Regnul Animalia

regat de ființe multicelulare

Sari la navigareSari la căutare
Animale
Fosilă: Criogenian – prezent, 665–0Ma
Had'nArcheanProterozoicPha.
Sarcophagid fly Portrait.jpg Aurelia aurita (Cnidaria) Luc Viatour.jpg
Astronotus ocellatus.jpg Phidippus regius female 01.jpg
Sally Lightfoot Crab 2019.jpg Hydrornis irena - Sri Phang Nga.jpg
Old World swallowtail (Papilio machaon gorganus) underside Italy.jpg Female
impala headshot.jpg
Steinadler Aquila chrysaetos closeup2 Richard Bartz.jpg 500px photo
(188689879).jpeg
Clasificare științifică
Domeniu: Eukaryota
Regn: Animalia
Diviziuni majore
[arată]Taxoni majori la animale
Sinonime
Metazoa
Choanoblastaea
Modifică text Consultați documentația formatului
Animalele (numite și Metazoa) sunt organisme eucariote multicelulare care formează
regnul biologic Animalia. Cu puține excepții, animalele consumă material organic,
respiră oxigen, se pot mișca, se pot reproduce sexual și se dezvoltă pornind de la
o blastulă (stadiu embrionar de formă globulară, cu celulele dispuse într-un singur
strat). Au fost descrise peste 1,5 milioane de specii de animale vii — dintre care
aproximativ 1 milion sunt insecte — însă s-a estimat că există peste 7 milioane de
specii de animale în total. Regnul animal variază de la o lungime de 8,5 micrometri
la 33,6 metri. Au interacțiuni complexe între ei și mediile lor, formând rețele de
hrană complexe. Regnul Animalia include oameni, dar în utilizarea colocvială
termenul animal se referă adesea doar la animale non-umane. Studiul științific al
animalelor este cunoscut sub numele de zoologie.

Majoritatea speciilor de animale vii se află în Bilateria, o cladă ai cărei membri

au un plan al corpului bilateral simetric. Bilateria include protostomii — în care
se găsesc multe grupuri de nevertebrate, cum ar fi nematodele, artropodele și
moluștele — și deuterostomii, care conțin atât echinodermele cât și cordatele,
acestea din urmă conținând vertebratele. Formele de viață interpretate ca animale
timpurii au fost prezente în biota din Ediacaran a Precambrianului târziu. Multe
încrengături de animale moderne au devenit clar recunoscute în înregistrările
fosile ca specii marine în timpul exploziei cambriene, care a început în urmă cu
aproximativ 542 milioane de ani. Au fost identificate 6.331 de grupuri de gene
comune tuturor animalelor vii; acestea s-ar putea să fi apărut dintr-un singur
strămoș comun care a trăit acum 650 de milioane de ani.

Din punct de vedere istoric, Aristotel a împărțit animalele în cele cu sânge și

cele fără. Carl Linnaeus a creat prima clasificare biologică ierarhică pentru
animale în 1758 în Systema Naturae, pe care Jean-Baptiste Lamarck a extins-o în 14
încrengături până în 1809. În 1874, Ernst Haeckel a împărțit regnul animal în
Metazoa multicelulară (acum sinonim pentru Animalia) și protozoare, organisme
unicelulare care nu mai sunt considerate animale. În timpurile moderne,
clasificarea biologică a animalelor se bazează pe tehnici avansate, cum ar fi
filogenetica moleculară, care sunt eficiente în demonstrarea relațiilor evolutive
dintre taxoni.

Oamenii folosesc alte specii de animale pentru hrană (inclusiv carne, lapte și
ouă), pentru materiale (precum piele și lână), ca animale de companie și ca animale
de lucru, inclusiv pentru transport. Câinii au fost folosiți la vânătoare, în timp
ce multe animale terestre și acvatice au fost vânate pentru sport. Animalele ne-
umane au apărut în artă din cele mai vechi timpuri și sunt prezentate în mitologie
și religie.

