Sunteți pe pagina 1din 20

Cuprins

Apariia i definirea conceptului de temperament. ........................................................................................ 2


Clasificarea din punct de vedere psihologic .............................................................................................. 3
Influentele temperamentului asupra formarii insusirilor caracterului ........................................................... 4
Influenta temperamentului asupra caracterului: ........................................................................................ 5
Indicatorii psiho-comportamentali ai temperamentului ............................................................................ 6
Tipuri clasice de temperament ...................................................................................................................... 7
Diferenta dintre caracter si temperament .................................................................................................. 7
Cele 4 tipuri principale de personalitate .................................................................................................... 7
Personalitatea si comportamentul profesional ............................................................................................... 8
Personalitate i comportament profesional.............................................................................................. 10
Tipuri de personalitate dup Carl Jung ................................................................................................... 12
Temperamentul personalitilor politice ..................................................................................................... 13
Metode de analiz a temperamentelor liderilor politici........................................................................... 13
Psihologia politica, ca o modalitate de analiz a temperamentului politic.............................................. 14
Tipuri de temperamente politice ............................................................................................................. 15
Bibliografia ................................................................................................................................................. 20

1
A fi de stanga sau de dreapta inseamna a alege unul dintre nenumaratele moduri care i se ofera
omului de a fi un imbecil. Ambele sunt forme de hemiplegie morala.- JOSE ORTEGA Y
GASSET

Apariia i definirea conceptului de temperament.


Temperamentul sau caracterul unui organism viu, ne arat felul cum reacioneaz, sau cum
se comport n anumite situaii de schimbare a unor elemente din mediul nconjurtor. La rndul
lui, comportamentul se exteriorizeaz prin reacii emoionale i motorice, corelate cu modul n
care se realizeaz autocontrolul acestor reacii. Termenul temperament definete de asemenea
constanta, intensitatea i durata reaciilor provocate de excitantul extern.

Cuvntul provine din secolul al XVI-lea, cnd temperamentum era interpretat ca un


amestec de raporturi echilibrate, sau n farmacie ca un amestec de umori ale corpului uman.

Cvasiunanimitatea psihologilor au considerat temperamentul ca fiind nnscut. El este


considerat factorul ereditar n organizarea intern a personalitii. Particularitile
temperamentului in de structura somatic, de sistemul nevros, de mobilitatea proceselor nervoase,
de resursele energetice.

Temperamentul nu se manifest n acelai mod pe tot parcursul vieii. El evolueaz o dat


cu ntregul organism i sistem nervos, astfel nct trsturile de temperament se maturizeaz, sunt
deplin formate la sfritul adolescenei, se menin relativ constante pe toat perioada maturitii,
pn la btrnee, cnd cunosc un proces de aplatizare din cauza pierderii vivacitii, a vigorii. n
schimb, unele trsturi temperamentale se rigidizeaz, se accentueaz la btrnee (de exemplu:
iritabilitatea la un coleric, depresia la un melancolic, nchistarea la un flegmatic).

Temperamentul este neutru din punct de vedere valoric pentru personalitate, adic nu el
este cel care d valoare personalitii. Temperamentele nu sunt bune sau rele, de dorit sau
indezirabile.

Trsturile temperamentale sunt nnscute, au o condiionare biologic, dar dobndesc


valene numai n plan psihocomportamental, constituindu-se n fundamentul personalitii. Ele
stau la baza imprimrii celorlalte trsturi, crora le confer o anumit nuanare, expresivitate,
dinamism, vivacitate sau dimpotriv, inhibiie retragere. Temperamentul i pune pecetea pe viaa
noastr pishica (generozitatea, spre exemplu, nu ine de temperament, dar felul cum i dobndete
cineva i, mai ales, cum i manifesta cineva generozitatea se afl sub influena temperamentului)
Temperamentul, dei larg determinat genetic, este n expresia lui funcional, modelat de condiiile

2
socio-culturale, existeniale ale individului. Influena ereditarului asupra psihocomportamentalului
nu este direct, ci mediat de factori socio-culturali.

Tipologii temperamentale

Nu exist temperamente pure. Etimologia latin a cuvntului tempera temperare, care


nseamn a amesteca, sugereaz acest lucru. In mod potential, trasaturi apartinand tuturor
tipurilor de temperament coexista in fiecare persoana, insa unele se manifesta mai pregnant decat
altele. Asadar, temperamentul fiecarei persoane este o combinatie unica, originala, care il
individualizeaza

Clasificarea tradiional

Clasificarea tradiional a temperamentului este legat de cultura, arealul geografic,


perioada istoric. Cele mai cunoscute clasificri ale teperamentelor sunt clasificarea greac sau
chinez; n Europa este rspndit clasificarea greac a lui Hipocrat, care are patru grupe mari
umorale:

1. sanguis (snge)

2. chole (fiere galben sau bil)

3. melan (chole sau fiere neagr)

4. flegma (saliv)

De aici provin cele patru temperamente:

1. sangvin, (temperament comparat cu aerul, primvara, sangele, dopamina,


tinereea, magicianul)

2. coleric, (temperament comparat cu focul, vara, bila galbena, testosteronul,


seceta, razboinicul)

3. melancolic, (temperament comparat cu pamantul, toamna, bila neagra,


serotonina, seara, poetul)

4. flegmatic, (temperament comparat cu apa, iarna, flegma, estrogenul,


noaptea, regele)

Clasificarea din punct de vedere psihologic


n prezent la temperamente se urmresc patru trsturi de caracter descrise ca:

1. activitate - for, iueal, mobilitate a gndirii i vorbirii

3
2. creativitate - tempo, intensitate de reacie la stimulanii exteriori

3. emoionalitate - frecven, intensitate, i gradul n care emoiile influeneaz


comportamentul

4. sociabilitate - dorina de apropiere de alte persoane, felul, modul de


adaptare, comportare n grup.

Influentele temperamentului asupra formarii insusirilor


caracterului
Particularitatile temperamentului lasa o amprenta asupra manifestarilor caracterului,
determinand particularitatile dinamice ale aparitiei si decurgerii lor.

In ultima instanta trasaturile temperamentului si caracterului formeaza, practic, un aliaj


indisolubil, ce determina oblic chipul general al omului, caracteristica lui individuala.

Caracterul se formeaza pe baza oricarui tip temperamental: melancolic, coleric, sangvinic


sau flegmatic.

