Emisferele cerebrale

Emisferul stang senzitiv

Emisferul drept motor
Intre cele 2 se schimba
informatii in permanenta,
corpul calos
Dominanta unui emisfer

Aici se dezvolta procese care

stau la baza activitatii
nervoase superioare, functia
materiei ajunsa la cel mai inalt
nivel de dezvoltare; este sediul
pentru toate procesele care
stau la baza memoriei,
invatarii, gandirii abstracte,
creatiei artistice si stiintifice
 Metode de cercetare a activitatii nervoase
superioare
Metoda extirparii a unei zone cu urmarirea consecintelor
Metoda excitarii scoarta este excitata cu diversi stimuli si se observa
efectele
Metoda anatomo-clinica: simptome clinice ale pacientilor apoi corelate cu
modificarile patologice postmortem
Metoda electroencefalografica inregistrarea activitatii electrice la omul
sanatos si bolnav,
Metoda reflexelor conditionate, ex. Pavlov reflex conditionat sau legatura
temporara, e dobandit in cursul vietii, centrii sunt in scoarta cerebrala,
excitantul initial indiferent devine conditia care duce la aparitia raspunsului
motor reflex (excitantul indiferent devine excitant conditional). Este
caracteristic individului, dispare odata cu individul.

Formarea reflexelor conditionate:

1. Asocierea unui excitant indiferent cu unul cu valoare biologica absoluta
(aliment, durere..)
2. Precesiunea = excitantul indiferent precede pe cel absolut
3. Coincidenta = se administreaza in acelasi timp
4. Izolarea = nu mai interfera si alti excitanti
 Procesele corticale fundamentale.

Cu ajutorul metodei reflexelor conditionate s-a aratat ca la nivelul scoartei au loc in

permanenta doua procese fiziologice fundamentale: excitatia si inhibitia.
Excitatia este un proces activ, o stare functionala a centrilor nervosi ce
determina intrarea in activitate sau intensificarea activitatii de fond a organelor efectoare.
Stimulii care se transmit prin sinapse excitatorii provoaca o stare de excitatie a centrilor.
Excitatia corticala este rezultatul intrarii in activitate a S.R.A.A., care provoaca reactia de
trezire corticala.
Inhibitia este tot un proces activ ce se opune excitatiei si se manifesta prin
diminuarea sau incetarea activitatii anterioare a organului efector.

Excitatia si inhibitia se caracterizeaza prinmobilitate (in locul unui proces de

excitatie poate surveni inhibitia si invers), forta(fiecare din aceste procese are o anumita
tarie relativa) si echilibrudinamic.
 Legile activitatii nervoase superioare

.
Dinamica proceselor fundamentale corticale se desfasoara dupa trei legi: legea iradierii
si concentrarii, legea inductiei reciproce, legea analizei si sintezei.
Legeairadieriisiconcentrarii.Atat procesul de excitare cat si cel de inhibitie au o faza
initiala de extindere pe suprafete mari de cortex (iradiere) urmata de o faza de rastrangere intr-o
zona limitata (concentrarea).
Legea inductiei reciproce. Orice proces de excitatie, determina in jurul sau aparitia
unui proces inhibitor, care ii limiteaza iradierea. La fel se intampla si in cazul inhibitiei; aceasta
este o inductiareciprocasimultana. O alta forma este inductiareciprocasuccesiva care consta
in faptul ca fiecare proces excitator este urmat de unul inhibitor si invers. Se realizeaza astfel
imaginea unui mozaic cortical cu nenumarate zone de excitatie-inhibitie ce iradiaza, se
concentreaza si se inlocuiesc reciproc.
Legea analizei si sintezei. Scoarta cerebrala, pe baza mecanismelor mentionate
anterior, opereaza in fiecare moment analiza fina a tuturor stimulilor din mediul exten si intern
si elaboreaza reactii de sinteza complexa care asigura atat integrarea tuturor functiilor intr-un tot
unitar cat si integrarea organismului in mediul extern natural si social.
 Sisteme de semnalizare

