Regnul Animalia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecționat de la Animal)

Sari la navigareSari la căutare

Animale
Fosilă: Criogenian – prezent, 665–0Ma 

Had'n
Archean
Proterozoic
Pha.
 Clasificare științifică

Domeniu: Eucariote

Regn: Animalia

Diviziuni majore

[arată]Taxoni majori la animale

Sinonime

 Metazoa
 Choanoblastaea
Modifică text 

Animale (numite și Metazoa) sunt organisme eucariote multicelulare care

formează regnul biologic Animalia. Cu puține excepții, animalele consumă material
organic, respiră oxigen, se pot mișca, se pot reproduce sexual și se dezvoltă pornind de
la o blastulă (stadiu embrionar de formă globulară, cu celulele dispuse într-un singur
strat). Au fost descrise peste 1,5 milioane de specii de animale vii — dintre care
aproximativ 1 milion sunt insecte — însă s-a estimat că există peste 7 milioane de
specii de animale în total. Regnul animal variază de la o lungime de 8,5 micrometri la
33,6 metri. Au interacțiuni complexe între ei și mediile lor, formând rețele de hrană
complexe. Regnul Animalia include oameni, dar în utilizarea colocvială
termenul animal se referă adesea doar la animale non-umane. Studiul științific al
animalelor este cunoscut sub numele de zoologie.
Majoritatea speciilor de animale vii se află în Bilateria, o cladă ai cărei membri au un
plan al corpului bilateral simetric. Bilateria include protostomii — în care se găsesc
multe grupuri de nevertebrate, cum ar fi nematodele, artropodele și moluștele — și
deuterostomii, care conțin atât echinodermele cât și cordatele, acestea din urmă
conținând vertebratele. Formele de viață interpretate ca animale timpurii au fost
prezente în biota din Ediacaran a Precambrianului târziu. Multe încrengături de animale
moderne au devenit clar recunoscute în înregistrările fosile ca specii marine în
timpul exploziei cambriene, care a început în urmă cu aproximativ 542 milioane de ani.
Au fost identificate 6.331 de grupuri de gene comune tuturor animalelor vii; acestea s-ar
putea să fi apărut dintr-un singur strămoș comun care a trăit acum 650 de milioane de
ani.
Din punct de vedere istoric, Aristotel a împărțit animalele în cele cu sânge și cele
fără. Carl Linnaeus a creat prima clasificare biologică ierarhică pentru animale în 1758
 în Systema Naturae, pe care Jean-Baptiste Lamarck a extins-o în 14 încrengături până
în 1809. În 1874, Ernst Haeckel a împărțit regnul animal în Metazoa multicelulară
(acum sinonim pentru Animalia) și Protozoare, organisme unicelulare care nu mai sunt
considerate animale. În timpurile moderne, clasificarea biologică a animalelor se
bazează pe tehnici avansate, cum ar fi filogenetica moleculară, care sunt eficiente în
demonstrarea relațiilor evolutive dintre taxoni.
Oamenii folosesc alte specii de animale pentru hrană (inclusiv carne, lapte și ouă),
pentru materiale (precum piele și lână), ca animale de companie și ca animale de lucru,
inclusiv pentru transport. Câinii au fost folosiți la vânătoare, în timp ce multe animale
terestre și acvatice au fost vânate pentru sport. Animalele ne-umane au apărut în artă
din cele mai vechi timpuri și sunt prezentate în mitologie și religie.

