de generatii) la pin, sporofitul (generatia 2n) este reprezentat prin nsusi arborele, iar gametofitul
(generatia n) este diferentiat, mascul si femel, si comparativ foarte redus. Astfel, gametofitul mascul se limiteaza doar la graunciorii de
polen (cu celulele lor alcatuitoare), iar gametofitul femel la endospermul primar, generat de macrospor si purtator de arhegoane.

Samanta de pin - Legenda:
A. Solz carpelar cu seminte;
B. Samanta (sectiune longitudinala);
C. Embrion in samanta(sectiune longitudinala);

a - aripa; s.c. solz carpelar; sm - samanta; te si ti parti ale tegumentului; m -
micropil; e endosperm primar; a.h. ax hipcotil; c - cotiledoane; er
radacinita; v.v varf vegetativ
Reproducerea la angiosperme
Angiospermele sunt plante care n decursul evolutiei au
cstigat unele caractere adaptative noi fata de gimnosperme:
nchiderea (includerea) ovulelor ntr-un nvelis ovarian si
respectiv a semintelor ntr-un fruct provenit din ovar
(angiosperme de la gr. aggeion - cavitate nchisa sisperma -
samnta). Partile reproducatoare se constituie ntr-un organ cu
structura particularafloarea.
La angiosperme sporofitul este foarte dezvoltat, ocupa
singur aproape ntreg ciclul vital, fiind reprezentat prin planta
propriu-zisa, iar gametofitul este chiar mai restrns ca la
gimnosperme (cel mascul redus la graunciorul de polen cu cele
doua celule ale sale, iar gametofitul femel lasacul embrionar,
generat de macrospor).
Organizarea florii
O floare completa prezinta un peduncul, pe a carui
extremitate mai umflata, numita axa florala sau receptacul, se
formeaza, prin activitatea unor meristeme, partile
reproducatoare (staminele si carpelele) si nvelisurile florale
(sepalele si petalele).
Dispunerea partilor florale pe receptacul poate fi n spirala
(laflorile spirociclice) si n verticile (la florile ciclice). n raport cu
numarul verticilelor (ciclurilor), deosebim flori mono-, di-, tri-,
tetra-, ..., policiclice. Numarul elementelor din ciclu are de
asemenea valoare diagnostica pentru diferite unitati
sistematice si este divers: doua elemente la florile dimere, trei
la florile trimere., numeroase elemente la florile polimere.

Organizarea florii la angiosperme - legenda:

r receptacul; sep sepale; pet petale; a antere; f
filament; ov ovar; o ovul; st stil; sg stigmat; p polen;
t.p. tub polinic;
Reproducerea la angiosperme - continuare
Dispunerea florilor
Dupa modul de asociere pe tulpina, florile
pot fisolitare sau grupate ninflorescente.
La inflorescentele monopodiale sau
racemoase axul principal (rahisul) are crestere
teoretic nedefinita, iar lateral apar pediceli cu
flori, nflorirea avnd loc de la baza axului spre
vrf, odata cu cresterea lui, si totodata centripet.
Aici apartin (fig. 47 A) racemul (pedicelii florilor
au aproximativ aceeasi lungime), corimbul
(pediceli inegali, astfel ca florile ajung aproape la
acelasi nivel), spicul (flori fara pediceli, sesile),
amentul (mtisorul) (un fel de spic cu rahis
flexibil si florile unisexuate), spadicele (ax
principal lung si gros cu flori unisexuate si sesile,
nvelite de una sau mai multe frunze), umbela
(florile pornesc de la acelasi nivel, iar frunzele
sustinatoare -bracteele sunt dispuse ntr-un
verticil denumit involucru), capitulul (pe axul
principal scurt si gros se dispun numeroase flori
sesile), calatidiul (pe axul principal scurt si latit
ca un disc se afla flori sesile).
Inflorescente legenda:

A - monopodiale (1 - racem; 2 - corimb; 3 - spic; 4 - spadice; 5 - umbela;
6 - capitul; 7 - calatidiu; B - simpodiale (a - dicaziu; b1 si b2 - monocaziu; c -
pleiocaziu); C - compuse (c1 - umbela compusa; c2 - panicul; c3 - corimb cu
cima; c4 - racem cu cima - tirsa)

