Teamperamentul

Temperamentul sau caracterul unui organism viu, ne arată felul cum

reacționează, sau cum se comportă în anumite situații de schimbare a
unor elemente din mediul înconjurător. La rândul lui, comportamentul se
exteriorizează prin reacții emoționale și motorice, corelate cu modul în
care se realizează autocontrolul acestor reacții. Termenul „temperament”
definește de asemenea constanta, intensitatea și durata reacțiilor
provocate de excitantul extern.

Cuvântul provine din secolul al XVI-lea, când temperamentum era

interpretat ca un amestec de raporturi echilibrate, sau în farmacie ca un
amestec de umori ale corpului uman. Teoria celor patru temperamente
clasice (umoralismul lui Galen) a fost abandonată, nu mai este știință.
Cvasiunanimitatea psihologilor au considerat temperamentul ca fiind
înnăscut. El este considerat „factorul ereditar” în organizarea internă a
personalității. Particularitățile temperamentului țin de structura somatică,
de sistemul nervos, de mobilitatea proceselor nervoase, de resursele
energetice.
Temperamentul nu se manifestă în același mod pe tot parcursul vieții.
El evoluează o dată cu întregul organism și sistem nervos, astfel încât
trăsăturile de temperament se maturizează, sunt deplin formate la
sfârșitul adolescenței, se mențin relativ constante pe toată perioada
maturității, până la bătrânețe, când cunosc un proces de aplatizare din
cauza pierderii vivacității, a vigorii. În schimb, unele trăsături
temperamentale se rigidizează, se accentuează la bătrânețe (de
exemplu: iritabilitatea la un coleric, depresia la un melancolic,
închistarea la un flegmatic).
Temperamentul este neutru din punct de vedere valoric pentru
personalitate, adică nu el este cel care dă valoare personalității.
Temperamentele nu sunt bune sau rele, de dorit sau indezirabile.
Trăsăturile temperamentale sunt înnăscute, au o condiționare
biologică, dar dobândesc valențe numai în plan psihocomportamental,
constituindu-se în fundamentul personalității. Ele stau la baza imprimării
celorlalte trăsături, cărora le conferă o anumită nuanțare, expresivitate,
dinamism, vivacitate sau dimpotrivă, inhibiție retragere. Temperamentul
își pune pecetea pe viața noastră psihică (generozitatea, spre exemplu,
nu ține de temperament, dar felul cum își dobândește cineva și, mai
ales, cum își manifesta cineva generozitatea se află sub influența
temperamentului)
Temperamentul, deși larg determinat genetic, este în expresia lui
funcțională, modelat de condițiile socio-culturale, existențiale ale
individului. Influența ereditarului asupra psihocomportamentalului nu
este directă, ci mediată de factori socio-culturali.

Tipologii temperamentale
Nu există temperamente pure. Etimologia latină a cuvântului „tempera
– temperare”, care înseamnă „a amesteca”, sugerează acest lucru. In
mod potential, trasaturile apartin tuturor tipurilor de temperament
coexista in fiecare persoana, insa unele se manifesta mai pregnant
decat altele. Asadar, temperamentul fiecarei persoane este o combinatie
unica, originala, care il individualizeaza.

Clasificarea tradițională
Clasificarea tradițională a temperamentului este legată de cultura,
arealul geografic, perioada istorică. Cele mai cunoscute clasificări ale
teperamentelor sunt clasificarea greacă sau chineză; în Europa este
răspândită clasificarea greacă a lui Hipocrat, care are patru grupe mari
umorale:
1. sanguis (sânge)
2. chole (fiere galbenă sau bilă)
3. melan (chole sau fiere neagră)
4. flegma (salivă)

De aici provin cele patru temperamente:

5. sangvin, (temperament comparat cu aerul, primăvara, sangele,
dopamina, tinerețea, magicianul)
6. coleric, (temperament comparat cu focul, vara, bila galbena,
testosteronul, seceta, razboinicul)
7. melancolic, (temperament comparat cu pamantul, toamna, bila
neagra, serotonina, seara, poetul)
8. flegmatic, (temperament comparat cu apa, iarna, flegma,
estrogenul, noaptea, regele)
Clasificarea din punct de vedere psihologic
În prezent la temperamente se urmăresc patru trăsături de caracter
descrise ca:
9. activitate - forță, iuțeală, mobilitate a gândirii și vorbirii
10.creativitate - tempo, intensitate de reacție la stimulanții exteriori
11.emoționalitate - frecvență, intensitate, și gradul în care emoțiile
influențează comportamentul
12.sociabilitate - dorința de apropiere de alte persoane, felul, modul
de adaptare, comportare în grup.