Cuprins

 1Etimologie
 2Caracteristici
o 2.1Structură
o 2.2Reproducere și dezvoltare
o 2.3Hrănirea și sursele de energie
 3Diversitate
o 3.1Cel mai mare și mai mic
o 3.2Numere și habitate
 4Origine evolutivă
 5Filogenie
o 5.1Animale fără simetrie bilaterală
o 5.2Animale cu simetrie bilaterală
 6Cogniția animalelor
 7Istoria clasificării
 8Vezi și
 9Note
 10Referințe
 11Legături externe

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Cuvântul „animal” provine din cuvântul latin animalis, derivat la rândul său de la anima,
ce înseamnă suflu vital sau suflet. Definiția biologică a cuvântului se referă la toți
membrii regnului Animalia.[1] În utilizarea colocvială, ca o consecință a
antropocentrismului, termenul de animal este folosit pentru a se referi doar la animale
non-umane.[2][3][4][5]

Caracteristici[modificare | modificare sursă]
Animalele sunt unice prin faptul că forma globulară a celulelor embrionului timpuriu (1) se dezvoltă într-o formă
globulară goală sau blastulă (2).

Animalele au mai multe trăsături ce le diferențiază de alte viețuitoare. Animalele sunt

organisme eucariote și multicelulare,[6][7] spre deosebire de bacterii, care sunt procariote
și spre deosebire de protiste, care sunt eucariote, dar unicelulare. Spre deosebire
de plante și alge, care produc proprii nutrienți,[8] animalele sunt heterotrofe,[7][9] hrănindu-
se cu material organic și digerându-l intern.[10] Cu foarte puține excepții, animalele
respiră aerob.[11] Toate animalele au motilitate (capabile să-și miște spontan corpul) [12] în
cel puțin o parte a ciclului lor de viață, însă unele animale, cum ar fi bureții, coralii și
midiile devin ulterior sesili (lipsa unui mijloc de auto-locomoție). Blastula este o etapă în
dezvoltarea embrionară, care este unică pentru majoritatea animalelor, [13] și care
permite celulelor să fie diferențiate în țesuturi și organe specializate.
Structură[modificare | modificare sursă]
Toate animalele sunt compuse din celule, înconjurate de o membrană extracelulară
specifică compusă din colagen și glicoproteine elastice.[14] În timpul dezvoltării,
membrana extracelulară animală formează un cadru relativ flexibil pe care celulele se
pot deplasa și reorganiza, făcând posibilă formarea structurilor complexe. Aceasta
poate fi calcificată, formând structuri precum oase și cochilii.[15] În schimb, celulele altor
organisme multicelulare (în principal alge, plante și ciuperci) sunt ținute pe loc de pereții
celulari, dezvoltându-se prin creștere progresivă. [16] Celulele animale posedă în mod
unic joncțiunile celulare numite joncțiuni ocluzive, de comunicare și de ancorare. [17]
Cu puține excepții — în special bureții și placozoa — animalele au corpul format din mai
multe țesuturi.[18] Acestea includ mușchii care permit locomoția și țesuturile nervoase
care transmit semnale și coordonează corpul. De obicei, există un tub digestiv intern, cu
o singură deschidere (la Ctenophora, Cnidaria și viermi plați) sau două deschideri (la
majoritatea bilaterienilor).[19]
Reproducere și dezvoltare[modificare | modificare sursă]
Reproducerea sexuală este aproape universală la animale.

Aproape toate animalele folosesc o formă de reproducere sexuală. [20] Ei produc gameți
haploizi prin meioză; gameții mai mici, mobili, sunt spermatozoizi, iar gameții mai mari,
non-motili, sunt ovule.[21] Aceștia fuzionează pentru a forma zigoți,[22] care se dezvoltă
prin mitoză într-o formă globulară goală, numită blastulă. La bureți, larvele de blastulă
înoată într-un nou loc, se atașează pe fundul mării și se dezvoltă într-un nou burete.
[23]
 La majoritatea celorlalte grupuri, blastula suferă o rearanjare mai complicată. [24] Mai
întâi se invaginează (se întoarce spre interior) pentru a forma o gastrulă cu un tub
digestiv și două straturi germinale separate: un ectoderm extern și un endoderm intern.
[25]
 În majoritatea cazurilor, între ele se dezvoltă și un al treilea strat de germeni,
mezodermul.[26] Aceste straturi germinale se diferențiază apoi pentru a forma țesuturi și
organe.[27]
Cazurile repetate de împerechere cu o rudă apropiată în timpul reproducerii sexuale
conduc în general la depresie consangvinizată în cadrul unei populații din cauza
prevalenței crescute a trăsăturilor recesive dăunătoare. [28][29] Animalele au dezvoltat
numeroase mecanisme pentru a evita consangvinizarea apropiată. [30]
Unele animale sunt capabile de reproducere asexuată, ceea ce duce adesea la o clonă
genetică a părintelui. Acest lucru poate avea loc prin fragmentare, înmugurire (cum ar
fi Hidra și alți cnidaria) sau partenogeneză, unde ouăle fertile sunt produse fără
împerechere, cum ar fi la afide.[31][32]

