Dezvoltarea durabilă în

contextul globalizării

Zaslaveţ Andriana
INTRODUCERE
 Globalizarea se referă la un proces accentuat de integrare
pe plan mondial şi de raspîndire a unui set de idei mai mult
sau mai puţin legate de activitatea economică şi de
producţia bunurilor materiale, fortele promotoare fiind :
 liberalizarea comertului international si a
fluxurilor de capital,
 accelerarea progresului tehnologic si societatea
informationala.
Concept destul de contoversat, globalizarea este
privită sub două aspecte:
 Pozitiv ce se concentrează pe beneficiile uniformizării şi a
mondializării societăţilor,
 Negativ ce acuză globalizarea pentru pierderea
individualităţii unui popor, a unei comunităţi.
 Dezvoltarea durabilă şi
globalizarea
 În ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă, aceasta se referă la capacitatea unei societăţi
de a funcţiona continuu într-un viitor nedefinit, fără a ajunge la epuizarea resurselor
cheie, ea reprezintă adoptarea unor sisteme pe termen lung, de dezvoltare şi realizare a
unei comunităţi prin luarea în considerare a problemelor economice, de mediu şi sociale.

 Dezvoltarea durabilă oferă un cadru prin care comunităţile pot folosi în mod eficient
resursele, crea infrastructuri eficiente, proteja şi îmbunătăţi calitatea vieţii, crea noi
activităţi comerciale care să le consolideze economia. Ne poate ajuta să cream comunităţi
sănătoase care să poată susţine atît noua noastră generaţie, cît şi pe cele care urmează.

 Modurile de interpretare tradiţionale de planificare şi dezvoltare creează, mai mult decît

rezolvă, probleme de mediu înconjurător sau sociale. Acolo unde interpretările
tradiţionale pot conduce la aglomerare, extindere, poluare şi consumul excesiv de
resurse, dezvoltarea durabilă ofera soluţii reale şi de durată care ne consolidează viitorul.
Toate aceste inovaţii care au apărut în ultimele decenii pentru a uşura şi îmbunătăţi viaţa
omului sînt, bineînţeles, legate de o societate a cunoasterii din ce în ce mai pregnantă şi
mai unanim acceptată, fapt ce demonstează de fapt eficacitatea ei. Dacă mai există şi azi
comunităţile tradiţionale, conservatoare, care nu sînt deschise la schimbare şi resping din
start orice apare nou în peisajul lor, acestea sînt cazuri izolate ce vor fi în cele din urma
”convertite” de acest val informaţional, devenit indispensabil oricarei dezvoltări, pentru
că în lipsa lui resursele nu ar putea fi valorificate în mod eficient.
 
Factorii determinanţi ai
globalizării
 Factorii economico-comerciali care au influenţat adâncirea procesului
de globalizare a economiei mondiale sunt:
 Liberalizarea comerţului cu servicii în special în domeniul
telecomunicaţiilor, asigurărilor şi bancar, a constituit tendinţa
dominantă a anilor ’70 în SUA, fiind continuată în anii ’80 în Marea
Britanie şi ulterior în Uniunea Europeană şi Japonia. Tendinţa continuă şi
în prezent, incluzând şi ţările Europei Centrale şi de Est, printre care şi
România.
 Liberalizarea pieţelor de capital ca urmare a eliminării treptate a
obstacolelor impuse circulaţiei devizelor şi a capitalului, reprezintă un
pas favorabil în vederea formării unor pieţe financiare globale. Această
mobilitate a capitalului reduce riscul repatrierii capitalului în special în
cazul companiilor transnaţionale şi înregistrează, totodată, o reducere a
costurilor în condiţii normale.
Factorii determinanţi ai globalizării
 Liberalizarea investiţiilor străine directe
 Începând cu anii ’70, interesul comun al umanităţii de prezervare (apărare)
a mediului înconjurător s-a concretizat prin apariţia unor concepte, cu vocaţie
globală: bunurile comune ale umanităţii, dezvoltarea durabilă şi securitatea
ecologică, care au constituit noi factori ce au dinamizat procesul de globalizare
a economiei mondiale.