Tipurile temperamentale nu sunt prin ele insele determinante pentru un anume tip
caracterial, fiecare dintre ele putand convietui cu cele mai diverse trasaturi de caracter:
perseverenta, fermitate, atitudine pozitiva fata de munca, sarguinta, principialitate, incapatanare,
indolenta, totodata, dar fiecare tip de caracter poarta amprenta unui temperament dat.

Particularitatile temperamentului se pot opune sau pot contribui la dezvoltarea anumitor


laturi ale caracterului:

a) Unui flegmatic ii este mai greu decit unui coleric sau sanguinic sa-si formeze
initiativa si fermitatea.

b) Pentru un melancolic o problema serioasa este depasirea timiditatii si nelinistirii.

c) Formarea caracterului, ce se infaptuieste intr-un grup de un nivel inalt de


dezvoltare, creeaza conditii favorabile pentru dezvoltarea:

- la colerici a stapanirii de sine mai mari si autocriticii,

- la sanguinici - sarguinta,

- la flegmatici-activitatea.

In explicarea relatiei dintre temperament si caracter au existat trei pozitii distincte:

4
1. Unii autori, neputandu-le diferentia, au recurs la amestecul lor. Dovada o constituie
tipologiile caracteriale care sunt, in esenta, tipologii temperamentale.

2. Alti autori, pornind de la constanta temperamentului de-a lungul vietii individului, au


ajuns la concluzia separarii lor, ajungandu-se pana la autonomia si ignorarea temperamentului
in formarea personalitatii; iar caracterul era un simplu strat care se suprapune peste
temperament.

3. O a treia categorie de autori sustin ideea interactiunii dintre cele doua dimensiuni, dar
intr-un mod antagonist, conflictual.

Alte solutii au implicat relatiile dialectice, dar aplicand-o nediferentiat si nespecific au


ajuns la echivalenta lor, apoi la integrarea temperamentului in caracter, in ambele cazuri pierzandu-
se specificul lor.

Solutia reala este relevarea interinfluentelor reciproce cu efecte benefice sau


dezechilibratoare asupra personalitatii.

Influenta temperamentului asupra caracterului:


-coloreaza manifestarea trasaturilor caracteriale (generozitatea e diferita la un coleric fata
de un melancolic);

-predispune la anumite manifestari caracteriale (colericul e predispus spre perceptii rapide);

-avantajeaza sau provoaca dificultati in formarea unor trasaturi caracteriale (echilibrul


sangvinicului si flegmaticului are influente benefice in formarea unor trasaturi caracteriale).

Modalitatea de exteriorizare a caracterului este insa influentata de temperament:

-un individ la care predomina procesele de excitatie va fi mai prompt in luarea hotararilor
decat unul la care predomina inhibitia,

-un individ la care inhibitia e mai puternica se va stapani mai usor in fata unor situatii
lezante sau amenintatoare decat cel la care predomina excitatia.

Caracterul nu este determinat de temperament, ci poate fi doar influentat, nuantat


in forma de expresie a unor anumite trasaturi.

Nu temperamentul este determinant in dezvoltarea caracterului, ci educatia, deoarece


caracterul este o achizitie a dezvoltarii individuale intr-un anumit mediu social, fiind dependent
ca atare de imprejurarile concrete in care a trait si traieste omul.

5
Insusirile de caracter nu pot fi derivate mecanic din particularitatile temperamentale, dupa
cum nici temperamentul insusi nu poate fi rupt de caracter, el insusi nuantandu-si expresia in timp
dupa tipul de caracter format.

Faptul ca laturile personalitatii nu sunt separate, independente unele de altele este un


truism. Ele interactioneaza unele cu altele, se organizeaza, se relationeaza reciproc, se ierarhizeaza
dand nastere unei structuri ce dispune de o arhitectonica specifica. Modul in care acestea se
structureaza fiind mai important decat prezenta sau absenta lor sau gradul de dezvoltare.

Rezumand, intre laturile personalitatii exista relatii de:

- ierarhizare (caracterul domina),

- interinfluentare (cu efecte pozitive, sustinatoare sau negative, inhibitoare),

- compensare (astfel incat unitatea globala a personalitatii sa nu fie afectata),

- feed-back (efectele produse de o latura in alta repercutandu-se chiar si asupra laturii


declansatoare).

Indicatorii psiho-comportamentali ai temperamentului sunt:

1.impresionabilitatea

2.impulsivitatea

3.ritmul reaciilor i tririlor psihice

4.tempoul modificrilor neuropsihice temperamentale

5.expresivitatea psihic

A cunoaste intocmai trasaturile unui om este un demers foarte complex. In


sprijinul intelegerii,acestora se pot observa aspecte legate de infatisare, de expresiile fetei, apoi se
observa gradul de activism,rapiditatea cu care actioneaza la stimularile externe, implicarea in
sarcini care prezinta un efort sustinut,modul cum se reactioneaza fata de semenii sai.

Exista tot atatea tipuri de temperament cati oameni exista. Temperamentul fiecaruia este
un fapt singular, in masura in care fiecare om este unic. Din necesitati de cunoastere s-au facut
adesea comparatii si diferentieri intre diversele aspecte temperamentale ale oamenilor, chiar
clasificari, ceea ce a condus la variate tipologii. Aceste tipologii se nscriu n diferite domenii i
variaz n dependen de particularitile acestuia.
6
Tipuri clasice de temperament
Oamenii de stiinta spun ca aproximativ jumatate din variatiile personalitatii umane sunt
definite de factorii genetici. Cu toate acestea, personalitatea este construita din doua trasaturi
complet diferite: caracterul si temperamentul. Cei mai multi dintre dintre noi suntem un amestec
unic al celor patru tipuri diferite de personalitate, si toate trasaturile acestora sunt prezente, intr-o
anumita masura, in noi. Unele trasaturi de personalitate sunt insa predominant, iar acestea dicteaza
personalitatea noastra de baza.

Diferenta dintre caracter si temperament


Trasaturile de caracter se nasc in urma experientelor de viata pe care le-am avut fiecare
dintre noi, si sunt influentate de obiceiurile, preferintele si valorile parintilor nostrii, de normele
societatii in ceea ce priveste exprimarea iubirii si urii, de ceea ce considerau a fi normal si
acceptabil persoanele apropiate si multe alte aspecte culturale.

Temperamentul, spre deosebire de caracter, este trasatura care echilibreaza personalitatea.


