I.

Curente literare
1. Romantism
Romantismul este curentul literar artistic apărut ca o reacție împotriva rigorilor clasice, care
promovează fantezia si originalitatea. Principalele trăsături promovate de romantici sunt:
profunzimea meditației asupra universului, pe două coordonate: cosmic si terestru, identificarea
unor noi surse de inspirație precum istoria, folclorul si natura, cultivarea stărilor de melancolie,
nostalgie sau suferința, predilecția pentru mit si simbol, reașezarea eului liric in centrul lumii.
Pe de-o parte, consider că acest text se încadrează în curentul romantic deoarece eul liric aflat în
ipostaza îndrăgostitului, meditează ca un geniu solitar la iubirea pierdută. Mărcile lexico-gramaticale
specifice sunt verbe si pronume la persoana I și a II-a (exemple).
Pe de altă parte, tema iubirii este reflectată la nivelul textului prin figuri de stil precum antiteza
specifică romanticilor (exemplu) și personificarea/metafora/etc (exemplu). Atmosfera specifică
romanticilor este sugerată de imaginea vizuală (exemplu), iar predilecția pentru cultivarea tainei și
contemplarea spațiului este redată în versul (exemplu).
Așadar, această creație literară poate fi considerată o operă romantică.
!!! Motive specifice: luna, noaptea, ochii, îngerul

2. Modernism
Modernismul este curentul literar care promovează o înnoire a literaturii, prin desprinderea de
trecut si crearea unor modalități noi de exprimare la nivel de formă și de conținut: ambiguitatea
limbajului realizată prin utilizarea metaforei, inovația la nivelul formei prin folosirea tehnicii
ingambamentului, disonanța între formă și conținut, ceea ce generează un lirism subiectiv și
predilecția pentru tema cunoașterii.
In opinia mea, textul dat reflectă trăsăturile specifice acestui curent literar, iar semnificațiile se
conturează in strânsă legătură cu tema și titlul poeziei.
In primul rând, semnificațiile sunt greu de descifrat deoarece metafore precum (exemplu)
conferă ambiguitate textului. Totuși, având in vedere că sugerează....( o imagine luminoasă a
universului), acestea ilustrează .......(opoziția lumină-întuneric) specifică liricii lui...X.
In al doilea rând, tema ..............(.cunoașterii prin iubire) este dezvoltă la nivelul textului prin
intermediul lirismului subiectiv realizat cu ajutorul mărcilor lexico-gramaticale specifice: verbe si
pronume la persoana I si a II-a (exemple). De asemenea, poetul utilizează tehnica ingambamentului
prin care conferă armonie discursului liric(ex.)
In concluzie, această poezie este de factura modernistă, deoarece se remarcă prin inovația
formală, tema si ambiguitatea la nivelul semnificațiilor.
 3. Neomodernism
Neomodernismul este curentul literar reprezentat de generația anilor ’60 si se remarcă prin
revenirea poeziei la lirism, continuitatea tradiției interbelice după o perioadă grea de promovare a
poeziei proletare.
In opinia mea, opera lirica X de Y este o creație neomodernista deoarece limbajul folosit este
ambiguu, universul afectiv al individului contemporan este prezentat într-un discurs liric de tip
confesiune, folosindu-se expresivitatea ca trăsătură esențială a textului.
In primul rând, tema X este prezentata din perspectiva confesiva a unui eu liric aflat in ipostaza
filozofica a meditativului/contemplatorului/etc. La nivelul textului se remarca verbe si pronume la
persoana I si a II-a (exemple).
In al doilea rând, mesajul este ambiguu datorita metaforelor si negațiilor prin care poetul
desparte universul sau interior de lumea exterioara (exemplu).
In egala măsură, ca trăsătură specifica neomodernismului, textul este organizat într-o singura
secvență lirica, cu versuri de mărime diferita si cu idei exprimate prin tehnica ingambamentului
(exemplu).
 4. Simbolism
Simbolismul este un curent literar de circulație universală care promovează o nouă viziune
asupra poeziei considerată arta de a simți si de a reda emoția si muzicalitatea interioară a ideilor.
Particularitățile lirice simboliste sunt:preferința pentru simboluri, corespondențele care reflectă
echivalența între stările interioare și elemente exterioare din natură sau realitate, stabilirea unei
asocieri între imagine, sunet, miros, anumite sinestezii, muzicalitatea versurilor, folosirea sugestiei
pentru a exprima semnificațiile textului, precum si expresivitatea realizată prin epitete cromatice,
comparații, cuvinte exotice, exprimări eliptice exclamative si versul liber.Temele specifice
simbolismului: nevrozele, descompunerea universului, iubirile pierdute, moartea, depresia, splinul
(melancolie), disoluția (decăderea) materială și a sentimentelor, orașul, muzica viorilor, culorile
cenușii lipsite de viață.
In opinia mea, textul liric propus se incadreaza in acest curent literar deoarece prezinta mai
multe dintre aceste trasaturi specifice si abordeaza tema/temele....
Un prim argument ar putea fi stabilirea unor corespondente evidente intre universul exterior si
universul interior al poetului. Acesta percepe lumea subiectiv/obiectiv si descrie....., folosind ca figura
de stil....si sugereaza astfel o stare inerioara de......
Un alt argument poate fi stabilit avand in vedere muzicalitatea textului care se axeaza pe
repetitii, folosirea unui laitmotiv,rima, ritm, trimiterile la diverse instrumente muzicale, Sinestezia se
evidentiaza, de asemenea, datorita aglomerarii de imagini vizuale, auditive...Ex.
Astfel, putem considera ca acest text ofera suficiente trasaturi specifice curentului simbolist, prin
care pune in lumiaa tema...., motivele.....si se transforma intr-un simbol al relatiei poetului cu lumea,
cu creatia si cu sine insusi.
 5. Tradiționalismul
Tradiționalismul este un curent literar apărut la începutul secolului al 20-lea care se remarcă prin
valorificarea profundă a tradițiilor spiritului romanesc.
Trăsăturile generale sunt:
-valorificarea spiritului tradițional
-prețuirea mediului rural ca o vatră a spiritualității
-refuzul cititorului și preferința pentru descrierea satului
-idealizarea țăranului român și a universului rural
-folosirea ca surse de inspirație al folclorului si istoriei
Temele specifice sunt: legătura omului cu pământul, legătura dintre generații, nostalgia
trecutului, subiectele religioase.
Reprezentanți: Ion Pillat („Aci sosi pe vremuri”), Vasile Voiculescu („În Grădina Ghetsimani”)

