Nervi de primavara

Violetul apare in cromatica bacoviana inca din incipitul poeziei simboliste Nervi de
primavara si monopolizeaza expresivitatea intregului tablou prin capacitatea
domninanta pe care autorul i-o confera.
Aceeasi cromatica primeaza si in pictura autorului impresionist, Julian Onderonk,
fapt pentru care se pot observa coordonate comune ale celor doua opere, respectiv
coordonata materiala, ce reprezinta in fapt multimea menita sa arunce eul poetic,
dar si personajul reprezentat in tablou intr-o ipostaza de izolare sau solitudine,
respingere a sa fata de mediul ce il inconjoara.
Pe plan spiritual, violetul poate semnifica oglindirea sentimentelor, simplitatea cu
care orice sentiment bun poate fi otravit si astfel sacrificat pentru un scop
primordial,care, in vederea autorului este de a ilustra arta pura.
Element consacrat al primaverii, violetul este un element antitetic, introdus intr-un
cadru menit sa exprime inceputul, renasterea, dar cu semnificatie ce poate fi
asociata cu cea a amurgului, anume sfarsitul sau starea de declin ce pulseaza in
intreaga atmosfera.
Cu toate acestea, nuantarea violetului se face intr-un mod superficial, fiind introdus
in simple vibrari, conchizand versul intr-o stare de angoasa sau nesiguranta.
Repetarea vocalei o, ca vocala inchisa ilustreaza in poezie sentimentul de falsa
libertate, ce poate fi asociata si cu infinitul ca element claustrant, regasit in marea
de flori violet din pictura impresionista. Infinitul are astfel un rol contrar sensului
sau, acela de a irita, invaluind opera intr-o atmosfera de mister si incertitudine.
Elementele sonore sunt introduse cu rol estetic (suspina un vals de fanfara),
avand in definitiv rolul de a exprima firea artistica si suava a poetului, opusa
mediului sau de provenienta, datorita succesiunii strofelor si transpunerea brusca
intr-un mediu apasator, monoton, citadin restrictionand interventia unor posibile
elemente de relaxare, regasit in strofa la geamul unei fabrici,provocand
melancolia. Strofa este privita ca un element toxic, anume interventia omului
asupra naturii perfecte ca si conditie, precum si degradarea sa treptata. Acest
element este regasit si in pictura impresionista, fiind redata prin culoarea
imbracamintei personajului feminin, rosu, element ce reda rafinamentul.
Culegerea florilor din cadrul natural semnifica o ruptura, asemeni fabricii, ca
element al impuritatii, pe chipul naturii pline de viata. Desprinderea florilor poate
avea acelasi rol, anume ruptura, atat ca element de distorsionare a mediului, cat si
ruptura sufleteasca, anume negarea fiintei poetice, sau a celei prezente in pictura

de a se asocia cu o lume otravita de materie, in care sufletul nu isi poate manifesta

atributele.
Verbul suspina, corelat cu personajul feminin, firav, in marea de culori, expun
solitudinea, ca principala tema bacoviana, dar si vulnerabilitatea emotionala,
comprimarea unei incarcaturi sentimentale intr-o singularitate, care semnifica o
densitate infinita a starilor si trairilor, capabila sa perceapa orice raspuns al
mediului exterior si sa interactioneze cu acesta.
Pentru a intelege mai bine starile celor doi artisti, putem cauta in definitia picturii,
ca ramura a artelor ce poate reprezenta o posibila realitate trasnpusa in imagini
bidimensionale. Bidimensionalitatea poate reprezenta absenta celei de-a treia
dimensiuni, anume inaltimea, element profund incrustat in lirica bacoviana.
In majoritatea operelor simboliste bacoviene, declinul este atat un element asociat
cu privirea poetului asupra intregii existente, dar si incapacitatea de se asocia cu o
posibila ascensiune spirituala, lucru incadrat in definitie, in alterarea inaltimii, dar si
posibila asemanare a artelor, ca opere bidimensionale.
Acest lucru este usor regasit si in opera pictorului, datorita directiei de privire a
personajului feminin, cea descendenta. Acest lucru marcheaza incarcatura
spirituala, ingreunarea pana la impunerea unei limite in procesul evolutiv al omului,
catre asocierea cu puritatea. Cu toate acestea mediul nu poate fi considerat total
impur, spre deosebire de restul operelor bacoviene incarcate de mizerie si
dezagregare materiala, datorita elementelor ce reduc tonalitatea sumbra, precum
florile sau firavitatea personajului feminin.
Finalul operei iar ramane totul o lunga teorie, cand va fi un cantec de alte
primaveri, manifesta conditia omului poetic aflat in meditatie. Timpul, introdus intrun cadru general prin cuvantul tot, are rolul de a-i submina influenta, dar si
autoritatea asupra starii umane, fiind un element combatut prin meditatia in sine,
punct de retraire a amintirilor trecute, regasit si in pictura, marcata de asocierea
pasiunii catre elementele florale cu gingasia sau puritatea, lucruri prezente in
copilarie, anume planul timpului trecut.