Dovezi directe și

indirecte ale evoluției

Prof. Avrigeanu Ana Ecaterina
DOVEZI ALE EVOLUȚIEI
 Teoriile evoluției sunt susținute de
dovezi care pot fi grupate în două
categorii
 Dovezi directe-
 Dovezi indirecte-furnizate de diferite

ştiinţe precum: biochimie, citologie,

anatomie comparată, embriologie,
paleontologie, sistematică,
biogeografie.
 Dovezile directe- surprind procesul de
evoluție în plină desfășurare, prin
observații asupra modului în care
acționează selecția naturală sau
artificială.
Exemple:
 Selecția naturală la fluturele de

mesteacăn
 Testarea unor antibiotice bacteriene
1.Selecția naturală la fluturele de mesteacăn
-Înainte de revoluția industrială, scoarța
mestecenilor era albă și predominau
exemplarele de fluture de culoare albă, cele
închise fiind expuse prădătorilor;
-Odată cu creșterea nivelului de poluare, scoarța
mestecenilor s-a închis iar exemplarele deschise
la culoare au devenit
vulnerabile.
-Actualmente predomină
exemplarele de culoare
închisă.
Evoluția a favorizat colorația adaptativă
2.Testarea unor
Pentru identificarea antibioticelor
antibiotice bacteriene potrivite, se folosesc mai multe
Antibioticele sunt antibiotice care se așază pe o cultură
bacteriană. Dacă în jurul
medicamente care medicamentului bacteriile sunt
distrug bacteriile, deci distruse, medicamentul este potrivit
pentru tratamentul infecției produsă
sunt folosite în tratarea de acea bacterie. Dacă nu, înseamnă
infecțiilor bacteriene. că bacteriile sunt rezistente la
antibioticul respectiv
(ex. Relația dintre
microorganisme și antibiotice)
pentru identificarea
antibioticului potrivit în
infecțiile cu bacterii, se
testează rezistența
bacteriilor la respectivul
antibiotic.
 Ai auzit de infecții spitalicești? Infecțiile apărute în spitale
sunt cauzate de bacterii rezistente la antibiotice.
Existența acestor bacterii este o dovadă directă de
evoluție prin selecție naturală: supraviețuiește doar
populația de bacterii cu cea mai mare rezistență.
 Rezistența la antibiotice a bacteriilor rezultă din
capacitatea lor de a se opune atacului de antibiotice și
se poate dezvolta prin mutații sau prin dobândirea unor
gene de rezistență de la alte bacterii deja rezistente. Ca
urmare, antibioticele respective nu mai au niciun efect
asupra lor și nu mai pot fi folosite în tratamentul unor boli
determinate de aceste bacterii.
 Cum apar bacteriile
În cazul unui rezistente la antibiotice?
Într-o populație de bacterii
tratament nepotrivit, apare un individ care
rezistența bacteriilor la prezintă, ca urmare a unei
mutații întâmplătoare, o
antibiotice crește. alelă care îi conferă
Medicamentul nu rezistență la un anumit
antibiotic.
creează specii noi, În prezența antibioticului,
rezistente, ci cele mai multe bacterii mor;
numai bacteria cu alela
selectează variațiile mutantă, rezistentă la
rezistente dintre antibiotic, supraviețuiește.
Bacteria rezistentă care
bacteriile cu care au supraviețuiește se
luat contact. Bacteriile înmulțește.
sensibile mor, iar cele În scurt timp, apare o
rezistente se reproduc; populație de bacterii
rezistente la antibiotic.
generațiile următoare
vor fi formate din bacterie rezistentă
la antibiotic
urmașii bacteriilor bacterie normală
rezistente. antibiotic
Dovezile indirecte- sunt furnizate de științe
precum:
Biochimia –toate organismele prezintă în alcătuire
aceleași substanțe de bază.
Structura și funcțiile acizilor nucleici sunt
aproximativ identice la toate organismele vii.
Speciile înrudite au număr asemănător de
cromozomi.
 Dovezi din citologie – Citologia este știința
care studiază celula .
 Componentele celulare au structuri și funcții

identice atât în celua animală cât și în cea

vegetală
Celulă
Celulă animală
vegetală
Dovezile anatomiei comparate – planul comun
al alcătuirii care prezintă adaptării la mediul de
viață
Structurile omoloage (de exemplu, structură

asemănătoare dar cu funcții diferite) sunt

structuri asemănătoare prezente la multe
specii și care dovedesc evoluția dintr-un
strămoș comun
Scheletul membrului superior la vertebrate
Structurile analoage -sunt structuri care au
aceeași funcție, dar alcătuire diferită.
Organismele cu structuri analoage nu au
evoluat dintr-un strămoș comun, ci au evoluat
separat ca adaptare la medii de viață
asemănătoare.
Exemple de structuri analoage sunt aripile

fluturilor și cele ale liliacului/păsărilor sau

înotătoarele peștilor și cele ale delfinilor.
Dovezile embriologiei.
Embriologia -este ştiinţa ce se ocupă cu studiul

dezvoltării individuale a organismului.

În primele stadii de dezvoltare, embrionii de

pești, amfibieni, reptile, păsări și mamifere au

structuri similare, fapt ce sugerează că aceste
grupe au un strămoș comun
embriologie.mp4
 Dovezile paleontologiei.
 Știința care se ocupă cu studiul fosilelor se

numește paleontologie.
 Fosilele furnizează cea mai importantă

dovadă a evoluției vieții pe Pământ.

