ZOOLOGIE- CURS NR.

INTRODUCERE

Biodiversitatea Pământului, formată în evoluţie de-a lungul a milioane de ani ,

constituie una din cele mai valoroase bogăţii ale umanităţii. Lumea vegetală şi lumea
animală se află în permanentă interacţiune şi adaptare la condiţiile de mediu. Încercarea
omenirii de a-şi rezolva problemele de existenţă şi supravieţuire, ignorând şi
desconsiderând importanţa celorlalte specii din jurul său nu doar că este sortită eşecului ci
a determinat declinul sau chiar dispariţia unui număr important de specii vegetale şi
animale.
Anual dispar mii de specii datorită distrugerii habitatelor naturale sau exploatării
intensive . Dacă se menţine ritmul actual de diminuare a biodiversităţii se estimează că în
viitorii 25-30 de ani vor dispărea 25% dintre speciile cunoscute la momentul actual.
Cunoaşterea biodiversităţii reprezintă componenta de bază a educaţiei în protecţia
mediului ambiant. Speciile animale fac obiectul de studiu pentru disciplina de Zoologie,
care este o ramură a Biologiei.

ZOOLOGIA :DEFINIŢIE, PARTICULARITĂŢI

Denumirea de Zoologie vine de la două cuvinte greceşti zoon-animal şi logos-

vorbire, aşadar Zoologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul organismelor animale sub
aspect morfologic, biologic, ecologic şi economic şi cu studiul impactului pe care acestea
îl au asupra mediului ambiant .

1
 Cum se defineşte noţiunea de animal?
Animalele sunt organisme eucariote pluricelulare, cu nutriţie heterotrofă,
care influenţează puternic mediul în care trăiesc.
Eucariot:organism format din celule cu nucleu bine diferenţiat.
Nutriţie heterotrofă: organism care se hrăneşte numai cu substanţe organice
preluate din mediul extern, neavând capacitatea de a sintetiza substanţele organice din
cele anorganice.

Principalele influenţe pozitive şi negative pe care le manifestă speciile animale

asupra mediului ambiant
Animalele manifestă asupra mediului în care trăiesc şi asupra organismelor cu care
împart acel mediu , efecte care pot fi pozitive sau negative.
Impactul pozitiv al speciilor se manifestă diferit:

-speciile care trăiesc în sol (edafice) participă la formarea şi menţinerea structurii şi

a proprietăţilor solului;
-unele specii sunt utile omului prin produsele lor (ex. albina, viermele de mătase)
sau prin acţiunea lor (ex. insectele polenizatoare).
-unele specii de vertebrate sunt folosite ca animale de tracţiune (ex. elefanţi, cai,
reni, cămile, struţi), iar altele ca animale de laborator (ex. amfibieni, cobai, hamsteri,
tatuu, primate).
-există atât în grupul nevertebratelor căt şi în cel al vertebratelor specii care se
hrănesc cu animale dăunătoare culturilor agricole, participând astfel la combaterea
biologică;
- unele specii prezintă un interes medical, cum ar fi cazul speciilor de muscă din
familia Calliphoridae, a căror larve sunt folosite pentru cicatrizarea şi vindecarea rănilor,
folosirea lipitorilor ( hirudoterapia) pentru detoxifierea sângelui, folosirea chitinei din
elitrele insectelor pentru preparate dermato- cosmetice,etc.

2
 - multe din speciile de animale reprezintă ele însele resurse de hrană pentru alte
grupe animale.
Dintre efectele negative:
- speciile de nevertebrate parazite la om şi animalele de interes economic şi
speciile dăunătoare plantelor aduc prejudicii sănătăţii şi economiei umane ;
- multe specii de animale nevertebrate sunt vectori pentru diferiţi agenţi patogeni
care produc înbolnaviri.
Animalele sunt sisteme deschise, care realizează schimburi de substanţă şi
energie cu mediul, au capacitatea de a-şi mări masa corporală prin creştere şi au
capacitate de autoreproducere. Ele sunt receptive la orice modificare a factorilor
mediului lor de viaţă.

