PSIHOLOGIA PERSONALITĂŢII

CURSUL 4

TEMPERAMENTUL
TITULAR CURS
Lect.univ.dr. DOINIȚA BENTU
 DEFINIRE
 „Un ansamblu de elemente biologice, care, împreună cu
factorii psihologici, constituie personalitatea” (Sillamy,
2009).
 „Temperamentul se referă la fenomenele caracteristice ale
naturii emoţionale a unui individ, incluzând sensibilitatea
faţă de o stimulare emoţională, forţa şi viteza sa obişnuită
de răspuns, calitatea dispoziţiei sale predominante şi toate
particularităţile fluctuaţiei şi intensitatea dispoziţiei,
aceste fenomene fiind considerate ca dependente de
construcţia constituţională şi deci în mare măsură
ereditare, ca origine” (Allport, 1991).
 Temperamentul este de natură afectivo-reactivă. Aproape
toate clasificările temperamentelor iau în calcul fie
emotivitatea, fie reactivitatea.
 DEFINIRE
 Temperamentul constituie latura dinamico-energetică a personalităţii.
 Dinamică – ne furnizează informaţii cu privire la cât de iute sau lentă,
mobilă sau rigidă, accelerată sau domoală, uniformă sau neuniformă este
conduita individului.
 Energetică – ne arată care este cantitatea de energie de care dispune un
individ şi mai ales modul cum este consumată această energie.
 Din definiţiile oferite temperamentului se pot desprinde anumite elemente
comune:
 dimensiunile temperamentale se referă la trăsături comportamentale;
 temperamentul reprezintă contribuţia persoanei la interacţiunea cu mediul;
 trăsăturile de temperament sunt puternic influenţate de factori biologici;
 trăsăturile de temperament au nivelul cel mai ridicat de stabilitate,
comparativ cu celelalte componente ale personalităţii.
 CLASIFICAREA TEMPERAMENTELOR
Tipologii temperamentale
 Hipocrate şi Galenus au pus la baza clasificării
temperamentelor diferite umori prezente în
corpul omenesc: sânge, limfă, bila galbenă şi
bila neagră.
 Teofrast (371-287 î.Hr) – cartea Caracterele.
Clasificarea temperamentelor pornea tocmai
de la cele patru umori. Astfel, acei indivizi
care au prea mult sânge sunt numiţi
sangvinici şi sunt caracterizaţi prin energie,
curaj şi voluntariat, aceia care au mai multă
bilă galbenă sunt colerici, fiind repezi la
mânie, netemperaţi, aceia care au prea
multă bilă neagră sunt melancolici, fiind
despotici, neliniştiţi, iritabili, iar aceia care au
mai multă limfă sunt dominaţi de pasivitate şi
calm şi au fost numiţi flegmatici.
 SANGVINICUL
 Vioi, vesel, bine dispus,
trece totuși de la o trăire
afectivă la alta.
 Se adaptează relativ ușor,
ceea ce-i permite stabilirea
rapidă de relații sociale.
 Abundență a expresiei
verbale și fire
comunicativă.
 Ia ușor decizii, simțind
nevoia variației situațiilor.
 COLERICUL
 Reacții emoționale
puternice și reactivitate
motorie accentuată.
 Impulsiv și uneori chiar
violent, agresiv.
 Face risipă de energie,
reușind însă să-și
dovedească rapid
capacitățile.
 Inconstant în relațiile cu
ceilalți.
 Vorbire inegală, înclinații
spre exagerare.
 MELANCOLICUL
 Emotiv și sensibil, are
dificultăți de adaptare.
 Capacitate de lucru
redusă, dar obține un
randament progresiv.
 Înclinat spre reverie și
interiorizare.
 Puternic afectat de
insuccese, compensează
insuccesele prin
închiderea în sine.
 Capabil de activități de
migală.
 FLEGMATICUL
 Calm, imperturbabil, chiar
lent.
 Echilibru emoțional, fiind
puțin reactiv din acest punct
de vedere, dar cu
sentimente durabile.
 Caracterizat de răbdare și
toleranță.
 Se adaptează mai greu și
trece cu o oarecare
dificultate de la o activitate
la alta.
 Meticulos, înclinat spre
rutină.
 TIPOLOGII CONSTITUŢIONALE
 Iau în calcul constituţia corporală, morfologică a individului, considerând
că o anumită constituţie predispune la un anumit comportament.
 Psihiatrul german E. Kretschmer a sesizat o corespondenţă frecventă între
simptomatologia psihocomportamentală şi aspectul bioconstituţional
extern:
 tipul picnic – ciclotim: se caracterizează prin expansiunea cavităţii
viscerale, prin tendinţa de a acumula grăsime, piele întinsă, faţă moale,
sistem osos fragil, extremităţi moi, rotunde, scurte;
 tipul leptosom (astenic) – schizotim: se distinge prin constituţie verticală,
trunchi cilindric, cutia toracică plată, umeri apropiaţi şi înguşti, cap mic şi
rotund, muşchi şi oase subţiri, nas lung şi ascuţit, paloarea feţei, trăsături
feminine la bărbaţi şi masculine la femei (leptos-îngust, strâmt);
 tipul atletic – vâscos: mare dezvoltare a scheletului osos, a musculaturii,
epidermei; umeri laţi şi bazin îngust, partea de sus a corpului dezvoltată în
lărgime, gât lung degajat;
 tipul displastic – reuneşte numeroase varietăţi dismorfice, cu malformaţii
congenitale.
 TIPOLOGIA LUI SHELDON
Foloseşte o nomenclatură embriologică, ținând
seama de dezvoltarea şi de rolul în economia
organismului a derivatelor celor trei foiţe
embrionare:
1. Variabila endomorfă → VISCEROTONIE
(bonom, senzual, conciliant);
2. Variabila mezomorfă → SOMATOTONIE
(reactiv, cu inițiativă, activ, practic);
3. Variabila ectomorfă → CEREBROTONIE
(hipersensibil, meditativ, teoretic).
 Tipul ectomorf