 Bunurile comune ale umanităţii sunt spaţii cum ar fi oceanele, fondurile
marine, care din diverse motive nu sunt susceptibile a fi divizate şi nici nu cad
sub incidenţa suveranităţii statelor. Cu excepţia oceanelor, nici unul din aceste
bunuri comune nu au fost polizate, deoarece este relativ faptul că oamenii
posedă capacităţi tehnice de exploatare şi deteriorare.
 Dezvoltarea durabilă este definită drept dezvoltarea care răspunde nevoilor
prezente, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface
nevoile. Dezvoltarea durabilă e concepută în vederea reconcilierii dintre
economie şi mediul înconjurător, ca o nouă cale de dezvoltare care să susţină
progresul uman nu numai în câteva locuri şi pentru câţiva ani, ci pe întreaga
planetă şi pentru un viitor apropiat.
 Securitatea ecologică este una dintre dimensiunile fundamentale ale
securităţii globale.
Abordarea conceptuală a
globalizătii
 Globalizarea reprezintă procesul prin care distanţa
geografică devine un factor tot mai puţin important în
stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor transfrontaliere de natură
economică, politică şi socioculturală. Reţelele de relaţii şi
dependenţe dobîndesc un potenţial tot mai mare de a deveni
internaţionale şi mondiale.
 Globalizarea apare definită diferit în opinia unor analişti ai
fenomenului. Astfel, Schimnuitov consideră “ dincolo de
milioane de cuvinte folosite pentru a descrie globalizarea,
avem datoria de a recunoaşte că ne aflăm în faţa unui
colonialism modern …” ;
 Martin Allrow - “ globalizarea se referă la toate acele
procese prin care popoarele lumii sunt incorporate într-o
singură societate mondială, societatea globală.”;
 Anthony Gidees - “ globalizarea poate fi definită ca
intensificarea relaţiilor sociale în lumea întreagă care leagă
într-o asemenea măsură localităţile îndepărtate, încît
evenimentele care au loc sunt privite prin prisma altora
similare, petrecute la multe mile departare şi invers.“ ;
 Emanuel Richter - “globalizarea este reţeaua globală care a
adunat laolaltă comunităţi pe această planetă, altădată
dispersate şi izolate , intr-o dependenţă mutuală şi o unitate
ale unei singure lumi .“
Abordare conceptuală a
globalizării
În raportul Dezvoltării Mondiale editat de Banca
Mondială în anul 2000 se apreciază că în economia
mondială au loc două procese paralele:
globalizarea şi descentralizarea:
 globalizarea consta în transnaţionalizarea până la
supranaţionalizare cu deosebire în domeniile
comerţului, finanţelor şi tehnologiilor de vârf;
 descentralizarea constă în transmiterea de către
guvernul naţional către comunităţile locale a tot
mai multe atribuţii administrative, sociale,
educaţionale, bugetare şi în consecinţă, rolul
statului naţional se va limita la diplomaţie, armată,
adoptarea legislaţiei interne.
Globalizare-necesitate şi
realitate
 Un excurs temporal în geneza şi impunerea conceptului de
globalizare îl localizează, prin anii ‘60-‘70, ascuns sub
noţiunea de „internaţional“, pentru că ultimele decenii să-l
impună prin sintagme ca „economie globală“, „guvernare
globală“ ş.a.m.d., aducîndu-l abia după 1990 în sfera
globalistpostmodernistă, cu denumirea actuală, atît de
intens dezbătută şi mediatizată.
 Proces prin care lumea tinde să devină un spaţiu unic,
globalizarea este fie contestată (de conservatori),
promovată cu curaj (de liberali), ca măsură a prosperităţii
universale, păcii şi libertăţii, fie tratată ca pe un pericol, din
unghiul suprateritorialităţii şi dimensiunii planetare a
relaţiilor sociale (de critici)
Globalizare necesitate şi
realitate
Hiperglobaliştii plasează globalizarea in domeniul
economicului, tratand-o ca proces de „denaţionalizare“ a
economiilor, prin dezvoltarea unei economii fără graniţe, cu
instituirea unor reţele transnaţionale de producţie, comerţ şi
finanţe, mult mai puternice decat statele inseşi. Se consideră
chiar că globalizarea economică creează şi va crea noi forme
de
organizare socială ce vor inlocui in final statele-naţiune
tradiţionale. Adepţii hiperglobalizării, văzute ca fenomen, in
primul rand, economic, preconizează o economie globală tot
mai integrată, cu o polarizare crescandă in plan social, cu
instituţii de guvernare globală şi extensie globală, de fapt o
nouă ordine mondială, in care suveranitatea şi autonomia
statală
se erodează continuu.