Cuprins
1Etimologie
2 Caracteristici
2.1 Structură
2.2 Reproducere și dezvoltare
2.3 Hrănirea și sursele de energie
3 Diversitate
3.1 Cel mai mare și mai mic
3.2 Numere și habitate
4 Origine evolutivă
5 Filogenie
5.1 Animale fără simetrie bilaterală
5.2 Animale cu simetrie bilaterală
6 Cogniția animalelor
7 Istoria clasificării
8 Vezi și
9 Note
10 Referințe
11 Legături externe
Etimologie
Cuvântul „animal” provine din cuvântul latin animalis, derivat la rândul său de la
anima, ce înseamnă suflu vital sau suflet. Definiția biologică a cuvântului se
referă la toți membrii regnului Animalia.[1] În utilizarea colocvială, ca o
consecință a antropocentrismului, termenul de animal este folosit pentru a se
referi doar la animale non-umane.[2][3][4][5]

Caracteristici

Animalele sunt unice prin faptul că forma globulară a celulelor embrionului

timpuriu (1) se dezvoltă într-o formă globulară goală sau blastulă (2).
Animalele au mai multe trăsături ce le diferențiază de alte viețuitoare. Animalele
sunt organisme eucariote și multicelulare,[6][7] spre deosebire de bacterii, care
sunt procariote și spre deosebire de protiste, care sunt eucariote, dar
unicelulare. Spre deosebire de plante și alge, care produc proprii nutrienți,[8]
animalele sunt heterotrofe,[7][9] hrănindu-se cu material organic și digerându-l
intern.[10] Cu foarte puține excepții, animalele respiră aerob.[11] Toate animalele
au motilitate (capabile să-și miște spontan corpul)[12] în cel puțin o parte a
ciclului lor de viață, însă unele animale, cum ar fi bureții, coralii și midiile
devin ulterior sesili (lipsa unui mijloc de auto-locomoție). Blastula este o etapă
în dezvoltarea embrionară, care este unică pentru majoritatea animalelor,[13] și
care permite celulelor să fie diferențiate în țesuturi și organe specializate.

Structură
Toate animalele sunt compuse din celule, înconjurate de o membrană extracelulară
specifică compusă din colagen și glicoproteine elastice.[14] În timpul dezvoltării,
membrana extracelulară animală formează un cadru relativ flexibil pe care celulele
se pot deplasa și reorganiza, făcând posibilă formarea structurilor complexe.
Aceasta poate fi calcificată, formând structuri precum oase și cochilii.[15] În
schimb, celulele altor organisme multicelulare (în principal alge, plante și
ciuperci) sunt ținute pe loc de pereții celulari, dezvoltându-se prin creștere
progresivă.[16] Celulele animale posedă în mod unic joncțiunile celulare numite
joncțiuni ocluzive, de comunicare și de ancorare.[17]

Cu puține excepții — în special bureții și Placozoa — animalele au corpul format

din mai multe țesuturi.[18] Acestea includ mușchii care permit locomoția și
țesuturile nervoase care transmit semnale și coordonează corpul. De obicei, există
un tub digestiv intern, cu o singură deschidere (la Ctenophora, Cnidaria și viermi
plați) sau două deschideri (la majoritatea bilaterienilor).[19]

Reproducere și dezvoltare

Reproducerea sexuală este aproape universală la animale.

Aproape toate animalele folosesc o formă de reproducere sexuală.[20] Ei produc
gameți haploizi prin meioză; gameții mai mici, mobili, sunt spermatozoizi, iar
gameții mai mari, non-motili, sunt ovule.[21] Aceștia fuzionează pentru a forma
zigoți,[22] care se dezvoltă prin mitoză într-o formă globulară goală, numită
blastulă. La bureți, larvele de blastulă înoată într-un nou loc, se atașează pe
fundul mării și se dezvoltă într-un nou burete.[23] La majoritatea celorlalte
grupuri, blastula suferă o rearanjare mai complicată.[24] Mai întâi se invaginează
(se întoarce spre interior) pentru a forma o gastrulă cu un tub digestiv și două
straturi germinale separate: un ectoderm extern și un endoderm intern.[25] În
majoritatea cazurilor, între ele se dezvoltă și un al treilea strat de germeni,
mezodermul.[26] Aceste straturi germinale se diferențiază apoi pentru a forma
țesuturi și organe.[27]