 Tipul ectomorf se
caracterizează prin faptul că
este foarte slab. Are masa
musculară redusă și grăsime
puțină, cu oase subțiri și lungi.
Metabolismul este foarte
rapid și datorită arderilor
intense ectomorful are
dificultăți mari în a lua în
greutate, indiferent că este
vorba despre grăsime sau
mușchi.
 Tipul mezomorf

 Mezomorful este tipul atletic,

cu strat de grăsime redus și
constituție musculoasă. Este
lat în umeri, îngust în talie și
are oase relativ groase.
Câștigă repede masă
musculară și arde grăsimea
cu ușurință; din această
cauză răspunde foarte bine
la diferite antrenamente și
diete.
 Tipul endomorf

 Endomorful este tipul gras, cu

strat adipos mare (localizat, în
special, în partea de mijloc a
corpului) dar și masă
musculară mare. Solid, are o
structură osoasă masivă și
este lat în bazin. Cu un
metabolism lent, acest tip se
îngrașă foarte ușor și slăbește
foarte greu.
 Tipologii psihologice
 Heymans şi Wiersma (1909): temperamentul se compune din
trei elemente fundamentale: emotivitate, activism, rezonanţă.
 Emotivitatea defineşte persoana mişcată, tulburată afectiv,
persoana care vibrează în orice situaţie şi la orice nimic, mai
mult decât media semenilor.
 Activismul caracterizează persoana pentru care acţiunea,
efortul sunt totul; ea acţionează din proprie iniţiativă, spre
deosebire de persoana inactivă care acţionează împinsă din
afară, care se plânge de efortul depus, se simte epuizată după
o activitate.
 Rezonanţa sau ecoul, răsunetul impresiilor şi acţiunilor asupra
psihicului se manifestă diferit: unii oameni trăiesc în prezent, aici
şi acum, evenimentele nu lasă nici o impresie asupra lor, iar alţii
se orientează după trecut, sunt puternic marcaţi de
evenimentele exterioare, care se prelungesc şi le acaparează
trăirile psihice.
 Tipologii psihologice
 Din combinarea celor 6 perechi de trăsături polare
(emotiv-neemotiv, activ-nonactiv, primar-secundar)
rezultă un număr de 8 temperamente:
 nervos (E.nA.P);
 sentimental (E.nA.S);
 coleric (E.A.P);
 pasionat (E.A.S);
 sanguinic sau realist (nE.A.P);
 flegmatic (nE.A.S);
 amorf (nE.nA.P);
 apatic (nE.nA.S).
 Tipologii psihologice
 Nervosul - emotiv, nonactiv, primar (E-nA-P): se caracterizează prin dispoziţie variabilă,
impulsivitate, violenţă, insensibil la obiectivitate, tendinţă de a înfrumuseţa realitatea,
are gust pentru bizar, macabru, pentru negativ. Valoarea lui dominantă este
divertismentul.
 Sentimentalul - emotiv, nonactiv, secundar (E-nA-S): introvertit, centrat pe viaţa lui
interioară care îl protejează, îl susţine, îl consolidează, este un tip meditativ, vulnerabil,
scrupulos, indiferent faţă de evenimentele externe, caută solitudinea, ocoleşte
oamenii. Valoarea lui dominantă este intimitatea.
 Colericul - emotiv, activ, primar (E-A-P): generos, cordial, plin de vitalitate şi
exuberanţă, are aptitudini oratorice, dorinţă de exteriorizare, simte nevoia de acţiune,
de iniţiativă, gust pentru noutate, crede în progres, îşi manifestă vehement emoţiile.
Valoarea dominantă este acţiunea.
 Pasionatul - emotiv, activ, secundar (E-A-S): dominat de ambiţii, dorinţa de succes, ştie
să-şi stăpânească şi să-şi utilizeze violenţa, trăieşte numai pentru opera sa, pentru
misiunea sa, se regăsesc în el atât tensiunea cât şi blândeţea, neîncrederea lui se
poate transforma în bunătate faţă de cei pe care-l iubesc, are o mare putere de
muncă, manifestă atracţie pentru istorie şi trecut. Valoarea lui dominantă este
îndeplinirea scopului propus.
 Tipologii psihologice