REGNURILE LUMII VII

In zoologie la fel ca şi in alte ramuri ale biologiei se lucrează cu categorii

sistematice . Aceste categorii sunt ierarhizate pe mai multe nivele. Cele mai des utilizate
în biologie şi respectiv zoologie sunt următoarele categorii: specia, genul, familia,
ordinul, clasa, încrengătura şi regnul
Sistematica nu este o ştiinţă statică, ea evoluând în funcţie de descoperirile
efectuate. Numărul de specii de animale, plante şi microorganisme descrise continuă să
crească, astfel încât se impune din timp în timp revizuirea categoriilor taxonomice de
către specialişti.
La începutul secolului XX numărul regnurilor recunoscute era de două - Plantae (
Vegetalia) şi Animalia.
În prezent numărul acestora a crescut şi variază în funcţie de autori de la 5 la 8 sau
chiar mai multe.
Cea mai comună clasificare cuprinde 6 regnuri: Viri, Monera ( Bacteria), Fungi,
Plantae, Protista,Animalia.

3
 -Regnul Viri - include virusurile,
-Monera sau Bacteria cuprinde bacterii,
-Fungi cuprinde ciupercile,
-Plantae - cuprinde algele macrofite, plantele inferioare şi superioare ,
-Protista este un regn mixt, compus din algele unicelulare şi vieţuitoare
unicelulare lipsite de pigmenţi clorofilieni ,flagelate, rhizopode, ciliate şi sporozoare.
- Animalia - cuprinde un singur subregn - Metazoa - care include animalele
pluricelulare.

DEZVOLTAREA ZOOLOGIEI ÎN ROMÂNIA

În decursul timpului cercetările zoologice din ţara noastră au fost făcute în marile
centre universitare de la Bucureşti, Iaşi, Cluj Napoca. Cele mai proeminente figuri de
zoologi din ţara noastră au fost:
-Victor Babeş, Gheorghe Zotta şi Mihail Ciucă care au fost iniţiatorii campaniei
anitimalarie din ţara noastră;
-Grigore Antipa fondatorul hidrobiologiei româneşti şi întemeietorul Muzeului de
Ştiinţe naturale de la Bucureşti care îi poartă şi numele;
-Ion Borcea fondatorul oceanografiei şi întemeietorul Staţiunii marine Agigea;
- Emil Racoviţă fondatorul biospeologiei.

SUBREGNUL METAZOA- METAZOARE

Metazoarele prezintă o organizare pluricelulară a corpului care la rândul sau

determină o specializare fiziologică. Aşadar ele sunt organisme eucariote, pluricelulare,
heterotrofe. În dezvoltarea lor embrionară parcurg obligatoriu stadiile de blastulă şi
gastrulă.
Coordonarea diferitelor funcţii se realizează pe 2 căi: hormonală şi nervoasă.
Hrănirea este heterotrofă.

4
 Specializarea şi diferenţierea celulelor determină trecerea gradată de la stadiul de
ou la cel de adult, printr-un proces ireversibil numit ontogenie şi care cuprinde 2 perioade:
embrionară şi postembrionară.
Reproducerea metazoarelor decurge atât asexuat cât şi sexuat. Reproducerea
asexuată se întâlneşte în general la grupele primitive, fiind înlocuită treptat la cele
superioare de către cea sexuată. La acestea din urmă, sexualitatea se regăseşte doar sub
forma ei extremă şi evoluată, anizogamia, în care intervin ovulele şi spermatozoizii,
ultimii cu structură flagelată, fapt care pledează în favoarea originii metazoarelor într-un
grup de flagelate.
În prezentul curs vor fi abordate animale din 2 mari grupe : nevertebrate şi
vertebrate. Vor fi tratate doar acele grupe animale care au legaturi directe şi efecte asupra
mediului antropic predominant agricol.

NEVERTEBRATELE

Sunt animale lipsite de schelet intern şi de coloană vertebrală, cu o cavitatea

internă dezvoltată diferenţiat în funcţie de grup, cu segmentare particulară a corpului.
Corpul prezintă cel mai adesea simetrie bilaterală, dar există şi grupe animale fără
o astfel de simetrie şi dezvoltă în regiunea anterioară apendice pentru hrănire fiind creată
premiza cefalizării. La majoritatea speciilor apare anusul ( lipseşte la platelminţi).
Celomul este cavitatea internă a corpului, în care se află organele. El poate fi
parenchimatos când se numeşte blastocel sau cav, plin cu un lichid gelatinos numit lichid
celomic când se numeşte pseudocelom sau schizocel.