Cazurile repetate de împerechere cu o rudă apropiată în timpul reproducerii sexuale

conduc în general la depresie consangvinizată în cadrul unei populații din cauza
prevalenței crescute a trăsăturilor recesive dăunătoare.[28][29] Animalele au
dezvoltat numeroase mecanisme pentru a evita consangvinizarea apropiată.[30]

Unele animale sunt capabile de reproducere asexuată, ceea ce duce adesea la o clonă
genetică a părintelui. Acest lucru poate avea loc prin fragmentare, înmugurire (cum
ar fi hidra și alți Cnidaria) sau partenogeneză, unde ouăle fertile sunt produse
fără împerechere, cum ar fi la afide.[31][32]
Hrănirea și sursele de energie

Prădătorii, cum ar fi acest muscar ultramarin (Ficedula superciliaris), se hrănesc

cu alte animale.
Animalele sunt clasificate în grupuri ecologice în funcție de modul în care obțin
sau consumă material organic, inclusiv carnivore, erbivore, omnivore, detritivore,
[33] și paraziți.[34] Interacțiunile dintre animale formează rețele de hrană
complexe. La speciile carnivore sau omnivore, prădarea este o interacțiune
consumator-resursă în care un prădător se hrănește cu un alt organism (numit
pradă).[35] Presiunile selective impuse unii altora duc la o cursă evolutivă a
înarmărilor între prădător și pradă, rezultând diverse adaptări anti-prădător.[36]
[37] Aproape toți prădătorii multicelulari sunt animale.[38] Unii consumatori
folosesc metode multiple; de exemplu, la viespile parasitoide, larvele se hrănesc
cu țesuturile vii ale gazdelor, ucigându-le în acest proces,[39] însă adulții
consumă nectar în principal din flori.[40] Alte animale pot avea comportamente de
hrănire foarte specifice, cum ar fi broaștele țestoase marine care consumă în
principal bureți.[41]

Scoici și creveți cu ventilare hidrotermală

Majoritatea animalelor se bazează pe biomasa și energia produsă de plante prin
fotosinteză. Erbivorele mănâncă material vegetal direct, în timp ce carnivorele și
alte animale de niveluri trofice superioare îl achiziționează în mod indirect
consumând alte animale. Animalele oxidează carbohidrații, lipidele, proteinele și
alte biomolecule pentru a debloca energia chimică a oxigenului molecular,[42] care
permite animalului să crească și să susțină procese biologice, cum ar fi locomoția.
[43][44][45] Animalele care trăiesc în apropierea izvoarelor hidrotermale consumă
materii organice din arhee și bacterii produse în aceste locuri prin chemosinteză
(prin oxidarea compușilor anorganici, cum ar fi hidrogenul sulfurat).[46]
Animalele au evoluat inițial în mare. Linii de artropode au colonizat uscatul în
același timp cu plantele terestre, probabil acum 510-471 milioane de ani în urmă,
în timpul Cambrianului târziu sau Ordovicianului timpuriu.[47] Vertebrate precum
Tiktaalik au început să meargă pe uscat în Devonianul târziu, acum aproximativ 375
de milioane de ani.[48][49] Animalele ocupă practic toate habitatele și
microhabitatele pământului, inclusiv apă sărată, fisuri hidrotermale, apă dulce,
izvoare termale, mlaștini, păduri, pășuni, deșerturi, aer și interiorul animalelor,
plantelor, ciupercilor și rocilor.[50] Animalele nu sunt totuși deosebit de
tolerante la căldură; foarte puțini dintre ei pot supraviețui la temperaturi
constante peste 50 °C.[51] Doar foarte puține specii de animale (în principal
nematode) locuiesc în cele mai extreme deșerturi reci din Antarctica continentală.
[52]