 Sangvinicul - nonemotiv, activ, primar (nE-A-P): extravertit, politicos, spiritual, ironic,

sceptic, apt pentru a fi conducător, abil, preţuieşte experienţa, dă dovadă de
iniţiativă şi o mare supleţe spirituală, are un remarcabil simţ practic. Valoarea
dominantă este succesul social.
 Flegmaticul - nonemotiv, activ, secundar (nE-A-S): perseverent, respectă obiceiurile
şi principiile, este punctual, obiectiv, demn de încredere, ponderat, manifestă
dispoziţie egală, este tenace, răbdător, are tabieturi, este pedant, are simţul
umorului, posedă un optimism rece. Valoarea dominantă este legea.
 Amorful - nonemotiv, nonactiv, primar (nE-nA-P): conciliant, tolerant prin indiferenţă,
tenace şi uneori încăpăţânat, lipsit de energie, liniştit, calm, reflexiv, puţin
comunicativ, nepunctual. Valoarea dominantă este plăcerea.
 Apaticul - nonemotiv, nonactiv, secundar (nE-nA-S): închis, interiorizat, taciturn,
sobru, conservator, puţin vorbăreţ, rob al habitudinilor, iubeşte singurătatea.
Valoarea dominantă este liniştea.
 TIPOLOGII PSIHOFIZIOLOGICE
 Pavlov (metoda reflexelor condiţionate) - trei proprietăţi naturale care
alcătuiesc tipul general de activitate nervoasă superioară (tip a.n.s.): forţa,
mobilitatea şi echilibrul.
 În funcţie de forţă se delimitează două tipuri generale de sistem nervos:
tipul puternic şi tipul slab.
 În funcţie de mobilitate: tipul mobil şi tipul inert.
 În funcţie de echilibru: tipul echilibrat şi tipul neechilibrat.
 Patru tipuri generale de activitate nervoasă superioară:
 tipul puternic-echilibrat-mobil;
 tipul puternic-echilibrat-inert;
 tipul puternic-neechilibrat-excitabil;
 tipul slab.
 TIPOLOGII PSIHOFIZIOLOGICE

 Corespondenţa dintre cele patru tipuri generale de sistem nervos și

cele patru temperamente stabilite în antichitate:
 tipul puternic-echilibrat-mobil – sanguinic: vioi, comunicativ,
sociabil, adaptabil, controlat;
 tipul puternic-echilibrat-inert – flegmatic: calm, tăcut, nesociabil,
lent, greu adaptabil la situaţii noi, puţin impresionabil, rezistent la
stres şi frustraţii;
 tipul puternic-neechilibrat-excitabil – coleric: rezistent, vioi,
hiperactiv, irascibil, impulsiv, imprudent, trăiri emoţionale explozive,
instabilitate comportamentală, tendinţă de dominare în relaţiile
interpersonale, saturaţie şi plictiseală rapidă la monotonie.
 tipul slab – melancolic: interiorizat, retras, sensibil, delicat.
 Temperamentul, înnĂscut sau
dobândit ?
 Psihologii, în cvazi-unanimitate, au considerat temperamentul ca fiind înnăscut. Argumente:
 latura primordială a personalităţii; latura generală şi maximal constantă pe parcursul vieţii; dacă
tipul a.n.s. este înnăscut înseamnă că şi temperamentul este înnăscut.
 Allport (1961) susţine că temperamentul este ,,materia primă” din care se constituie
personalitatea: „temperamentul se bazează foarte mult pe determinarea genetică”.
 Zlate (2006) consideră temperamentul ca structură psihică, deşi larg determinat genetic, că
este modelat de condiţiile socio-culturale, existenţiale ale individului. Influenţa ereditară asupra
psihocomportamentului nu este directă, ci mediată, filtrată de socio-cultural. Prin
temperamente omul influenţează mediul social care la rândul lui afectează temperamentele.
 Buss și Plomin (1975): ,,temperamentul, spre deosebire de alte aspecte ale personalității este
moștenit primar...reprezintă părți ale constituției cu care suntem echipați de la naștere.
Diferențele psiho-comportamentale sunt explicate nu numai genetic, ci și prin influențe de
mediu. Ceea ce moştenim nu este un grad specific sau o cantitate de temperament, ci, mai
degrabă un răspuns potenţial, aflat la un nivel înalt, mediu sau scăzut a intensităţii răspunsurilor.
Cel care reactualizează aceste răspunsuri este mediul”.
 Temperamentul, ca structură psihică, deşi larg determinată genetic este, în expresia lui finală, și
mai ales funcţională, modelat de condiţiile socio-culturale existenţiale ale individului.
VĂ MULŢUMESC PENTRU
ATENŢIA ACORDATĂ!