Cauzele globalizării
Dimensiunile globalizării
 Atunci când diferenţiem dimensiunile – vezi schema 5
– este important să observăm că acestea nu pot fi
delimitate în mod clar una ce cealaltă. Astfel -
pentru a numi doar un exemplu – problemele
globale legate de mediu nu pot fi cercetate izolat
nici de dimensiunea “economie” şi nici de
dimensiunea “politică”. Această reţea globală nu
numai la nivelul actorilor, ci şi la cel al domeniilor
tematice reprezintă una dintre particularităţile
globalizării.
 Intersectări şi delimitări ...Diferitele dimensiuni
formează împreună cu “globalizarea” mulţimi de
intersecţie diferite. Este important de văzut ce
anume poate fi subordonat conceptului de
globalizare, acesta neepuizându-se în nici un caz în
procesele economice, chiar dacă globalizarea
economică poate fi un punct de start şi o forţă
motrice semnificativă. La fel de important este şi
faptul că trebuie să înţelegem că nu totul face parte
din procesul de globalizare şi că nu totul este
determinat în mod decisiv de acesta.
Pentru că şi globalizarea are limite. Trebuie să
ţinem cont de acest lucru. Pe de o parte, vorbim de
mulţimi de intersecţie de dimensiuni diferite, pe de
cealaltă, de un concept de forţă, utilizat în toate
domeniile. Pentru a-i putea determina limitările,
trebuie să ne distanţăm de toate acestea.
Procesele obiective ale globalizării
economice
În ultimele decenii ale secolului XX am asistat la dezvoltarea
procesului de adâncire a diviziunii internaţionale a muncii şi
specializare organologică care a generat comerţul cu subansamble.
Totodată s-a remarcat faptul că sporirea comerţului exterior şi
mondial devansează creşterea producţiei mondiale. Astfel, datorită
acestor tendinţe are loc o creştere a coeficientului de dependenţă a
economiilor naţionale faţă de economia mondială şi o ascensiune
importantă a pieţei externe, fapt ce obligă statele să adopte măsuri
de liberalizare a comerţului exterior, ajungându-se până la
desfiinţarea taxelor vamale.
Liberalizarea mişcării internaţionale a mărfurilor, capitalurilor,
serviciilor, persoanelor, forţei de muncă şi a tehnologiilor, conduce
la dispariţia graniţelor comerciale , nu însă şi a graniţelor naţionale.
Se remarcă ca proces obiectiv adoptarea de reglementări comune de
către state – acorduri , tratate, convenţii privind eliminarea dublei
impuneri, regimul favorabil al investiţiilor externe, acordarea
clauzei naţiunii celei mai favorizate.
Înfiinţarea unor instituţii şi organisme internaţionale comune cu
atribuţii la scară mondială, regională sau subregională – publice şi
private.
 Opinii asupra fenomenului de globalizare
economică
Susţinătorii globalizării pun accentul în
principal pe avantajele generate de
procesul de mondializare:
reducerea costurilor de producţie datorită
economiei de scară;
accelerarea tranzacţiilor schimburilor care
se realizează aproape în timpii
comunicaţi – fax, Internet, etc.;
creşterea vitezei de derulare a operaţiunilor
comerciale, financiare şi tehnologice;
extinderea puternică a pieţelor şi crearea
de noi pieţe independente de anumite
surse sau zone tradiţionale.
