REFERAT

PIRAMIDA LUI MASLOW

ELEV:TOLBARU STEFANIA IOANA

CLASA:AMG1A
Teoria ierarhiei nevoilor a fost elaborata de psihologul american Abraham Maslow. Maslow

ierarhizeaza nevoile umane in functie de prioritatea lor in cinci categorii:

• Nevoile fiziologice sunt nevoile de baza ale corpului uman: hrana, apa, somn, adapost,

etc. Ele sunt dominante atunci cand nu sunt satisfacute la un nivel acceptabil. in acest

caz nici o alta nevoie nu poate sta la baza motivatiei.

• Nevoile de siguranta si securitate cuprind nevoia de stabilitate, protectie impotriva

imbolnavirilor, a vatamarilor fizice, a dezastrului economic, a factorilor ocazionali si

imprevizibili, nevoia de structura, ordine si lege. De obicei nevoia de securitate este activa

si dominanta in cazuri deosebite, cum ar fi razboiul, epidemiile, catastrofele naturale,

dezorganizarea societatii, crize economice, nevroze, situatii negative cronice.

• Nevoile sociale sunt legate de natura sociala a omului. Initial Maslow s-a referit la ele

ca nevoie de dragoste si apartenenta. in aceasta categorie intra si nevoia de prieteni, de

relatii agreabile cu cei din jur, nevoia de familie. Nevoile sociale se manifesta sub

urmatoarele forme:

• Nevoia de afiliere se refera la dorinta de a avea prieteni, colaboratori, de a se asocia

cu alte persoane. Individul cauta compania altor persoane, fie in grupuri mici, informale,

fie in organizatii formale.

• Nevoia de afectivitate este o nevoie sociala universala si se manifesta in doua

directii: de la individ spre alte persoane si dinspre cei din jur spre individ.

• Nevoia de cooperare este una din cele mai puternice nevoi umane si rezulta din

nevoia de afiliere. in cadrul organizatiilor se manifesta mai ales prin munca in echipa.

• Nevoia de stima cuprinde doua grupe de nevoi delimitate in functie de unghiul de

abordare care poate fi intern sau extern. Din punct de vedere intern, nevoia de stima

cuprinde dorinta de putere, realizare, incredere, independenta, libertate iar din punct de

vedere extern dorinta de a avea reputatie sau prestigiu, statut, faima si glorie,
recunoastere, demnitate, apreciere. Satisfacerea acestor nevoi duce la incredere in sine,

constientizarea valorii proprii, sentimentul de a fi util si necesar in lume.

• Nevoia de autorealizare (autoactualizare) este dorinta unei persoane de a se realiza

ca o personalitate unica in concordanta cu potentialul sau si in cadrul limitelor impuse

de realitate. Satisfacerea acestei nevoi permite individului sa-si realizeze potentialul,

talentele si capacitatile de care dispune, totodata va duce si la cresterea celorlalte nevoi .

Daca nici o nevoie nu este satisfacuta, cele de la baza piramidei trebuie satisfacute mai intai.

Dupa ce un nivel de nevoi a fost satisfacut intr-o masura acceptabila, poate deveni operant

urmatorul nivel. O nevoie odata satisfacuta inceteaza sa mai fie motivatoare. Nevoile de nivel

superior, mai ales cele personale (stima, realizare), sunt mult mai puternice sub aspect

motivational decat cele de nivel inferior si efectul lor este mai indelungat.

Maslow sustine ca pentru satisfacerea nevoilor de baza exista anumite preconditii. Fara existenta

acestora nevoile nu pot fi satisfacute. Amenintarile asupra existentei acestor conditii actioneaza

ca si cum ar fi amenintata insasi satisfacerea nevoilor. Din aceasta cauza multi autori includ cele

doua conditii intre nevoi, rezultand astfel o piramida cu sapte nivele. Cele doua conditii sunt:

• Libertatea de exprimare si investigare, care se refera la existenta unor conditii sociale ce

permit unei persoane sa se exprime liber, sa faca ceea ce doreste, atata timp cat nu

raneste pe altii, sa investigheze, sa caute informatii, sa se apere si incurajeaza justitia,

cinstea si onestitatea.

• Nevoia de a stii si a intelege, care cuprinde dorinta de a dobandi si a sistematiza

cunostinte despre mediu, nevoia de a-si satisface curiozitatea, nevoia de meditatie,

experimentare, explorare.

Aspecte specifice:

• Nevoile sunt interdependente si isi gasesc exprimarea maxima in nevoia de autorealizare,

care apare pe masura satisfacerii tot mai multor nevoi de pe nivelele inferioare.
• Nevoile de ordin superior nu actioneaza in mod obligatoriu in ordinea ierarhiei lor.

• La un moment dat pot fi active mai multe categorii de nevoi.

