Limba poloneză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale

rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.

poloneză
język polski, polszczyzna

Pronunție pɔl'ʂt͡ʂɨ.zna

Vorbită în  Belarus
 Germania
 Lituania
 Polonia
 Regatul Unit
 Statele Unite ale Americii
 Ucraina
 România

Regiuni Europa Centrală

Număr de
aprox. 44.000.000 (locul 22)
vorbitori

Limbă-mamă slavă veche

Sistem de scriere alfabetul latin (variantă poloneză)

Tipologie limbă flexionară

lingvistică SVO, schimbătoare

Clasificare

limbi indo-europene

 balto-slave
o slave
 occidentale
 lehitice
 poloneză
Statut oficial și codificare
Limbă oficială în Polonia

 Uniunea Europeană
 Limbă minoritară
România, Ucraina, Cehia, Slovacia
recunoscută în

Organ de
Council for the Polish Language[*]  
reglementare

ISO 639-1 pl

ISO 639-2 pol

ISO 639-3
(cel mai pol
răspândit dialect)

Extras

Declarația Universală a Drepturilor Omului – articolul 1

Wszyscy ludzie rodzą się wolni i równi pod względem
swej godności i swych praw. Są oni obdarzeni rozumem i
sumieniem i powinni postępować wobec innych w duchu
braterstwa.

Răspândire în lume

Puteți vizita Wikipedia în poloneză.

Această pagină poate conține caractere Unicode

Modifică date / text 

Limba poloneză (sau polonă; polszczyzna, język polski) este o limbă slavă de vest,

vorbită de aproximativ 42,5 milioane de persoane în întreaga lume, în principal
în Polonia[1]. Precedată de rusă și urmată de ucraineană, este cea de-a doua limbă
slavă după numărul vorbitorilor.
Astăzi, limba poloneză este limba oficială în Polonia, unde este folosită de 37-38
milioane de vorbitori nativi. Mulți vorbitori locuiesc și în părțile vestice ale Belarusului și
ale Ucrainei, precum și în Lituania estică, în special în jurul orașului Vilnius. Din cauza
 emigrației din Polonia, se găsesc milioane de vorbitori în multe țări, cum ar
fi Australia, Brazilia, Canada, Regatul Unit și Statele Unite ale Americii.
Poloneza este principala reprezentantă a limbilor lehitice, ramură a limbilor slave de
vest. S-a dezvoltat pe teritoriul Poloniei actuale în principal din dialectele și graiurile
slave vorbite în Polonia Mare și Polonia Mică. Lexicul este în mare parte comun cu cel
al limbilor slave învecinate, în special slovaca (ruda cea mai
apropiată), ceha, bielorusa și ucraineana.

Cuprins

 1Distribuție geografică
 2Limbi înrudite
o 2.1Dialecte și graiuri
 3Istorie
o 3.1Influența altor limbi
 4Fonetică
o 4.1Vocale
o 4.2Consoane
o 4.3Accent
 5Sistem de scriere și ortografie
o 5.1Corespondență între scriere și pronunție
 6Gramatică
o 6.1Substantivul și adjectivul
o 6.2Verbul
 6.2.1Conjugare
 6.2.2Topica în propoziție
 7Note
 8Bibliografie
 9Vezi și
 10Legături externe
o 10.1Dicționare on-line
o 10.2Materiale on-line pentru învățarea limbii poloneze

Distribuție geografică[modificare | modificare sursă]

Distribuția geografică a limbii poloneze în Europa.

Poloneza este vorbită mai ales pe teritoriul Poloniei, una dintre cele mai omogene
țări europene în ceea ce privește limba maternă a locuitorilor. Aproximativ 98% din
locuitorii statului declară poloneza ca limbă maternă [2]. După cel de-al Doilea Război
Mondial, teritorii care au aparținut Poloniei au fost anexate de Uniunea Sovietică, dar în
acestea a rămas o populație poloneză numeroasă, care nu a vrut sau nu a putut să
migreze spre Polonia postbelică, astfel încât și astăzi
în Lituania, Belarus și Ucraina există comunități mari de polonezi. În același timp,
Polonia a ocupat și apoi anexat teritorii care aparțineau Germaniei (Silezia, Pomerania,
Danzig, sudul Prusiei Orientale) în care numărul polonezilor era inițial foarte redus.
Germanii au fost expulzați, iar locuințele acestora au fost date coloniștilor polonezi care
în bună parte proveneau din vestul Ucrainei. Astfel, aria lingvistică poloneză s-a extins
către est până la linia Oder-Neisse în dauna celei germane.
În Lituania, 195.016 locuitori au declarat poloneza ca limbă maternă [3]. 26% din
populația județului Vilnius, conform recensământului din 2001, folosește poloneza
acasă ca prima limbă. Polonofoni trăiesc și în alte județe [4].
În Ucraina, poloneza este mai mult vorbită în orașul și regiunea Liov, și în Luțk. Aceste
orașe au făcut parte din Polonia. Liovul este și în prezent important pentru polonezi din
punct de vedere istoric, și majoritatea minorității poloneze din Ucraina trăiește în acest
oraș. Conform recensământului din 2001, 18.660 din cei 144.130 de polonezi din
Ucraina vorbesc poloneza acasă.[5]
În Belarus există o minoritate poloneză mare, dar din cauza neînțelegerilor dintre cele
două state, condițiile pentru promovarea și cultivarea tradițiilor sunt
defavorabile. Comunitatea poloneză din Belarus se concentrează în apropiere
de Hrodna și Brest.
Județul Suceava, cu așezările în care trăiesc polonezi