Reflexele conditionate reprezinta o modalitate mai evoluata, mai economica de adaptare la

mediul extern in continua schimbare. Pentru om, existenta mediului social a produs mutatii
esentiale in structura si functia scoartei.
Aparitia limbajului reprezinta un exemplu al acestui salt. Conditionarea la animale se face
pe baza excitantilor din mediul natural, pe care Pavlov ii denumeste semnale.
Principala functie a cortexului animal este semnalizarea. Ansamblul structurilor ce
participa la acesta activitate (receptori, cai, centrii) reprezinta primul sistem de
semnalizare comun animalelor si omului.
Cuvantul este un 'semnal al semnalelor'. Totalitatea structurilor ce participa la
transmiterea informatiilor prin cuvinte reprezinta al doilea sistem de semnalizare, specific
omului. Pe baza cuvantului, notiunilor si judecatilor, se realizeaza cea mai inalta forma a
activitatii creierului uman, care este gandirea abstracta.
 Veghea si somnul

Activitatea emisferelor cerebrale trece periodic prin doua stari functionale distincte:
starea de veghe si starea de somn.
Vegheaeste o stare functionala a creierului caracterizata prin cresterea tonusului
S.R.A.A., concomitenta cu orientarea constiintei spre o anumita activitate. Starea de veghe la
om se confunda cu starea de constienta. In acest timp individul efectueaza toate activitatile
voluntare, traieste majoritatea experientelor afective. Alternativa starii de veghe este somnul.
Somnul reprezinta o stare de activitate cerebrala caracterizata prin intreruperea
temporara a analizei constiente a stimulilor interni si externi, cand este suprimata si
activitatea voluntara. Are caracter reversibil. Trecerea de la veghe la somn si invers are loc cu
usurinta. Ritmul somn-veghe coincide cu ciclul noapte-zi si de aceea se mai numeste si ritm
nictemeral (gr. nictos=noapte + meros=parte) sau ritm circadian (de cca. 24 ore). Reglarea
acestui bioritm se realizeaza de catre centrii diencefalici si formatia reticulata; ca urmare,
leziuni la nivelul hipotalamusului sau la nivelul S.R.A.A., determina somn continuu.
 Veghea si somnul

Durata somnului variaza in functie de varsta, fiind de 20 de ore la sugar, 10 ore la

copii, 7-8 ore la adulti si cca. 5 ore la varstnici. In timplu somnului, se produce o diminuare
a functiilor vegetative si metabolice; astfel, scade frecventa respiratorie, se produce
bradicardie, scade debitul cardiac si tensiunea arteriala, diminua activitatea digestiva si a
aparatului urinar, scade ergogeneza si consumul de oxigen.
Exista doua feluri de somn: somnul profundsaunormal, fara vise si somnul
paradoxal, insotit de vise si miscari rapide ale globilor oculari. Fazele de somn normal si
paradoxal se succed de mai multe ori in timpul somnului; primele dureaza cate 90 de
minute, celelalte cate de 10 minute. Trezirea individului se face mai greu in faza de somn
paradoxal decat in cea de somn normal. Somnul este necesar pentru refacerea unor structuri
nervoase care intretin starea de veghe; din aceasta cauza privarea indelungata de somn
produce tulburari de comportament si chiar modificari metabolice. Inversarea ritmului
noapte-zi sau schimbarea fusului orar solicita organismul in mod suplimentar, fiind nevoie
de 2-3 saptamani pentru adaptarea la noul bioritm.
 Memoria

Definitie: - memoria reprezinta procesul de fixare, conservare, recunoastere si evocare a

informatiei acumulate anterior. Ea presupune acumulare de date, stocarea sau en-gramarea
(imprimare) afocarea sau destocarea datelor.

Deosebim mai multe tipuri de memorie:

1.Senzoriala - in care informatiile sosite pe cale senzitivo-senzoriale sunt retinute pentru

perioade scurte de zecimi de secunda, timp necesar sortarii, aprecierii si prelucrarii.
2.Primara - in care numai datele codificate verbal sunt stocate in memoria primara. Este de
ordinul secundelor. In ea ramanand numai informatia verbala.
3.Secundara - care are capacitatea de stocare foarte mare si de durata, informatii verbale si
ne-verbale. Unitatea intervine prin ne-repetare.
4.Tertiara - se refera la en-gramarile propriului nume, scrisul si actele zilnice care nu se uita
nici cand celelalte forme ale memoriei sunt alterate.
.
 Memoria
Accesul la informatia stocata este rapida iar uitarea este inexistenta. Fazele fiziologice ale
memoriei, desi insuficient cunoscute, beneficiaza de ipoteze care incearca sa explice memoria
de scurta durata (senzoriala si primara) si cea de lunga durata (secundara si tertiara). Studiile
fiziologice au aratat ca repetarea aceleiasi informatii de mai multe ori accelereaza si
potenteaza procesul de consolidare a memoriei.
La baza memoriei primare sta posibilitatea reciclarii informatiei astfel ca aria corticala
stimulata continua sa emita potentiale de actiune ritmice si dupa intreruperea excitantului dar
dupa numai o perioada scurta de timp. Aceste modificari faciliteaza en-gramarea, stocarea
informatiei in nucleo-proteinele din neuroni. De asemenea, in procesul de invatare creste
cantitatea de A.R.N. in neuronii solicitati. La baza memoriei de lunga durata sta o gama
variata de substante biologice, glico-proteine, fosfo-proteine neuronale precum si hormonii
modulatori ai proceselor neuro-chimice de memorare cum sunt catecol aminele si A.C.T.H.-ul
si vasopresina si ocitocina.
 Sistem nervos vegetativ
Sistem nervos autonom, inconstient, are rolul de a regla activitatea organelor interne, cele care
asigura functiile importante ale vietii (functii vitale): activitatea cardiaca, presiunea sanguina,
procesul de digestie si procesul de schimburi dintre organism si mediu; activitatea sexuala,
activitatea muschilor oculari.
Componente si structura:
Neuroni localizati in sistemul nervos central si in cel periferic, in stransa relatie cu sistemul
nervos somatic.
Sistem nervos simpatic ganglioni din coarnele laterale din regiunea toracica si lombara a
maduvei spinarii.
- ganglioni vegetativi cu fibre preganglionare si postganglionare

Sistem nervor parasimpatic - ganglioni in trunchiul cerebral, subst. cenusie din zona sacrata
- fibre din nucleii din bulb, punte, mezencefal n. cranieni III, VII,
IX, X
- fibre din parasimpaticul sacrat 2 nervi perlvici
Fibrele preganglionare simpatice si parasimpatice formeaza plexuri simpato-parasimpatice, din
care pleaca fibre postganglionare catre organele interne.
 Plexurile vegetative
Prevertebrale celiac, mezenteric superior si inferior
Previscerale in apropierea organelor interne
Reg. gatului plex faringian, plex laringian, tiroidian,
esofagian
Cavitatea toracica plex cardiac, plex pulmonar
Cavitatea abdominala plex hepatic, gastric, splenic, pancreatic
Bazin plex hipogastric superior si inferior
Toate organele au dubla inervatie simpatica si parasimpatica,
actiune antagonica : simapticul stimuleaza, parasimpaticul inhiba
Exceptie vasele din muschi, creier, glande sudoripare si muschi
netezi ai firelor de par au predominent stimulare simpatica
 Stimulare Simpatic Stimulare ParaSimpatic
midriaza (marirea diametrului pupilar);
hiposecretie salivara;
hipersecretie tiroidiana;
tahipnee si bronhodilatatie;
tahicardie;
reducerea secretiilor digestive;
conservarea energiei
hiperglicemie; incetinirea ritmului cardiac
horipilatie; cresterea activitatii
vasoconstrictie periferica; intestinale
sudoratie;
cresterea activitatii glandelor
accelerarea catabolismului.
o crestere a reactiilor catabolice. ajutorul
relaxarea muschilor din
catecolaminelor (noradrenalina si adrenalina). tractul intestinal
doua tipuri de receptori celulari: alfa-receptori si acetilcolina (ACh) ca mediator.
beta-receptori.
ACh actioneaza pe doua tipuri
Alfa-receptorii, activati mai ales de noradrenalina,
produc contractia muschilor netezi, in special, acelea
de receptori: muscarinici si
din peretii arteriolelor. Acelasi efect excitator, il nicotinici.
poate avea si adrenalina, dar numai in doze mari;
Beta-receptorii, sensibili numai la adrenalina, produc
efect inhibitor.