Diversitate

Balena albastră este cel mai mare animal care a trăit vreodată.
Cel mai mare și mai mic
Pentru informații suplimentare, vezi Cele mai mari organisme și Cele mai mici
organisme
Balena albastră (Balaenoptera musculus) este cel mai mare animal care a trăit
vreodată, cu o greutate de până la cel puțin 190 de tone și care măsoară până la
33,6 metri lungime.[53][54][55] Cel mai mare animal de uscat existent este
elefantul african de tufă (Loxodonta africana), care cântărește până la 12,25
tone[53] și măsoară până la 10,67 metri lungime.[53] Cele mai mari animale de uscat
care au trăit vreodată au fost dinozaurii sauropode, cum ar fi Argentinosaurus,
care ar fi putut cântări până la 73 de tone.[56]

Multe animale sunt microscopice; unele Myxozoa nu cresc niciodată mai mult de 20
µm,[57] iar una dintre cele mai mici specii (Myxobolus shekel) nu depășește 8,5 µm
când este complet adultă.[58]

Numere și habitate
Următorul tabel listează numărul estimat al speciilor existente pentru grupurile de
animale cu cel mai mare număr de specii, [59] împreună cu principalele lor habitate
(terestre, apă dulce,[60] și apă marină).[61] Estimările speciilor prezentate aici
se bazează pe cifre descrise științific; estimări mult mai mari au fost calculate
pe baza diferitelor mijloace de predicție, iar acestea pot varia extrem de mult. De
exemplu, au fost descrise aproximativ 25.000-27.000 de specii de nematode, în timp
ce estimările publicate ale numărului total de specii de nematode includ 10.000-
20.000, 500.000, 10 milioane și 100 de milioane.[62] În 2011, utilizând modele în
cadrul ierarhiei taxonilor, numărul total de specii de animale — inclusiv cele care
nu au fost încă descrise — a fost calculat la aproximativ 7,77 milioane.[63][64][a]

Încrengătură Exemplu Nr. de

specii Uscat Mare Apă dulce Sălbăticie Parazit
Anelide Nerr0328.jpg 17.000[59] Da (sol)[61] Da[61] 1.750[60]
Da 400[66]
Artropode wasp 1.257.000[59] 1.000.000
(insecte)[67] >40.000
(Malac-
ostraca)[68] 94.000[60] Da[61] >45.000[b][66]
Bryozoa Bryozoan at Ponta do Ouro, Mozambique (6654415783).jpg 6.000[59]
Da[61] 60–80[60] Da
Cordate green spotted frog facing right 65.000[59]
45.000[69]
23.000[69]
13.000[69] 18.000[60]
9,000[69] Da 40
(somn)[70][66]
Cnidaria Table coral 16,000[59] Da[61] Da (few)[61] Da[61]
>1.350
(Myxozoa)[66]
Echinoderme Starfish, Caswell Bay - geograph.org.uk - 409413.jpg 7,500[59]
7.500[59] Da[61]
Moluște snail 85.000[59]
107.000[71]
35.000[71]
60.000[71] 5.000[60]
12,000[71] Da[61] >5.600[66]
Nematode CelegansGoldsteinLabUNC.jpg 25,000[59] Da (soil)[61] 4.000[62]
2.000[60] 11.000[62] 14.000[62]
Platelminți Pseudoceros dimidiatus.jpg 29.500[59] Da[72] Da[61]
1.300[60] Da[61]
3.000–6.500[73]

>40.000[66]
4.000–25.000[73]

Rotifera 20090730 020239 Rotifer.jpg 2.000[59] >400[74] 2.000[60]

Da
Spongieri A colourful Sponge on the Fathom.jpg 10.800[59] Da[61]
200-300[60] Da Da[75]
Numărul total de specii existente descrise în 2013: 1.525.728[59]
Origine evolutivă

