UNIVERSITATEA DE STAT TIRASPOL

FACULTATEA BIOLOGIE ȘI CHIMIE

FENOMENUL DE ENDOREPRODUCERE

Elaborat: Sculea Vasile

student, grupa 23B
Verificat: Grigorcea Sofia,
Dr., conf. univ.

CHIȘINĂU, 2019
 CUPRINS:
1. Reproducerea – noțiuni generale
2. Endomitoza
3. Endoreproducerea – caracteristica generală
3.1. Endoreproducerea – ca obiect de studiu
 1. Reproducerea – noțiuni generale
Reproducerea este o caracteristică fundamentală a oricărei ființe vii și se
realizează prin participarea a două organisme de sexe diferite. Ea este rezultatul
fecundării gametului feminin (ovul) de către gametul masculin (spermatozoid). Oul
rezultat se grefează în cavitatea uterină, unde continuă să crească și să se dezvolte,
până ce fătul, devenit viabil, este expulzat din uter prin actul nașterii.
Diferențierea sexuală este prezentă încă din momentul formării oului, dar
diferențierea intersexuală somatopshica are loc lent în timpul copilăriei și se
realizează deplin după pubertate, ca urmare a activității gonadelor. În copilărie,
hormonii sexuali secretați în cantități reduse contribuie împreună cu ceilalți
hormoni, la creșterea și dezvoltarea armonioasă a organismului, iar după pubertate
acești hormoni secretați în cantității crescute determină caracteristici diferențiate la
cele doua sexe.
Organizarea morfofuncțională a sistemului reproducător la ambele sexe este
extrem de complexă, gonadele având atât funcția de a produce gameți, cât și cea de
a secreta hormoni sexuali, care prin diferitele lor activități asupra organelor
genitale și asupra întregului organism asigură condiții pentru reproducere.
2. Endomitoza
Endomitoza numit procesul atunci când există o dublare a fisiunii nucleare.
În acest caz, cromozomii, ca de obicei, sunt reproduse în interfază, dar divergența
lor ulterioară se produce în interiorul nucleului, cu plicul nuclear conservat și fără
formarea unui ax de achromatină. În unele cazuri, deși plicul nucleului se dizolvă,
totuși, cromozomii nu se abat de la poli, rezultând numărul de cromozomi din
celulă crescând chiar și de câteva zeci de ori. Endomitoza apare în celulele
diferitelor țesuturi ale plantelor și ale animalelor. Astfel, de exemplu, A. A.
Prokofiev-Belgovskaya a arătat că prin endomitoză în celulele țesuturilor
specializate: în hipodermul ciclopean, în corpul grăsimilor, în epiteliul peritoneal și
în alte țesuturi ale sânilor (Stenobotrus) – setul de cromozomi poate crește de 10
ori. Această multiplicare a numărului de cromozomi este asociată cu
caracteristicile funcționale ale țesutului diferențiat.
 Atunci când apare polifenil, numărul de fire cromozomiale se înmulțește:
după reducere, ele nu se abat de-a lungul întregii lungimi și rămân adiacente unul
altuia. În acest caz, se multiplică numărul de cromozomi din cadrul unui
cromozom, astfel că diametrul cromozomilor crește semnificativ. Numărul de
astfel de fire subțiri din cromozomul polietenic poate ajunge la 1000-2000. În acest
caz se formează așa-numitele cromozomi giganți. În cazul politeiului, toate fazele
ciclului mitotic scad, cu excepția celei principale – reproducerea cromozomilor
primari. Fenomenul politei este observat în celulele unui număr de țesuturi
diferențiate, de exemplu, în țesuturile glandelor salivare ale Diptera, în celulele
unor plante și protozoare.
Uneori există o dublare a unuia sau mai multor cromozomi fără
transformarea nucleului – acest fenomen se numește endoreproducere.
Deci, toate fazele mitozei, celulele care alcătuiesc ciclul mitotic, sunt
obligatorii numai pentru un proces tipic.
3. Endoreproducerea – caracteristica generală
Endoproducere – formarea de celule cu un conținut crescut de ADN.