În opinia mea, opera X de Y se încadrează în curentul literar tradiționalist deoarece aduce în prim
plan tema X si prezintă câteva din trăsăturile specifice precum (exemplu).
Se remarcă, pe de-o parte, unele simboluri și motive legate de planul naturii/satului/religiei/vieții
pastorale etc. precum (exemplu). Astfel în versul X poetul prezintă Y. Prin intermediul mijloacelor de
expresivitate artistică, poetul prezintă X folosind figuri de stil (exemple).
Pe de altă parte, mesajul și semnificațiile acestei creații lirice sunt redate printr-un limbaj simplu,
în versuri organizate din strofe de tip catren/în secvențe lirice cu rima X, măsura Y. Ca moduri de
expunere predomină descrierea și monologul liric. Prin descriere se pun în valoare cele două planuri,
cosmic și terestru, în raport cu care poetul construiește universul său imaginar (exemplu).
Așadar, textul dat prezintă trăsăturile tradiționalismului, aducând în prim plan un univers în care
predomină valorile simple/arhaice/creștin ortodoxe.
 II. Liric

1. Încadrarea unui text in genul liric

Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare scrise în versuri, în care eul creator își exprimă în
mod direct stările sufletești, atitudinile și ideile printr-un limbaj artistic subiectiv care ia forma
descrierii și a monologului liric de tip confesiv sau adresat.
Textul X de Y întrunește calitățile unei opere lirice deoarece exprimă într-un mod subiectiv
sentimentele poetului raportate la tema X.
Un prim argument reprezintă existenta eului liric, vocea prin care poetul transmite sentimente
de X și ideea de Y. La nivelul textului acesta se reflectă prin mărcile specifice (exemple).
Un al doilea argument constă în organizarea textului sub forma monologului liric și a descrierii
prin care este evidențiat universul imaginar. Acesta este prezentat prin intermediul figurilor de stil și
a imaginilor artistice (exemple).
Așadar textul dat conține elemente de formă si semnificație care îl încadrează în genul liric.

