Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Scopul lecției: Dezvoltarea competențelor de a investiga genotipul uman prin folosirea studiilor de
caz pentru demonstrarea importanței metodelor de cercetare a eredității umane.
Competențe specifice:
CS1 - Culegerea de date din surse variate de informare/documentare despre organizarea lumii vii;
CS2 - Recunoașterea structurii și funcțiilor materialului genetic;
CS3 - Prelucrarea rezultatelor obţinute din investigaţii şi formularea concluziilor;
CS4 - Reprezentarea lumii vii pe baza modelelor;
CS5 - Elaborarea si aplicarea unor algoritmi de identificare, investigare, experimentare și rezolvare
a unor situații problemă;
CS6 - Prezentarea informaţiilor folosind diverse metode de comunicare;
CS7 - Aplicarea unor reguli de menținere a sănătății omului;
CS8 - Realizarea de conexiuni intra-, inter- și transdisciplinare în analizarea și interpretarea unor
fenomene și procese specifice lumii vii.
Competențe derivate.
Cognitive:
CDC1 - Identificarea și utilizarea unor surse variate de informare/documentare privind metodele
utilizate în studierea eredității umane și boli genetice depistate;
CDC2 - Identificare tipurilor de cromozomi umani;
CDC3 -Descoperirea şi analizarea relaţiilor cauzale: structură-funcţie, organism-mediu în depistarea
unor boli ereditare umane;
CDC4 - Indicarea unor metode pentru prevenirea şi reducerea apariției unor boli genetice la om;
CDC5 - Realizarea unui model de transmitere a hemofiliei pe parcursul mai multor generații pornind
de la situații concrete (arborele genealogic);
CDC6 - Realizarea unei scheme algoritmice privind modalitatea transmiterii ereditare a caracterelor;
CDC7 - Realizarea transferului de informație prin conexiuni intradisciplinare, interdisciplinare și
transcurriculare, pentru studierea transmiterii unor caractere mofologice genetice de la ascendenți la
descendenți folosind studiul de caz;
CDC8 - Demonstrarea importanței metodelor de cercetare a eredității umane folosind date statistice
și studii de caz.
Psihomotorii:
CDP1 – Utilizarea corectă a simbolurilor din fișa model cu arborele genealogic;
CDP2 – Utilizarea fișelor de lucru cu studiile de caz, formându-și abilități practice și de muncă
intelectuală;
CDP3 – Realizarea corectă a arborelui genealogic și încadrarea în timp;
CDP4 – Notarea concluziilor la finalul fișei de lucru.
Demersul didactic:
a. Resurse procedurale
Metoda dominantă: studiul de caz.
Alte metode folosite: prelegerea, conversația euristică, algoritmizarea și modelarea.
b. Resurse materiale – mijloace multimedia: laptop, videoproiector, prezentare PowerPoint;
documentar, planșă, fișe de lucru.
c. Forma de activitate – frontal, pe grupe.
Metode de evaluare: formativă, scris și oral prin rezolvarea fișelor de lucru și explicarea lor;
autoevaluarea – prin confruntarea rezultatelor obținute.
Bibliografie:
1. Programe școlare la biologie, clasele a IX-a și a XII-a, 2009
2. CIOBANU, M.: Didactica științelor biologie, Ed. Did. și Ped., București, 2008, p. 380.
3. COVIC, M., ȘTEFĂNESCU, D., SANDOVICI, I.: Genetica medicală, Editura Polirom,
Iași, 2004.
4. DAVID, A.M.: Studiul frecvenței unor maladii genetice și a unor malformații congenitale în
populații umane din județul Bacău, Ed. CASEI CORPULUI DIDACTIC, Bacău, 2006,
250p.
5. GAVRILĂ, L.: Genomul uman, Editura ALL, București, 2004.
6. GAVRILĂ, L.: Principii de ereditate umană, Editura ALL, București, 2004.
7. ISRAIL, A.M.: Biologie moleculară – prezent și perspective, Ed. HUMANITAS, București,
2000, 496p.
8. LAZĂR, V. și NICOLAE, M.: Lecția – formă de bază a organizării procesului de predare-
învățare-evaluare la disciplina Biologie, Ed. Arves, Craiova, 2007, p. 248.
