Ene Ceris

XI-F

Plumb (George Bacovia)

Dormeau adnc sicriele de plumb,
i flori de plumb i funerar vetmnt Stam singur n cavou i era vnt
i scriau coroanele de plumb.
Dormea ntors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, i-am nceput s-l strig Stam singur lng mort i era frig
i-i atrnau aripile de plumb.

Poezia simbolista presupune o poezie a sensibilitatii pure, in care

sentimentele eului poetic ating pragul absolut, fiind transmise pe calea
sugestiei.
George Bacovia publica poezia Plumb in volumul de poezii cu aceeasi
denumire, in anul 1916, anume perioada de decadenta a acestul curent.
Ideea ce sta la baza acestui curent este formulata de Mallarme, anume:
Numirea unui obiect inseamna suprimarea a trei sferturi din placerea pe
care ti-o da un poem, ce consta in bucuria de a ghici incetul cu incetul, de a
sugera, iata visul nostru.
Deosebirile dintre poezia romantica si cea simbolista stau, evident, la nivelul
tipologiei simbolurilor. In primul tip, simbolul, denumit si simbol explicit este
cel oferit pentru a lamuri o anumita idee, pe cand, in simbolism, ideea sa
este aceea de a sugera si se numeste simbol implicit.
George Bacovia preia aceste prime elemente din simbolism, transpunandu-le
sub o maniera proprie, vast dezvoltata, captand principalul motiv al
singuratatii, pe care il reda insa in majoritatea operelor ca un sentiment
sumbru, apasator.
Inca din debutul operei, intalnim elemente cu apartenenta la
simbolism, anume cromatica, folosirea simbolurilor, repetitia, dar si sugestia
si corespondenta intre partea materiala si cea spirituala.
In strofa I intalnim elemente ale spatiului claustrant, inchis, dar si principala
tema, anume starea nevrotica a eului/moartea, precum reiese din
personificarea Dormeau adanc sicriele pentru ca mai apoi sa fie adaugat

Ene Ceris
XI-F

laitmotivul plumb, ce nu numai ca intareste tema principala, dar adauga si

o senzatie de apasare,greutate,sugerand o atmosfera macabra de cavou. Mai
apoi, elementele ce intaresc campul semantic al mortii, precum sicriul, dar si
metaforele coroane de plumb, flori de plumb, ce sugereaza la randul lor
banalitatea ornamentala, specifica micilor burghezi din provincie. Aceste
elemente intaresc monotonia, iar repetitia cuvantului plumb sugereaza si
cromatica operei, anume tenta de gri-cenusiu ce invaluie intreaga atmosfera
intr-o perdea opaca, sugerand un cadru nocturn.
De altfel, plumbul sugereaza o greutate ce restrictioneaza miscarea, singurul
element dinamic fiind vantul, insa si el pare secatuit de atmosfera pe care
autorul o introduce, efectele sale fiind aproape insesizabile(scartaiau
coroanele de plumb).
Strofa a II-a debuteaza sub semnul tragicului existential, prin Dormea
intors amorul meu de plumb. Ingeniozitatea redarii acestui element consta
in faptul ca amorul este descris ca fiind un element distantat de e-ul poetic,
pe care cel din urma doar il priveste ca spectator. Cuvantul intors
sugereaza refuzul, dar poate si incapabilitatea de a mai impartasi amorul cu
mediul extern, conturandu-se astfel retragerea e-ului, dar si dispretul sau
fata de societatea incapabila de a intelege si aprecia arta ca o alta tema
prezenta in poezie.
Repetitia structurii flori de plumb reprezinta sinestezia operei, prin sugestia
simultana a culorilor si parfumului, procedeu incarcat de o expresivitate
semnificativa.
Specific spatiului bacovian, salvarea nu este o alternativa a e-ului, astfel
adancindu-se starea nevrotica prin am inceput sa-l strig, insa cu toate
acestea moartea nu trebuie privita doar ca element agonizant, ci si ca
singurul capabil de a remedia boala existentiala.
Poezia exprima astfel sentimentele de izolare, impietrire, solitudine, ce se
circumscriu in cele doua planuri, cel exterior, corespondent primului vers, in
care se prezinta cadrul spatial cauzator al acestei stari, dar si planul interior
ce propune reflectarea e-ului asupra propriei stari, printr-un corp astral,
capabil sa isi urmareasca propriile stari.
Ultimul vers atarnau aripile de plumb simbolizeaza zborul frant, caderea
surda, dar si greutatea ce ii apasa persoana eului.

Ene Ceris
XI-F

Astfel, spre deosebire de romantism, unde mediul este participativ la

sentimente, obtinem o cu totul alta infatisare a naturii, anume element
cauzator al sentimentelor, fiind redate la randul lor prin corespondente.
Apar marci ale lirismului subiectiv, precum verbele ca stam, am inceput,
dar si adj. posesiv amorul meu, toate la persoana intai.
La nivel fonetic observam repetitia vocalelor u,o , care prinse intre
consoanele grele m,b propun un spatiu inchis, apasator.
Verbele la imperfect stam, era, dormea sugereaza permanenta lipsa a
miscarii, iar posibilele verbe statice, precum a fi au fost scoase din text
pentru a limita dinamismul.
Ca urmare, lumea bacoviana este total inchisa, elementele naturii sunt cele
care produc erodarea materiei, idealul existentei fiind unul negat inca din
inceput, singura posibila solutie de scapare fiind insasi moartea, precedata
sau nu de o stare de angoasa, spleen sau imobilitate.