P. 1
globalizarea

globalizarea

5.0

|Views: 20,809|Likes:
Published by andriano4ka

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: andriano4ka on Nov 21, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PPT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/07/2015

pdf

text

original

Dezvoltarea durabilă în contextul globalizării

Zaslaveţ Andriana

INTRODUCERE

 

Globalizarea se referă la un proces accentuat de integrare pe plan mondial şi de raspîndire a unui set de idei mai mult sau mai puţin legate de activitatea economică şi de producţia bunurilor materiale, fortele promotoare fiind :  liberalizarea comertului international si a fluxurilor de capital,  accelerarea progresului tehnologic si societatea informationala. Concept destul de contoversat, globalizarea este privită sub două aspecte: Pozitiv ce se concentrează pe beneficiile uniformizării şi a mondializării societăţilor, Negativ ce acuză globalizarea pentru pierderea individualităţii unui popor, a unei comunităţi.

Dezvoltarea durabilă şi globalizarea

În ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă, aceasta se referă la capacitatea unei societăţi de a funcţiona continuu într-un viitor nedefinit, fără a ajunge la epuizarea resurselor cheie, ea reprezintă adoptarea unor sisteme pe termen lung, de dezvoltare şi realizare a unei comunităţi prin luarea în considerare a problemelor economice, de mediu şi sociale. Dezvoltarea durabilă oferă un cadru prin care comunităţile pot folosi în mod eficient resursele, crea infrastructuri eficiente, proteja şi îmbunătăţi calitatea vieţii, crea noi activităţi comerciale care să le consolideze economia. Ne poate ajuta să cream comunităţi sănătoase care să poată susţine atît noua noastră generaţie, cît şi pe cele care urmează. Modurile de interpretare tradiţionale de planificare şi dezvoltare creează, mai mult decît rezolvă, probleme de mediu înconjurător sau sociale. Acolo unde interpretările tradiţionale pot conduce la aglomerare, extindere, poluare şi consumul excesiv de resurse, dezvoltarea durabilă ofera soluţii reale şi de durată care ne consolidează viitorul. Toate aceste inovaţii care au apărut în ultimele decenii pentru a uşura şi îmbunătăţi viaţa omului sînt, bineînţeles, legate de o societate a cunoasterii din ce în ce mai pregnantă şi mai unanim acceptată, fapt ce demonstează de fapt eficacitatea ei. Dacă mai există şi azi comunităţile tradiţionale, conservatoare, care nu sînt deschise la schimbare şi resping din start orice apare nou în peisajul lor, acestea sînt cazuri izolate ce vor fi în cele din urma ”convertite” de acest val informaţional, devenit indispensabil oricarei dezvoltări, pentru că în lipsa lui resursele nu ar putea fi valorificate în mod eficient.
 

Factorii determinanţi ai globalizării
 

Factorii economico-comerciali care au influenţat adâncirea procesului de globalizare a economiei mondiale sunt: Liberalizarea comerţului cu servicii în special în domeniul telecomunicaţiilor, asigurărilor şi bancar, a constituit tendinţa dominantă a anilor ’70 în SUA, fiind continuată în anii ’80 în Marea Britanie şi ulterior în Uniunea Europeană şi Japonia. Tendinţa continuă şi în prezent, incluzând şi ţările Europei Centrale şi de Est, printre care şi România. Liberalizarea pieţelor de capital ca urmare a eliminării treptate a obstacolelor impuse circulaţiei devizelor şi a capitalului, reprezintă un pas favorabil în vederea formării unor pieţe financiare globale. Această mobilitate a capitalului reduce riscul repatrierii capitalului în special în cazul companiilor transnaţionale şi înregistrează, totodată, o reducere a costurilor în condiţii normale.