Morfologia si structura partilor florale
Pedunculul floral. Este alcatuit dintr-un singur
internod si se insera pe tulpina n subsuoara unei frunze
numita bractee. Florile fara peduncul se numesc sesile.
La inflorescente se disting: axul principal (rahisul) al
inflorescentei, pe care florile se prind prin pediceli.
Receptaculul (axa florala). Reprezinta partea
terminala, mai dezvoltata a pedunculului
saupedicelului, pe care se dispun elementele florale.
nvelisul floral (periantul). Este format din sepale si
petale sau din elemente de acelasi fel numite tepale, n
care caz nvelisul este numit perigon sau periant simplu,
ce poate fi sepaloid(din elemente asemanatoare
sepalelor) sau petaloid. Florile lipsite de periant sunt
numite flori nude.
a. Caliciul. Este verticilul periferic, format din sepale,
obisnuit de culoare verde. Sepalele pot fi libere ntre
ele, alcatuind un caliciu dialisepal, sau concrescute la
caliciul gamosepal.
b. Corola. Este situata mai interior, alcatuita din
elemente viu colorate, petalele. Corola cu petale libere
este dialipetala, iar cea cu petalele
concrescute gamopetala (fig. 48 B), foarte diversa
morfologic: tubuloasa, campanulata etc.


- nvelisuri florale - legenda:
- A - tipuri de caliciu (a - dialisepal; b - gamosepal; c - caliciu din
perisori; d - caliciu acrescent) (dupa Grintescu, I., 1928); B - tipuri de
corola gamopetala (1, 2 - tubuloasa; 3 - urceolata; 4, 5 -
campanulata; 6, 7 - infundibuliforma; 8 - rotata; 9 -
hipocrateriforma; 10 - ligulata)
Morfologia si structura partilor florale
stigmat
stil
ovar
petale
Ovul cu sac embrionar
sepale
receptacul
peduncul
antera
filament
Morfologia si structura partilor florale - Partile
reproducatoare. Repartitia sexelor n floare - 1
c - Partile reproducatoare ale florii sunt staminele a caror
totalitate formeaza androceul (de la gr.andros - barbat)
si carpelele ce alcatuiesc gineceul (de la gr. gyne - femeie).
Florile care au att androceu ct si gineceu se
numesc bisexuate (hermafrodite), iar cele cu organe de un singur sex
(fie stamine, fie carpele) sunt unisexuate. Plantele cu flori unisexuate
pot fi monoice (de la gr. monos - unic si oikos - locuinta, casa), cu
florile mascule () si florile femele () pe acelasi exemplar, dioice cu
florile unisexuate pe exemplare diferite (exemplare mascule si
respectiv femele), trioice (unii indivizi sunt masculi, altii femeli si altii
cu flori bisexuate) si poligame (pe acelasi exemplar sunt flori
mascule, femele si bisexuate).
a. Androceul. Este constituit din stamine, fiecare stamina
avnd filament, conectiv si antera.
Antera este partea fertila a staminei, formata mai adesea din
doua loji, fiecare cu cte doi saci polinici. De filament, antera se
prinde prin intermediul conectivului, strabatut de un fascicul
conducator (C). n sacii polinici ia nastere mai nti un tesut sporogen
din celule diploide (2n), celulele mama ale graunciorilor de polen.
Din fiecare celula mama, prin meioza, se formeaza cte
patrugraunciori de polen.



- Organizarea unei stamine:
A, B - stamina deplin formata
vazuta din fata si din spate (f -
filament; c - conectiv; a antera); C -
Sectiune prin antera cu patru saci
polinici deschisi (s - sac polinic cu
graunciori de polen)
Morfologia si structura partilor florale - Partile
reproducatoare. Repartitia sexelor n floare - 2
Formarea gruncioarelor de polen n anter ncepe prin
diviziunea meiotic
Seciune prin anter
Gruncioare de polen
Morfologia si structura partilor florale - Partile
reproducatoare. Repartitia sexelor n floare - 3
Graunciorul de polen matur prezinta doua nvelisuri: unul intern, intina, si altul extern,
cutinizat si prevazut cu formatiuni sculpturale specifice, denumit exina. n interior se afla doua
celule inegale: una mare,celula vegetativa (celula tub), si una mai mica, celula generativa.