Hrănirea și sursele de energie[modificare | modificare sursă]

Prădătorii, cum ar fi acest muscar ultramarin (Ficedula superciliaris), se hrănesc cu alte animale.

Animalele sunt clasificate în grupuri ecologice în funcție de modul în care obțin sau

consumă material organic, inclusiv carnivore, erbivore, omnivore, detritivore,[33] și
paraziți.[34] Interacțiunile dintre animale formează rețele de hrană complexe. La speciile
carnivore sau omnivore, prădarea este o interacțiune consumator-resursă în care un
prădător se hrănește cu un alt organism (numit pradă).[35] Presiunile selective impuse
unii altora duc la o cursă evolutivă a înarmărilor între prădător și pradă, rezultând
diverse adaptări anti-prădător.[36][37] Aproape toți prădătorii multicelulari sunt animale.
[38]
 Unii consumatori folosesc metode multiple; de exemplu, la viespile parasitoide,
larvele se hrănesc cu țesuturile vii ale gazdelor, ucigându-le în acest proces, [39] însă
adulții consumă nectar în principal din flori.[40] Alte animale pot avea comportamente de
hrănire foarte specifice, cum ar fi broaștele țestoase marine care consumă în principal
bureți.[41]
Scoici și creveți cu ventilare hidrotermală

Majoritatea animalelor se bazează pe biomasa și energia produsă de plante

prin fotosinteză. Erbivorele mănâncă material vegetal direct, în timp ce carnivorele și
alte animale de niveluri trofice superioare îl achiziționează în mod indirect consumând
alte animale. Animalele oxidează carbohidrații, lipidele, proteinele și alte biomolecule
pentru a debloca energia chimică a oxigenului molecular, [42] care permite animalului să
crească și să susțină procese biologice, cum ar fi locomoția. [43][44][45] Animalele care
trăiesc în apropierea izvoarelor hidrotermale consumă materii organice din arhee și
bacterii produse în aceste locuri prin chemosinteză (prin oxidarea compușilor
anorganici, cum ar fi hidrogenul sulfurat). [46]
Animalele au evoluat inițial în mare. Linii de artropode au colonizat uscatul în același
timp cu plantele terestre, probabil acum 510-471 milioane de ani în urmă, în
timpul Cambrianului târziu sau Ordovicianului timpuriu.[47] Vertebrate
precum Tiktaalik au început să meargă pe uscat în Devonianul târziu, acum aproximativ
375 de milioane de ani.[48][49] Animalele ocupă practic toate habitatele și microhabitatele
pământului, inclusiv apă sărată, fisuri hidrotermale, apă dulce, izvoare termale, mlaștini,
păduri, pășuni, deșerturi, aer și interiorul animalelor, plantelor, ciupercilor și rocilor.
[50]
 Animalele nu sunt totuși deosebit de tolerante la căldură; foarte puțini dintre ei pot
supraviețui la temperaturi constante peste 50 °C. [51] Doar foarte puține specii de animale
(în principal nematode) locuiesc în cele mai extreme deșerturi reci
din Antarctica continentală.[52]

Diversitate[modificare | modificare sursă]

Balena albastra este cel mai mare animal care a trăit vreodată.

