Economie mov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Economia mov contribuie la dezvoltarea durabilă a economiei punând în valoare

potențialul cultural al bunurilor și serviciilor.
„Economia mov ține cont de dimensiunea culturală în economie. Ea desemnează o
economie care se adaptează diversității umane în contextul mondializării și se sprijină
pe dimensiunea culturală pentru punerea în valoare a bunurilor și serviciilor.” [1] Aceste
două tendințe, orizontală și verticală, se alimentează reciproc. Într-adevăr, creșterea
componentei culturale atașată produselor este legată de vitalitatea culturală a teritoriilor.

Cuprins

 1Creșterea nivelului cultural

 2Domeniu de aplicare
 3Origine
 4Atașamentul la dezvoltarea durabilă
 5Vezi și
 6Note

Creșterea nivelului cultural[modificare | modificare sursă]

Contextul economiei mov este un context de o importanță culturală în creștere în
societatea contemporană. Printre factorii invocați se numără: [2] o reechilibrare
economică și politică mondială în beneficiul țărilor emergente, o revenire la mediile
înconjurătoare locale (percepute din nou ca poli de stabilitate), noi forme de revendicări
(ca urmare a prăbușirii marilor ideologii), o cerere socială pentru calitate tot mai mare,
bazată pe consumurile culturale (care se asociază cu logica democratizării;
individualizării și longevității actuale), demersurile de inovare (presupunând o stare de
spirit culturală, de interdisciplinaritate, propice serendipidității)...

Domeniu de aplicare[modificare | modificare sursă]

Economia mov are un caracter transversal în sensul că valorizează toate bunurile și
serviciile, indiferent de sectorul de activitate, sprijinindu-se pe dimensiunea culturală.
Economia senzorială și experimentală reprezintă o aplicare. [2]
Ea diferă de economia culturii, care se sprijină pe o logică sectorială.
În iunie 2013, au fost publicate concluziile unui prim grup de lucru interinstituțional
privind economia mov, reunind experți din cadrul unor
instituții: UNESCO, OCDE, Organizația Internațională a Francofoniei, ministere
franceze, întreprinderi, precum și experți ai societății civile. Acest document subliniază
impactul fenomenului de culturalizare, care poate atinge pe viitor întreaga economie, cu
incidențe asupra locurilor de muncă și asupra formării. Raportul distinge astfel locuri de
muncă mov și profesii în direcția economiei mov: locurile de muncă mov sunt direct
legate de mediul cultural prin finalitatea lor (exemplul urbaniștilor și al dezvoltatorilor), în
timp ce profesiile orientate în direcția economiei mov sunt doar transformate sub efectul
culturalizării (exemplul funcțiilor resurse umane sau al funcțiilor marketing și
comunicare).[3]
Un alt document de referință apărut în iunie 2017 [2] evocă diferite aspecte ale mediului
uman în care economicul este susceptibil să producă beneficii culturale de ordinul
învățării: arhitecturilor, artisticului, culorilor, eticului, imaginarului, patrimoniului, plăcerii,
deprinderilor de viață, singularității etc.

Origine[modificare | modificare sursă]
Termenul a apărut în Franța în 2011 cu ocazia unui manifest [4] publicat în Le Monde.fr.
Printre semnatari[5] figurează administratorii asociației Diversum[6] care a organizat, la
Paris în octombrie 2011, primul Forum internațional al economiei mov, sub
patronajul UNESCO, al Parlamentului European și al Comisiei Europene.[7]

Atașamentul la dezvoltarea durabilă[modificare | modificare sursă]

Cele trei componente ale economiei durabile

Economia mov subliniază prezența externalităților: mediul cultural în care agenții își

găsesc resursele și asupra căruia își lasă amprenta este un bun comun. În acest fel
economia mov plasează culturalul ca pe un pol de dezvoltare durabilă.
Culturalul este din start mai mult decât o întreagă miză a dezvoltării durabile. Într-
adevăr, responsabilitatea societală de întreprindere își are primele surse în Pactul
internațional al drepturilor economice, sociale și culturale, adoptat de către Națiunile
unite în 1966.
Această miză reprezintă doar una dintre componentele dezvoltării durabile, alături de
preocupările legate de mediul natural (economie verde) și cele legate de mediul social
(economia socială). Complementaritatea dintre componentele economiei durabile a fost
reafirmată cu ocazia unui apel[8][9] publicat în 2015 de Le Monde Économie, înaintea
celei de-a 21-a Conferințe a Națiunilor Unite privind schimbările climatice.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Dezvoltare durabilă
 Globalizare