Comunitatea polonofonă din România este concentrată în județul Suceava. Are o

organizație, Dom Polski (Casa Poloneză), care promovează cultura și limba poloneză.
În SUA, numărul persoanelor de origine poloneză este de peste 11 milioane, dar
majoritatea lor nu vorbesc limba poloneză. Conform recensământului Statelor Unite ale
Americii din 2000, doar 667.414 americani, cu vârsta de peste cinci ani, au declarat
limba poloneză ca limbă vorbită acasă[6], ceea ce reprezintă aproximativ 1,4% din
persoanele care vorbesc alte limbi decât engleza sau 0,25% din întreaga populație a
Statelor Unite.
Alte țări cu populație polonofonă semnificativă sunt: Africa de
Sud, Argentina, Australia, Austria, Azerbaidjan, Canada, Cehia, Emiratele Arabe
Unite, Estonia, Finlanda, Germania, Grecia, Israel, Irlanda, Kazahstan, Letonia, Norvegi
a, Noua Zeelandă, Regatul Unit, Rusia, Slovacia, Suedia, Ungaria și Uruguay[7].

Limbi înrudite[modificare | modificare sursă]

Articole principale: limbile slave și limbile slave de vest.

Europa slavă.

Poloneza face parte din subgrupul limbilor slave, cunoscut sub denumirea de limbi
lehitice, în care se includ și limba pomeraniană (aproape dispărută, în afară de un
dialect al ei, limba cașubiană) și limba polabă (dispărută din secolul al XVIII-lea). Rude
mai îndepărtate ale limbii poloneze sunt alte limbi slave de vest: limba slovacă, limba
cehă, limba sorabă de jos și limba sorabă de sus. Și celelalte limbi slave se aseamănă
mai mult sau mai puțin cu limba poloneză.
Pentru că poloneza este o limbă indo-europeană, aproape toate limbile europene au
ceva comun cu ea. Excepțiile principale sunt limba maghiară și limba finlandeză, care
fac parte din grupul limbilor fino-ugrice, precum și limba bască.
Dialecte și graiuri[modificare | modificare sursă]
După al Doilea Război Mondial, limba poloneză a devenit mai omogenă, în parte din
cauza generalizării învățământului, dar mai ales datorită migrației masive a milioane de
cetățeni polonezi din partea estică spre cea vestică, după schimbările teritoriale care au
avut loc.
Există unele diferențe între dialectele și graiurile poloneze, dar ele sunt foarte mici și
înțelegerea dintre vorbitorii acestora nu prezintă niciun fel de probleme. Cel mai bine
păstrate dialecte sunt: cel velicopolon, cel malopolon, cel mazovian și cel silezian
(uneori considerat ca limbă aparte). Limba cașubiană, care este vorbită în părțile
nordice ale statului (voievodatul Pomerania) și are statut de limbă auxiliară, nu este un
dialect polonez, ci face parte din sistemul dialectelor pomeraniene, fiind unica rămășiță
a acestei limbi.
Graiul goralilor, aparținător dialectului malopolon, are unele influențe din cultura
ciobanilor vlahi.
Diferențele dintre dialecte și limba standard apar în principal în realizarea unor sunete.
De exemplu, în Polonia orientală, Lituania, Belarus și Ucraina, fonemul redat în scris
prin litera ł se realizează ca [ɫ] (un [l] velarizat), în timp ce în limba standard acest
caracter reprezintă sunetul [w]. Dialectul silezian este cel mai diferit din punct de vedere
lexical. Are multe cuvinte împrumutate din germană, precum fojercojg (brichetă, din
germ. Feuerzeug, cuvântul polonez fiind zapalniczka) sau cug (tren, germ. Zug,
pol. pociąg).
Polonezii din Statele Unite vorbesc o variantă arhaică a limbii, inteligibilă pentru
polonezii din Polonia. În schimb polonezii din SUA au dificultăți în a înțelege limbajul
colocvial și al literaturii moderne din Polonia.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Creștinarea polonezilor a fost un eveniment hotărâtor, atât pentru statul, cât și pentru limba lor.
Primirea botezului de Jan Matejko.