Cel mai mare și mai mic[modificare | modificare sursă]

Pentru informații suplimentare, vezi Cele mai mari organisme și Cele mai mici organisme
Balena albastră (Balaenoptera musculus) este cel mai mare animal care a trăit
vreodată, cu o greutate de până la cel puțin 190 de tone și care măsoară până la 33,6
metri lungime.[53][54][55] Cel mai mare animal de uscat existent este elefantul african de
tufă (Loxodonta africana), care cântărește până la 12,25 tone[53] și măsoară până la
10,67 metri lungime.[53] Cele mai mari animale de uscat care au trăit vreodată au
fost dinozaurii sauropode, cum ar fi Argentinosaurus, care ar fi putut cântări până la 73
de tone.[56]
Multe animale sunt microscopice; unele Myxozoa nu cresc niciodată mai mult de 20 µm,
[57]
 iar una dintre cele mai mici specii (Myxobolus shekel) nu depășește 8,5 µm când
este complet adultă.[58]
Numere și habitate[modificare | modificare sursă]
Următorul tabel listează numărul estimat al speciilor existente pentru grupurile de
animale cu cel mai mare număr de specii, [59] împreună cu principalele lor habitate
(terestre, apă dulce,[60] și apă marină).[61] Estimările speciilor prezentate aici se bazează
pe cifre descrise științific; estimări mult mai mari au fost calculate pe baza diferitelor
mijloace de predicție, iar acestea pot varia extrem de mult. De exemplu, au fost
descrise aproximativ 25.000-27.000 de specii de nematode, în timp ce estimările
publicate ale numărului total de specii de nematode includ 10.000-20.000, 500.000, 10
milioane și 100 de milioane.[62] În 2011, utilizând modele în cadrul ierarhiei taxonilor,
numărul total de specii de animale — inclusiv cele care nu au fost încă descrise — a
fost calculat la aproximativ 7,77 milioane.[63][64][a]

Nr. de Apă
Încrengătură Examplu Uscat Mare Sălbăticie Parazit
specii dulce

Anelide 17.000[59] Da (sol)[61] Da[61] 1.750[60] Da 400[66]

>40.000
1.000.000
Artropode 1.257.000[59] (Malac- 94.000[60] Da[61] >45.000[b][66]
(insecte)[67] [68]
ostraca)

Bryozoa 6.000[59] Da[61] 60–80[60] Da

 65.000[59] 18.000[60] 40
Chordate Da
45.000[69] 23.000[69] 13.000 [69]
9,000[69] (somn)[70][66]

Da (few) >1.350
Cnidaria 16,000[59] Da[61] [61] Da[61]
(Myxozoa)[66]

Echinoderm
7,500[59] 7.500[59] Da[61]
e

85.000[59] 5.000[60]
Moluște Da[61] >5.600[66]
107.000[71] 35.000[71] 60.000 [71]
12,000[71]

Nematode 25,000[59] Da (soil)[61] 4.000[62] 2.000[60] 11.000[62] 14.000[62]

Da[61] >40.000[66]
Platelminți 29.500[59] Da[72] Da[61] 1.300[60] 4.000–
3.000– 25.000[73]
6.500[73]

Rotifera 2.000[59] >400[74] 2.000[60] Da

 200-
Spongieri 10.800[59] Da[61] Da Da[75]
300[60]

Numărul total de specii existente descrise în 2013: 1.525.728[59]

Origine evolutivă[modificare | modificare sursă]

Dickinsonia costata din biota Ediacaran (c. 635-542 milioane de ani în urmă) este una dintre cele mai vechi
specii de animale cunoscute.[76]

