Plumb

de George Bacovia

Literatura romana interbelica cunoaste doua mari tendinte: traditionalismul

si modernismul, acesta din urma fiind promovat de Eugen Lovinescu in revista si
cenaclul „Sburatorul”. U curent literar apartinand modernismului este
simbolismul care marcheaza sincronizarea literaturii romane cu cea europeana.
Dupa perioade de tatonari (Al.Macedonski), simbolismul se remarca in opera
scriitorului G. Bacovia care a publicat in anul 1916 volumul ”Plumb” toate
volumele autorului apartinand „unei face mai tarzii a simbolismului”, cu
deschidere spre modernism.
Poezia care deschide volumul omonim se constituie intr-o arta poeztica
necanona, ilustreaza toate trasaturile poeziei simboliste in general si ale poeziei
bacoviene in particular: simbolul,sugestia,sinestezia,muzicalitatea,teme si motive
specifice. In opera intalnim simboluri precum „plumbul”, „cavoul”, „vantul”,
„frigul” care se asociaza cu moartea, insingurarea, descompunerea lumii.
Viziunea asupra lumii este evidentiata prin corespondenta simbolista intre
cele doua planuri ale existentei: cel exterior, in care lumea este prezentata
sugestiv printr-un cavou in care poetul se izoleaza si cel interior, in care tristetea,
apasarea sufleteasca sugereaza imposibilitatea salvarii prin iubire, imposibilitatea
zborului.
Titlul poeziei bacoviene se constituie intr-un simbol care poate fi
interpretat atat denotativ cat si conotatitv.La sens propriu este un metal greu, de
culoare cenusie cu masa atomica mare.Sensul figurat trimite la cenusiul
existential,atmosfera sumbra, inchisa, monotona, mohorata. Repetat in opera,
substantivul determina muzicalitatea simbolista, sugerand un spatiu inchis,
claustrant. Despre ”plumb ” autorul marturisea: „Plumbul ars este galben.Sufletul
ars este galben.Galben este culoarea sufletului meu”.
Tema operei este conditia eului liric damnat, izolat, neinteles, inabdatat
intr-o societate care este incapabila sa-l inteleaga, o lume artificiala lipsita de
aspiratii, idealuri. Exista si alte teme ale discursului liric: moartea, apasarewa
sufleteasca, esecul, sustinute de motive tipic simboliste: florile funerare, sicriul,
cavoul.
Solitudinea eului este evidentiata in prima strofa:”Stam singur in cavou... si
era vant...”. El nu poate comunica cu lumea exterioara deorece acesta nu il
intelege, de aici suferinta.Sentimentul de singuratate este amplificat in strofa a
doua prin moartea iubirii.Eul liric incearca sa se salveze prin iubire, dar strigatul
sau este inutil ”am inceput sa-l strig”.
Lirismul subiectiv se defineste prin marcile lexico-gramaticale reprezentate
de verbe si promune la persoana I „stam singur”, „amorul meu”.
Structura compozitionala e redata de doua catrene care demonstreaza
principiul simetriei prin intermediul corespondentei plan interior/exterior: prima
strofa reprezinta realiatea exterioara (cimitir), iar cea de a doua reda realitatea
interioara(disparitia sentimentului de iubire), legatura dintre cele doua fiind
sugerate de substantivul ”plumb”.
Primul plan este creat de cuvintele „sicriu”, „cavou”, „coroane”, si este
regasit in prima strofa. Aici spatiul este sufocant si corespunde cu realitatea in
care traieste poetul. Regasim si elemente din campul lexical al cuvantului
„moarte”, precum „sicriele”,”cavou”,”funerar”,dar si metafora „flori de plumb”,
care reprezinta etapele vietii, trecerea de la viata la moarte, de la material la
spiritual. In acesta strofa,regasim repetitiv sunetul „s” care exprima un suierat si
intareste idee de singuratate, pe care poetul o exprima in versul „Stam singur in
cavou...si era vant...”. Alte motive regasite in strofa sunt cel al somnului, cel al
izolarii, dar si un decor funebru, creat prin imagini artistice precum „sicriele de
plumb”,”flori de plumb” etc.
Al doilea plan este cel interior, unde intalnim un „amor intors”, un amor
trist, fara viata, descris in cea de-a doua strofa. Este o iubire iesita din tipare, o
iubire rece si neindeplinita, aflata intr-o constanta cadere, sugerand prin
intermediul metaforei ”aripile de plumb”, care sunt grele din cauza metalului,
facand inaltarea prin zbor impodibila. Sensul cuvintelor este schimbat, iar somnul
este folosit cu sens conotativ si exprima oboseala psihica. Cromatica este alcatuita
din culori inchise, precum negru si gri, iar timpul imperfect reprezinta o actiune
far final, o tristete infinita sugerand prin verbele „stam”, „dormea”, „era”. Versul
„si-am inceput sa-l strig” exprima neputinta eului liric de a evada, o senzatie
intensa de disperare a acestuia. „Plumb” este simbol si cuvant cheie in poezie,
care apare de 3 ori in fiecare catrena si ajuta la formarea rimei. Atmosfera acestei
poezii este una amortita, sugerand nemiscarea, incremenirea si imposibilitatea de
despartire a acestei etape.
In concluzie, Alexandru Macedonski impresionat de opera bacoviana crede
ca Bacovia „din plumb facu-ai aur”.Poezia „Plumb” reda o atmosfera tulburatoare
prin evocarea unei realitati, adica moartea.