Trasaturile de temperament sunt tendinte innascute, mostenite de la parinti si se manifesta prin
modul personal de a vedea lucrurile, de a gandi si de a simti care isi face aparitia in copilaria
timpurie.

Cele 4 tipuri principale de personalitate


Inca de pe vremea Greciei Antice se stie ca existau patru tipuri de personalitate: sangvinic,
flegmatic, coleric si melancolic. Aceste patru tipuri de personalitate sunt, mai mult sau mai putin,
prezente in fiecare dintre noi si definesc modul in care gandim, simtim si ne purtam.

Cu mult timp in urma, fiecare din aceste tipuri de personalitate a fost asociat cu existenta
unei umori dominante, prezente in organism: tipul sangvin - sange, tipul flegmatic - flegma, tipul
coleric - bila galbena si tipul melancolic - bila neagra. Cercetarile recente arata ca aceste patru
tipuri de personalitate de baza sunt asociate cu anumite substante chimice, cum ar fi dopamina
pentru tipul sanvinic, estrogen pentru tipul flegmatic, testosteron pentru tipul coleric i
serotonina pentru tipul melancolic.

Caractersticile celor 4 tipuri de personalitate

Sangvinicul
Personalitatea sangvinica este caracterizata prin spontaneitate, optimism, entuziasm, energie la
cote maxime, flexibilitate in modul de gandire, cautarea de nou, impulsivitate si curiozitate. Toate
aceste trasaturi sunt asociate cu anumite gene influentate de nivelul de dopamina. Oamenii
sangvinici au de obicei fete expresive. Cuvintele lor preferate sunt ''aventura'', ''energie'', ''nou'',
''distractie'', ''activitate'', ''calatorie''.
7
Flegmaticul
Personalitatile de tip flegmatic sunt in principal definite prin aptitudinile lor sociale, capacitatea
de a-si exprima sentimentele si a citi alte persoane dupa expresiile fetei si limbajul corpului.
Flegamticii se pricep de minune sa faca legatura intre fapte si au capacitatea de a vedea "imaginea
de ansamblu" a unei probleme sau situatii. Ei au o mare capacitate de empatie, de a-i ingriji pe
ceilalti, sunt agreabili si expresivi din punct de vedere emotional. Unele dintre aceste trasaturi de
personaliatte sunt legate de estrogen, care este prezent atat la femei, cat si la barbati. Din punct de
vedere fizic, flegmatici au pielea neteda, buze pline, fata rotunda si nas mic. Cuvintele lor preferate
sunt "pasiune", "pasional", "sensibilitate" si "dulce".

Colericul

Tipul coleric este asociat cu nivelul de testosteron din organism, care, de asemenea, este
prezent la barbati si femei. Colericii sunt oameni directi, concentrati asupra sarcinii pe care o au
de indeplinit, duri, analitici, logici si au o mare capacitate de a elabora strategii. Sutn foarte curajosi
si le place competitia. Fizic, ei au adesea maxilare patrate, pometi mari si fruntea mare. Folosesc
des cuvinte ca "inteligenta", "ambitie", "provocare".

Melancolicul
Cei care apartin tipului melancolic, tind sa fie calmi, loiali si ordonati. Melancolicii sunt precauti
si se poarta intotdeauna dupa normele conventionale ale societatii. Acest tip de personalitate este
legat de nivelul de serotonina. Cuvintele preferate ale melancolicilor sunt "familie", "loial",
"respect", "grija", "valori" si "moral".

Personalitatea si comportamentul profesional


Tipuri de personaliti i influene ale acestora asupra procesului muncii.
n literatur exist mai multe clasificri ale tipurilor de personalitate. Dac lum n consideraie
tipul de temperament deosebim:

1. Tipul de personalitate coleric: se caracterizeaz prin manifestri inegale, atitudini


extremiste, trecnd cu uurin de la entuziasm la pesimism, de la activism debordant la abandon.
Avnd o rezisten inconstant n activitile de munc datorit consumului energetic neeconomic,
colericul acioneaz cu toat energia de care dispune la un moment dat fr s-i dozeze eforturile
n funcie de mrimea dificultilor sau a obstacolelor.
Din aceast cauz curba randamentului la coleric are numeroase neregulariti prin intersectarea
cu curba oboselii. Nelinitii, agitai, plini de elan, acioneaz sub impulsul momentului fiind
oamenii marilor iniiative i avnd o mare capacitate de mobilizare proprie i a altor persoane.
Datorit ns a oboselii sau a plictiselii survenite prin scderea caracterului de noutate, al aciunilor
8
ntreprinse, colericul abandoneza activitatea nainte de a o finaliza.
Din acest motiv este necesar s fie nsoit de persoane echilibrate care s preia i s duc la bun
sfrit lucrul nceput.

Surprinztor prin tot ceea ce face, colericul dovedete n ciuda caracteristicilor sale
temperamentale mult rbdare chiar i atunci cnd activitatea i capteaz interesul mai mult timp
(cazul cercetrii tiinifice). Inconstant i impulsiv, mprind oamenii n buni i ri, prieteni i
dumani, om al extremelor i nu al nuanelor, colericul este un factor de stres pentru cei din jur,
creind stri tensionale n colectivul de munc.

2. Tipul de personalitate sangvinic are o mare rezisten n activitatea de munc n


sensul nu al unei robustei fizice deosebite, ci al rezistenei fa de fenomenul de oboseal.
Reaciile persoanelor aparinnd acestui temperament sunt rapide i adecvate stimulilor,
semnalelor venite din mediu sau de la echipamentul tehnic, avnd o bun adaptabilitate i stpnire
de sine.
Sangvinicul acioneaz prompt pentru gsirea de soluii, pentru depirea dificultilor i
nvingerea obstacolelor, dar msurile luate de el n acest sens au adesea un caracter de moment,
nu sunt de durat i profunzime.

n relaiile interpersonale se remarc ca o persoan agreabil, deschis sufletete, cu valene


pentru integrarea n grup i nchegarea de prietenii. Robust psihic, suport mai uor dect alte
temperamente dificultile muncii i ale vieii. Cu persoanele aparinnd acestui temperament se
poate discuta n mod deschis, direct, ei avnd tria de a privi adevrul n fa. Mobil, agreabil,
prompt, cu resurse energetice deosebite, sangvinicul reuete cu eforturi mai mici i de aceea nu
este deosebit de perseverent, uneori manifestnd chiar o anumit superficialiate n munc i n
raporturile interumane.