Limba poloneză veche s-a dezvoltat din dialectele vestice ale limbii protoslave,

în secolul al IX-lea, pe teritoriul statului primilor Piaști. După creștinare, în anul 966, au
apărut primele izvoare scrise în latină referitoare la limba poloneză. Au rămas doar
câteva documente din acea epocă, dar datorită lor este posibil să ne imaginăm cum era
limba în Evul Mediu:

 Geographus bavarus[8] (în poloneză Geograf bawarski, în română Geograful bavarez)

descrie teritoriul Europei de Est, menționând denumirile popoarelor
prepoloneze: Wiślanie, Goplanie, Dziadoszanie, Opolanie.
 Dagome Iudex[9] este cel mai vechi document polonez, prin care Mieszko I (Dagome) își
pune statul sub protecția papală. Conține o listă de localități poloneze.
 Bula din Gniezno (în poloneză Bulla gnieźnieńska, cunoscută și ca Bula de aur a limbii
poloneze) este actul prin care se anulează controlul arhiepiscopului din Magdeburg asupra
bisericii poloneze, prin crearea arhiepiscopiei Gniezno. Conține aproximativ 400 de
etnonime și nume de familie.
 Liber fundationis (în poloneză Księga henrykowska) conține prima frază atestată în
limba poloneză: „Daj, ać ja pobruszę, a ty poczywaj.” (în poloneza modernă Daj, niech ja
pomielę, a ty odpocznij., în română Dă-mi să macin eu, iar tu odihnește-te.).
Din secolele următoare, XIII-XV, ne parvin primele texte scrise integral în poloneză.
Acestea au în principal un caracter religios. Cele mai importante dintre ele
sunt: cânturi, cântece, predici și texte de jurăminte depuse în fața judecătorilor:

 Bogurodzica[10] (în română Maica Dumnului) este cel mai vechi cânt religios polonez. Nu

este datat precis, dar se știe că a fost cântat înainte și în cursul bătăliei de la Grunwald din
anul 1410, și al bătăliei de la Varna din 1444. Uneori este denumită „primul imn național al
Poloniei”.
 Predicile de Sfânta Cruce[11] (Kazania świętokrzyskie) și Predicile de la
Gniezno (Kazania gnieźnieńskie) sunt două predici care au fost ținute, prima în secolul al
XIII-lea și a doua în secolul al XIV-lea. Predicile de Sfânta Cruce au fost descoperite în
anul 1890 de specialistul în istoria literaturii, culturii și limbii, Alexander Brückner, la Sankt
Petersburg. Sunt scrise într-un stil artistic. Predicile de la Gniezno se află în
biblioteca Catedralei din Gniezno. Sunt scrise în stil comun, popular și mai puțin arhaic.

Jan Kochanowski, portret din secolul al XIX-lea.

La sfârșitul secolului al XV-lea începe epoca limbii poloneze medii, cea mai importantă