Factorii determinanţi ai globalizării
 

Liberalizarea investiţiilor străine directe Începând cu anii ’70, interesul comun al umanităţii de prezervare (apărare) a mediului înconjurător s-a concretizat prin apariţia unor concepte, cu vocaţie globală: bunurile comune ale umanităţii, dezvoltarea durabilă şi securitatea ecologică, care au constituit noi factori ce au dinamizat procesul de globalizare a economiei mondiale. Bunurile comune ale umanităţii sunt spaţii cum ar fi oceanele, fondurile marine, care din diverse motive nu sunt susceptibile a fi divizate şi nici nu cad sub incidenţa suveranităţii statelor. Cu excepţia oceanelor, nici unul din aceste bunuri comune nu au fost polizate, deoarece este relativ faptul că oamenii posedă capacităţi tehnice de exploatare şi deteriorare. Dezvoltarea durabilă este definită drept dezvoltarea care răspunde nevoilor prezente, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface nevoile. Dezvoltarea durabilă e concepută în vederea reconcilierii dintre economie şi mediul înconjurător, ca o nouă cale de dezvoltare care să susţină progresul uman nu numai în câteva locuri şi pentru câţiva ani, ci pe întreaga planetă şi pentru un viitor apropiat. Securitatea ecologică este una dintre dimensiunile fundamentale ale securităţii globale.

Abordarea conceptuală a globalizătii

Globalizarea reprezintă procesul prin care distanţa geografică devine un factor tot mai puţin important în stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor transfrontaliere de natură economică, politică şi socioculturală. Reţelele de relaţii şi dependenţe dobîndesc un potenţial tot mai mare de a deveni internaţionale şi mondiale. Globalizarea apare definită diferit în opinia unor analişti ai fenomenului. Astfel, Schimnuitov consideră “ dincolo de milioane de cuvinte folosite pentru a descrie globalizarea, avem datoria de a recunoaşte că ne aflăm în faţa unui colonialism modern …” ; Martin Allrow - “ globalizarea se referă la toate acele procese prin care popoarele lumii sunt incorporate într-o singură societate mondială, societatea globală.”; Anthony Gidees - “ globalizarea poate fi definită ca intensificarea relaţiilor sociale în lumea întreagă care leagă într-o asemenea măsură localităţile îndepărtate, încît evenimentele care au loc sunt privite prin prisma altora similare, petrecute la multe mile departare şi invers.“ ; Emanuel Richter - “globalizarea este reţeaua globală care a adunat laolaltă comunităţi pe această planetă, altădată dispersate şi izolate , intr-o dependenţă mutuală şi o unitate ale unei singure lumi .“

Abordare conceptuală a globalizării
În raportul Dezvoltării Mondiale editat de Banca Mondială în anul 2000 se apreciază că în economia mondială au loc două procese paralele: globalizarea şi descentralizarea:  globalizarea consta în transnaţionalizarea până la supranaţionalizare cu deosebire în domeniile comerţului, finanţelor şi tehnologiilor de vârf;  descentralizarea constă în transmiterea de către guvernul naţional către comunităţile locale a tot mai multe atribuţii administrative, sociale, educaţionale, bugetare şi în consecinţă, rolul statului naţional se va limita la diplomaţie, armată, adoptarea legislaţiei interne.

Globalizare-necesitate şi realitate

Un excurs temporal în geneza şi impunerea conceptului de globalizare îl localizează, prin anii ‘60-‘70, ascuns sub noţiunea de „internaţional“, pentru că ultimele decenii să-l impună prin sintagme ca „economie globală“, „guvernare globală“ ş.a.m.d., aducîndu-l abia după 1990 în sfera globalistpostmodernistă, cu denumirea actuală, atît de intens dezbătută şi mediatizată. Proces prin care lumea tinde să devină un spaţiu unic, globalizarea este fie contestată (de conservatori), promovată cu curaj (de liberali), ca măsură a prosperităţii universale, păcii şi libertăţii, fie tratată ca pe un pericol, din unghiul suprateritorialităţii şi dimensiunii planetare a relaţiilor sociale (de critici)