Dickinsonia costata din biota Ediacaran (c. 635-542 milioane de ani în urmă) este
una dintre cele mai vechi specii de animale cunoscute.[76]
Primele fosile care ar putea reprezenta animale apar în rocile vechi de 665
milioane de ani ale Formațiunii Trezona din Australia de Sud. Aceste fosile sunt
interpretate ca fiind cel mai probabil bureți timpurii.[77]

Cele mai vechi animale se găsesc în biota Ediacaranului, spre sfârșitul

Precambrianului, în urmă cu aproximativ 610 milioane de ani. Mult timp au existat
îndoieli dacă aceasta a inclus animale,[78][79][80] însă descoperirea
colesterolului lipidic animal în fosilele de Dickinsonia a stabilit că acestea erau
într-adevăr animale.[76] Se consideră că inițial animalele au provenit dintr-un
mediu cu oxigen scăzut, sugerând că erau capabile să trăiască în întregime prin
respirație anaerobă, dar pe măsură ce s-au specializat pentru metabolismul aerob au
devenit pe deplin dependente de oxigenul din mediul lor.[81]

Anomalocaris canadensis este una dintre numeroasele specii de animale care au

apărut în Explozia cambriană, începând cu aproximativ 542 de milioane de ani în
urmă și găsită în paturile fosile ale șistului Burgess,
Multe încrengături de animale apar pentru prima dată în registrul fosil în timpul
exploziei din Cambrian, începând cu aproximativ 542 milioane de ani în urmă, în
paturi precum șistul Burgess. În aceste roci apar: moluște, brahiopode, onicofore,
tardigrade, artropode, echinoderme și hemicordate, împreună cu numeroase forme acum
extincte, cum ar fi prădătorul Anomalocaris. Evidența bruscă a evenimentului poate
fi totuși un artefact al registrului fosil mai degrabă decât să arate că toate
aceste animale au apărut simultan.[82][83][84][85]

Unii paleontologi au sugerat că animalele au apărut mult mai devreme decât Explozia
cambriană, posibil încă cu 1 miliard de ani în urmă.[86] Urmele fosile, cum ar fi
amprente și adăposturi găsite în perioada Tonian, pot indica prezența unor animale
asemănătoare cu viermi triploblastici, aproximativ la fel de mari (lățime de
aproximativ 5 mm) și complexe ca viermii de pământ.[87] Totuși, urme similare sunt
produse astăzi de gigantul protist unicelular Gromia sphaerica, astfel încât urmele
fosile din Tonian nu ar putea indica evoluția timpurie a animalelor.[88][89] În
același timp, paturile stratificate ale microorganismelor numite stromatolite au
scăzut în diversitate, probabil din cauza pășunatului de către animalele nou-
dezvoltate.[90]

Filogenie
Animalele sunt monofiletice, adică provin dintr-un strămoș comun. Animalele sunt
soră cu Choanoflagellata, cu care formează Choanozoa.[91] Animalele cele mai
primitive, Porifera, Ctenophora, Cnidaria și Placozoa au planuri corporale lipsite
de simetrie bilaterală. Relațiile lor sunt încă disputate; grupul soră al tuturor
celorlalte animale ar putea fi Porifera sau Ctenophora, ambele lipsite de gene Hox,
importante în dezvoltarea planului corporal.[92]

Aceste gene se găsesc în Placozoa [93][94] și în animalele superioare, Bilateria.