9. LAZĂR, V. Și CĂPRĂRIN, D.: Metode didactice itilizate în predarea biologiei,
DESFĂȘURAREA LECȚIEI
1. Introducere
- Argumente de ordin etic, religios și legislativ;
- Prolificitate redusă;
- Durata mare între generații.
2. Metode utilizate în studiul eredității umane
A. Clasice:
- Studiul genealogiei familiilor;
- Studiul gemenilor monozigoți (GMZ);
- Studiul familial;
- Studiul familiilor consangvine și a izolatelor umane;
- Metoda fratriei;
- Metoda „fenotipului santinelă”.
B. Moderne:
- Diagnosticul prenatal pe calea amniocentezei;
- Metode citogenetice;
- Metode biochimice;
- Metoda hibridării somatice și moleculare;
- Studiul frecvenței genelor prin metoda matematică.
3. Metoda genealogică
Se realizează pe parcursul mai multor etape:
- Anamneza familială;
- Analiza clinică și paraclinică a membrilor familiei;
- Întocmirea arborelui genealogic (simboluri);
- Tipul de transmitere a caracterului;
- Stabilirea genotipurilor persoanelor din familie și probabilitatea manifestării;
- Sfatul genetic.
4. Studiu de caz: Realizarea arborelui genealogic pornind de la un proband cu hemofilie A/B
- Tulburare de coagulare a sângelui prin lipsa unui factor: VIII, IX, XI sau XII;
- Hemofilia A,B – transmitere heterozomal recesivă: de la mamă la băiat și de la
tată la fată; mamele/fetele sunt purtătoare, tații/băieții sunt bolnavi;
- Hemofilia C – XI, se transmite autozomal dominant;
- Hemofilia vasculară – VIII, se transmite autozomal dominant.
ANEXE
GRUPA 1
Studiu de caz
Realizați arborele genealogic pe parcursul a cel puțin trei generații pornind de la
următorul proband depistat cu hemofilie și explicați modalitatea de transmitere a bolii.
Cazul analizat este reprezentat de un băiat A.R. de 5 ani din județul Bacău care a fost
depistat în urma unei hemoragii post extracţie dentară şi care înregistrează din această cauză şi o
anemie acută. Băiatul mai are două surori mai mici, care nu prezintă probleme similare. Copilul
provine dintr-o familie de condiţie medie: mama este secretară la şcoală, iar tatăl administrator.
Din discuţia cu mama care a venit la internarea copilului şi apoi a plecat cu acesta la Spitalul
„Fundeni” Bucureşti pentru investigaţii suplimentare (la cerere), a reieşit că bunicul matern este
hemofilic. Acesta a avut două surori sănătoase care au murit la vârste înaintate, fără urmași şi un
frate care a decedat la vârsta de 7 ani în urma unei hemoragii puternice (s-a tăiat cu coasa). Se
presupune că mama acestuia (bunica consultandei) era purtătoare de hemofilie. Tatăl nu prezintă
în familie rude cu probleme de acest fel, iar mama probandului mai are doi fraţi sănătoşi.
GRUPA 2
Studiu de caz
Realizați arborele genealogic pe parcursul a cel puțin trei generații pornind de la
următorul proband depistat cu hemofilie și explicați modalitatea de transmitere a bolii.
Probandul este un băiat de 10 ani. M.N.I., depistat în urma unei hemartroze instalate după
un traumatism la umărul drept. Probandul provine din F., județul Bacău, dintr-o familie de condiţie
modestă. Mama are 45 de ani şi este casnică, iar tatăl este agricultor. Familia mai are o fată de 24
de ani care nu prezintă semne de hemofilie. Aceasta este căsătorită şi are un băiat de 3 ani perfect
sănătos. Tatăl probandului neagă existenţa în familia părinţilor săi a unor rude cu această
afecţiune, fapt demonstrat şi de lipsa semnelor clinice la fata şi nepotul său. În schimb, mama are o
soră şi un frate care sunt sănătoşi, dar tatăl acesteia (bunicul matern al probandului), decedat,
avea probleme cu coagularea sângelui, fapt aflat în urma unei operaţii efectuate la spital. Sora
mamei s-a călugărit și nu are copii.
GRUPA 3
Studiu de caz
Realizați arborele genealogic pe parcursul a cel puțin trei generații pornind de la
următorul proband depistat cu hemofilie și explicați modalitatea de transmitere a bolii.