Primele fosile care ar putea reprezenta animale apar în rocile vechi de 665 milioane de

ani ale Formațiunii Trezona din Australia de Sud. Aceste fosile sunt interpretate ca fiind
cel mai probabil bureți timpurii.[77]
Cele mai vechi animale se găsesc în biota Ediacaranului, spre
sfârșitul Precambrianului, în urmă cu aproximativ 610 milioane de ani. Mult timp au
existat îndoieli dacă aceasta a inclus animale,[78][79][80] însă
descoperirea colesterolului lipidic animal în fosilele de Dickinsonia a stabilit că acestea
erau într-adevăr animale.[76] Se consideră că inițial animalele au provenit dintr-un mediu
cu oxigen scăzut, sugerând că erau capabile să trăiască în întregime prin respirație
anaerobă, dar pe măsură ce s-au specializat pentru metabolismul aerob au devenit pe
deplin dependente de oxigenul din mediul lor. [81]

Anomalocaris canadensis este una dintre numeroasele specii de animale care au apărut în Explozia
cambriană, începând cu aproximativ 542 de milioane de ani în urmă și găsită în paturile fosile ale șistului
Burgess,
Multe încrengături de animale apar pentru prima dată în registrul fosil în timpul exploziei
din Cambrian, începând cu aproximativ 542 milioane de ani în urmă, în paturi precum
șistul Burgess. În aceste roci
apar: moluște, brahiopode, onicofore, tardigrade, artropode, echinoderme și hemicordat
e, împreună cu numeroase forme acum extincte, cum ar fi prădătorul Anomalocaris.
Evidența bruscă a evenimentului poate fi totuși un artefact al registrului fosil mai
degrabă decât să arate că toate aceste animale au apărut simultan. [82][83][84][85]
Unii paleontologi au sugerat că animalele au apărut mult mai devreme decât Explozia
cambriană, posibil încă cu 1 miliard de ani în urmă. [86] Urmele fosile, cum ar fi amprente
și adăposturi găsite în perioada Tonian, pot indica prezența unor animale asemănătoare
cu viermi triploblastici, aproximativ la fel de mari (lățime de aproximativ 5 mm) și
complexe ca viermii de pământ.[87] Totuși, urme similare sunt produse astăzi de gigantul
protist unicelular Gromia sphaerica, astfel încât urmele fosile din Tonian nu ar putea
indica evoluția timpurie a animalelor. [88][89] În același timp, paturile stratificate ale
microorganismelor numite stromatolite au scăzut în diversitate, probabil din cauza
pășunatului de către animalele nou-dezvoltate. [90]

Filogenie[modificare | modificare sursă]
Animalele sunt monofiletice, adică provin dintr-un strămoș comun. Animalele sunt soră
cu Choanoflagellata, cu care formează Choanozoa.[91] Animalele cele mai
primitive, Porifera, Ctenophora, Cnidaria și Placozoa au planuri corporale lipsite de
simetrie bilaterală. Relațiile lor sunt încă disputate; grupul soră al tuturor celorlalte
animale ar putea fi Porifera sau Ctenophora, ambele lipsite de gene Hox, importante în
dezvoltarea planului corporal.[92]
Aceste gene se găsesc în Placozoa [93][94] și în animalele superioare, Bilateria.[95][96] Au
fost identificate 6.331 de grupuri de gene comune tuturor animalelor vii; acestea s-ar
putea să fi apărut dintr-un singur strămoș comun care a trăit acum 650 de milioane de
ani în Precambrian. 25 dintre acestea sunt grupe noi de gene de bază, găsite numai la
animale; dintre acestea, 8 sunt pentru componentele esențiale ale căilor de semnalizare
Wnt și TGF-β, care ar fi putut permite animalelor să devină multicelulare, oferind un
model pentru sistemul de axe al corpului (în trei dimensiuni), iar alte 7 sunt
pentru factorii de transcripție inclusiv secvențele Homeobox implicate în controlul
dezvoltării.[97][98]
Arborele filogenetic (numai liniile majore) indică aproximativ acum câte milioane de ani
în urmă (Ma) s-au divizat în descendenți.[99][100][101][102][103]
Choano  
zoa
 