[95][96] Au fost identificate 6.331 de grupuri de gene comune tuturor animalelor
vii; acestea s-ar putea să fi apărut dintr-un singur strămoș comun care a trăit
acum 650 de milioane de ani în Precambrian. 25 dintre acestea sunt grupe noi de
gene de bază, găsite numai la animale; dintre acestea, 8 sunt pentru componentele
esențiale ale căilor de semnalizare Wnt și TGF-β, care ar fi putut permite
animalelor să devină multicelulare, oferind un model pentru sistemul de axe al
corpului (în trei dimensiuni), iar alte 7 sunt pentru factorii de transcripție
inclusiv secvențele Homeobox implicate în controlul dezvoltării.[97][98]

Arborele filogenetic (numai liniile majore) indică aproximativ acum câte milioane
de ani în urmă (Ma) s-au divizat în descendenți.[99][100][101][102][103]

Choanozoa
 
Choanoflagellata Desmarella moniliformis.jpg

 
Animalia
 
Porifera Reef3859 - Flickr - NOAA Photo Library.jpg

 
Eumetazoa
 
Ctenophora Comb jelly.jpg

 
ParaHoxozoa
 
 
Placozoa Trichoplax adhaerens photograph.png

 
 
Cnidaria Cauliflour Jellyfish, Cephea cephea at Marsa Shouna, Red Sea, Egypt
SCUBA.jpg

 
 
Bilateria
 
Xenacoelomorpha Proporus sp.png

 
Nephrozoa
Deuterostomia
 
Chordata Cyprinus carpio3.jpg

 
 
Ambulacraria Portugal 20140812-DSC01434 (21371237591).jpg

 
 
Protostomia
Ecdysozoa
 
Scalidophora

 
 
 
Panarthropoda Long nosed weevil edit.jpg

 
 
Nematoida CelegansGoldsteinLabUNC 2.jpg

 
 
>529 Ma
Spiralia
Gnathifera
 
Rotifera Bdelloid Rotifer (cropped).jpg

 
 
Chaetognatha Chaetoblack 3.png

 
 
Platytrochozoa
 
Platyhelminthes Sorocelis reticulosa.jpg

 
Lophotrochozoa
 
Mollusca Grapevinesnail 01.jpg

 
 
Annelida Polychaeta (no) 2.jpg

 
550 Ma
580 mMa
 
610 Ma
650 Ma
Triploblasts
680 Ma
 
760 Ma
950 Ma

Animale fără simetrie bilaterală

Animale fără simetrie bilaterală includ bureți (centru) și corali (fundal).

Mai multor încrengături animale le lipsește simetria bilaterală. Dintre acestea,
bureții (Porifera) probabil s-au separat primii, reprezentând cel mai vechi filum
animal.[104] Bureților le lipsește organizarea complexă găsită la majoritatea
celorlalte filuri animale;[105] celulele lor sunt diferențiate, dar în majoritatea
cazurilor nu sunt organizate în țesuturi distincte.[106] De obicei, se hrănesc
trăgând apă prin pori iar hrana din apă este filtrată.[107]

Ctenophora și Cnidaria (care include meduze, anemone de mare și corali) sunt

simetric radial și au tuburi digestive cu o singură deschidere, care servește atât
ca gură, cât și ca anus.[108] Animalele din ambele încrengături au țesuturi
distincte, dar acestea nu sunt organizate în organe.[109] Sunt diploblastice, având
doar două straturi germinale principale, ectoderm și endoderm.[110] Micii placozoa
sunt asemănători, dar nu au un tub digestiv permanent.[111][112]

Animale cu simetrie bilaterală

Articol principal: Bilateria.

Planul corpului cu simetrie bilaterală idealizat.[c] Cu un corp alungit și o

direcție de mișcare, animalul are cap și coadă. Organele simțului și gura formează
baza capului. Mușchii circulari și longitudinali opuși permit mișcarea
peristaltică.
Din animalele rămase, marea majoritate — cuprinzând aproximativ 29 de încrengături
și peste un milion de specii — formează o cladă, Bilateria. Corpul este
triploblastic, cu trei straturi germinale bine dezvoltate, iar țesuturile lor
formează organe distincte. Tubul digestiv are două deschideri, o gură și un anus,
și există o cavitate internă a corpului, un celom sau pseudocelom. Animalele cu
acest plan al corpului bilateral simetric și cu tendința de a se deplasa într-o
direcție au un cap (anterior) și un capăt (posterior), precum și un spate (dorsal)
și o burtă (ventral); prin urmare, au și o parte stângă și una dreaptă.[113][114]