Părinţii sunt de condiţie medie, mama are 32 de ani şi este croitoreasă la domiciliu, iar tatăl
are 36 de ani şi este şofer la o firmă. Probandul este al VI-lea copil al familiei. Acesta mai are 4
surori fără semne de boală, iar primul băiat a decedat imediat după naştere. Copilul a fost adus de
mamă pentru investigaţii deoarece soţul acesteia este hemofilic şi atât în familia ei cât şi a soţului
au existat rude de parte bărbătească care au avut probleme privind coagularea sângelui. Cazul
prezintă interes deoarece probandul necesita tratament special, având intoleranță la crioprecipitat
(tratament).
În urma discuţiei cu mama probandului (consultand) a reieşit că mai are o soră şi doi fraţi
mai mici care nu au probleme, dar tatăl acesteia (bunicul matern al probandului) este hemofilic (nu
a putut să-şi facă operaţie de hernie de disc din această cauză şi, de aceea, stă mai mult în pat).
Tatăl probandului este hemofilic şi mai are 4 surori sănătoase. Una dintre ele este căsătorită şi are
un băieţel (vărul probandului) cu hemofilie A diagnosticată de la un an (acum are 4 ani). Tatăl
probandului spune că părinţii acestuia (bunicii paterni) nu ar prezenta semne de boală.
GRUPA 4
Studiu de caz
Realizați arborele genealogic pe parcursul a cel puțin trei generații pornind de la
următorul proband depistat cu hemofilie și explicați modalitatea de transmitere a bolii.
Un băiețel de 2 ani a fost diagnosticat cu hemofilie A severă. Cazul este special deoarece
acesta a fost înfiat, părinții adoptivi nu au probleme de sănătate și se știe doar că ambii bunici
biologici, matern și patern suferă de hemofilie, aceștia fiind vecini în comună. Copilul nu mai are
frați biologici, a fost înfiat de la bunicii materni de familia care l-a botezat. Părinții copilului nu au
fost casătoriți și sunt plecați din țară.
GRUPA 5
Studiu de caz
Realizați arborele genealogic pe parcursul a cel puțin trei generații pornind de la
următorul proband depistat cu hemofilie și explicați modalitatea de transmitere a bolii.
Cazul este reprezentat de un proband, de data aceasta o fată G.D. în vârstă de 7 ani,
diagnosticată cu o formă de hemofilie. Părinții sunt foarte tineri, au avut copilul la 20 de ani, în
timpul facultății și acum lucreaza amandoi, fiind contabili. Tatăl fetei este hemofilic, provine dintr-
o familie în care unchiul său și bunicul lui sunt hemofilici (străbunicul probandei), iar mama
probandei are un frate mai mic hemofilic. Important este că familia a avut gemeni, fata este
probandul din cazul prezentat, iar fratele ei a murit la câteva luni după naștere, diagnosticul
prezumtiv fiind de hemofilie.
Alcătuirea arborelui genealogic constă în reprezentarea grafică a datelor consemnate în
fișa de anchetă medicală pe baza semnelor convenționale internaționale (. 1).
Pag. 2
Metode utilizate în studiul eredității umane
A. Clasice:
- studiul genealogiei familiilor;
- studiul gemenilor monozigoți;
- studiul familial;
- studiul familiilor consangvine și a izolatelor umane;
- metoda fratriei;
- metoda „fenotipului santinelă”.
B. Moderne (citogenetice și cele care au la bază ingineria genetică):
- diagnosticul genetic prenatal pe calea amniocentezei;
- metode citogenetice;
- metode biochimice;
- metoda hibridării somatice și moleculare;
- studiul frecvenței genelor prin metoda matematică.
Pag. 3
I. Studiul genealogiei familiilor
Pag. 4
II. Studiul gemenilor monozigoți
Gemenii monozigoți (GMZ) apar ca urmare a formării și, ulterior, diviziunii unui singur ovul
fecundat (ou sau zigot), imediat după fecundare și evoluția separată, dar sincronă, a celor două
celule rezultate, având absolut aceeași zestre genetică nucleară.
Gemenii monozigoți reprezintă în fapt două copii identice ale uneia și aceleiați entități
reprezentând un fenomen de „clonare” naturală.