Globalizare necesitate şi realitate
Hiperglobaliştii plasează globalizarea in domeniul economicului, tratand-o ca proces de „denaţionalizare“ a economiilor, prin dezvoltarea unei economii fără graniţe, cu instituirea unor reţele transnaţionale de producţie, comerţ şi finanţe, mult mai puternice decat statele inseşi. Se consideră chiar că globalizarea economică creează şi va crea noi forme de organizare socială ce vor inlocui in final statele-naţiune tradiţionale. Adepţii hiperglobalizării, văzute ca fenomen, in primul rand, economic, preconizează o economie globală tot mai integrată, cu o polarizare crescandă in plan social, cu instituţii de guvernare globală şi extensie globală, de fapt o nouă ordine mondială, in care suveranitatea şi autonomia statală se erodează continuu.

Cauzele globalizării

Dimensiunile globalizării
 Atunci când diferenţiem dimensiunile – vezi schema 5 – este important să observăm că acestea nu pot fi delimitate în mod clar una ce cealaltă. Astfel pentru a numi doar un exemplu – problemele globale legate de mediu nu pot fi cercetate izolat nici de dimensiunea “economie” şi nici de dimensiunea “politică”. Această reţea globală nu numai la nivelul actorilor, ci şi la cel al domeniilor tematice reprezintă una dintre particularităţile globalizării.  Intersectări şi delimitări ...Diferitele dimensiuni formează împreună cu “globalizarea” mulţimi de intersecţie diferite. Este important de văzut ce anume poate fi subordonat conceptului de globalizare, acesta neepuizându-se în nici un caz în procesele economice, chiar dacă globalizarea economică poate fi un punct de start şi o forţă motrice semnificativă. La fel de important este şi faptul că trebuie să înţelegem că nu totul face parte din procesul de globalizare şi că nu totul este determinat în mod decisiv de acesta. Pentru că şi globalizarea are limite. Trebuie să ţinem cont de acest lucru. Pe de o parte, vorbim de mulţimi de intersecţie de dimensiuni diferite, pe de cealaltă, de un concept de forţă, utilizat în toate domeniile. Pentru a-i putea determina limitările, trebuie să ne distanţăm de toate acestea.

Procesele obiective ale globalizării economice
În ultimele decenii ale secolului XX am asistat la dezvoltarea procesului de adâncire a diviziunii internaţionale a muncii şi specializare organologică care a generat comerţul cu subansamble. Totodată s-a remarcat faptul că sporirea comerţului exterior şi mondial devansează creşterea producţiei mondiale. Astfel, datorită acestor tendinţe are loc o creştere a coeficientului de dependenţă a economiilor naţionale faţă de economia mondială şi o ascensiune importantă a pieţei externe, fapt ce obligă statele să adopte măsuri de liberalizare a comerţului exterior, ajungându-se până la desfiinţarea taxelor vamale. Liberalizarea mişcării internaţionale a mărfurilor, capitalurilor, serviciilor, persoanelor, forţei de muncă şi a tehnologiilor, conduce la dispariţia graniţelor comerciale , nu însă şi a graniţelor naţionale. Se remarcă ca proces obiectiv adoptarea de reglementări comune de către state – acorduri , tratate, convenţii privind eliminarea dublei impuneri, regimul favorabil al investiţiilor externe, acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate. Înfiinţarea unor instituţii şi organisme internaţionale comune cu atribuţii la scară mondială, regională sau subregională – publice şi private.

Opinii asupra fenomenului de globalizare economică
Susţinătorii globalizării pun accentul în principal pe avantajele generate de procesul de mondializare: reducerea costurilor de producţie datorită economiei de scară; accelerarea tranzacţiilor schimburilor care se realizează aproape în timpii comunicaţi – fax, Internet, etc.; creşterea vitezei de derulare a operaţiunilor comerciale, financiare şi tehnologice; extinderea puternică a pieţelor şi crearea de noi pieţe independente de anumite surse sau zone tradiţionale. În consecinţă are loc o creştere a eficienţei întregii activităţi economice la nivel planetar ca urmare a mişcării libere a capitalurilor, investiţiilor, tehnologiilor şi forţei de muncă spre domeniile şi zonele mai profitabile