A avea un capăt frontal înseamnă că această parte a corpului întâlnește stimuli,

cum ar fi hrana, favorizând cefalizarea, dezvoltarea unui cap cu organe de simț și
gură. Mulți bilateria au o combinație de mușchi circulari care contractă corpul,
făcându-l mai lung și un set opus de mușchi longitudinali, care scurtează corpul;
[114] aceasta permite animalelor cu corp moale cu un schelet hidrostatic să se
miște prin peristaltism.[115] De asemenea, au un intestin care se extinde prin
corpul practic cilindric de la gură la anus. Multe filum bilateria au larve primare
care înoată cu ajutorul cililor și au un organ apical care conține celule
senzoriale. Cu toate acestea, există excepții de la fiecare dintre aceste
caracteristici; de exemplu, echinodermele adulte sunt simetric radial (spre
deosebire de larvele lor), în timp ce unii viermi paraziți au structuri corporale
extrem de simplificate.[113][114]

Studiile genetice au schimbat considerabil înțelegerea zoologilor despre relațiile

din Bilateria. Majoritatea par să aparțină de două linii majore: protostomia și
deuterostomia.[116] Cei mai primitivi bilateria sunt Xenacoelomorpha.[117][118]
[119]

Cogniția animalelor
Articol principal: Cogniția animalelor.
Un macac crabivor care folosește o piatră pentru a sparge scutul chitinos al
crabului.
Cogniția animalelor cuprinde capacitățile mentale ale animalelor ne-umane. Studiul
condiționării și învățării animalelor utilizat în acest domeniu a fost dezvoltat
din psihologia comparată. De asemenea, a fost puternic influențat de cercetări în
etologie, ecologie comportamentală și psihologie evoluționistă; se folosește uneori
denumirea alternativă de etologie cognitivă. Multe comportamente asociate cu
termenul de inteligență animală sunt subsumate în cadrul cogniției animalelor.[120]

Cercetătorii au examinat cogniția animalelor la mamifere (în special primate,

cetacee, elefanți, câini, pisici, porci, cai,[121][122][123] bovine, ratoni și
rozătoare), păsări (inclusiv papagali, păsări de curte, corbi și porumbei), reptile
(șopârle, șerpi și broaște țestoase),[124] pești și nevertebrate (inclusiv
cefalopode, păianjeni și insecte).[120]

Comportamentul animalelor non-umane a captivat imaginația umană din antichitate și,

de-a lungul secolelor, mulți scriitori au speculat despre mintea animalelor sau
despre absența lor. Speculațiile despre inteligența animalelor au intrat treptat în
domeniul studiului științific după ce Darwin a plasat oamenii și animalele într-un
continuum.[125] Această metodă va fi extinsă de George Romanes, care a jucat un rol
cheie în apărarea darwinismului și a rafinării sale de-a lungul anilor.[126]

Nemulțumit de abordarea anterioară, E. L. Thorndike a adus comportamentul

animalelor în laborator pentru examinare obiectivă. Observațiile minuțioase ale lui
Thorndike asupra evadării pisicilor, câinilor și puiilor din cutiile de puzzle l-au
determinat să concluzioneze că ceea ce observatorului uman naiv i se pare un
comportament inteligent poate fi atribuit strict asociațiilor simple. Potrivit lui
Thorndike, folosind Canonul lui Morgan, inferența rațiunii, a perspicacității sau a
conștiinței animale este inutilă și înșelătoare.[127] Cam în același timp, I. P.
Pavlov și-a început studiile seminale ale reflexelor condiționate la câini. Pavlov
a abandonat rapid încercările de a deduce procesele mentale canine; asemenea
încercări, a spus el, au dus doar la dezacord și confuzie. Cu toate acestea, era
dispus să propună procese fiziologice nevizibile care ar putea explica observațiile
sale.[128]