Structura graunciorului de
polen(A) si germinarea(B):

ex exina; int intina;
nv celula vegetativa cu nucleu;
g celula generativa;
v nucleu vegetativ vazut in doua
planuri diferite si, respectiv, in tubul
polinic;
sp - spermatie.
Morfologia si structura partilor florale - Partile
reproducatoare. Repartitia sexelor n floare - 4
b. Gineceul (pistilul). Poate fi alcatuit din una sau mai multe carpele, libere (gineceu apocarp) sau unite
(gineceu sincarp). Fiecare carpela libera a gineceului apocarp respectiv grupul de carpele unite (ale gineceului
sincarp), au diferentiate: o parte inferioara, ovarul, o parte alungita, stilul, si o parte superioara, stigmatul, care
receptioneaza polenul. Cnd carpelele sunt unite, concresterea nu se extinde ntotdeauna si asupra stilelor si
stigmatelor. La gineceul sincarp, ovarul comun al carpelelor unite este adesea mpartit n mai multe loji, al caror
numar corespunde celui al carpelelor.



Organizarea gineceului:
A, B, C - structura unui gineceu
unicarpelar: A - imagine de
ansamblu; B - carpela sectionata la
mijloc; C - sectiune transversala la
nivelul ovulelor (dupa Troll, W.,
1957); D, E, F - grade de concrestere
a carpelelor la diferite specii (D -
gineceu apocarp tricarpelar; E -
gineceu pentacarpelar sincarp cu
stile libere; F - gineceu bicarpelar
sincarp); 1 - ovar; 2 - stil; 3 - stigmat;
k - caliciu
Morfologia si structura partilor florale - Partile
reproducatoare. Repartitia sexelor n floare - 5
Un caracter sistematic important l reprezinta pozitia ovarului fata de celelalte parti florale. Cnd ovarul se afla deasupra locului de
insertie a periantului, adica ovar super, floarea este hipogina, iar cnd ovarul este nglobat n receptacul, dedesubtul locului de insertie
a periantului, ovar infer, floarea este epigina.
n lojile ovarului, pe placente, se formeaza si ramn atasateovulele. Un ovul prezinta doua nvelisuri,integumentele, care lasa o mica
ntrerupere, micropilul, si delimiteaza un tesut trofic intern, nucela. De placenta ovulul se prinde prin funicul, al carui loc de racordare la
corpul ovulului este hilul. Prin funicul patrunde n ovul, pna n zona numita chalaza, un fascicul libero-lemnos.
n nucela, n urma meiozei, iau nastere dintr-o celula patrumacrospori haploizi (n), dintre care trei se resorb, iar unul se mareste si
genereaza dupa diviziuni mitotice sacul embrionar care cuprinde: oosfera(gametul femel) cu doua sinergide, cele trei antipode si celula
centrala ce contine doi nuclei polari.



Structura ovulului la
angiosperme:
Fun funicul; h hil; int.e si
int.i inegumen extern si
intern; nuc cucela; cl
calota; m microfil; f.ll
fascicul libero-lemnos; ch
chalaza; s.e sac embrionar;
sin sinergil; an antipod; o
oosfera; n2 nucleul celulei
centrale
Pozitia ovarului in floare:
1 ovar super (floare hipogina)
2 ovar infer (floare epigina)
Polenizarea si fecundatia
a. Polenizarea este transferul polenului din antera pe stigmat.
Cnd ajunge pe stigmat polenul aceleasi flori sau al florilor de pe acelasi exemplar
se realizeaza o polenizare directa, iar cnd polenul ajuns este provenit din florile
altor indivizi (polen strain) are loc polenizarea ncrucisata.
La polenizarea ncrucisata, transportul polenului se poate face prin diferiti agenti:
vnt, insecte, pasari, apa etc.
b. Fecundatia. Pe stigmat polenul gaseste conditii favorabile (secretii de solutii
zaharoase) si germineaza formnd tubul polinic. Acesta creste strabatnd stigmatul
si tesutul de transmisie("tesutul conducator al stilului"). naintarea tubului este
favorizata de substantele nutritive si de mucilagiile din acest tesut. n vrful tubului
polinic se afla nucleul celulei vegetative (celula tub), iar n urma acestuia celula
generativa, care se divide formnd cele douaspermatii, gametii masculi. Datorita
unei afinitati chimiotropice, tubul polinic ajunge, mai adesea prin micropil, la sacul
embrionar si patrunde ntr-una dintre sinergide. Apoi se opreste din crestere si si
mareste presiunea interna, descarcndu-si continutul printr-un por subterminal. O
spermatie se va uni cu oosfera, formnd zigotulprincipal diploid, iar cealalta se va
uni cu cei doi nuclei polari ai celulei centrale, dnd nastere zigotului accesoriu
triploid. Este vorba deci despre o fecundatie dubla, proprie angiospermelor.
c. Transformari postfecundative.
Din zigotul principal ia nastere, prin diviziuni repetate, embrionul cu partile lui
componente (radicula, hipocotilul, cotiledoanele si gemula), iar din zigotul accesoriu
albumenul (endospermul secundar), care va ocupa sacul embrionar si mare parte
din nucela. n urma unor modificari profunde, ovulul se transforma n samnta, iar
ovarul nfruct.
.