5
 DIVIZIUNEA BILATERALIA TRIPLOBLASTICA -
ACELOMATE

ÎNCRENGĂTURA PLATHELMINTES- VIERMII PLAŢI

CARACTERE GENERALE
Începând cu această încrengătură, între ectoderm şi endoderm apare cea de a treia
foiţă embrionară - mezoderm.
De aici şi denumirea de triploblastice a tuturor încrengăturilor ce urmează, în
opoziţie cu încrengăturile Porifera, Cnidaria şi Ctenaria, numite diblastice.
La rândul lor, tribloblasticele se divid în două mari grupe: Protostomia (de la
platelminţi până la echinoderme, exclusiv) la care blastoporul devine orificiu bucal, în
timp ce orificiul anal este o neoformaţie, şi Deuterostomia (de la echinoderme până la
vertebrate, inclusiv) la care blastoporul funcţionează ca orificiu anal, iar orificiul bucal
este o neoformaţie.
Platelminţii sunt viermi inferiori, la care cavitatea corpului este plină cu un
parenchim mezenchimatic.
Corpul variază ca formă, fiind foliaceu, cilindric, sau ca o panglică etc.
Dimensiunile ajung de la câteva sute de microni până la peste 20 m.
Culoarea este alb-opacă sau transparentă; formele libere pot fi fi cenuşii, verzi,
uneori cu desene viu colorate.
Sunt nevertebrate cu corpul turtit dorso-ventral şi simetrie bilaterală, pot avea
corp segmentat sau nesegmentat.
Speciile cu corpul segmentat au aspect foliaceu, lanceolat sau de panglică.
Capul nu este diferenţiat, dar este prevăzut cu un orificiul bucal se deschide
anterior. Musculatura este bine dezvoltată, formată din 3 tipuri de muşchi: inelari,
longitudinali şi diagonali.

6
 La formele libere, cuticula care acoperă corpul este elastică şi ciliată, iar la formele
parazitare corpul este protejat la exterior de o cuticulă rezitentă la enzime.
Sunt lipsite de aparat respirator şi circulator, dar posedă aparat digestiv,
excretor, genital şi nervos.
La formele libere dezvoltarea este directă iar la cele parazite apar diferite forme
larvare şi pot exista una sau mai multe gazde intermediare.
Speciile libere sunt prezente în apele dulci sau sărate şi în solul umed. Cele
parazite sunt periculoase pentru om şi alte animale. Încrengătura prezintă 4 clase, mai
periculoase sunt speciile din clasele Trematoda şi Cestoda. Ex. Cl. Trematoda- Fasciola
hepatica- viermele de gălbează; cl. Cestoda: Tenia solium- tenia.

DIVIZIUNEA BILATERALIA TRIPLOBLASTICA -

PSEUDOCELOMATE

ÎNCRENGĂTURA NEMATHELMINTES- VIERMI CILINDRICI

CARACTERE GENERALE
Sunt forme pseudocelomate cu un pseudocel spaţios . Denumirea grupului vine de
la grecescul nema care înseamnă fir de aţă, cu referire la forma corpului care poate fi
lung, filiform sau cilindric, nesegmentat, cu simetrie bilaterală.
Corpul este protejat de o cuticulă tare, groasă, chitinoidă, secretată de hipodermul
sinciţial, lucru care obligă la năpârliri periodice. Cuticula nu prezintă cili vibratili.
Sub cuticulă este dispusă musculatura, care formează patru suluri musculare
separate. Cavitatea generală a corpului este un pseudocelom plin cu lichid celomic toxic
pentru gazde în cazul speciilor parazite. Au un aparat digestiv complet dezvoltat cu un tub
digestiv divizat în intestin anterior, mediu şi poasterior, prevăzut anterior cu gură şi
posterior cu anus.
Aparatul circulator şi cel respirator lipsesc. Aparatul excretor este protonefridian,
uneori absent, sau de tip tubular sau glandular.