Oponenţii globalizării invocă şi uneori absolutizează consecinţele negative: desfiinţarea naţiunii şi statului naţional; reducerea locurilor de muncă în ţările în curs de dezvoltare sau cu un nivel mai redus al productivităţii muncii; specializarea unor state în activităţi de producţie generatoare de poluare şi care necesită un consum mare de muncă, materii prime şi energie; adâncirea decalajelor economice ( în prezent 258 de persoane deţin o bogăţie egală cu cea posedată de 2,5 miliarde de oameni – aproape ½ din populaţia Terrei). De asemenea, se menţionează pericolele privind desfiinţarea unor ramuri, falimentarea unor bănci, destabilizarea vieţii economice, inclusiv a unor state.

Efectele globalizării
Oricum, globalizarea este un proces obiectiv, ea se întîmpla chiar dacă sîntem de acord cu ea sau nu. Pe de o parte aduce bunăstare, dar pe de altă parte, aduce bineînteles şi efecte perverse. Globalizarea are o sumă apreciabilă de efecte, pozitive şi negative. Ca elemente pozitive, se evidenţiază: amplificarea şi liberalizarea comerţului, a investiţiilor şi fluxurilor financiare, extinderea valorilor democratice, apărarea identităţii individuale, protecţia mediului inconjurător, dar şi „libera circulaţie” a securităţii. Trebuie să fim de acord cu analistul Hans Blommestein, că, pentru prima oară in istorie, azi, o piaţă tehnologică globală transformă lumea financiară, cea a afacerilor, cea politică şi psihologia, făcandu-le de nerecunoscut. Din perspectiva pieţei libere, globalizarea va genera o prosperitate fără precedent, pe măsură ce tot mai multe naţiuni vor participa la economia globală, iar fluxurile tehnologice şi financiare dinspre ţările dezvoltate spre cele mai puţin dezvoltate vor determina o egalizare a bogăţiei şi o dezvoltare a intregii lumi.

Efectele globalizării
John Gray accentuează că globalizarea, pe care o vede ca pe o interconectare susţinută de tehnologie intre evenimente politice, economice, culturale mondiale, are, in acest ultim spaţiu, efect de hibridizare a culturilor, păstrare, innoire şi dezvoltare a identităţilor culturale. Globalizarea extinde punţile de comunicare dintre comunităţi. Deţine pentru aceasta suficiente canale, cum arfi companiile multinaţionale, ONG-urile, domeniul educaţional, Internetul, care, in era informaţională, sunt de un real folos migraţiei internaţionale şi sporirii contactelor umane.

globalizării
Dar globalizarea are şi efecte negative, cum sunt: scăderea siguranţei la toţi indicatorii, globalizarea fenomenelor cronice locale şi regionale, mondializarea marii criminalităţi organizate (traficul de arme, droguri, persoane), radicalizarea fanatismelor etnice şi religioase, a terorismului. In plan cultural, după Jean-Pierre Warnier, globalizarea fragmentează culturile in „subculturi”: rap, homosexualitate, a varstei a treia, a fanilor fotbalului etc., sau culturi de „nişă”, care nu oferă soluţii de integrare pentru indivizii ce le compun. Aspectele negative sunt multiple şi pentru că globalizarea este un proces necontrolat, necondus, neguvernat. Scăpată de sub controlul politic, globalizarea economică duce, de exemplu, la haos economic şi la devastare ecologică in multe părţi ale lumii16. De notat aici şi influenţa globalizării asupra democraţiei: aceasta, după Joseph Stiglitz (La grande desillusion, Fayard, 2002), pare să inlocuiască dictatura elitelor naţionale cu dictatura finanţei internaţionale. Ingrijorătoare sunt, de exemplu, fenomenele de fragmentare şi slăbire a coeziunii sociale, de localism, pe intinse arii ale globului17. Practic, prin globalizare, are loc o deteriorare a distribuţiei veniturilor, se multiplică crizele financiare şi economice, cu mari efecte asupra vieţii sociale şi politice, inclusiv pericolul dezintegrării statale.