pentru dezvoltarea limbii scrise. După inventarea tiparului, publicarea de cărți și cititul
iau avânt. Mai mulți poeți, precum Jan Kochanowski (1530-1584), scriu mai degrabă în
limba lor maternă decât în latină. În Evul Mediu se produc multe schimbări
în vocabular și gramatică, mai ales în flexiune. Apar primele dicționare și
lucrări lingvistice.
Pe lângă activitatea sa de poet, Jan Kochanowski este cel care propune prima
reglementare a ortografiei poloneze. Alfabetul propus de el conține 48 de litere
și digrame: a, á, à, ą, b, b', c, ć, cz, d, dz, dź, dż, é, è, ę, f, g, h, ch, i, j, k, l, ł, m, m', n, ń,
o, ó, p, p', q, r, rz, s, ś, sz, t, u, v, w, w', x, y, z, ź și ż. Acest set de semne este folosit și
astăzi pentru a transcrie cuvinte dialectale.
Începutul iluminismului este și cel al perioadei limbii poloneze noi, care durează până
la Al Doilea Război Mondial. În aceasta epocă se îmbogățește vocabularul. În limba
scrisă intră multe franțuzisme, care nu se impun în limba vorbită și dispar
după împărțirile Poloniei. În timpul iluminismului, limba poloneză este introdusă în școli
de către Komisja Edukacji Narodowej (Comisia pentru Educația Națională).
După împărțirile Poloniei, ea devine un factor de menținere a conștiinței naționale și de
unire a polonezilor din toate teritoriile locuite de aceștia. Atunci a scris Henryk
Sienkiewicz (1846-1916) trilogia sa istorică: Prin foc și sabie (1884), Potopul (1886)
și Pan Wołodyjowski (1888).
În 1918, după refacerea statului polonez, limba poloneză devine unica sa limbă oficială,
folosită în administrație, școli, tribunale etc., și se dezvoltă datorită acestui statut. În
perioada interbelică este redactată prima enciclopedie modernă în limba poloneză.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ocupanții germani și ruși interzic folosirea
publică a limbii poloneze, care devine din nou un factor de unire a tuturor polonezilor.
După război, poloneza este declarată limbă oficială în Republica Populară Polonă.
Regimul comunist încearcă să schimbe limba, propunând un „limbaj nou” (nowomowa)
în domeniile economic, social și militar.
În zilele noastre, limba poloneză își dezvoltă vocabularul mai ales prin introducerea
unor cuvinte noi din domeniul științei și tehnicii (informatică, fizică nucleară, etc.). În
sistemul fonologic se observă dispariția vocalelor nazale în unele cuvinte și apariția lor
în altele.
Influența altor limbi[modificare | modificare sursă]
Multe limbi au influențat poloneza, în grade diferite. Limbile germanice sunt sursa
principală de împrumuturi. În trecut, poloneza a preluat multe cuvinte din limba
germană, precum: kształt < Gestalt („formă”), sztuka < Stück („piesă, artă”). În
prezent, limba engleză este sursa cea mai importantă de neologisme, în special din
domeniul informaticii.
Dintre celelalte limbi, cele mai multe împrumuturi au provenit
din cehă, franceză, gotă, italiană, latină, maghiară, rusă și ucraineană.

Fonetică[modificare | modificare sursă]
Vocale[modificare | modificare sursă]
Anterioare Semiant. Centrale Semipost. Posterioare
 Închise

Cvasiînchise

Semiînchise

Mijlocii

Semideschise

Cvasideschise

i
ɨ
Deschise
u
ɛ • ɛ̃
ɔ • ɔ̃
a

Sistemul vocalic al limbii poloneze este foarte simplu, conținând doar șase vocale orale
și două vocale nazale. De altfel, poloneza, cașuba și polaba sunt singurele limbi slave
care au păstrat vocale nazale existente în protoslavă. Toate vocalele poloneze sunt
monoftongi. În trecut au existat și vocale lungi, dar au dispărut din cauza schimbărilor
fonetice:

 [aː] (a lung) → [a] (a scurt) – în unele dialecte [ɔ] – scris a

 [ɛː] (e lung) → [ɛ] (e scurt) – în unele dialecte [y] sau [i] – scris e
 [iː] (i lung) → [i] (i scurt) – scris i
 [ɨː] (y lung) → [ɨ] (y scurt) – scris y
 [ɔː] (o lung) → [u] (u scurt) – scris ó
 [uː] (u lung) → [u] (u scurt) – scris u
 [ãː] (a nazal lung) → [ɔ]̃  (o nazal scurt) – scris ą
De observat că [u] care a fost în trecut [ɔː] rămâne distinct în grafie ca ó. Până
în secolul al XIX-lea, [ɛː] s-a scris é, iar [aː] – á, dar aceste litere au ieșit din uz.
Consoane[modificare | modificare sursă]
Loc de articulare → Labiale Coronale Dorsale

Mod de articulare ↓ Bilabiale Labio‐ Dentale Alveolare Retroflexe Alveolo‐ Palatale Velare
 dentale palatale

Nazale m n ɲ

p t k kʲ
Oclusive
b d ɡ ɡʲ

f s ʂ ɕ
Fricative x xʲ
v z ʐ ʑ

t͡s t͡ʂ t͡ɕ

Africate
d͡z d͡ʐ d͡ʑ

Sonante j

Vibrante r

Laterale l

De asemenea există o consoană sonantă labiovelară [w].