 O fosilă este o rămășiță de plantă sau animal

care a trăit cu mii sau milioane de ani în

urmă, păstrată în roci sau gheață.
Archaeopteryx lithographica
Pasăre fosilă, de mărimea unui
porumbel, descoperită în
Germania (1877),un strămoş
al păsărilor actuale.
A fost o verigă intermediară între
reptile şi păsări.
Prezenta caractere de reptilă (fălci cu
dinţi înfipţi în alveole; coadă lungă
formată din multe vertebre; trei
degete lungi la aripi, independente şi
terminate cu gheare şi coaste
asemănătoare reptilelor şi caractere
de pasăre (corpul acoperit cu pene;
aripile folosite ca organe de zbor;
craniul de pasăre; claviculele unite
într-un iadeş).
Peşte crosopterigian, descoperit în 1938, în
apropierea coastei de S-E a Africii, pe fundul mării.
-Maxilarul are dentiţie de peşte răpitor; înotătoarele
perechi prezintă un început de schelet asemănător
centurilor membrelor de la amfibieni.
-Este considerată o formă de trecere de la peşti la
amfibieni.
Este un gimnosperm
primitiv, răspândit încă din
era mezozoică şi a rămas
aproape neschimbată până
astăzi.
Este o plantă dioică, cu
sămânţa învelită într-un
strat cărnos.
În prezent arealul său
natural este redus la o mică
regiune din sud-estul
Chinei.
Nu toate organismele au
putut fi însă fosilizate. Pe
parcursul timpului,
organismele cu corpul moale
au fost descompuse în
întregime.
Există însă specii pentru care
avem un set complet de
fosile – de exemplu, calul.
Cu 50 milioane de ani în
urmă, calul a evoluat dintr-
un animal de mărimea unui
câine care trăia în pădurile
tropicale.
 Biogeografia - studiază arealele de
răspândire pe Glob ale diferitelor specii în
legătură cu evoluția lor.
 Exemplu: peștii dipnoi (cu vezica înotătoare

transformată în plămân) din America de Sud,

Africa și Australia au avut un strămoș comun
al cărui areal a fost fragmentat prin
separarea continentelor. Pește dipnoi
Speciile înrudite tind să ocupe aceeași regiune geografică.
Cel mai bun exemplu îl reprezintă mamiferele marsupiale
din Australia. Ele au drept caracteristică comună prezența
marsupiului în care se definitivează dezvoltarea
embrionară.

Veveriță marsupială
Sistematica vegetală şi animală -stabileşte
înrudirea dintre organisme, alcătuind veritabili
arbori filogenetici, în nodurile cărora se
situează grupe care reunesc proprietăți
comune.
Schema lecției
Teoriile evoluției sunt susținute de dovezi directe și
indirecte.
Dovezile directe
surprind procesul evolutiv în plină desfășurare;

sunt furnizate de observaţiile şi datele experimentale

ale geneticii.
Testarea unor antibiotice bacteriene- pentru
identificarea antibioticului potrivit în infecțiile cu
bacterii, se testează rezistența bacteriilor la
respectivul antibiotic, dacă organismele sunt distruse,
antibioticul este potrivit pentru tratarea
infecției respective .
Adaptari fiziologice –schimbări în metabolismul
organismelor (bacteriile rezistente la antibiotice,
insecte sau buruieni rezistente la pesticide )
Selectia naturală la fluturele de mesteacăn
-Înainte de revoluția industrială, scoarța mestecenilor era
albă și predominau exemplarele de fluture de culoare albă,
cele închise fiind expuse prădătorilor;
-Odată cu creșterea nivelului de poluare, scoarța
mestecenilor s-a închis iar exemplarele deschise la culoare
au devenit
vulnerabile.
-Actualmente predomină exemplarele de culoare închisă.
adaptări structurale - părți ale corpului
transmise ereditar (dinți, coarne , cioc , blană ,
spini , camuflajul, homocromia)
Dovezi indirecte, sunt furnizate de:
Biochimie –toate organismele prezintă în alcătuire aceleași
substanțe de bază.
Structura și funcțiile acizilor nucleici sunt aproximativ identice la
toate organismele vii.
Speciile înrudite au număr asemănător de cromozomi.
Citologie- este știința care studiază celula.
Componentele celulare au structuri și funcții identice atât în
celua animală cât și în cea vegetală
Anatomia comparată – studiază planul comun al alcătuirii
care prezintă adaptării la mediul de viață
-organe omoloage- cu structură asemănătoare dar cu funcții
diferite, ex. alcătuirea membrului superior la vertebrate
-organe analoage- cu structură diferită dar cu aceeași
funcție , ex. înotătoarele la pești și mamiferele acvatice.
Embriologia este ştiinţa ce se ocupă cu studiul
dezvoltării individuale a organismului.
În primele stadii de dezvoltare, embrionii de pești,
amfibieni, reptile, păsări și mamifere au structuri similare,
fapt ce sugerează că aceste grupe au un strămoș comun.
Paleontologia -știința care se ocupă cu studiul
fosilelor.
Biogeografia - studiază arealele de răspândire pe Glob
ale diferitelor specii în legătură cu evoluția lor(ex.
răspândirea mamiferelor marsupiale în Australia).
Sistematica vegetală şi animală -stabileşte înrudirea
dintre organisme, alcătuind veritabili arbori
filogenetici, în nodurile cărora se situează grupe care
reunesc proprietăți comune.