Temperamentul

De Cauni Daniel
Temperamentul sau caracterul unui organism viu, ne
arată felul cum reacționează, sau cum se comportă în
anumite situații de schimbare a unor elemente din
mediul înconjurător. La rândul lui, comportamentul se
exteriorizează prin reacții emoționale și motorice,
corelate cu modul în care se realizează autocontrolul
acestor reacții. Termenul „temperament” definește de
asemenea constanta, intensitatea și durata reacțiilor
provocate de excitantul extern.

Cuvântul provine din secolul al XVI-lea, când

temperamentum era interpretat ca un amestec de
raporturi echilibrate, sau în farmacie ca un amestec de
umori ale corpului uman. Teoria celor patru
temperamente clasice (umoralismul lui Galen) a fost
abandonată, nu mai este știință.[1]

Cvasiunanimitatea psihologilor au considerat

temperamentul ca fiind înnăscut. El este considerat
„factorul ereditar” în organizarea internă a personalității.
Particularitățile temperamentului țin de structura
somatică, de sistemul nervos, de mobilitatea proceselor
nervoase, de resursele energetice.
Temperamentul nu se manifestă în același mod pe
tot parcursul vieții. El evoluează o dată cu întregul
organism și sistem nervos, astfel încât trăsăturile de
temperament se maturizează, sunt deplin formate
la sfârșitul adolescenței, se mențin relativ constante
pe toată perioada maturității, până la bătrânețe,
când cunosc un proces de aplatizare din cauza
pierderii vivacității, a vigorii. În schimb, unele
trăsături temperamentale se rigidizează, se
accentuează la bătrânețe (de exemplu: iritabilitatea
la un coleric, depresia la un melancolic, închistarea
la un flegmatic).
Temperamentul este neutru din punct de vedere
valoric pentru personalitate, adică nu el este cel
care dă valoare personalității. Temperamentele nu
sunt bune sau rele, de dorit sau indezirabile.
Trăsăturile temperamentale sunt înnăscute, au o
condiționare biologică, dar dobândesc valențe
numai în plan psihocomportamental, constituindu-
se în fundamentul personalității. Ele stau la baza
imprimării celorlalte trăsături, cărora le conferă o
anumită nuanțare, expresivitate, dinamism,
vivacitate sau dimpotrivă, inhibiție retragere.
Temperamentul își pune pecetea pe viața noastră
psihică (generozitatea, spre exemplu, nu ține de
temperament, dar felul cum își dobândește cineva
și, mai ales, cum își manifesta cineva generozitatea
se află sub influența temperamentului)

Temperamentul, deși larg determinat genetic, este

în expresia lui funcțională, modelat de condițiile
socio-culturale, existențiale ale individului.
Influența ereditarului asupra
psihocomportamentalului nu este directă, ci
mediată de factori socio-culturali.
Clasificarea tradițională a
temperamentului este legată de
cultura, arealul geografic, perioada
istorică. Cele mai cunoscute
clasificări ale teperamentelor sunt
clasificarea greacă sau chineză; în 
Europa este răspândită clasificarea
greacă a lui Hipocrat, care are patru
grupe mari umorale:
sanguis (sânge)
chole (fiere galbenă sau bilă)
melan (chole sau fiere neagră)
flegma (salivă)
De aici provin cele patru temperamente:
sangvin, (temperament comparat cu aerul,
primăvara, sangele, dopamina, tinerețea,
magicianul)
coleric, (temperament comparat cu focul,
vara, bila galbena, testosteronul, seceta,
razboinicul)
melancolic, (temperament comparat cu
pamantul, toamna, bila neagra, serotonina,
seara, poetul)
flegmatic, (temperament comparat cu apa,
iarna, flegma, estrogenul, noaptea, regele)
Acest punct de vedere prezintă importanță
doar pentru istoria științei, el nu mai este
medicină sau psihologie.[1] Deja la 1850 teoria
celor patru temperamente clasice era privită
drept depășită.[1]
Clasificarea din punct de vedere
psihologic
În prezent la temperamente se
urmăresc patru trăsături de caracter
descrise ca:
activitate - forță, iuțeală, mobilitate a
gândirii și vorbirii
creativitate - tempo, intensitate de
reacție la stimulanții exteriori
emoționalitate - frecvență,
intensitate, și gradul în care emoțiile
influențează comportamentul
sociabilitate - dorința de apropiere de
alte persoane, felul, modul de
adaptare, comportare în grup.
Multumesc de atentia acordata