2. Semnificația titlului
Titlul este o punte de legătura între autor și cititor prin care se prefigurează mesajul și
semnificațiile textului și reprezintă o cheie de lectură în receptarea acestora.
În opinia mea, titlul poeziei citate anticipează tema X, este conotativ/denotativ deoarece se
referă la X, fiind construit/sintetic, dintr-un singur cuvânt cu valoare simbolică/analitică din mai multe
cuvinte care se remarcă prin puterea de sugestie.
Pe de-o parte, legătura dintre text și titlu se realizează la nivelul mesajului poetic, deoarece
sugerează sentimentele poetului în raport cu X (+citat). Poetul, aflat in ipostaza X, își exprimă ideile în
mod direct, iar mărcile lexico-gramaticale ale subiectivității conferă un lirism aparte versurilor. Astfel
se remarcă verbe și pronume .... (exemple).
Pe de altă parte, titlul se regăsește in câmpul semantic al temei abordate, prin care poetul își
nuanțează mesajul (exemple). De asemenea figurile de stil și imaginile artistice contribuie la
conturarea mesajului și al semnificației sugerate de titlu (se explica două).
În concluzie, titlul și textul se pun reciproc în valoare pentru a evidenția tema propusă.
 3. Semnificațiile si mesajul poetic în raport cu mijloacele de realizare artistică
Mesajul unui text liric rezultă din relația stabilită între autor și tema aleasă, iar semnificațiile sunt
evidențiate prin mijloace de expresivitate artistică punând în valoare viziunea autorului.
Mesajul/Semnificațiile operei sunt redate printr-un limbaj poetic, ca un ecou al perceperii
realității de către poet. În textul dat se remarcă tema X și motive/simboluri precum Y, specifice
curentului Z, prin care poetul transmite în mod direct concepția sa despre X.
Figurile de stil și imaginile artistice reflectă tema aleasă. Astfel epitetul X evidențiază Y, imaginea
X reflectă singurătatea/melancolia/etc. poetului.
Mesajul/Semnificatia este ușor de identificat la nivelul textului, datorită prezenței mărcilor eului
liric, aflat în ipostaza X. Acesta transmite o stare de Y pe un ton confesiv, deoarece folosește verbe și
pronume la persoana I.
Așadar mesajul și semnificațiile acestei creații literare sunt în strânsă legătură cu tema și titlul și
exprimă viziunea artistică a lui X.

4. Teme și motive într-un text liric

Temele și motivele unei creații lirice sunt concepute în strânsă legătură cu viziunea subiectivă a
poetului, cu mesajul transmis cititorilor și cu ideile pe care poetul le promovează pentru a sensibiliza
cititorii.
În opinia mea, opera X de Y prezintă tema/temele X la care se adaugă motive precum X ceea ce
încadrează această creație în curentul X.
În primul rând, tema se reflectă la nivelul textului prin câmpul lexical al X care o pune în valoare
(exemplu). În plus, tema este anticipată de titlul poeziei și evidențiază prin figuri de stil și imagini
artistice (exemple).
În al doilea rând, eul liric se raportează la tema și motivele identificate prin mărcile sale specifice
(exemple).
În concluzie, tema și motivele evidențiate susțin semnificația și mesajul textului.
 5. Descrierea artistică (liric/epic)
Descrierea artistică este o creație literară care conturează un element din realitate sau unul
imaginar, din perspectiva subiectivă a unui autor prin intermediul procedeelor de expresivitate
artistică.
Textul dat, X de Y este o descriere artistică în versuri/proză, de tip tablou, având ca temă natura
în timpul zilei/nopții, receptată într-un mod particular de poet/narator, care este deopotrivă reflexiv
și afectiv.
Un prim argument constă în limbajul expresiv prin care este redată plastic și original imaginea X
(exemple). Astfel, tabloul descris este unic datorită epitetului X și metaforei Y. Planul vizual (exemplu)
este asimilat celui auditiv/dinamic (exemplu), autorul transformând astfel o imagine obișnuită într-o
feerie descriptivă.
Un al doilea argument îl reprezintă perspectiva subiectivă al eului liric/naratorului și ipostaza sa
contemplativ meditativă. Acesta prezinta dintr-o perspectivă de ansamblu elemente ale planului
cosmic (exemplu) pentru ca apoi să se oprească atent asupra planului
terestru/uman/citadin(orășean) (exemplu).
Întrucât, fragmentul surprinde realitatea în mod subiectiv și o nuanțează prin imagini artistice,
putem considera că acesta este o descriere artistică.
 III. Epic

1. Încadrarea unui text la genul epic

Genul epic cuprinde opere literare în proză sau versuri în care se relatează întâmplări reale sau
imaginare puse pe seama unor personaje și povestite de narator. Existența conflictului, evoluția
progresiva a acțiunii, precum și plasarea acestuia în timp și spațiu diferențiază opera epică de alte
tipuri de texte literare.
Trăsături
1. Instanțele comunicării narative
a) Autorul este persoana reală care concepe și scrie opera, rolul său fiind preluat în text de
narator
b) Naratorul este instanța textuală care reprezintă vocea autorului și realizează faptele
În funcție de raportul narator/discurs narativ există:
-narator heterodiegetic (relatează la persoana a III-a)
-narator homodiegetic (relatează la persoana I)
În funcție de gradul de implicare în evenimentele povestite naratorul este:
-obiectiv (povestește la persoana a III-a si adoptă o atitudine detașată)
-subiectiv (povestește la persoana I fiind personaj)
-martor (poate fi sau nu personaj secundar cu rol de observator)
c) Personajul este instanța narativă prin care scriitorul își exprima ideile și viziunea artistică
În funcție de curentul literar:
-clasic: este reprezentat de o singură trăsătură dominantă (avarul)
-romantic: personaj excepțional ce acționează în împrejurări excepționale
-realist: tipul uman dintr-un mediu social bine definit (tipul țăranului)
-modern: are o psihologie complexă, este imprevizibil și își impune propriile norme în
lumea în care trăiește
d) Cititorul este cel care receptează textul în funcție de propriul orizont de așteptare
 2. Textul narativ respectă o anumită schemă narativ numită fir narativ care include etapele
acțiunii (incipit, final) sau momentele subiectului (expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii, punctul
culminant, deznodământul).