• In plus, chiar Maslow a subliniat ca ierarhia nevoilor nu trebuie privita rigid, deoarece

ordinea nevoilor poate varia de la o persoana la alta.

Ierarhia nevoilor depinde de personalitatea, mediul social-cultural si succesele sau

esecurile anterioare ale persoanei. De exemplu, pentru persoanele creative satisfacerea

nevoii de creativitate, parte a nevoii de autoactualizare, este mai importanta decat

satisfacerea oricarei alte nevoi. Creativitatea lor se manifesta nu ca nevoie de

autorealizare activata ca urmare a satisfacerii nevoilor de nivel inferior, ci ea este activa si

in cazul in care nevoile de baza nu sunt satisfacute.

O alta cauza a rasturnarii ierarhiei poate fi satisfacerea unei categorii de nevoi pentru o

perioada indelungata dupa care nevoia va fi subevaluata. De exemplu, persoana care

niciodata nu a suferit de foame subestimeaza efectele nesatisfacerii nevoii de hrana si

priveste hrana ca ceva neimportant.

O nevoie nu trebuie sa fie satisfacuta in proportie de 100% pentru ca o alta nevoie sa

devina motivatoare. Cei mai multi oameni sunt numai partial satisfacuti in nevoile lor.

Maslow este unul dintre precursorii miscarii psihologiei umaniste care au

facilitat dezvoltarea bioenergiei, a gestaltu-lui, a Analizei tranzactionale, etc.

El a descris nevoile fundamentale in cinci categorii regrupate sub forma unei

piramide. Nevoile fundamentale, cele mai concrete sunt la baza, caci sunt

prioritare fata de nevoile situate deasupra, mai subtile si mai fine.

Realizarea de sine

Respectul de sine

Apartenenta si dragoste

Securitate
Nevoi fiziologice

Omul devine mai sensibil la nevoile superioare daca nevoile precedente sunt

relative implinite. O nevoie putin satisfacuta poata sa produca o frustrare sau

o suferinta, dar poate de asemenea, sa-l determine pe om sa actioneze

pentru a si-o implini: este motivatia.

Orice nevoie cere un raspuns. Resursele noastre interioare sunt motivatiile

noastre specifice pentru aceasta nevoie sau mai generale precum

dinamismul nostru, energia noastra , capacitatea noastra de a face fata sau

de a ne depasi dificultatile. Resursele noastre externe sunt “persoanele

noastre model”, mediul inconjurator . Dar noi putem intalni si obstacole.

Obstacolele externe, scoase in evidenta de Laborit in teoria sa despre stress,

sunt dusmanul ce doreste cu ardoare acelasi obiect in rivalitate sau

competitie. Obsacolele interne sunt si mai importante: rezistentele sau

mecanismele de aparare (sunt o bariera in comportametul natural, un

obstacol, un blocaj, o rezistenta la contactul cu nevoile ori sau cu celalalt, sau

in sfarsit o rezistenta la schimbare.

Ceea ce numim in limbajul popular “defecte” care urmaresc persoana

precum umbra sa care corespunde destul de bine mecanismelor de aparare:a

se scapa de responsabilitate, a se repeat aceleasi greseli, a-i acuza pe ceilalti

ca beau prea mult, ca fumeaza prea mult, a invinui, dar si a fi coleric,

irascibil, susceptibil, pasiv, dependent, neincrezator, dominator, arogant,

dispretuitor, fricos, supus, ,schimbator, josnic, revoltat, agresiv.

In rezumat, tot ce nu va place la celalalt, uneori chiar propriile voastre

defecte fata de care sunteti orbi si pe care nu le suportati la ceilalti.

Ce-ti ramane de facut tie ? Sa treci de la un comportament nesatisfacator la in

comportament dorit. Sa-ti invingi temerile, nesigurantele! Si merita sa o faci ,

doar lupti pentru tine, pentru un “maine invingator” , pentru o viata asa cum

ti-ai dorit-o mereu.

Am sa trec la nevoia de securitate, fiindca nevoile fiziologice sunt mai mult

sau mai putin satisfacute. Aici vorbim de nevoia de a manca , de a bea,

nevoia de caldura, sex, etc

La nevoia de securitate vorbim despre nevoia de a fi protejat impotriva

adversitatii. Termenul “securitate” este folosit in contextele unde domneste

insecuritatea:in-securitate sociala, in-securitate profesionala, in-securitate

pentru a te deschide in intimitate(fara bariere, a fi deschis si fara aparare) in

grup sau in viata.