Gemenii monozigoți au întotdeauna același sex, fiind fie băieți, fie fete.
În prezent, metoda gemenilor monozigoți se utilizează pentru stabilirea rolului factorilor genetici
și de mediu în longevitate, manifestarea talentului, sensibilitatea la medicamente. În tabelul următor
sunt prezentate câteva caractere și concordanța la gemenii mono și dizigoți (pseudogemeni).
Dermatoglife 95 60 genetic
Pag. 5
III. Studiul familial
Metoda studiului familial este relevantă în
analiza transmiterii multor caractere ereditare
umane normale și patologice.
Analiza genetică efectuată, utilizând metoda
familială, arată că în cazul multor boli nu se poate
demonstra ereditatea de tip mendelian, nici
efectul major al factorilor de mediu. De pildă:
defectele cardiace pot fi generate nu de factorii
genetici și nici de cei de mediu, ci reprezintă un
eșec în formarea inimii normale, prin simpla
întâmplare (factori randomici).
Studiile familiale demonstrează că factorii
genetici sunt operaționali în boala coronariană de
inimă, factorii de risc fiind hiperlipemia,
hipertensiunea arterială, diabetul și fumatul.
În ceea ce privește hipercolesterolemia
familială, apare o ereditate autozomal dominantă
certă.
Pag. 6
IV. Studiul familiilor consangvine și a izolatelor umane
În unele comunități izolate geografic, etnic, sau religios, are loc consangvinizarea, respectiv
căsătoria între rude apropiate (între veri, unchi și nepoate etc.). Astfel, unele gene recesive pot
ajunge în stare homozigotă și se pot manifesta fenotipic.
În mod frecvent, în populațiile mici, separate de alte populații umane, are loc endogamia
(încrucișarea între indivizii aceluiași grup) care conduce la consangvinizare și homozigotare.
În populațiile mici, maladiile și malformațiile se află în procentaj ridicat, datorită fenomenului de
consangvinizare.
Se cunoaște cazul unor familii cu hemeralopia („orbul găinilor”) care a afectat un număr de 2116
persoane pe parcursul mai multor generații (1710-1907, Franța).
Amish
Pag. 7
V. Metoda fratriei
Aceasta este o metodă de cercetare a naturii unei tulburări, care presupune studiul fratriei, cu
excepția probandului. Probandul este individul handicapat genetic, identificat în urma unui consult
medical sau al unui studiu genetic populațional și care constituie punctul de plecare al unei cercetări
familiale.
Stabilirea concentrării familiale, reprezentând raportul dintre numărul copiilor afectați și numărul
copiilor normali, permite aprecierea modului de transmitere a mutației specifice ce stă la baza
manifestării tarei ereditare analizate și constituie rezultatul aplicării metodei fratriei.
Pag. 11
IX. Metode biochimice
Spectrul de metode biochimice presupune analiza produsului primar al expresiei genice
– proteina, precum și a metaboliților controlați de aceasta. Sunt utilizate metode calitative
și cantitative specifice unui anumit tip de metaboliți.
Aceste tehnici sunt indicate în: diagnosticul unor boli monogenice – enzimopatii
(galactozemia, fenilcetonuria), diagnosticul unor boli multifactoriale (boli cardiace,
diabetul zaharat), stabilirea unei predispoziții la boală.
În cadrul acestei metode este inclusă și ingineria genetică ce constă în sinteza artificială
și gene și manipularea lor în genotipuri.
Pag. 12
X. Metoda hibridării somatice și moleculare
Această metodă permite localizarea genelor în cromozomi și întocmirea hărții genetice la om.
Determinarea frecvenței recombinărilor genice în procente constituie modalitatea de stabilire a
localizării genelor pe cromozom și a alcătuirii hărților genetice. Datorită tehnicilor de genetică
moleculară, s-au elaborat hărțile fizice ale cromozomilor cu distribuția exactă a genelor pe
cromozomi, iar mărimea genelor și distanța dintre ele se prezintă în perechi de nucleotide. În cadrul
Proiectului Genomul Uman s-au descifrat 30 000 – 35 000 de gene.
Pag. 13
XI. Studiul frecvenței genelor prin metoda matematică
Structura genetică a unei populații se poate deosebi de alta datorită existenței unui
genofond particular determinat de suma genotipurilor indivizilor din această populație.