Fecundatia la angiosperme -
legenda:
ov ovar;
o ovul;
s stil;
st stigmat;
t tub polinic;
Formarea sacului
embrionar are loc n
interiorul ovulului.
Sac embrionar
Seciune prin ovul
Ovul
Dispunerea ovulelor n ovar
Formarea gameilor
Polenizarea este
transportul
polenului de
la anter pe
stigmat.
Polenizarea direct
Polenizarea indirect
Polenizarea
Samnta
Este constituita din tegument, embrion si rezerve nutritive. La unele plante (stejar, fag etc.) albumenul este
consumat de embrionul n dezvoltare, substantele de rezerva fiind transferate si depozitate n cotiledoane
(seminte exalbuminate), la altele (ca la euforbiacee) rezervele ramn n albumen (seminte albuminate).


Tipuri de seminte:
A samanta albuminata;
B samanta exalbuminata;
e embrion;
c cotiledon;
end endosperm;

Fructul
si are originea n ovar, dar la unele plante la formarea lui mai pot participa si alte parti florale, cum sunt
receptaculul, nvelisurile florale si stilul. La fruct se disting: nvelisul exterior (epicarpul), mezocarpul (carnos sau
uscat) si nvelisul intern (endocarpul).
Fructele formate dintr-un ovar monocarpelar sau din ovar cu mai multe carpele unite se numesc fructe simple,
iar cele rezultate din ovarele carpelelor neunite ale unei flori se numesc fructe multiple.
Fructele compuse sunt cele provenite dintr-o ntreaga inflorescenta, iar fructele falseprovin n cea mai mare
proportie din alte parti florale dect ovarul.
Dupa consistenta fructele se pot grupa n fructe carnoase si fructe uscate. Dintre fructele carnoase fac
parte: baca (fruct n ntregime carnos, cu una sau mai multe seminte),drupa (endocarpul fructului este sclerificat,
constituit n smbure ce protejeaza samnta) etc.
Fructele uscate pot fi indehiscente si dehiscente . Dintre cele indehiscente mai frecvente sunt: achena (fruct
membranos sau lemnos neconcrescut cu samnta), cariopsa(nvelisul ce reprezinta fructul este subtire, concrescut
cu tegumentul semintei): si samara(nvelisul formeaza o aripa pentru diseminare prin vnt). Dintre fructele
dehiscente fac partefolicula (fruct provenit dintr-o carpela, cu dehiscenta pe linia de sutura a marginilor
acesteia),pastaia (fruct unicarpelar dehiscent dupa linia de sutura si nervura mediana), silicva (fruct alungit,
bicarpelar, cu perete fals provenit din proliferari ale marginii carpelelor) si capsula (fruct din doua sau mai multe
carpele, cu dehiscenta prin valve sau pori).
Dintre fructele multiple mai frecvente sunt: polifolicula,poliachena si polidrupa, iar dintre cele false poama,
caracteristica rosaceelor maloidee (subfamilia marului), maceasa , pseudodrupa si pseudodrupa dehiscenta.
Fructele ndeplinesc un rol important n protejarea, diseminarea si adesea n crearea conditiilor favorabile de
germinare a semintelor.



Tipuri de fructe

Fructele crnoase conin esuturi moi,bogate n substane minerale i vitamine



Bace
Drupe
Tipuri de fructe
Exist i unele fructe la a
cror formare nu particip
doar ovarul ci i alte pri ale
florii, de aceea ele sunt
numite ,,fructe false
Astfel de fructe sunt: mrul,
cpuna, mceaa.
Tipuri de fructe
Fructe uscate al cror nveli se
poate deschide sau nu.
Astfel de fructe sunt: nuca,
pstaia, capsula etc.
Capsula de mac