950 Ma Choanoflagellata 
Animali  
a
 
760 Ma Porifera 
Eumetazo
 
a
Animale fără simetrie bilaterală[modificare | modificare sursă]
93. ^ „Evolution and Development”  (PDF). Carnegie Institution for Science Department of Embryology. 1 mai 2012. p. 38.
Arhivat din original  (PDF) la 2 martie 2014. Accesat în 4 martie 2018.
94. ^ Dellaporta, Stephen; Holland, Peter; Schierwater, Bernd; Jakob, Wolfgang; Sagasser, Sven; Kuhn, Kerstin (aprilie
2004). „The Trox-2 Hox/ParaHox gene of Trichoplax (Placozoa) marks an epithelial boundary”. Development Genes and
Evolution. 214 (4): 170–175. doi:10.1007/s00427-004-0390-8. PMID 14997392.
95. ^ Peterson, Kevin J.; Eernisse, Douglas J (2001). „Animal phylogeny and the ancestry of bilaterians: Inferences from
morphology and 18S rDNA gene sequences”. Evolution and Development. 3 (3): 170–205. doi:10.1046/j.1525-
142x.2001.003003170.x. PMID 11440251.
96. ^ Kraemer-Eis, Andrea; Ferretti, Luca; Schiffer, Philipp; Heger, Peter; Wiehe, Thomas (2016). „A catalogue of Bilaterian-
specific genes – their function and expression profiles in early development”  (PDF). bioRxiv. doi:10.1101/041806. Arhivat
din original  (PDF) la 26 februarie 2018.
97. ^ Zimmer, Carl (4 mai 2018). „The Very First Animal Appeared Amid an Explosion of DNA”. The New York Times. Arhivat
din original la 4 mai 2018. Accesat în 4 mai 2018.
98. ^ Paps, Jordi; Holland, Peter W.H. (30 aprilie 2018). „Reconstruction of the ancestral metazoan genome reveals an
increase in genomic novelty”. Nature Communications. 9 (1730 (2018)):
1730. Bibcode:2018NatCo...9.1730P. doi:10.1038/s41467-018-04136-5. PMC 5928047  . PMID 29712911.
99. ^ Peterson, Kevin J.; Cotton, James A.; Gehling, James G.; Pisani, Davide (27 aprilie 2008). „The Ediacaran emergence
of bilaterians: congruence between the genetic and the geological fossil records”. Philosophical Transactions of the
Royal Society of London B: Biological Sciences. 363(1496): 1435–1443. doi:10.1098/rstb.2007.2233. PMID 18192191.
100. ^ Parfrey, Laura Wegener; Lahr, Daniel J.G.; Knoll, Andrew H.; Katz, Laura A. (16 august 2011). „Estimating
the timing of early eukaryotic diversification with multigene molecular clocks”. Proceedings of the National Academy of
Sciences. 108 (33): 13624–13629. Bibcode:2011PNAS..10813624P. doi:10.1073/pnas.1110633108. PMID 21810989.
101. ^ „Raising the Standard in Fossil Calibration”. Fossil Calibration Database. Arhivat din original la 7 martie
2018. Accesat în 3 martie 2018.
102. ^ Laumer, Christopher E.; Gruber-Vodicka, Harald; Hadfield, Michael G.; Pearse, Vicki B.; Riesgo, Ana;
Marioni, John C.; Giribet, Gonzalo (2018). „Support for a clade of Placozoa and Cnidaria in genes with minimal
compositional bias”. eLife. 2018;7: e36278. doi:10.7554/eLife.36278. PMID 30373720.
103. ^ Adl, Sina M.; Bass, David; Lane, Christopher E.; Lukeš, Julius; Schoch, Conrad L.; Smirnov, Alexey; Agatha,
Sabine; Berney, Cedric; Brown, Matthew W. (2018). „Revisions to the Classification, Nomenclature, and Diversity of
Eukaryotes”. Journal of Eukaryotic Microbiology. 66(1): 4–119. doi:10.1111/jeu.12691. PMID 30257078.
104. ^ Bhamrah, H.S.; Juneja, Kavita (2003). An Introduction to Porifera. Anmol Publications. p. 58. ISBN 978-81-