În consecinţă are loc o creştere a
eficienţei întregii activităţi economice la
nivel planetar ca urmare a mişcării libere
a capitalurilor, investiţiilor, tehnologiilor
şi forţei de muncă spre domeniile şi
zonele mai profitabile
Oponenţii globalizării invocă şi uneori
absolutizează consecinţele negative:
desfiinţarea naţiunii şi statului naţional;
reducerea locurilor de muncă în ţările în
curs de dezvoltare sau cu un nivel mai
redus al productivităţii muncii;
specializarea unor state în activităţi de
producţie generatoare de poluare şi
care necesită un consum mare de
muncă, materii prime şi energie;
adâncirea decalajelor economice ( în
prezent 258 de persoane deţin o
bogăţie egală cu cea posedată de 2,5
miliarde de oameni – aproape ½ din
populaţia Terrei). De asemenea, se
menţionează pericolele privind
desfiinţarea unor ramuri, falimentarea
unor bănci, destabilizarea vieţii
economice, inclusiv a unor state.
Efectele globalizării
Oricum, globalizarea este un proces obiectiv, ea se întîmpla chiar dacă
sîntem de acord cu ea sau nu. Pe de o parte aduce bunăstare, dar pe
de altă parte, aduce bineînteles şi efecte perverse.

Globalizarea are o sumă apreciabilă de efecte, pozitive şi negative. Ca

elemente pozitive, se evidenţiază: amplificarea şi liberalizarea
comerţului, a investiţiilor şi fluxurilor financiare, extinderea valorilor
democratice, apărarea identităţii individuale, protecţia mediului
inconjurător, dar şi „libera
circulaţie” a securităţii.
Trebuie să fim de acord cu analistul Hans Blommestein, că, pentru prima
oară in istorie, azi, o piaţă tehnologică globală transformă lumea
financiară, cea a afacerilor, cea politică şi psihologia, făcandu-le de
nerecunoscut. Din perspectiva pieţei libere, globalizarea va genera o
prosperitate fără precedent, pe măsură ce tot mai multe naţiuni vor
participa la economia globală, iar fluxurile tehnologice şi financiare
dinspre ţările dezvoltate spre cele mai puţin dezvoltate vor determina o
egalizare a bogăţiei şi o dezvoltare a intregii lumi.
Efectele globalizării
John Gray accentuează că globalizarea, pe care o
vede
ca pe o interconectare susţinută de tehnologie intre
evenimente politice, economice, culturale
mondiale, are, in acest ultim spaţiu, efect de
hibridizare a culturilor, păstrare, innoire şi
dezvoltare a identităţilor culturale.
Globalizarea extinde punţile de comunicare dintre
comunităţi. Deţine pentru aceasta suficiente canale,
cum arfi companiile multinaţionale, ONG-urile,
domeniul educaţional, Internetul, care, in era
informaţională, sunt de un real folos migraţiei
internaţionale şi sporirii contactelor umane.
globalizării
Dar globalizarea are şi efecte negative, cum sunt:
scăderea siguranţei la toţi indicatorii, globalizarea fenomenelor cronice
locale şi regionale, mondializarea marii criminalităţi organizate
(traficul de arme, droguri, persoane), radicalizarea fanatismelor
etnice şi religioase, a terorismului. In plan cultural, după Jean-Pierre
Warnier, globalizarea fragmentează culturile in „subculturi”: rap,
homosexualitate, a varstei a treia, a fanilor fotbalului etc., sau culturi
de „nişă”, care nu oferă soluţii de integrare pentru indivizii ce le
compun.
Aspectele negative sunt multiple şi pentru că globalizarea este un
proces necontrolat, necondus, neguvernat. Scăpată de sub controlul
politic, globalizarea economică duce,
de exemplu, la haos economic şi la devastare ecologică in multe părţi
ale lumii16. De notat aici şi influenţa globalizării asupra democraţiei:
aceasta, după Joseph Stiglitz (La grande
desillusion, Fayard, 2002), pare să inlocuiască dictatura elitelor
naţionale cu dictatura finanţei internaţionale. Ingrijorătoare sunt, de
exemplu, fenomenele de fragmentare şi slăbire a coeziunii sociale,
de localism, pe intinse arii ale globului17. Practic, prin globalizare,
are loc o deteriorare a distribuţiei veniturilor, se multiplică crizele
financiare şi economice, cu mari efecte asupra vieţii sociale şi politice,
inclusiv pericolul dezintegrării statale.