3. Tipul de personalitate flegmatic are i el o mare rezisten n activiti, ns ntregul


su comportament este dominat de inerie. Aceasta face ca att startul ct i sfritul activitii s
aibe o laten foarte mare. Reaciile lui sunt lente ns adecvate. nclinat spre meditaie, spirit
analitic i nzestrat cu mult rbdare, flegmaticului i se pot ncredina lucrri de anvergur, care se
pot realiza n tempoul propriu i nu presat de termene scurte. Cntrete mult pn s adopte o
decizie, dar odat decis trece hotrt la aciune i este perseverent pn la ncpnare n
ndeplinirea ei. Refuz compromisurile luptndu-se pentru propriile idei. Adaptabil mai greu la
situaii noi prefer lucrurile cunoscute, este reticent fa de inovaii, fiind cunoscut ca o persoan
cu manifestri conservatoare. n cazul raporturilor interpersonale, este reinut i reticent, i din

9
acest motiv se integreaz mai greu n colectivitate. Are prieteni puini, alei dup ndelungate
reflexii, fa de care manifest devotament.

Sunt leni, calmi, meticuloi. Nu ocolesc detaliile i nu abandoneaz activitatea pn nu


ajung la rezultat, dei pentru aceasta cheltuiesc mai mult timp dect sangvinicii i colericii.
Schimb greu activitatea, sunt ataai de ceea ce fac i sunt disciplinai. Se adapteaz greu la situaii
noi. De regul au sentimente foarte durabile i stabile.

4. Tipul de personalitate melancolic este puin rezistent din punct de vedere nervos.
Persoanele aparinnd acestui tip obosesc uor i sunt susceptibile la stri depresive n condiii de
suprasolicitare, sau stri conflictuale.

Este un excelent muncitor pentru activitile de rutin, desfurate n condiii cunoscute i


obinuite, care nu necesit decizii prompte i reacii rapide, ei putnd desfura activiti de mare
finee, dar fr presiune exterioar. nzestrat cu mult rbdare, melancolicul are nclinaie spre
analiz, precizie i minuiozitate. Fire anxioas, ntr n panic n faa unor situaii noi fa de care
reaciile lui sunt lente, nu ntotdeauna adecvate i uneori chiar paradoxale. Timid n relaiile
interpersonale, subapreciindu-i posibilitile se integreaz cu dificultate n grup, atandu-se mai
degrab de persoane i nu de colectivitate. El trebuie ncurajat chiar prin supraestimarea calitilor
sale pentru a putea face fa muncii i problemelor care apar.

C.G.Jung (1997) lund drept criteriu relaionarea la mediu clasific tipurile de


personalitate n:
1. Tipul de personalitate extrovertit care se caracterizeaz prin expansivitate, sociabilitate,
tendine spre relaionare i contact, comunicativitate, etc. Persoanele aparinnd acestui tip de
personalitate
lucreaz bine n grup i i asum cu uurin responsabiliti sociale. Prefer micarea, au un
control redus al sentimentelor, sunt optimiti, veseli i au un sim practic deosebit.
2. Tipul de personalitate introvertit: persoanele care fac parte din aceast categorie sunt
introspectivi, linitii, rezervai, distani. Au o lume interioar foarte bogat. Ei evit riscurile i
responsabilitile sociale. Serioi, exigeni, i controleaz bine sentimentele i atitudinile.

Personalitate i comportament profesional n funcie de tipul de personalitate se


pot defini mai multe tipuri de comportament profesional:

1. Ambiiosul: are un dezvoltat spirit de competiie, lucreaz ntr-un ritm alert, avnd un
randament mare n munc, i asum responsabiliti, poziia n sistemul (organizaia) din care face
parte este important pentru el, manifestnd tendine de ascensiune social

10
2. Conformistul: are o personalitate care ader la normele grupului, evit s-i exprime
ideile, fiind de acord cu ceilali, este loial efului, l preocup beneficiile companiei i caut ci de
reducere a costurilor, nu declaneaz conflicte, manifest dorina de a fi n asentimentul celorlali.

3. Dependentul: este interesat de stabilitatea locului de munc, avnd nevoie de un mediu


securizant i de un salariu fix, evit n mod sistematic situaiile de competiie, nu este preocupat
de ascensiunea social.

4. Profesionistul: caut o profesie corespunztoare aptitudinilor sale profesionale i nivelului de


cunotine de care dispune, n care meritele s-i fie recunoscute i n care s existe condiii pentru
schimb de experien; vrea s fie n contact cu noile descoperiri; este creativ, prefer probleme
abstracte, teoretice; apreciaz un ef competent cel puin egal, dac nu superior; dispune de o
motivaie cognitiv.

5. Omul companiei: vrea s lucreze ntr-o organizaie cunoscut, cu cldiri i utiliti


moderne, fr program fix, unde activitatea s aib un status ridicat; confortul, condiiile de lucru
foarte bune sunt aspecte vizate atunci cnd caut un loc de munc (birou elegant, grup recunoscut,
securitate, climat geografic plcut).

6. Tigrul orientat spre sarcin: prefer un ritm alert, dinamic chiar situaiile tensionate; este
potrivit pentru activitile care cer luarea deciziilor ntr-un timp scurt, asumarea responsabilitilor;
obine satisfacii reale prin munca sa.

7. Analistul: i place s lucreze singur; este un spirit reflexiv, analizeaz problemele n


profunzime, cutnd soluia optim; face totul cu pasiune, prefernd problemele interesante; n
echip este omul cruia i se cere frecvent ajutorul.

8. Tehnicianul: este priceput n ceea ce face; execut operaiile n ordine, prefer s


lucreze n probleme de natur aplicativ, s utilizeze ndemnrile tehnice dect s descopere
lucruri noi; dorete opoziie ntr-un grup de lucru permanent cu sarcini bine circumscrise.

9. Omul de echip: i pune cel mai bine n valoare aptitudinile cnd lucreaz n grup, n
situaii de rezolvare a unor probleme; elaboreaz planuri, are o bun viziune de ansamblu; este
bine organizat, gsete soluii de ieire din situaii dificile; este autonom; caut o profesie care s-
i dea libertatea de care are nevoie (program lejer, climat de lucru liber); prefer o munc n care s

11
nu fie nevoit s adere la politica companiei; prefer situaiile necompetitive, unde salariul i
promovrile vin automat.

