Sunteți pe pagina 1din 2

Amurg de iarnă

(de George Bacovia)


__________________________________________©roEnciclopedia, Universul tău de informaţii!

Textul poeziei

Amurg de iarnă, sumbru, de metal


Câmpia albă - un imens rotund -
Vâslind, un corb tăcut vine din fund,
Tăind orizontul, diametral.

Copacii rari şi ninşi par de cristal.


Chemări de dispariţie mă sorb,
Pe când tăcut, se întoarce acelaşi corb
Tăind orizontul diametral.

I. Introducere
George Bacovia este unul dintre reprezentanţii simbolismului românesc. Acesta
este un curent literar modernist, apărut ca o reacţie împotriva poeziei retorice a
romanticilor şi a impersonalităţii reci a parnasienilor. Este un poet cu statut special.
Însingurat şi bolnav, Bacovia creează un univers liric introvertit utilizând motivele şi
temele specifice simbolismului. Boala devine un rău universal, afectând iubirea,
cerul, întregul cosmos. Lumea sa e strâmtă, închisă, imposibil de pătruns.

II. Tema
Semnificativă este poezia "Amurg de iarnă" a cărei temă este solitudinea eului
liric şi implicit dorinţa de evadare dintr-un univers pustiit şi mărginit.

III. Compoziţia
Compoziţia reflectă preocuparea autorului pentru simetrie şi muzicalitate reliefată de
laitmativul "tăind orizontul diametral", dar şi de structura poeziei (două terţine), de măsura
versurilor fixă (10 silabe) şi rima înbrăţişată.

IV. Prima strofă


Prima strofă a poeziei prezintă realitatea exterioară apăsătoare reliefată de
epitetul multiplu "sumbru, de metal". Apare şi sugestia morţii universului prin
sintagma "amurg de iarnă", îngheţul cosmosului. Cadrul natural este trist şi dezolant.
Ninsoarea are rezonanţă în sufletul poetului aducând monotonie şi frig lăuntric.
Astfel, iarna bacoviană este infernală, domină întreaga lume şi aduce cu sine
pierderea oricărei speranţe sau iluzii.
Lipsa predicatului în primul vers generează abstractizarea şi concentrarea
imaginilor vizuale care au rol de a sublinia atmosfera întunecată, rece. Vocala "u"
repetată sugerează izolarea, captivitatea, ameninţarea morţii.
Culorile care domină acest peisaj sunt albul, nonculoare, simbolizând pustiul şi
griul care amplifică senzaţia de sufocare, de strâmt.
Imaginile vizuale sunt concentrate ("câmpia albă", "imens rotund"), iar liniile de
pauză indică prezentarea secvenţială. Lipsa cromaticii dă impresia de peisaj pustiit,
dar şi de enorm. Acest lucru este subliniat de metafora "un imens rotund". Iluzia
imensului este amplificată şi de lipsa elementelor de decor fiind prezente doar
"câmpia albă", corbul şi "copacii ninşi".
Epitetul "rotund" reprezintă princicpala trăsătură a universului poeziei - un loc
închis de unde nu poţi evada, apăsător şi pustiu.

©2015-2016 roEnciclopedia.ro Pag. 1|2


Complementul în inversiune "vâslind" arată mişcarea repetitivă relevată şi prin
gerunziu. Asocierea cu simbolul morţii, "corbul tăcut", ilustrează damnarea,
imposibilitatea de a fugi de moarte. Corbul este personificat, iar sintagma "tăcut vine
din fund" dă impresia de apropiere a morţii. Universul devine plan, simplu, o pictură
pe hârtie.
Alternanţa consoanelor "f" - "v" are rol sonor. Acestea imită sunetul vântului
sugerând dezintegrarea materiei şi a fiinţei.

V. A doua strofă
A doua strofă are în centru realitatea interioară a poetului. Corespondenţa dintre
decor şi sentimentele acestuia este ilustrată de "copacii rari" care accentuează
singurătatea. Comparaţia "par de cristal" subliniază îngheţul puţinelor elemente
existente. Peisajul nu mai are frumuseţea şi sclipirea specifică iernii, ci este pustiu,
încremenit.
Metafora "chemări de disperare mă sorb" exprimă apropierea morţii.
Personificarea "tăcut se întoarce acelaşi corb" sugerează resemnarea şi tristeţea
profilată şi de lipsa sunetelor ("tăcut"). Laitmotivul 1 care încheie ambele strofe "taie
orizontul diametral" arată imposibilitatea depăşirii limitelor.
La nivel lexico-semantic poezia este dominată de câmpul semantic al iernii
("ninşi", "albă", "cristal") şi al morţii ("amurg", "corb", "sumbru", "tăcut").
Din această lume nu se poate fugi, este închisă, lipsită de iluzia salvării.
Dramatismul poeziei reiese din corespondenţa ce se stabileşte mateie şi spirit.
Prin atmosferă, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolurilor şi
corespondenţelor, zugrăvirea stărilor sufleteşti de angoasă "Amurg de iarnă" se
încadrează în estetica simbolistă.

1
Laitmotivul: este un concept operaţional cerut des în subiectele de bacalaureat.
Reprezintă un vers sau o formulă care se repetă, un element tematic dominant.

©2015-2016 roEnciclopedia.ro Pag. 2|2