7
 Sistemul nervos este compus din ganglioni cefalici, inel nervos periesofagian şi
cordoane nervoase longitudinale.
Sexele sunt separate , rareori putând fi specii hermafrodite.. Dezvoltarea se face, în
general, fără metamorfoză.
Prezintă atât forme libere cât şi parazite la plante şi animale. Nematelminţii sunt
împărţiţi în şase clase: Gastrotricha, Rotatoria, Nematoda, Nematomorpha,
Acanthocephala şi Kinorhyncha (Echinodera) (Kaestner, 1969).

CLASA NEMATODA

Nematodele (peste 80 000 specii descrise) sunt nematelminţi cu corp cu simetrie

bilaterală, cilindric, filiform şi cu cele două extremităţi ascuţite. Grupul cuprinde specii
libere, comensale sau parazite la plante sau animale.
Dimensiunile corpului variază între câţiva mm şi câţiva m; cea mai mare specie
fiind Placentonema gigantissima măsoară 8,4 m lungime şi 2,5 cm diametru.
Corpul este diferenţiat în 3 regiuni: cap, trunchi şi coadă. Capul nu este diferenţiat,
dar este prevăzut cu un orificiul bucal se deschide anterior. Orificiul bucal este dispus
anterior şi înconjurat de 3 buze iar aparatul bucal este adaptat pentru înţepat şi supt fiind
prevăzut cu un stilet retractil.
Forma corpului este predominant fusiformă dar există şi specii cu corpul scurt,
îngroşat median, cu extremităţile mai subţiri. La unele specii există un puternic
dimorfism sexual, femela are corpul globulos, în formă de sac sau de lămâie, în acelaşi
timp masculul este vermiform şi svelt ( fam. Heteroderidae).
La exterior corpul nematodelor este protejat de o cuticulă care poate avea diferite
ornamentaţii. Cuticula poate purta papile, peri senzitivi, ventuze mici, organe glandulo-
senzitive, etc.

8
 Sub cuticulă se găseşte un hipoderm sinciţial care prezintă patru îngroşări
longitudinale (două laterale, una dorsală şi una ventrală) ce divizează musculatura de tip
mioepitelial în câmpuri longitudinale.
Tegumentul şi musculatura formează o teacă musculo-cutană. Tegumentul este
lipsit de celule ciliate.
Cavitatea corpului este un pseudocel spaţios şi se numeşte schizocel sau
pseudocelom şi este plină cu un lichid celomic gelatinos.
Sistemul nervos central posedă ganglioni grupaţi în jurul unui inel periesofagian.
Cordoanele nervoase sunt intraepidermice. Organele de simţ sunt puţin dezvoltate.
Aparatul excretor este de tip protonefridian, reprezentat prin renete sau glande
ventrale şi prin două canale longitudinale cuprinse în două celule mari din îngroşările
laterale. Canalele excretoare longitudinale sunt unite printr-un canal transversal ce se
deschide printrun por excretor ventral.
Corpul nematodelor nu prezintă celule ciliate sau flagelare. Aparatul circulatorul şi
cel respirator lipsesc. Majoritatea au sexe separate, puţine fiind hermafrodite. Se întâlnesc
şi forme partenogenetice.
Ciclul biologic cuprinde două etape: etapa embrionară şi etapa postembrionară.
Speciile pot fi ovipare, ovovivipare sau vivipare. Segmentarea oului este simplă, iar
dezvoltarea postembrionară se realizează prin năpârliri din cauza cuticulei tari, care
împiedică creşterea.
Clasa Nematoda este împărţită în două subclase: Adenophorea (Aphasmidia) şi
Secernentea (Phasmidia).
Majoritatea speciilor sunt libere, trăiesc în ape dulci sau sărate, în izvoare termale, în
sol sau spaţii cavernicole. O parte din specii sunt parazite la plante, animale şi om. Ex.
Ascaris lumbricoides- limbricul de la om; Oxiurus vermicularis: oxiurul; Globodera
rostochiensis- nematodul auriu al cartofului.