Sistemul consonantic al limbii poloneze este mult mai bogat decât cel vocalic. Se
caracterizează prin serii de consoane africate și palatale, care au apărut după
patru palatalizări în limba protoslavă, plus două care au apărut în poloneză și bielorusă.
Retroflexele și africatele sonore sunt adesea notate cu digrame. Consoanele palatale
(cunoscute în terminologia fonetică slavă cu denumirea de „consoane moi”) sunt
marcate ori prin accent ascuțit, ori printr-un i care le urmează.
Accent[modificare | modificare sursă]
În limba poloneză accentul cade în general pe silaba penultimă a cuvântului, de
exemplu zrobił („a făcut”), zrobili („au făcut”).
Excepții în limba standard:
 verbele la persoana I și a II-a plural ale timpului trecut, de exemplu zrobiliśmy („noi am
făcut”) – accentul cade pe antepenultima silabă
 verbele la condițional, de exemplu zrobiłbym („aș face”) – accentul cade pe
antepenultima silabă
 verbele la persoana I și a II-a plural ale condiționalului, de exemplu zrobilibyśmy („am
face”) – accentul cade pe silaba a patra de la sfârșitul cuvântului
 Unele cuvinte împrumutate din limba latină sunt și ele accentuate pe silaba a patra de la
sfârșitul cuvântului, dar această accentuare tinde să devină arhaică în ultimii 50 de anii.
Explicația acestui accent neregulat la verbe este că terminațiile verbelor la trecutul
simplu și condițional nu sunt la origine sufixe, ci formele enclitice conjuncte ale verbului
auxiliar być („a fi”), corespunzătoare formelor disjuncte żeśmy zrobili,
respectiv bym zrobił, care au devenit mai puțin frecvente. Astfel, există tendința ca
formele conjuncte să fie reanalizate ca sufixe și, prin urmare, ca accentul să se mute pe
penultima silabă.

Sistem de scriere și ortografie[modificare | modificare sursă]

Poloneza folosește alfabetul latin cu următoarele diacritice:

 accent ascuțit (kreska), folosit:

1. pentru a indica palatalizarea (înmuierea) unei consoane: Ć, Ń, Ś, Ź
2. ca o concesie principiului etimologic, deasupra lui Ó care a fost cândva lung, dar
în poloneza modernă reprezintă sunetul [u], ca și litera U
 punct superior (kropka), folosit pentru a indica înăsprirea unei consoane: Dż, Ż
 ogonek, folosit pentru a indica nazalizarea unei vocale: Ą, Ę
 bară (kreska ukośna), folosită pentru a nota consoana sonantă labiovelară [w]: Ł
În poloneză există și șapte digrame: ch, cz, dz, dż, dź, rz și sz.
Spre deosebire de alte limbi slave care folosesc alfabetul latin, poloneza și cașubiana
nu au adoptat grafia limbii cehe, ci și-au creat o grafie proprie.
Ordinea alfabetului polonez
este: A, Ą, B, C, Ch, Cz, Ć, D, Dz, Dż, Dź, E, Ę, F, G, H, I, J, K, L, Ł, M, N, Ń, O, Ó, P, 
Q, R, Rz, S, Sz, Ś, T, U, V, W, X, Y, Z, Ź, Ż.
Digramele nu sunt considerate litere aparte. De exemplu în dicționare, cuvintele care
încep cu ch urmează după cele care încep cu ce și sunt urmate de cele care încep
cu ci, ca în dicționarele românești.
Sunt folosite și literele Q, V și X, dar numai în cuvinte străine. În cuvintele deja
asimilate, acestea se schimbă în kw (germ. Quartz > pol. kwarc), w (lat. visio >
pol. wizja), respectiv ks (fr. expertise > pol. ekspertyza) sau gz (lat. examen >
pol. egzamin). Literele străine sunt însă populare printre tineri și folosite
pe chaturi și webloguri.
Ortografia limbii poloneze este în general fonemică, cu unele excepții (de
exemplu, [ʒ] poate fi scris ż sau rz).
Corespondență între scriere și pronunție[modificare | modificare sursă]
 Vocală i ɨ u ɛ ɛ̃ ɔ ɔ̃ a

Litere i y u, ó e, ę ę o, ą ą a

Vezi articolul Alfabetul Fonetic Internațional și secțiunea „vocale” a acestui articol pentru explicarea simbolurilor.

Consoană m n ɲ p b t d kʲ ɡʲ k ɡ f v s z ʂ

Litere m n ń, ni p, b b t, d d ki gi k, g g f, w w s, z z sz, ż, rz

Consoană ʐ ɕ ʑ xʲ x t͡s d͡z t͡ʂ d͡ʐ t͡ɕ d͡ʑ j r l w ɫ[12]

Litere ż, rz ś, ź ź hi, chi h, ch c, dz dz cz, dż dż ć, dź dź j r l ł ł

Vezi articolul Alfabetul Fonetic Internațional și secțiunea „consoane” a acestui articol pentru explicarea simbolurilor.