Efectele negative ale
globalizării
Analiştii procesului de globalizare conchid că progresul
intens pe care il aduce in diverse domenii este neuniform. Mai
mult, globalizarea face ca structurile economice şi sociale care
nu se adaptează rapid să se tensioneze la extrem, putand
cauza
conflicte majore. Cei frustraţi economic, social şi de altă natură
pot recurge la diverse mijloace de protest, cu sprijinul
tehnologiilor moderne. Economiştii romani18 cred, in acest
sens, că marea provocare pentru omenire, in epoca globalizării,
este de a reduce sursele de slăbire a coeziunii sociale,
sentimentul de frustrare al unor grupuri şi comunităţi,
neinţelegerile intre civilizaţii
Este globalizarea doar un factor de
securitate sau şi de insecuritate?
In contextul procesului de globalizare, comunicaţiile şi
tehnologiile noi pot fi utilizate deopotrivă de state, instituţii
şi persoane oneste şi de reţele ale crimei organizate,
organizaţii şi grupări teroriste, acestea din urmă realizandu-
şi, astfel, propaganda proprie sau difuzandu-şi
ameninţările, dar şi procedand la spălarea banilor (prin
sistemul e-Money) sau afectand securitatea statelor, prin
spargerea sistemelor de protecţie a computerelor.
Globalizarea naşte insecuritate pe cele mai diverse căi:
ale terorismului politic transnaţional,
ale traficului ilegal de arme şi mijloace letale neconvenţionale,
de droguri şi persoane, ale migraţiei clandestine, ale
proliferării armelor de distrugere in masă, ale agresiunii
economico-financiare şi provocării de catastrofe de mediu.
Efectele globalizării asupra
mediului ambiant
Efectele globalizării asupra
mediului social
Efectele globalizării asupra
mediului politic
Consecinţele globalizării
Concluzii
 Astfel, se spune că globalizarea aduce prosperitate. Oamenii
au acces la o cantitate din ce în ce mai mare de bunuri, iar
dacă procesul se întîmplă la scară planetară, atunci este clar
că prin globalizare sînt ridicate zone rămase în urmă, sînt puse
în valoare zăcămintele lor, resursele de materii prime, energie
şi chiar resursele umane.
De asemenea, globalizarea impune un nou tip de raportare la
realitate, pentru că pe lîngă faptul că acest proces prinde insul
în nişte structuri ale societăţii mondiale, în acelaşi timp aceasta
societate este introdusă vrînd-nevrînd în sufletul omului,
determinînd în el schimbări inevitabile. Asadar, este clar că
globalizarea, dacă ne schimbă modul de a fi, trebuie să ne
schimbe şi modul de a gîndi, de a ne forma.
Concluzii
Criticii care nu menajează mersul contradictoriu al
globalizării consideră că “ în măsura în care o schimbare
structurală se naşte din mişcare şi tensiune, globalizarea
deţine un potenţial transformativ înalt “ şi că “ ţelul unei
deschideri istorice mai radicale este disponibil.”
 Trecînd în revistă doar o mică parte din opiniile pro şi
contra globalizării, este extrem de greu să ne pronunţăm
tranşant spre care din cele două tabere înclină balanţa.
Argumentele optimiştilor sunt contracarate de cele ale
pesimiştilor, deocamdată, cu mult mai numeroşi. Optimiştii
ţin să remarce faptul că, în ultimii 50 de ani, speranţa
medie de viaţă a crescut pe glob de la 46 de ani la 66 de
ani. Datorită progresului înregistrat în domeniul sănătăţii,
oamenii de ştiinţă prezic că, spre sfîrşitul secolului XXI,
oamenii vor putea trăi 200 de ani. Pe de altă parte,
pesimiştii atrag atenţia că, de aceste remarcabile cuceriri
ale ştiinţei, se va bucura doar o mică parte de populaţia
Terrei. Pînă acum, cel puţin, ele nu s-au reflectat în
creşterea bunăstării tututora.