Plumb

George Bacovia este cel mai important reprezentant al simbolismului românesc,

o voce lirică originală, ,,singurul poet român care a coborât în infern” (Nicolae
Manolescu) un infern interior, sufletesc. Născută din atmosfera simbolismului
european, curent literar apărut în Franța, care s-a manifestat în ultimele decenii ale
secolului al XIX-lea, ca reacție împotriva romantismului retoric și a
parnasianismului, lirica lui Bacovia ilustrează o noua sensibilitate artistică, marcată
de singurătate și nevroză.
Poezia Plumb, monolog tragic și artă poetică, deschide volumul cu același titlu
apărut în 1916.
Procedeele artistice simboliste prin care se conturează atmosfera generală sunt
folosirea tehnicii sugestiei si stabilirea corespondentelor intre planul interior si cel
exterior. Astfel, între spațiul interior al unei suferințe imense și decorul exterior,
cutremurat de vânt și de frig, se stabilește o corespondență, atât de transparent
exprimată în versurile ce deschid cele două strofe: ,,dormeau adânc sicriele de
plumb”, respectiv ,,dormea întors amorul meu de plumb”.
Cultivarea simbolului este o alta caracteristică a curentului. Utilizarea
elementelor recurente, adică repetarea termenului ,,plumb,, conferă ambiguitate
versurilor prim multitudinea de semnificații.
Muzicalitatea interioară este dată de paralelismul sintactic, de repetiția
obsedantă a unor cuvinte și folosirea anumitor consoane, care transmit senzația de
împietrire, spaima de moarte și de vidul existențial.
Textul este o artă poetică, deoarece transpune în versuri concepția autorului
despre condiția artistului și menirea artei sale. Esențială pentru viziunea despre lume
este absența transcendentului, sugerată prin simboluri ale spațiilor închise: sicriul,
cavoul, cimitirul. Existența omenească e cutremurată de sentimentul izolării într-o
subterană întunecată. Eul poetic trăește, cu o intensitate dureroasă, teama unui sfârșit
continuu. Poetul rătăcește fără speranță într-o lume absurdă. Cuvintele-cheie în
configurarea viziunii poetice sunt: ,, plumb”, ,,cavou” și ,,singur”.
Tema centrală a poeziei este condiția creatorului damnat într-o societate care îl
desconsideră, ceea ce generează o stare de spaimă în raport cu două experiențe
capitale ale existenței umane: iubirea și moartea. La aceasta se adaugă teme precum
captivitatea, agonia ființei și a lumii, iubirea moartă, natura mineralizată și motivele
specifice curentului simbolist, adică spleenul, nevroza, singurătatea, angoasa și vidul.
Titlul este reprezentat de simbolul cuvântului ,,plumb,, sugerând apăsarea,
cenușiul existenței, universul monoton și închiderea definitivă a spațiului existențial.
Cuvântul ,,plumb” are o singură vocală și patru consoane, ceea ce semnifică o
închidere a spațiului. Denotativ, plumbul este un metal cenușiu închis, aproape negru
cu densitate specifică mare, folosit pentru confecționarea podoabelor funerare.
Conotativ, sugerează apăsarea sufletească , monotonia, moartea, prăbușirea în neant.
Din punct de vedere al construcției, poezia este concepută sub forma unui
monolog trist, fiind alcătuită din două secvențe poetice( catrene) structurate pe două
planuri: macrocosmic, al spațiului înconjurător și microcosmic, sufletesc.
Subiectivitatea lirismului este evidențiată prin integrarea mărcilor gramaticale ale
eului liric, verbe la persoana I precum ,,stam,, sau ,,am început,, și adjectivul
posesiv ,,meu,,.
Prima strofa cuprinde elemente ale cadrului spatial exterior,apasator si
inchis,in care eul liric se simte prizonier.”Sicriul” simbolizeaza universul interior in
care se reflecta imaginea exterioara a cimitirului.Elementele decorului sunt:”sicriile
de plumb”,”funerar vesmant”,”flori de plumb”,”coroanele de plumb”,care sugereaza
ideea mortii.Repetarea epitetului + “de plumb” se refera la existenta mohorata a
poetului,lipsita de posibilitatea de a se inalta.”Vantul” este singuru element care
sugereaza miscarea,insa produce efecte reci prin asocierea cu imaginea auditiva
“scartaiau”
Strofa a doua incepe simbolic cu prezentarea existentei tragice a
poetului,generate de disparitia orcarei urme de afectivitate „dormea intors amorul
meu de plumb”.Eul priveste ca un spectator si constata ca iluzia de a scapa de moarte
prin iubire este infranta de imaginea „aripilor de plumb”
Muzicalitatea poeziei, o altă constantă simbolistă, este redată nu numai prin
rima îmbrățișată, alternanța iambului cu amfibrahul, măsura metrică de 10 silabe, ci și
prin repetiția ritmică a vocalelor închise u, ă și â.
La nivel stilistic,se remarca prezenta simbolului central plumb ,asociat
metaforelor „flori de plumb” si „aripi de plumb”.Acesta devine laitmotivul
poezie,sporind astfel muzicalitatea textului.
Paralelismul sintactic e realizat in buna masura de o atenta despunere a
cuvantului plumb,care e intoadeauna,indiferent de context,atribut prepozitional
În concluzie, poezia Plumb de George Bacovia se încadrează în estetica
simbolistă prin muzicalitate, folosirea sugestiei și a corespondențelor, atmosferă și
redarea stărilor sufletești de singurătate și spleen.