Gramatică[modificare | modificare sursă]
Articol principal: gramatica limbii poloneze.

Substantivul și adjectivul[modificare | modificare sursă]

Poloneza este o limbă flexionară și păstrează sistemul protoslav de șapte cazuri
pentru substantive, adjective și pronume: nominativ (mianownik), genitiv (dopełniacz), d
ativ (celownik), acuzativ (biernik), instrumental (narzędnik), locativ (miejscownik)
și vocativ (wołacz). Există două numere: singular și plural. În trecut a existat și numărul
dual. Rămășițele lui sunt vizibile în flexiunea numeralelor.
Sistemul polonez al genurilor este foarte complicat din cauza combinației a trei
categorii: genul (masculin, feminin și neutru), opoziția personal (adică nume de
persoană) vs. nepersonal și opoziția animat vs. inanimat. Personal vs. nepersonal și
animat vs. inanimat sunt relevante la masculin, dar nu afectează femininul și neutrul.
Sistemul poate fi descris ca având cinci clase: masculin personal, masculin nepersonal
animat, masculin neanimat, feminin și neutru. Aceste clase pot fi identificate conform
modelelor de declinare și criteriilor de acord în gen între substantiv și adjectiv.

Gen Nominativ singular Acuzativ singular Nominativ plural Traducere

 Adjectiv Substantiv Adjectiv Substantiv Adjectiv Substantiv

Masculin „studentul/studenții
nowy student nowego studenta nowi studenci
personal nou/noi”

Masculin
nowy pies nowego psa nowe psy „câinele/câinii nou/noi”
animat

Masculin
nowy stół nowy stół nowe stoły „masa/mesele nouă/noi”
neanimat

„șifonierul/șifonierele
Feminin nowa szafa nową szafę nowe szafy
nou/noi”

„scaunul/scaunele
Neutru nowe krzesło nowe krzesło nowe krzesła
nou/noi”

Clasele de genuri se caracterizează prin următoarele proprietăți de flexiune (cu rare

excepții):

1. Masculin personal: acuzativ = genitiv (atât la singular, cât și la plural), terminația la

nominativ fiind diferită la plural.
2. Masculin nepersonal animat: nominativul substantivului se termină în consoană la
singular, acuzativ singular = genitiv singular, acuzativ plural = nominativ plural.
3. Masculin neanimat: nominativul substantivului se termină în consoană la singular,
acuzativ = nominativ la ambele numere.
4. Neutru: nominativul singular se termină în -o sau în -e, genitivul singular în -
a (substantivele), acuzativ = nominativ la ambele numere.
5. Feminin: dativ singular = locativ singular, acuzativ plural = nominativ plural.
Pentru a acorda corect în gen adjectivul cu substantivul, trebuie să se distingă doar
patru genuri la singular (se combină clasele 1 și 2) și doar două genuri la plural (se
combină clasele 2, 3, 4 și 5). Pentru selectarea corectă a pronumelui, sistemul genurilor
mai poate fi simplificat la trei clase la singular și două la plural.
Verbul[modificare | modificare sursă]
Forma verbelor poloneze se modifică după persoana, numărul și genul subiectului.
Verbul se mai caracterizează și prin categoriile de diateză (activă, reflexivă și
pasivă), aspect (imperfectiv și perfectiv), mod
(indicativ, imperativ, condițional, participiu și gerunziu), și timp (prezent, trecut și viitor).
Dacă se iau în considerare formele temporale combinate cu cele aspectuale, numărul
timpurilor se ridică la cinci. În trecut au existat încă trei forme de
trecut: aoristul, imperfectul și mai mult ca perfectul, dar astăzi se folosește numai așa-
numitul „perfect slav”.
Aproape toate verbele poloneze au două forme aspectuale: cea de perfectiv și cea de
imperfectiv.
Forma de perfectiv se formează:

 cu ajutorul unui prefix (robić / zrobić – „a face”, „a crea”);

 prin adăugarea unui sufix (kichać / kichnąć – „a strănuta”);
 printr-o schimbare în rădăcina verbului (oddychać / odetchnąć – „a respira”);
 prin cuvinte diferite în cazul unor verbe (brać / wziąć – „a lua”).
Există și subcategorii ale aspectului imperfectiv. De exemplu, verbul „a scrie” are o
formă actuală (pisać – acțiunea tocmai are, avea sau va avea loc) și una iterativă
(pisywać – acțiunea se face sau se făcea în mod repetat), pe lângă forma de aspect
perfectiv napisać.
Timpurile verbale poloneze sunt:

verb verb
construcție exemplu imperfectiv exemplu perfectiv
imperfectiv perfectiv

verb+ć infinitiv infinitiv robić „a face” zrobić „a face”

viitor
verb+sufix prezent robicie „faceți” zrobicie „veți face”
simplu

trecut trecut
participiu trecut+sufix robiliście „făceați” zrobiliście „ați făcut”
imperfectiv perfectiv

(Sufixul timpurilor Coście robili? / Co Coście zrobili? / Co

trecute este mobil.) robiliście? „Ce făceați?” zrobiliście? „Ce ați făcut?”