261-0675-2.
105. ^ Sumich, James L. (2008). Laboratory and Field Investigations in Marine Life. Jones & Bartlett Learning.
p. 67. ISBN 978-0-7637-5730-4.
106. ^ Jessop, Nancy Meyer (1970). Biosphere; a study of life. Prentice-Hall. p. 428.
107. ^ Sharma, N.S. (2005). Continuity And Evolution Of Animals. Mittal Publications. p. 106. ISBN 978-81-8293-
018-6.
108. ^ Langstroth, Lovell; Langstroth, Libby (2000). Newberry, Todd, ed. A Living Bay: The Underwater World of
Monterey Bay. University of California Press. p. 244. ISBN 978-0-520-22149-9.
109. ^ Safra, Jacob E. (2003). The New Encyclopædia Britannica, Volume 16. Encyclopædia Britannica.
p. 523. ISBN 978-0-85229-961-6.
110. ^ Kotpal, R.L. (2012). Modern Text Book of Zoology: Invertebrates. Rastogi Publications. p. 184. ISBN 978-81-
7133-903-7.
111. ^ Barnes, Robert D. (1982). Invertebrate Zoology. Holt-Saunders International. pp. 84–85. ISBN 978-0-03-
056747-6.
112. ^ „Introduction to Placozoa”. UCMP Berkeley. Arhivat din original la 25 martie 2018. Accesat în 10 martie
2018.
113. ^ a b Minelli, Alessandro (2009). Perspectives in Animal Phylogeny and Evolution. Oxford University Press.
p. 53. ISBN 978-0-19-856620-5.
114. ^ a b c Brusca, Richard C. (2016). Introduction to the Bilateria and the Phylum Xenacoelomorpha | Triploblasty
and Bilateral Symmetry Provide New Avenues for Animal Radiation  (PDF). Invertebrates. Sinauer Associates. pp. 345–
372. ISBN 978-1-60535-375-3. Arhivat din original(PDF) la 24 aprilie 2019. Accesat în 4 martie 2018.
115. ^ Quillin, K. J. (mai 1998). „Ontogenetic scaling of hydrostatic skeletons: geometric, static stress and dynamic
stress scaling of the earthworm lumbricus terrestris”. The Journal of Experimental Biology. 201 (12): 1871–
1883. PMID 9600869.
 116. ^ Telford, Maximilian J. (2008). „Resolving Animal Phylogeny: A Sledgehammer for a Tough
Nut?”. Developmental Cell. 14 (4): 457–459. doi:10.1016/j.devcel.2008.03.016. PMID 18410719.
117. ^ Philippe, H.; Brinkmann, H.; Copley, R.R.; Moroz, L.L.; Nakano, H.; Poustka, A.J.; Wallberg, A.; Peterson,
K.J.; Telford, M.J. (2011). „Acoelomorph flatworms are deuterostomes related toXenoturbella”. Nature. 470 (7333): 255–
258. Bibcode:2011Natur.470..255P. doi:10.1038/nature09676. PMC 4025995  . PMID 21307940.
118. ^ Perseke, M.; Hankeln, T.; Weich, B.; Fritzsch, G.; Stadler, P.F.; Israelsson, O.; Bernhard, D.; Schlegel, M.
(august 2007). „The mitochondrial DNA of Xenoturbella bocki: genomic architecture and phylogenetic
analysis”  (PDF). Theory Biosci. 126 (1): 35–42. doi:10.1007/s12064-007-0007-7. PMID 18087755. Arhivat
din original  (PDF) la 24 aprilie 2019. Accesat în 4 martie 2018.
119. ^ Cannon, Johanna T.; Vellutini, Bruno C.; Smith III, Julian.; Ronquist, Frederik; Jondelius, Ulf; Hejnol, Andreas
(3 februarie 2016). „Xenacoelomorpha is the sister group to Nephrozoa”. Nature. 530 (7588): 89–
93. Bibcode:2016Natur.530...89C. doi:10.1038/nature16520. PMID 26842059.
120. ^ a b Shettleworth SJ (2010). Cognition, Evolution and Behavior (ed. 2ND). New York: Oxford Press.
121. ^ Krueger K, Heinze J (iulie 2008). „Horse sense: social status of horses (Equus caballus) affects their