Genofondul unei populații este relativ constant de-a lungul mai multor generații. Factorii
care ar putea modifica genofondul populației sunt: izolatele, căsătoriile consangvine sau
asortative, migrațiile, mutageneza, selecția, deriva genică etc.
Valoarea practică a acestei metode constă în cunoașterea genofondului populației,
estimarea frecvenței unor alele mutante, calcularea numărului aproximativ al
persoanelor afectate și purtătoare de mutații patologice, stabilirea determinismului
polifactorial al unor caractere etc. Datele statistice pot fi utilizate în planificarea
activității instituțiilor medicale, inițierea unor programe de profilaxie a patologiilor
genetice.
Pag. 14
METODA GENEALOGICĂ (I)
Această metodă presupune analiza familială, identificarea persoanelor cu un anumit caracter și
urmărirea acestuia pe parcursul mai multor generații. Aceasta este importantă pentru stabilirea
tipului de transmitere a caracterului și calcularea probabilității de reapariție a caracterului ereditar la
descendenții unui cuplu.
Studiul genealogic se realizează pe parcursul mai multor etape:
- anamneza familială;
- analiza clinică și paraclinică a membrilor familiei;
- întocmirea arborelui genealogic;
- analiza tipului de transmitere a caracterului;
- stabilirea genotipurilor persoanelor din familia studiată și calcularea probabilității de manifestare a
unui fenotip normal sau patologic;
- sfatul genetic.
Anamneza familială.
Este primul pas în obținerea informațiilor despre prezența unui anumit
caracter într-o familie.
De regulă, informația este obținută de la proband (depistat bolnav sau
care se adresează pentru un consult/sfat genetic).
Datele despre structura familiei sunt înregistrate în fișe speciale de
consult genetic și sunt completate pe baza informațiilor obținute din
analiza familială.
Pag. 15
METODA GENEALOGICĂ (II)
Analiza familială.
Include chestionarea rudelor probandului (2-3 generații), analiza clinică și paraclinică a probandului și
a rudelor afectate și sănătoase, analiza fișelor medicale personale, efectuarea testelor genetice
(cariotip, cromatină sexuală, analiza ADN). Toate aceste informații completează istoricul familiei și
concretizează tipul afecțiunii sau anomaliei. Fișele de consult genetic cuprind datele:
(a) probandul este copil – evoluția sarcinii, boli acute sau cronice ale mamei și medicamente
administrate în timpul sarcinii; expunerea la agenți teratogeni sau mutageni; vârsta părinților; prezența
consangvinității; nașterea la termen sau prematură; durata travaliului; naștere naturală sau prin
manevre obstetricale; date despre nou-născut: greutatea, talia, scorul APGAR, evoluție postnatală.
(b) probandul este adult – evoluția pubertății; funcția reproductivă (normală sau perturbată:
sterilitate, avorturi spontane, nou-născuți morți sau vii cu malformații), locul de muncă, expunerea la
noxe.
Analiza familială este utilă pentru diferențierea unor anomalii congenitale neereditare de o boală
ereditară propriu-zisă.
Pag. 16
METODA GENEALOGICĂ (III)
Întocmirea arborelui genealogic.
Arborele genealogic este reprezentarea grafică, cu ajutorul unor semne convenționale, a
rezultatelor anchetei familiale și servește la stabilirea tipului de transmitere în cazul în care aceasta
este ereditară. Prin această metodă se stabilește natura genetică a mai multor afecțiuni cum ar fi:
hemofilia, daltonismul, albinismul, alcaptonuria, fenilcetonuria, diabetul zaharat, hipercolesterolemia
familială, brahidactilie etc. În imaginile următoare sunt prezentații arborii genealogici pentru două
afecțiuni: ataxia Friedreich – boală autozomal recesivă cu tremur, tulburări de ortostatism și mers,
tulburări de vorbire și sindromul Minkowski – Chauffard - anemie hemolitică ereditară cu
splenomegalie cu transmitere autozomal dominantă, heterozigoții sunt bolnavi, homozigoții nu
trăiesc.