Apariția unor astfel de celule apare ca urmare a absenței complete sau a
incompletitudinii etapelor individuale ale mitozei. Există mai multe puncte în
procesul mitozei, a căror blocare duce la arestarea acesteia și la apariția celulelor
poliploide, adică, celule cu un număr crescut de seturi de cromozomi. Blocarea
poate avea loc în timpul tranziției de la perioada G2 la mitoză corespunzătoare,
oprirea poate apărea în faza și metafază, în ultimul caz funcția și integritatea
fusului sunt adesea afectate. În cele din urmă, apariția celulelor poliploide –
mononucleare și binucleare, poate rezulta și dintr-o încălcare a citotomiei.
Când mitoza este blocată chiar de la începutul ei, când trece de la G2 la faza,
celulele încep următorul ciclu de replicare, ceea ce duce la o creștere progresivă a
cantității de ADN din nucleu. Mai mult, nu sunt observate caracteristici
morfologice ale acestor nuclee, cu excepția creșterii volumului lor.
Apariția celulelor somatice poliploide poate apărea ca urmare a blocării
diviziunii celulare. În ficatul mamiferelor adulte, pe lângă celulele diploide, tetra-
și octaploide (8n), precum și celule binucleare cu diferite grade de ploidie, se
găsesc. Procesul de poliploidizare a acestor celule are loc după cum urmează. După
perioada S, celulele cu o cantitate de ADN 4s intră în diviziune mitotică, trec prin
toate etapele sale, inclusiv prin telofază, dar nu încep citotomia. Astfel, se
formează o celulă binucleară (2x2n). Dacă trece din nou perioada S, atunci ambii
nuclei dintr-o astfel de celulă vor conține 4s ADN și 4n cromozomi.
O astfel de celulă binucleară intră în mitoză, în stadiul metafazei, seturile de
cromozomi sunt combinate (numărul total de cromozomi este de 8n), apoi apare o
diviziune normală, în urma căreia se formează două celule tetraploide. Acest
proces de apariție alternativă a celulelor binucleare și mononucleare duce la
apariția nucleelor cu 8n, 16n și chiar 32n număr de cromozomi. Într-un mod
similar, celulele poliploide se formează în ficat, în epiteliul vezicii urinare, în
epiteliul pigmentar al retinei, în secțiunile acinare ale salivarului și pancreasului,
megacariocite ale măduvei osoase roșii.
Trebuie menționat că poliploidizarea celulelor somatice are loc în perioadele
terminale de dezvoltare a celulelor, țesuturilor și organelor: este în mare parte
caracteristică celulelor specializate, diferențiate și nu apare în procese generative
precum embriogeneza (cu excepția organelor provizorii) și formarea celulelor
germinative; nicio poliploidie între celulele stem.
3.1. Endoreproducerea – ca obiect de studiu
Fenomenul de endoreproducție a fost observat în populația normală de celule
ale ființei umane (Levan și Hauschka, 1953; Sandberg și colab., 1967), dar
frecvența sa este foarte mică. Cu toate acestea, la animalele domestice, nu există
rapoarte cu privire la cromozomi endoreproductivi până în prezent (Zartman și
Fechheimer, 1967; El-Nahass și colab., 1976; Cribiu și Popescu, 1977). În aceste
lucrare, au fost raportate trei cazuri de endoreproducție la animale, cerb Ezo
(Cervus yesoensis Hende), armăsar (Equus caballus) și taur (Bos taurus). Prezentul
studiu a fost efectuat printr-o serie de investigații citogenetice la animalele
domestice.
 BIBLIOGRAFIE:
1. Endoreproduction in Normal Cell Population o f Animals By Yoh-Ichi
MIYAKE* i and Yoshihiro KANEDA* * (Communicated by Sajiro MAKING, M.
J. A., Nov. 12, 1986);
2.https://kingad.ru/ro/uzi-golovy-i-shei/fazoi-kotoroi-zavershaetsya-mitoticheskoe-
delenie-mitoticheskoe-delenie/
3. https://studfiles.net/preview/4381440/page:5/