Efectele negative ale globalizării
Analiştii procesului de globalizare conchid că progresul intens pe care il aduce in diverse domenii este neuniform. Mai mult, globalizarea face ca structurile economice şi sociale care nu se adaptează rapid să se tensioneze la extrem, putand cauza conflicte majore. Cei frustraţi economic, social şi de altă natură pot recurge la diverse mijloace de protest, cu sprijinul tehnologiilor moderne. Economiştii romani18 cred, in acest sens, că marea provocare pentru omenire, in epoca globalizării, este de a reduce sursele de slăbire a coeziunii sociale, sentimentul de frustrare al unor grupuri şi comunităţi, neinţelegerile intre civilizaţii

Este globalizarea doar un factor de securitate sau şi de insecuritate?
In contextul procesului de globalizare, comunicaţiile şi tehnologiile noi pot fi utilizate deopotrivă de state, instituţii şi persoane oneste şi de reţele ale crimei organizate, organizaţii şi grupări teroriste, acestea din urmă realizanduşi, astfel, propaganda proprie sau difuzandu-şi ameninţările, dar şi procedand la spălarea banilor (prin sistemul e-Money) sau afectand securitatea statelor, prin spargerea sistemelor de protecţie a computerelor. Globalizarea naşte insecuritate pe cele mai diverse căi: ale terorismului politic transnaţional, ale traficului ilegal de arme şi mijloace letale neconvenţionale, de droguri şi persoane, ale migraţiei clandestine, ale proliferării armelor de distrugere in masă, ale agresiunii economico-financiare şi provocării de catastrofe de mediu.

Efectele globalizării asupra mediului ambiant

Efectele globalizării asupra mediului social

Efectele globalizării asupra mediului politic

Consecinţele globalizării

Concluzii

Astfel, se spune că globalizarea aduce prosperitate. Oamenii au acces la o cantitate din ce în ce mai mare de bunuri, iar dacă procesul se întîmplă la scară planetară, atunci este clar că prin globalizare sînt ridicate zone rămase în urmă, sînt puse în valoare zăcămintele lor, resursele de materii prime, energie şi chiar resursele umane. De asemenea, globalizarea impune un nou tip de raportare la realitate, pentru că pe lîngă faptul că acest proces prinde insul în nişte structuri ale societăţii mondiale, în acelaşi timp aceasta societate este introdusă vrînd-nevrînd în sufletul omului, determinînd în el schimbări inevitabile. Asadar, este clar că globalizarea, dacă ne schimbă modul de a fi, trebuie să ne schimbe şi modul de a gîndi, de a ne forma.

Concluzii menajează mersul contradictoriu al Criticii care nu
 

globalizării consideră că “ în măsura în care o schimbare structurală se naşte din mişcare şi tensiune, globalizarea deţine un potenţial transformativ înalt “ şi că “ ţelul unei deschideri istorice mai radicale este disponibil.” Trecînd în revistă doar o mică parte din opiniile pro şi contra globalizării, este extrem de greu să ne pronunţăm tranşant spre care din cele două tabere înclină balanţa. Argumentele optimiştilor sunt contracarate de cele ale pesimiştilor, deocamdată, cu mult mai numeroşi. Optimiştii ţin să remarce faptul că, în ultimii 50 de ani, speranţa medie de viaţă a crescut pe glob de la 46 de ani la 66 de ani. Datorită progresului înregistrat în domeniul sănătăţii, oamenii de ştiinţă prezic că, spre sfîrşitul secolului XXI, oamenii vor putea trăi 200 de ani. Pe de altă parte, pesimiştii atrag atenţia că, de aceste remarcabile cuceriri ale ştiinţei, se va bucura doar o mică parte de populaţia Terrei. Pînă acum, cel puţin, ele nu s-au reflectat în creşterea bunăstării tututora.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->