10. Business man-ul: are un spirit practic, este inteligent, dinamic, energic, prefer s
lucreze ntr-o organizaie eficient din punct de vedere administrativ; prefer poziia de lider sau
de membru al unei echipe lider, este interesat de politica firmei; i exprim ideile chiar dac exist
divergene de opinie; i place s dezvolte idei i tehnici noi.

Tipuri de personalitate dup Carl Jung


Teoriile psihologului si medicului elvetian Carl Gustav Jung stau la baza majoritatii
sistemelor de personalitate de mare prestigiu de astazi. Desi Jung este cel mai mare teoretician din
toate timpurile care si-a concentrat atentia asupra vietii si modului in care oamenii relationeaza cu
aceasta, aici vom face referire doar la teoriile sale privind intelegerea personalitatii.

Jung este unul dintre marile personalitati care s-au inspirat din modelul grecesc antic al celor patru
temperamente sau umori si interpretarea acestora de-a lungul secolelor. Cercetarile sale in aceasta
privinta sunt incluse in volumulTipuri psihologice, publicat in anul 1921. Acesta face parte dintr-
un set mai larg de idei privind energia psihica, in cadrul caruia Jung a dezvoltat concepte
importante pentru psihoterapie si psihanaliza clinica - diagnosticul si terapia psihiatrica.
Jung a abordat tipurile psihologice din perspectiva psihanalizei; acesta era un colaborator principal
al lui Sigmund Freud, un alt ganditor prolific in domeniul psihanalizei, psihologiei si
comportamentului uman. Oameni de stiinta pasionati, Jung si Freud erau preocupati de
descoperirea, dezvoltarea si cunoasterea profunda a mintii umane si a modului in care aceasta
functioneaza.

Dovada a durabilitatii valorii si importantei teoriilor lui Jung sunt faptul ca structura tipurilor
psihologice continua sa fie o baza a celor mai importante sisteme si instrumente psihometrice
utilizate astazi, inclusiv Myers Briggs si Keirsey.

Tipuri de atitudini generale: introvertit si extravertit

Jung a impartit energia psihica in doua `tipuri de atitudini generale` de baza: introvertit si
extravertit. Aceste tipuri sunt imbinate cu celelalte, explicate mai tarziu, pentru a crea tipurile de
personalitate Jung. In plus, `tipuri de atitudini generale` introvertit si extravertit ale lui Jung apar
ca doua caracteristici total opuse in cadrul mai multor sisteme de personalitate moderne, inclusiv
Myers Briggs si Keirsey.

12
Temperamentul personalitilor politice
Temperamentul reprezint o clas de caracteristici relevant n realizarea profilelor, ine
cont de dimensiuni precum nivel de energie, sociabilitate, controlul impulsurilor, stabilitate
emoional sau stiluri de a relaiona cu ali indivizi. Acestea reprezint aspecte ale personalitii
care sunt vizibile, publice. Cercettorii n acest domeniu au ajuns la un consens privind importana
a cinci caracteristici n profiling-ul liderilor politici din perspectiva temperamentului:
extraversiunea, agreabilitatea, contiinciozitatea, stabilitatea emoional i deschiderea
(John & Srivastava, 1999).

Politica reprezint un domeniu complex ce vizeaz i uneori chiar particip la formarea i


afirmarea personalitii din cadrul acestei arene. Chiar dac conceptul de temperament relev c
acesta este preponderent nnscut, n sfera politicului temperamentul poate fi influenat i
regenerat. ns n ciuda acestui fapt, cercettorii analiznd fiecare comportament i circumstane
au reuit s contureze o tipologie a temperamentelor personalitilor politice.

Metode de analiz a temperamentelor liderilor politici


Un model de evaluare psihologic a personalitilor politice care este utilizat de francezul
Pascal de Sutter n volumul Ce fous qui nous gouvernent este dezvoltat pe baza Inventarului de
Criterii de Diagnostic Millon (Millon Inventory of Diagnostic Criteria), utilizat n identificarea i
evaluarea patologiilor psihologice. Aceast metod presupune realizarea unei analize de coninut
asupra documentelor scrise accesibile publicului. Astfel, sunt inventariate i analizate mii de fraze,
n urma creia, n cazul profilului psihologic realizat de Sutter, s-a rspuns la 230 de ntrebri
pentru pregtirea profilului lui Nicolas Sarkozy. Apoi, s-a constituit un inventar simplificat al
trsturilor relevante (60), care a fost inclus ntr-un chestionar aplicat apropiailor liderului politic.
Aceti 60 de itemi au fost structurai pe baza a 12 axe ale personalitii, analizate la cinci niveluri:

Comportament expresiv caracteristicile individuale ale comportamentului subiectului;


modul n care individul este vzut n mod tipic de alii; ceea ce dezvluie contient sau incontient
despre el nsui; ceea ce dorete ca alii s cread sau s cunoasc despre el
Conduit interpersonal maniera n care individul interacioneaz n mod tipic cu ceilali;
atitudinile care stau la baza i care dau form aciunilor sale; metodele prin care individul se
asigur c persoanele cu care interacioneaz rspund nevoilor sale; impactul pe care aciunile
individului le are asupra altora; maniera n care individul face fa tensiunilor sau conflictelor
sociale
Stilul cognitiv maniera n care individul se concentreaz sau i repartizeaz atenia, cripteaz
i trateaz informaia, i organizeaz gndurile, face atribuiri i comunic ideile i reaciile sale
altora
13
Dispoziia/Temperamentul maniera n care individul i manifest emoiile; caracterul
predominant al afectelor individului i intensitatea i frecvena cu care acesta le exprim
Imaginea de sine percepia asupra sinelui ca obiect sau maniera n care individul se descrie n
mod deschis

n urma evalurii lui Nicolas Sarkozy pe baza acestor dimensiuni i elemente, s-a obinut
profilul mediatic al liderului politic, mai precis acea personalitate a lui care se dezvluie publicului.
Datele au fost analizate de un profiler american cu experien i prestigiu, cruia nu i s-a dezvluit
identitatea subiectului.

Mai apoi, aceast metod a fost completat de cea utilizat de profilerii CIA, care adaug
analizei discursului persoanei al crei profil este realizat elemente ce in de contextul cultural i
istoric, familie, educaie, inteligen, temperament etc. Aceasta permite contextualizarea i
interpretarea informaiei obinute aplicnd metoda Millon.