Noi consumam multa energie si un sfert din timpul nostru pentru a satisface

aceasta nevoie precum si pe cea precedenta. Datorita activitatii noastre

profesionale, ne procuram defapt hrana, caldura si beneficiem de un

acoperis. De aici incolo suntem disponibili pentru nevoile urmatoare. Chiar si

aceste nevoi pot, in parte, sa fie satisfacute prin munca noastra: ne putem

implini nevoia de apartenenta, de a castiga suficienti bani pentru a trai genul

si nivelul de viata pe care-l dorim. Putem sa ne realizam, afirmandu-ne in

mod adecvat. Putem sa ne dezvoltam autonomia chiar fara respectul

celorlalti.

Daca iti este amentitat locul de munca poti deveni nesigur. A evita o

activitate nesatisfacatoare face parte dintre solutiile posibile la o problema,

dar incertitudinea de a da peste o alta determina numeroase persoane sa

consulte un psiholog. A ramane blocat intr-o astfel de situatie este sursa de

angoasa, de stres.
Cautarea securitatii cu price prêt poate fi sufocanta daca ea conduce la o

existenta regulate, insotite de obiceiuri fixe. Toate ritualurile in viata, ca si in

religie, fac viitorul previzibil. Pentru ca eviti neprevazutul, risti sa-ti ratezi

viata!

Si aici revenim la articolul pe care unii dintre voi l-au citit deja: Iti lipseste

curajul?!

In mare parte, lipsa curajulului te tine pe loc sau te retine intr-o situatie in

care nu te simti implinit, multumit. Necunoscutul te tine prizionerul

nefericirii…Nu te mai teme de nou, infrunta necunoscutul.Elibereaza-te!

Sa trecem la nevoia de apartenenta si de dragoste: a iubi si a fi iubit

Acestei nevoi i se acorda cea mai mare importanta in viata si in

“film”..Simtim nevoia sa apartinem, impreuna cu apropiatii nostri, unei viziuni

comune despre viata in spiritualitate, religie, politica, in cluburi de petrecere

a timpului liber sau intalniri profesionale. Adesea simtim nevoia sa ne

grupam in jurul unor interese comune diversificandu-ne. Aceasta nevoie de

apartenenta acopera domenii foarte vaste: nevoia de a ne iubi aproapele,

nevoia de a-l iubi pe Dumnezeu, dragostea parinteasca sau sexuala, nevoia

de a fi recunoscut, apreciat, nevoia de a primi sau de a da tandrete, etc.

Aceasta nevoie este esentiala inca de la nastere: a fi dorit, a primi caldura,

mangaieri. Cand nevoile sexuale se afirma la varsta adolescentei, ele trebuie

sa infrunte limitele impuse de societate.

Adultii celibatari sufera adesea de singuratate si de lipsa dragostei. Ei cauta

unul sau mai multi parteneri si aspira cel mai adesea la casatorie. Ne

casatorim ca sa aducem cel mai adesea un raspuns acestei asteptari: a iubi

si a fi iubit, deopotriva. Cand observ in jurul meu evolutia sexualitatii si a

casatoriei, obtin o descriere in trei: cautarea, fuziunea si apoi autonomia.

Recunosc ca acest tablou nu este prea stiintific si sanatos, dar reflecta

procesul pe care-l constat la numeroase persoane.Este de asemenea

procesul de evolutie a majoritatii cuplurilor.

Respectul de sine

Am nevoie sa fiu apreciat, sa mi se recunoasca valoarea, sa ma recunosc si

sa fiu recunoscut. Pot sa ma apreciez si mai mult daca am fost iubit de

parintii mei. Am atunci tendinta spontana de a ma iubi, dar si de a-i iubi pe

ceilalti. Sa ma afirm ca persoana autonoma va veni de la sine.

Fericit cel care reuseste sa se afirme fara sa domine sau sa se revolte, caci in

caz contrar, el devine stapanul sau sclavul celorlalti. Aceste doua ultime

situatii se dovedesc adesea nesatisfacatoare.

Respectul de sine se dezvolta cand creez obiective realiste si dezvolt energia

necesara pentru a reusi, respectandu-i si pe ceilalti in cauza.

Am, de asemenea, nevoie sa fiu apreciat de ceilalti. Este nevoia de

recunostinta, atat de importanta pentru majoritatea oamenilor. Plangem cu

usurinta de bucurie cand, intr-un film, doi fosti dusmani se impaca sau cand

doi indragostiti isi spun :”te iubesc”.

Actualizarea de sine

Este varful piramidei lui Maslow. Este, asadar, scopul ultim spre care tinde

omul, viata care consta in a invata sa traiesti pentru a exista in echilibru.

Aceasta nevoie devine mai precara pentru mama casnica ai carei copii cresc

si pleaca sau pentru muncitorul aflat in somaj sau la pensie. O aud mai

frecvent descrisa ca neimplinita de cei care au trait mai mult in rolurile lor

decat in persoana lor. Aceasta atitudine “altruista” implica sa ramai centrat

pe exigentele celorlalti, precum mama casnica care nu exista decat in functie

de de dorintele copiilor sai in detrimental propriilor sale dorinte.