3. Conflictul generează acțiunea fiind:

-exterior – între două personaje, concepții, atitudini, personaj și societate
-interior – în sufletul aceluiași personaj între datorie și sentiment sau rațiune și sentiment

4. Modurile de expunere specifice sunt:

-narațiunea are rol în relatarea și reprezentarea evenimentelor
-dialogul conferă dinamism textului, constituie o modalitate indirectă de caracterizare și creează
impresia de verosimilitate (realitate) a evenimentelor
-descrierea prezintă prin detaliile oferite aspecte ale unui peisaj, obiect sau trăsături ale unui
personaj. Are rolul de a crea atmosfera, de a fixa cadrul spațio-temporal și de a crea impresia de
veridicitate
-monologul oferă cititorului acces la universul interior al personajelor și evidențiază zbuciumul
sufletesc al acestora

5. Procedeele narative
-înlănțuirea constă în desfășurarea logică și cronologică a evenimentelor
-alternanta constă în alternarea planurilor narative (în timp și spațiu)
-inserția constă în includerea unei narațiuni în altă narațiune (povestire în ramă)
 6. Timpurile narațiunii
a) Perfectul compus redă o acțiune trecută și încheiată, sugerând detașarea naratorului de
evenimentele relatate
b) Prezentul (narativ) poate sugera un adevăr general valabil pentru a conferi relatării impresia
de spontaneitate ca și cum întâmplarea s-ar derula sub ochii cititorului
c) Imperfectul exprima o acțiune începută în trecut, dar neterminată, fiind utilizat la începutul
relatării pentru a contura cadrul spațio-temporal și atmosfera. Are rol evocator, aducând în prezent
istorisiri, imagini și fapte din trecut.
-imperfectul durativ (nu are un final clar marcat)
-imperfectul narativ/evocativ (care proiectează un eveniment sau o stare într-o durată
nedeterminata)
-imperfectul descriptiv (imprimă rememorarea melancolică a unei realități trecute)
-imperfectul iterativ (exprimă situații repetabile)
-imperfectul oniric (creează un plan al imaginarului)
d) Perfectul simplu este timpul povestirii prin excelență, oferă impresia de accelerare brusc a
relatării sau reliefează derularea rapidă a acestora
e) Conjunctivul indică o acțiune posibilă, probabilă aflată într-un plan al ipotezei (să merg)
7. Indicii spațio-temporali

2. Trăsăturile basmului

-basmul popular este transmis prin viu grai, neavând autor

-basmul cult are autor, dar respectă particularitățile de construcție ale unui basm popular
-lupta dintre bine și rău
-personaje înzestrate cu puteri supranaturale
-timpul și spațiul vag determinate
-formule specifice: inițiale, mediane și finale
-cifre magice
-motive specifice: călătoria, labirintul, superioritatea mezinului, probele
Oralitatea stilului (interjecții, expresii populare, regionalisme, vocative)
 3. Trăsăturile prozei romantice

-teme predilecte: natura și iubirea

-motive specifice: luna, lacul,...
-cultivarea stării de melancolie

4. Trăsăturile prozei realiste

-personajele sunt oameni obișnuiți din toate mediile sociale

-apare principiul obiectivității, autorul înfățișează realitatea așa cum este
-teme specifice: familia, înavuțirea, căsătoria, etc.

5. Trăsăturile prozei moderne subiective

-prezența naratorului personaj (narațiune cu focalizare internă)
-nu mai contează lumea și faptele, ci individul și memoria lui
-conflict psihologic
-personaje complexe cu probleme de ordin moral (intelectuali)
-tehnici narative specifice: analiza psihologică, monologul interior, fluxul conștiinței

6. Rolul stilistic al descrierii literare

-este prezentat un tablou din natură/portret prin intermediul mijloacelor de expresivitate

artistică
-elementele tabloului sunt prezentate dintr-o perspectivă de ansamblu sau în detaliu
-apar elemente ale planului cosmic/terestru/uman
-la nivel morfologic predomină grupurile nominale (adjectiv + substantiv) și verbele la prezent și
imperfect