Acestor dou metode li s-a adugat metoda non-verbal, propus de susintorii etologiei
politice i care presupune analiza comportamentului non-verbal exclusiv. Iniiatorul acestei
discipline, Ren Zayan, consider c majoritatea populaiei nu i formeaz o opinie despre un
lider politic n funcie de dimensiunea verbal i c doar aceia care sunt cu adevrat pasionai de
politic sunt ateni la discursul acestora. Vasta majoritate a populaiei, n schimb, i formeaz o
imagine a liderului politic n urma impresiei difuze pe care le-o las nfiarea i comportamentul
non-verbal al acestuia. Aceast impresie se fixeaz foarte repede (conform unor psihologi, dureaz
doar 6 secunde pentru ca oamenii s i fac o impresie despre o persoan) i este relativ stabil.

Psihologia politica, ca o modalitate de analiz a temperamentului politic.


Orice proces politic depinde de starea de spirit a oamenilor care particip la el, el poate
reflect temperamentul poporului, caracteristicile personalitii indivizilor care l conduc. Obiectul
psihologiei politice constituie liderii, partidele politice, instituiile i activitile lor i sursa
activitatii acestora i principiile de manifestere, cum are loc utilizarea autoritilor, puteri de auto-
afirmare i auto-realizare a indivizilor i a grupurilor sociale.

n sfera politicii apar anumite probleme care sunt studiate de psihologia politic ca ramur
specializat a cunoaterii psihologice. Acesta include: studiul mecanismelor pentru a asigura
influena politic i tipurile de conducere politic, analiza modelelor de comportament politic i
orientri politice, identificarea cauzelor de agresiune i violen n politic, studiul mecanismului
de luare a deciziilor politice i modele de activitate politic, motivaia , scopul fiind indentificarea
acelor momente cheie din viaa lor, care ulterior determin caracteristicile naturii lor politice,

14
temperamentului, caracterului intrinsec i modaliti de rezolvare a problemelor politice i de a
stabili contacte cu urmaii.

Coninutul psihologiei politice include cele mai diverse manifestri ale psihicului uman n
cazul n care ele influeneaz cursul evenimentelor politice, fac parte din ele. Esenial pentru
determinarea strategiei i a tacticii comportamentului politic este mprirea psihologiei politice
ntr-un fenomen stabil i instabil, schimbnduse rapid sau mai numit i dinamic.

Tipuri de temperamente politice


Asa precum psihologia clasica grupa personalitatile in patru temperamente distincte
(coleric, sanguin, flegmatic si melancolic), tot astfel mi se pare a putea clasifica tipologiile politice
dar nu in patru, ci in trei astfel de temperamente.

Mai intai insa, o precizare. Termenul politic il utilizez in cele ce urmeaza, atunci cand
nu este expres specificat altfel, in sensul sau clasic, derivat din aristotelicul politeia, ceea ce vrea
sa insemne societatea in ansamblu si relatiile care definesc.viatacomunitara intr-insa.

O prima categorie:

-Temperamentul conservator, favorizand ordinea, autoritatea si traditia, sau mai corect


spus, folosirea ordinii pentru apararea si promovarea autoritatii si traditiei. Intereseaza aici nu
continutul concret al traditiei sau sediul efectiv al autoritatii, ci principiile respective. Un
conservator prin temperament va tinde sa acorde credit autoritatii existente si traditiei primite,
indiferent de istoria acestora sau de modul lor de constituire. De vreme ce ele exista de atat de
multa vreme si au rezistat trecerii timpului inseamna ca ele raspund unor realitati imutabile, din
care nu cea dn urma este insasi natura umana. A schimba principiul consacrat de realizare,
exercitare si transmitere a autoritatii sau a chestiona cutumele traditionale este pentru un
conservator o actiune riscanta, daca nu chiar primejdioasa, care nu trebuie intreprinsa decat atunci
este strict necesar si numai cu minutioase precautii. A nu se intelege de aici ca un conservator
respinge complet orice schimbare (conservatori notorii precum Disraeli sau Bismarck au fost si
mari reformatori); aceasta se intampla numai in forma sa extrema (nu neparat si extremista), anume
in cazul tipului reactionar, inchistat in imobilism si inertie.

A doua categorie:

-Temperamentul socialist, iubitor de ordine, solidaritate si bunastare generala, mai bine


zis, de ordine folosita in scopul promovarii solidaritatii si bunastarii generalizate. Accentul
principal cade aici nu atat pe cele din urma, cat pe cea dintai: pentru acest tip de temperament,
solidaritatea si bunastarea nu pot exista in afara ordinii, al carui scop precis este tocmai actiunea

15
in favoarea celorlalte doua elemente. De vreme ce oamenii au defecte si imperfectiuni, din care nu
cele din urma sunt egoismul si lacomia, ei trebuie constransi la solidaritate in interesul bunastarii
generale. Autoritatea nu este legitima decat atunci cand se constituie, se exercita si se transmite in
conformitate cu acest scop, iar invocarea traditiei, atunci cand se face apel la ea, se limiteaza la
acele parti care sprijina, sau numai par a sprijini, telul si mijloacele socialiste. Trebuie precizat ca
temperamentul socialist nu vizeaza eliminarea completa a tarelor si imperfectiunilor firii umane,
ci doar limitatea efectelor acestora, imblanzirea lor. In forma extrema (si adesea extremista),
acest temperament devine comunist, urmarind explicit eradicarea totala si fortata a lacomiei,
egoismului si a oricaror altor caracteristici umane, nu neaparat si nu toate rele, care fac imposibila
integrarea radicala a societatii.

In fine, cea de-a treia categorie:

-Temperamentul liberal, promotor al ordinii, libertatii si responsabilitatii, sau mai exact,


al ordinii care favorizeaza dezvoltarea libertatii si responsabilitatii. Ceea ce intereseaza, insa, nu
este ordinea ca atare, ci ca aceasta sa apere si sa promoveze celelalte doua componente. De vreme
ce oamenii sunt diferiti iar inclinatiile si interesele lor prezinta o infinita varietate, libertatea
fiecaruia de a actiona in conformitate cu acestea atat timp cat exercitarea acestei libertati se face
in mod responsabil reprezinta cea mai naturala cale de organizare a comunitatii. Indiferent de
modul de constituire, de exercitare si de transmitere, atat timp cat libertatea personala este
salvgardata autoritatea este legitima; traditia poate fie sa sprijine, sau numai sa para ca sprijina,
principiul libertatii, fie sa-l conteste, sau numai sa para ca-l contesta in primul caz este invocata,
in al doilea ignorata sau atacata. Temperamentul liberal in forma extrema este ilustrat de anarhist,
care contesta orice ordine preexistenta in numele principiului ca este legitima numai acea ordine
careia membrii comunitatii i-au dat consimtamantul in mod liber, voluntar si explicit.