Nevoia de libertate pare ca se opune nevoii precedente, nevoia de stima

personala. Fiecare are nevoie de libertate pentru a actiona, la serviciu, acasa

sau in exterior. Unii se simt umiliti si sufera. Multi se cred liberi , dar supusi

unui sclavagism ignorat, precum supunerea pasiva a normelor. Nimeni nu

este complet liber. Cine vrea sa ramana liber trebuie sa evolueze si sa evite

anarhia si revolta. Cine se teme sa devina liber risca conformismul si

supunerea.

Satisfacerea acestei nevoi se dovedeste, din pacate dificila. Daca vreau sa

ma simt complet liber si sa nu accept nici o constrangere, fara sa atac

libertatea celorlalti, risti sa fii, fara idoiala, izolat de catre cei care resping

aceasta atitudine.

”Oamenilor cumsecade nu le place sa urmezi un drum diferit de al lor”

(Georges Brassens)

Ar trebui sa tin cont de opiniile celorlalti cautand sa ma satisfac sau sa-mi

schimb relatiile. Dar cum?

Pot, alege, fie sa renunt la libertatea mea, fie sa refuz parerea celorlalti.

Suferinta poate sa apara deja in acest stadiu. Pot, de asemenea, sa dau

prioritate la “ce vor spune ceilalti”, precum aceasta studenta care

precizeaza: ”Nu voi iesi cu prietenul meu decat daca sunt sigura ca mama

mea nu va suferi”.

Iata deci, inceputul unui calvar. ”Gura lumii” nu este intotdeauna o limitare

exterioara reala. Ea provine cel mai adesea chiar din interior. Fata sa ascunsa

coincide in general cu ”ce voi spune eu despre asta”. Daca mama ignora
iesirile fetei, aceasta se va simti inselata sa nu o insele. Daca, la un moment

al evolutiei sale, ea se revolta si ii spune nu mamei, ea poate inca sa aleaga.

O optiune ar fi sa iasa fara stirea ei pentru a evita sa o intristeze. O alta ar fi

sa nu se ascunda, evitand totusi sa nu cada in ostentatie . Ar putea sa si o

provoaca, sa o scandalizeze sau chiar sa rupa legatura pentru a nu se mai

supune moralei materne.

Altii in acceptarea climatului permisiv al grupului, doresc sa se elibereze de

constrangeri in pozitia: ”vreau totul imediat” fara sa-i respecte pe ceilalti.

Aceasta pozitie nu raspunde nevoi de afirmare sau de autonomie. Este o

alegere care poate fi anarhica sau totalitara. Anarhica daca vrea sa se

elibereze de constrangeri fara sa cantareasca avantajele si dezavantajele

pentru a-si evalua sansele si riscurile inainte de a decide, adica fara sa-si

utilizeze “Adultul” din el. Este Copilul anarchic care conduce fara Adult. El

este totalitar daca este un mod de a-si impune alegerile precum Isabelle,

care dorind sa schimbe, fara sa negocieze, data unei casatorii, stabilita de

mult timp cu prietenul sau, ii raspunde: ”Acum nu vreau sa ma marit

constransa. Vreau sa fiu libera sa decid ce vreau, cand vreau. Daca n-o fac la

varsta mea, n-am s-o mai fac niciodata”. Dupa mai multe “decizii”

asemanatoare, prietenul foarte autonom, nu a putut sa se resemneze si sa

construiasca pe nisip si a ales progresiv sa o paraseasca. Daca ar fi fost

dependent, ar fi inceput un lung calvar: cel care “iubeste mai mult” sufera

mai mult.

Cel care se actualizeaza este energic, pozitiv, “vede” partea buna a

situatiilor, sufera putin din cauza dezavantajelor, este constient de nevoile

sale, le gaseste cu usurinta raspunsuri si transforma problemele in solutii. Se

afirma, prezinta putine mecanisme de aparare, si are deci putine rezistente

la schimbare. Isi masoara mai liber sansele si isi asuma cu usurinta riscuri

calculate.

Constatam cum , de-a lungul vietii am fost formati si conditionati de educatia

din anturajul nostru. Este o forma de dependenta din care se poate iesi prin

perioade de revolta. Dar daca aceasta este permanenta, ea devine o

dependenta de alt fel: contradependenta (a face pe dos nu inseamna a

alege). Cu totii trecem prin asta, si nu lipsiti de neplaceri pentru noi si

apropiatii nostrii. Dar, important e sa iesiti din aceasta stare si in momentul

bilantului “pierderi si profituri” sa fiti pe plus, sa fie net pozitiv. Fara regrete,

care sunt “trecatoare si inevitabile”.