likelihood of copying other horses' behavior”  (PDF). Animal Cognition. 11 (3): 431–9. doi:10.1007/s10071-007-0133-
0. PMID 18183432.
122. ^ Krueger K, Farmer K, Heinze J (mai 2014). „The effects of age, rank and neophobia on social learning in
horses”  (PDF). Animal Cognition. 17 (3): 645–55. doi:10.1007/s10071-013-0696-x. PMID 24170136.
123. ^ Schuetz A, Farmer K, Krueger K (mai 2017). „Social learning across species: horses (Equus caballus) learn
from humans by observation”  (PDF). Animal Cognition. 20 (3): 567–573. doi:10.1007/s10071-016-1060-
8. PMID 27866286.
124. ^ „Reptiles known as 'living rocks' show surprising cognitive powers”. Nature. 576 (7785): 10. 29 noiembrie
2019. Bibcode:2019Natur.576...10.. doi:10.1038/d41586-019-03655-5.
125. ^ Darwin C (1871). „The descent of man, and selection in relation to sex”.
126. ^ Romanes JG (1883). Animal Intelligence.
127. ^ Thorndike EL (1911). Animal intelligence.
128. ^ Pavlov IP (1928). Lectures on conditioned reflexes.
129. ^ a b Gould, Stephen Jay (2011). The Lying Stones of Marrakech. Harvard University Press. pp. 130–
134. ISBN 978-0-674-06167-5.
130. ^ Leroi, Armand Marie (2014). The Lagoon: How Aristotle Invented Science. Bloomsbury. pp. 111–119, 270–
271. ISBN 978-1-4088-3622-4.
131. ^ Linnaeus, Carl (1758). Systema naturae per regna tria naturae :secundum classes, ordines, genera, species,
cum characteribus, differentiis, synonymis, locis (în latină) (ed. 10th). Holmiae (Laurentii Salvii). Arhivat din original la 10
octombrie 2008. Accesat în 22 septembrie 2008.
132. ^ „Espèce de”. Reverso Dictionnnaire. Arhivat din original la 28 iulie 2013. Accesat în 1 martie 2018.
133. ^ De Wit, Hendrik C. D. (1994). Histoire du Développement de la Biologie, Volume III. Presses Polytechniques
et Universitaires Romandes. pp. 94–96. ISBN 978-2-88074-264-5.
134. ^ a b Valentine, James W. (2004). On the Origin of Phyla. University of Chicago Press. pp. 7–8. ISBN 978-0-
226-84548-7.
135. ^ Haeckel, Ernst (1874). Anthropogenie oder Entwickelungsgeschichte des menschen (în germană). W.
Engelmann. p. 202.
136. ^ Hutchins, Michael (2003). Grzimek's Animal Life Encyclopedia  (ed. 2nd). Gale. p. 3. ISBN 978-0-7876-
5777-2.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Animalia

 Animal Diversity Web – Bază de date cu animale, Universitatea Michigan

 ARKive – bază de date multimedia
 [arată]
 v
 d
 m
Încrengăturile extante ale regnului Animalia după subregn

[arată]

 v
 d
 m
Elementele naturii

BNF: cb119328694 (data)
 

GND: 4060087-7
 
Informații
bibliotecare LCCN: sh85005249
 

NARA: 10637132
 

NDL: 00561523
Categorie: 

 Regnul Animalia
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă

Mai mult

Căutare
Căuta re Sa lt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
 Wikispecii
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 221
Modifică legăturile

 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 13 mai 2021, ora 21:19.

 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot
exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Versiune mobilă

 Dezvoltatori
 Statistici

 Declarație cookie

{"mode":"full","isActive":false}