Trebuie spus din capul locului ca, la fel ca si temperamentele psihologice, cele politice se
intalnesc foarte rar in stare pura; cel mai adesea, o tendinta principala, dominanta, coabiteaza cu
celelalte. Exista insa si aici gradatii, mai bine zis afinitati elective intre elementele constitutive
ale aliajului. In general vorbind, temperamentele conservatoare si socialiste sunt mult mai
compatibile intre ele decat cu cel liberal.

Odata stabilita aceasta tipologie, propun in continuare o distinctie pe care o consider


fundamentala: aceea dintre temperament politic si ism politic, ultimul fiind coruperea politica (de
aceasta data, in sens vulgar, partizan, ideologic si electoral) a celui dintai. Astfel, conservatorismul
este coruperea temperamentului conservator, socialismul coruperea celui socialist iar liberalismul
coruperea celui liberal.

16
Se poate intelege mai bine acest lucru daca se reduc (inevitabil schematic) cele trei categorii
la cate o idee fundamentala: temperamentul conservator urmareste conservarea; cel socialist,
socialul; cel liberal, libertatea. Ori, conservatorismul inseamna coruperea politica a conservarii;
socialismul, coruperea politica a socialului iar liberalismul coruperea politica a libertatii.

Cele trei temperamente constituie un dat in orice societate civilizata, incepand de la cele
antice pana la cea in care ne miscam astazi. Ele au coexistat mai mult sau putin amiabil, mai mult
sau mai putin pasnic, iar conceptia generala prevalenta la un moment dat a inclinat cand intr-o
parte, cand in cealalta; insa conflictul deschis, general si de tip ori-ori este opera epocii moderne
si este determinat tocmai de aparitia ismelor politice.

Diferenta ba chiar, in anumite cazuri, contradictia dintre un temperament si ismul


corespunzator sar in ochi daca examinam indeaproape cei doi termeni. Temperamentul este un fapt
personal, concret si local; -ismul este o idee colectiva, abstracta si generala; temperamentul
determina o conceptie intelectuala, o sensibilitate morala si un stil etic; -ismul determina, in toate
cele trei domenii, o ideologie uniforma; temperamentele sunt conflictuale numai accidental si
din motive extrinseci; -ismele sunt conflictuale in mod esential si intrinsec; varietatea sau mai
bine spus gradatia variata a temperamentelor in societate reprezinta un factor de progres; prezenta
ismelor este o cauza a stagnarii; ciocnirea temperamentelor este creatoare; conflictul ismelor
este steril.

Am spus ca temperamentul este personal, pentru ca atasat in mod necesar si natural unei
persoane; concret, pentru ca se incarneaza in stilul existential al acesteia; si local, pentru ca
delimitat de circumstantele istorice si geografice ale acesteia. Prin contrast, -ismul este colectiv,
pentru ca prin definitie promovat de un grup, o asociatie sau un partid; abstract, pentru ca legatura
dintre el si stilul existential al adeptilor sai este rupta; si general, pentru ca propus ca panaceu
valabil oriunde si oricand, ca solutie unica si functionala la toate problemele prezente si viitoare
ale tuturor societatilor indiferent de determinarile lor istorice si geografice. Din acest motiv, nu
rare sunt cazurile cand oameni de un anumit temperament au avut reticente sau dificultati in a se
adapta ismului corespunzator, cu care dealtfel unii dintre ei au sfarsit prin a intra in conflict
deschis. Sunt prea bine cunoscute situatiile socialistilor Andre Gide, Panait Istrati sau George
Orwell pentru a mai insista asupra lor. Conservatori precum Edmund Burke, Juan Donoso Cortes
sau Joseph de Maistre au avut functii politice minore cu influenta directa nula asupra politicii
concrete; liberalii Alexis de Tocqueville, Emile Faguet sau John Stuart Mill n-au detinut niciodata
vreo functie publica. E cazul, in context, sa mentionez si un frapant contraexemplu, cel al
liberalilor doctrinari francezi, implicati activ si masiv in politica Frantei sub Restauratie si, dupa
regruparea sub drapelul orleanist, in timpul Monarhiei din Iulie: Francois Guizot si Adolphe Thiers
17
le sunt reprezentantii cei mai vizibili. Ramane insa un fapt incontestabil ca temperamentele, mai
ales cand se suprapun peste firi active pe taram intelectual, sunt mai putin inclinate catre
inregimentare partizana si disciplina electorala.

Mai departe, disting intre conceptia intelectuala, sensibilitatea morala si stilul etic derivand
din temperament si ideologia uniforma (si uniformizatoare) a ismelor. In ce priveste conceptiile,
definitorie este celebra polemica dintre liberalul Frederic Bastiat si anarhistul Pierre-Joseph
Proudhon, purtata in 1848-1849 in legatura cu legitimitatea creditului cu dobanda (promovata de
primul) si cu posibilitatea si fezabilitatea creditului gratuit (predicata de cel de-al doilea).
Contributiile ambelor parti dovedesc relaxare, un fin simt al umorului precum si utilizarea unor
fapte istorice, literare sau cotidiene pentru sustinerea propriei pozitii, toate unite prin liantul unui
stil de redactare agreabil. Niciuna dintre caracteristicile frapante ale ismelor: frazeologie vaga,
abstractiuni filosofarde, limba de lemn, distorsionarea realitatii si violente argumente ad
hominemnu sunt de gasit in aceasta disputa, care a fost o dezbatere de idei, nu de ideologii. Pentru
a ilustra sensibilitatea morala si stilul etic precum si contrastul dintre acestea si comportamentul
ideologic (sau mai bine zis, ideologizat) ma voi servi de venerabila figura a lui Alexandru
Paleologu (exemplar tipic de temperament liberal dominant asupra unei tonice conservatoare) care,
la noi si recent, a facut prin idei, comportament si vestimentatie figura discordanta in grupul
parlamentarilor PNL. Era liberal nu prin recitarea catehismului economiei de piata (n-a facut-o
niciodata si dealtfel am motive serioase sa ma indoiesc ca l-ar fi stiut in buchea sa tehnica), ci prin
libertatea intelectuala si prin gustul pentru paradoxuri si idei in raspar cu simtul comun; era
conservator nu prin tamaierea servila a institutiilor bisericesti sau prin elogierea idilica a ruralitatii
patriarhale (desi profund credincios si sincer pretuitor al modului traditional-taranesc de viata,
ambele atitudini descrise i-au fost complet straine) ci prin vestimentatia impecabila, politetea
nestirbita si calmul degajat cu care se infatisa oriunde, in parlament, in studiourile de televiziune
sau acasa si prin care conserva, la modul cel mai propriu, un stil existential demult disparut. N-
avem decat a-l compara cu colegii sai de partid, al caror orizont intelectual era (si este in
continuare) cel mai adesea limitat la lozincaraie electorala, incapabili, in marea lor majoritate,
macar de umbra unui gand propriu, neglijenti in vestimentatie, aroganti si tafnosi in conversatie
cand nu plati si apatici pentru a intelege distinctia clara intre temperament si ism. Primul se
vadeste in intreaga personalitate si este indisolubil legat de ea, celalalt se fereste de ea ca de foc.