Pag. 17
METODA GENEALOGICĂ (IV)
Pag. 18
HEMOFILIA (I)
Hemofilia este o boală prin defect de generare a tromboplastinei (substanță formată în primele etape ale
coagulării sângelui). Din această categorie de afecțiuni fac parte sindroamele hemofilice, determinate de
deficitul unuia din factorii VIII, IX, XI sau XII, cu manifestări clinice și biologice asemănătoare.
Hemofilia A este coagulopatia ereditară cea mai frecventă, circa 80% din sindroamele hemofilice. Are o
incidență de 1/5.000 – 10.000 de nou-născuți de sex masculin.
Hemofilia B reprezintă 11-15% din sindroamele hemofilice și are la bază deficitul congenital transmis
ereditar legat de sex al globulinei antihemofilice B. Are o incidență de 1/100.000 de nou-născuți, clinic se
manifestă ca hemofilia A.
Hemofilia C reprezintă 5-7% din sindroamele hemofilice și se datorează unui deficit congenital transmis
autozomal dominant al factorului XI.
Hemofilia vasculară (boala von Willebrand) înrudită cu hemofilia A, se datorează deficitului plasmatic al
factorului VIII cu adezivitate plachetară redusă și defect capilar. Se transmite autozomal dominant.
Pag. 19
HEMOFILIA (II)
Hemofilia mai este supranumită și „boala regilor” deoarece a fost descrisă pentru prima dată la fiul
vestitei regine Victoria a Angliei (1819 – 1901). Deoarece căsătoriile se realizau doar în cadrul familiei
regale sau între familiile dominatoare din acea perioadă, boala a cunoscut o incidentă crescută în
rândul acestora, fiind întâlnită și la fiul Țarului Rusiei, Nicolai II Romanov.
Cea mai mică leziune vasculară poate provoca hemoragii masive, în cazul acestei boli. Responsabilă
de apariția acestei afecțiuni este o genă recesivă localizată pe heterozomul X. Femeia purtătoare a
acestei gene, are totuși un heterozom normal, nu face boala, dar o poate transmite mai departe, 50%
din descendenții băieți o pot moșteni și, aceștia având doar un heterozom X (heterozomul Y nu
conține această genă) devin hemofilici, chiar de la naștere. În același timp, 50% din descendenții de
sex femeiesc, ale căror mame sunt purtătoare asimptomatice de gena ce produce hemofilia, nu vor
descoperi dacă o poartă, decât dupa nașterea unui fiu bolnav de hemofilie. Se știe că boala se
transmite predominant de la mame la băieți și de la tați la fete.
Pag. 20
CONCLUZII
1. Genetica umană contemporană reprezintă o știință bazată pe genetica clasică și
moleculară care urmărește:
- legalitatea păstrării, transmiterii și realizării informației ereditare;
- mecanismul apariției, manifestării și transmiterii modificărilor materialului genetic;
- structura și funcțiile genelor normale și patologice.
2. Genetica umană contemporană utilizează atât metode clasice, cât și moderne, bazate pe
studii citogenetice și de inginerie genetică.
3. Rezultatele analizei genealogice a familiei stau la baza unui consult genetic adecvat
pentru:
- informarea obiectivă a familiei;
- planificarea familiei;
- opțiuni pentru diagnosticul prenatal în scop de prevenire a nașterii copiilor cu anomalii;
- prevenirea manifestării unor complicații în cazul bolilor genetice cu manifestare la adult.
4. Realizarea arborelui genealogic la persoanele depistate cu hemofilie permite acordarea
sfatului genetic privind transmiterea la descendență și o diagnosticare rapidă, evitând
complicațiile.
Pag. 21
Bibliografie
1. COVIC, M., ȘTEFĂNESCU, D., SANDOVICI, I.: Genetică medicală, Ed. POLIROM, Iași,
2004, 607p.
2. DAVID, A.M.: Studiul frecvenței unor maladii genetice și a unor malformații congenitale
în populații umane din județul Bacău, Ed. CASEI CORPULUI DIDACTIC, Bacău, 2006, 250p.
3. GAVRILĂ, L.: Genomul uman, Ed. ALL, București, 2004, 550p
4. ISRAIL, A.M.: Biologie moleculară – prezent și perspective, Ed. HUMANITAS, București,
2000, 496p.
5. Genetica umană – curs universitar, Chișinău, 2012.
Pag. 22