Sufixele timpului trecut se adaugă la verb sau la cuvântul din propoziție care se
accentuează cel mai puternic, ca de exemplu pronumele interogative.
Al cincilea timp polonez, viitorul imperfectiv, este o construcție analitică și se compune
din forma de viitor simplu a verbului auxiliar być („a fi”) + fie infinitivul (będziecie robić),
fie participiul trecut (będziecie robili) imperfectiv. Ambele forme au același înțeles, „veți
face”.
Pentru a accentua și mai mult o întrebare, se folosește particula że: Cożeście
zrobili? („Ce ați făcut?”). Este o evoluție a formei Cóż zrobiliście? care este învechită și
folosită doar în cazuri speciale, de exemplu în limbajul biblic.
Ca în limba română, persoana subiectului este inclusă în verb. De aceea, pronumele
personal în funcție de subiect se folosește numai pentru scoaterea în evidență a
subiectului: Co wy zrobiliście? sau Co wyście zrobili? („Voi ce ați făcut?”)
Participiul trecut se acordă în gen și număr cu subiectul:

Gen Singular Plural

masculi
zrobił zrobili
n

feminin zrobiła

zrobiły

neutru zrobiło

Forma de plural în -li se folosește pentru mai mulți bărbați, sau bărbați și femei, iar cea
în -ły – pentru subiecte nume de femei, de copii și alte substantive feminine sau neutre.
Conjugare[modificare | modificare sursă]
Acest tabel prezintă cele mai folosite forme ale verbelor poloneze, care sunt distribuite
în șase clase de conjugare.

Formă I II III IV V VI

dać „a mieć „a pić „a ciągnąć „a wziąć „a iść „a

Infinitiv
da” avea” bea” trage” lua” merge”

1 sg. daję mam piję ciągnę biorę idę

Prezent 3 sg. daje ma pije ciągnie bierze idzie

3 pl. dają mają piją ciągną biorą idą

 2 sg. daj miej pij ciągnij bierz idź

Imperativ

2 pl. dajcie miejcie pijcie ciągnijcie bierzcie idźcie

sg.
dał miał pił ciągnął brał szedł
m.

Participiu
trecut sg. f. dała miała piła ciągnęła brała szła

pl. m. dali mieli pili ciągnęli brali szli

1 sg. dam –[13] wypiję pociągnę wezmę pójdę

Viitor simplu

3 sg. da – wypije pociągnie weźmie pójdzie

3 pl. dadzą – wypiją pociągną wezmą pójdą

Formă nepersonală dano miano pito ciągnięto brano –[14]

sg.
dany miany pity ciągnięty brany –
m.
Participiu pasiv

pl. m. dani miani pici ciągnięci brani –

Gerunziu danie mienie picie ciągnięcie branie iście

Topica în propoziție[modificare | modificare sursă]

Deși limba poloneză este de tip SVO, totuși, fiindcă este bogată în morfeme, ordinea
cuvintelor în propoziție este variabilă, iar subiectul, complementul direct sau uneori chiar
predicatul pot fi omise, dacă se subînțeleg din context. Topica poate fi folosită pentru a
accentua una sau alta dintre părțile de propoziție. Exemplu:
 Ala ma kota. – „Ala are (o) pisică.” – Nicio parte de propoziție nu este mai accentuată
decât celelalte.
 Ala kota ma. – „Ala are (o) pisică.”
 Kota ma Ala. – „Ala are o pisică.”
 Ma Ala kota. – „Are Ala pisică.”
 Kota Ala ma. – „(O) pisică are Ala.” – Se subînțelege că este vorba de pisica pe care
Ala o are cu adevărat.
 Ma kota Ala. – „Ala are (o) pisică.” – Se subînțelege că Ala nu deține pisica temporar, ci
îi aparține.
Doar primele trei exemple sunt comune. Celelalte sunt folosite pentru accentuări
speciale sau în poezie.
Toate exemplele de mai sus pot fi folosite și ca întrebări totale (la care se răspunde cu
„da” sau „nu”), cu sau fără cuvântul interogativ Czy (aproximativ echivalent cu „Oare”).
Dacă nu se folosește acest cuvânt, interogația este marcată numai de intonația
urcătoare.
Cuvântul care nu este necesar pentru ca propoziția să fie înțeleasă poate fi omis:

 Ma kota. – „Are (o) pisică.” – dacă este evident cine este subiectul
 Ma. – „Are.” – răspuns scurt la Czy Ala ma kota? („Are Ala pisică?”), în loc
de Tak. („Da.”)
 Ala. – răspuns la Kto ma kota? („Cine are pisică?”)
 Kota. – „(O) pisică.” – răspuns la Co ma Ala? („Ce are Ala?”).
 Ala ma. – „Ala are.” – răspuns la Kto z nas ma kota? („Cine dintre noi are pisică?”)
sau Który z naszych znajomych ma kota? („Care din cunoscuții noștri are pisică?”).

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ „Raportul  Ethnologue  despre limba poloneză”. Accesat în 3 mai 2007.
2. ^ „Raportul din Recensământul Poloniei din 2002, pag. 41”  (PDF) (în poloneză). Parametru necunoscut |
accessyear=ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |
accessmonthday= ignorat (ajutor)
3. ^ „Departamentul statistic al guvernului lituanian” (în engleză). Parametru necunoscut |accessyear= ignorat
(posibil, |access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |accessmonthday= ignorat (ajutor)
4. ^ „Departamentul statistic al guvernului lituanian” (în engleză). Parametru necunoscut |accessyear= ignorat
(posibil, |access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |accessmonthday= ignorat (ajutor)
5. ^ „Recensământul Ucrainei din 2001” (în engleză). Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |
access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |accessmonthday= ignorat (ajutor)
6. ^ „Recensământul Statelor Unite ale Americii din 2000”  (PDF). Parametru necunoscut |accessyear= ignorat
(posibil, |access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |languge= ignorat (ajutor); Parametru
necunoscut |accessmonthday=ignorat (ajutor)
7. ^ „Limba poloneză la  Ethnologue” (în engleză). Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |
access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |accessmonthday= ignorat (ajutor)
8. ^ Geographus Bavarus (Wikisursa latină)
9. ^ Dagome Iudex (Wikisursa latină)
10. ^ Bogurodzica (Wikisursa poloneză)
11. ^ Predicile de Sfânta Cruce (Wikisursa poloneză)
 12. ^ Acest sunet apare doar în unele dialecte și graiuri. Vezi „dialecte și graiuri” pentru mai multe informații.
13. ^ Deși mieć nu are formă de viitor simplu, alte verbe de conjugarea a doua au.
14. ^ Deși iść nu are formă pasivă, alte verbe de conjugarea a șasea au.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 pl  Halina Karaś, Elżbieta Wierzbicka-Piotrowska, Wśród znaków kultury: Retoryka (Printre semnele
culturii: Retorica), Kielce, MAC Edukacja, 2002
 pl  Zenon Klemensiewicz, Historia języka polskiego (Istoria limbii poloneze), Varșovia, PWN, 1974
 pl  Stanisław Szober, Gramatyka języka polskiego (Gramatica limbii poloneze), Varșovia, PWN, 1971
 pl  Oficiul Polonez de Statistică

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 limbi lehitice
 limba cașubiană
 wenedyk

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 pl Consiliul Limbii Poloneze
 pl harta dialectelor poloneze
 A apărut Marele dicționar român-polon, 9 aprilie 2009, Tudor Cristian, Amos News
Dicționare on-line[modificare | modificare sursă]

 Dicționar român-polonez, glosbe
 dicționar englez-polonez de bază
 dicționar polonez <-> englez
 polonez <-> ebraic, polonez <-> englez, polonez <-> francez, polonez <-> german,
polonez <-> italian, polonez <-> rus, polonez <-> spaniol
 dicționar polonez <-> englez, polonez <-> francez, polonez <-> german
 dicționar multilingv Webster
 Słownik języka polskiego (Dicționarul explicativ al limbii poloneze), PWN
 Oscar E. Swan, A Learner’s Polish-English Dictionary (Dicționar polonez-englez pentru
învățare)
 vocabular de bază al limbii poloneze
Materiale on-line pentru învățarea limbii poloneze[modificare | modificare
sursă]

 en exerciții de gramatică a limbii poloneze

 en Curs de limba poloneză
 en Ronald F. Feldstein, A Concise Polish Grammar (Compendiu de gramatică a limbii
poloneze), SEELRC, 2001
 en gramatica limbii poloneze și curs de limba poloneză
 en Universitatea din Pittsburgh: Situl limbii poloneze
 en Oscar E. Swan, English-Polish Phrase Guide (Ghid de coversație englez-polonez)