Am sustinut ca temperamentul este conflictual in mod acidental si extrinsec si iata de ce:


daca o persoana are o fire conflictuala, acest lucru se datoreaza temperamentului psihologic, nu
celui politic si nu este o consecinta directa a adoptarii unei anume conceptii politice (fireste, cu
exceptia cazurilor extremiste). Exista numerosi liberali, conservatori sau socialisti a caror
18
conversatie explicit politica decurge in limitele celei mai desavarsite urbanitati si pentru care ideea
fundamentala este nu obtinerea unei victorii definitive ci a unui modus vivendi, in absenta caruia
un dezacord amiabil si receptat ca atare nu reprezinta nicidecum o infrangere iremediabila.
Probabil ca acestia ar constitui majoritatea daca n-am introduce in tablou ismele, care-l schimba
radical. Un ism este esential si intrinsec conflictual, pentru ca el se defineste pe sine tocmai ca
respingere si negare a celorlalte isme si are ca obiectiv explicit lupta (fie ea si electorala) cu
acestea. Un liberal, un socialist si un conservator pot dialoga prieteneste; ei pot chiar sa fie explicit
prieteni insa liberalismul reprezinta negarea si respingerea socialismului si conservatorismului,
acesta din urma reprezinta respingerea si negarea liberalismului si pe amandoua la un loc le neaga
si le respinge socialismul. Sa nu ne lasam inselati de coalitii pre- sau post-electorale: ele sunt
tactice, nu strategice; scopul lor nu este atat coabitarea partenerilor, cat obstructionarea
adversarului comun; fiecare partid isi pastreaza intact telul final, anume guvernarea monolitica si
impunerea ismului respectiv asupra intregii societati.

Ca varietatea temperamentelor este creatoare si duce la progres, aproape ca nici nu mai are
nevoie de demonstratie: ca in orice alt domeniu, confruntarea libera a celor mai diverse conceptii
a dus la aparitia si dezvoltarea de institutii si practici politice (in sesn aristotelian) care au asigurat
mersul inainte al civilizatiei. In mod contrar, -ismele si conflictele lor sterile garanteaza stagnarea,
intrucat orice ism sau combinatie de -isme care ajunge la putere se simte chemat(a) si chiar
obligat(a), prin insasi natura sa, sa repare ceea ce ismul sau combinatia anterioara de isme a
stricat, aceasta insemnand, nu de putine ori, ca se renunta la lucruri bune numai din motive
ideologice sau de imagine populara. Si cum la fiecare ciclu electoral procesul se reia cu inca si mai
multa vigoare si determinare, ne putem lesne da seama ca se ajunge la o perpetua miscare de
revolutie in sensul cel mai strict al termenului, adica acela de intoarcere la locul de plecare. E
suficient sa ne uitam la istoria interminabilei tranzitii romanesti pentru a ne convinge de acest
adevar.

Situatia prezentata este cu atat mai regretabila cu cat ea este, cel putin in prezenta
configuratie politica (aici, in ambele sensuri) a ceea ce se numeste lume civilizata, de neocolit.
Principalii factori care au contribuit la coruperea discursului si actiunii publice sunt aici ca sa
ramana: ideologiile (adica ismele), partidele politice (adica ismele in actiune) si democratia
reprezentativa (adica modul prin care se decide care anume ism se aplica intr-o societate data);
mai mult, ele constituie insasi esenta modernitatii politice, astfel ca nu este cu putinta reformarea
profunda a primelor fara o critica radicala a acesteia sau, invers, trecerea la un alt mod de
structurare a comunitatii politice (in sens aristotelian) fara iesirea din aceasta. Este insa foarte
probabil ca actualul sistem, aflat in mod evident in criza, va mai dainui catva timp in virtutea
19
inertiei. Pe de alta parte, alternativele care se propun, si chiar se contureaza, nu sunt de natura a
starni catusi de putin entuziasmul.

Bibliografia

1. Gorgon,W.Allport,Structura si dezvoltarea personalitatii E.D.P., Bucuresti 1991


2. Tinca, Cretu Psihologie generala ed. Credis 2007 pag. 334-344
3. Ann Birch, Sheila Hayward, Diferente interindividuale Ed. Tehnica, Bucuresti 1999
4. Mihai, Golu, Fundamentele psihologiei, vol.II Ed. Fundatia Romania de Maine,
Bucuresti 2000
5. Mihaela, Corina Tutui, Psihologia personalitatii, Ed. Fundatia Romania de Maine,
Bucuresti 2005
6. Mielu, Zlate, Fundamentele psihologiei Ed. Pro Humanitate, Bucuresti 2000
7. Tudora, Sima, Elemente de personologie, Ed. Victor, Bucuresti 2004
8. Dorina, Slavescu, Psihologia educatiei suport curs CREDIS 2005
9. http://www.creeaza.com/didactica/didactica-pedagogie/Influentele-temperamentului-
as748.php
10. https://sturzo.wordpress.com/2012/11/14/temperamente-si-isme-politice/
11. https://ro.wikipedia.org/wiki/Temperament
12. http://npu.edu.ua/!e-
book/book/html/D/iplp_kspd_Demidov%20A.%20Fedoseev%20A.%20Osnovi%20polito
logee/460.html

20