Internet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Acest articol sau secțiune are mai multe

probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau
să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor,
consultați pagina de îndrumări.

 Trebuie pus(ă) în formatul standard. Marcat din

martie 2020.
 Are bibliografia incompletă sau
inexistentă. Marcat din iunie 2016.

 Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor.

Vizualizarea diferitelor rute prin porțiuni ale Internetului.

Termenul internet provine din împreunarea artificială și parțială a două

cuvinte englezești: interconnected = interconectat și network = rețea.
Cuvântul are două sensuri care sunt strâns înrudite, în funcție de context:

 Substantivul propriu „Internet” (scris cu majusculă) desemnează o rețea mondială

unitară de calculatoare și alte aparate cu adrese computerizate, interconectate conform
protocoalelor (regulilor) de comunicare „Transmission Control Protocol” și „Internet
Protocol”, numite împreună „stiva TCP/IP”. Precursorul Internetului datează din 1965, când
Agenția pentru Proiecte de Cercetare Înaintate de Apărare - a Ministerului
Apărării, Department of Defense sau DoD din SUA (Defence Advanced Research Projects
Agency, DARPA) a creat prima rețea de computere interconectate sub numele ARPAnet.
Super-rețeaua Internet din zilele noastre, care de mult a împânzit întreg globul
pământesc, a rezultat din extinderea permanentă a acestei rețele inițiale Arpanet. Azi pe
 glob există un singur Internet, care însă este uriaș; el oferă utilizatorilor săi o multitudine
de informații și servicii precum e-mail, www, FTP, Găzduire web (web hosting) și multe
altele, unele dintre ele fiind numai contra cost.
Termenul „Internet” nu trebuie confundat cu serviciul internetic World Wide Web (www).
Acesta este doar unul din multele servicii oferite pe Internet, vezi secțiunea „Aplicații
Internet” mai jos.

 Substantivul comun „internet” (scris cu minusculă) desemnează rețele speciale ce

interconectează 2 sau mai multe rețele autonome aflate la mare depărtare unele
față de altele. Un exemplu de 2 rețele mari, interconectate printr-un internet pentru
care folosința acestui nume este justificată: rețelele SIPRNet și FidoNet. Rețelele de
tip internet nu trebuie confundate cu super-rețeaua „Internet” de mai sus.
În continuare, acest articol se ocupă numai de Internet - super-rețeaua unică de
răspândire mondială.

Cuprins

 1Utilizare
 2Caracteristici tehnice
 3Accesul la Internet
o 3.1Acces prin linie de telefonie fixă
o 3.2Acces la un router (sau modem ADSL) conectat la rețeaua fixă de telefonie sau de
ADSL
o 3.3Acces printr-un controler de comunicații dedicat
o 3.4Acces prin rețele de telefonie celulară, mobilă (GSM)
o 3.5Acces prin rețeaua de cablu de TV
o 3.6Acces prin satelit
o 3.7Altele
 4Istoric
o 4.1Numărul de siteuri web din Internet
o 4.2Numărul de utilizatori
 5Aplicații Internet
 6Divertisment în Internet
 7Marketing și afaceri prin Internet
 8Aspecte sociale
o 8.1Pericolele Internetului
o 8.2Cenzura în Internet
o 8.3Găzduire web
o 8.4Votare prin Internet
o 8.5Web 2.0
o 8.6Web 3.0
 9Intranet și extranet
o 9.1Caracteristici
o 9.2Avantaje
o 9.3Software
o 9.4Exemple de companii care au implementat intranet
 10Note
 11Vezi și
 12Legături externe

Utilizare

Număr de abonamente la internet în procente, raportat la populație

Potrivit unui comunicat de presă al fundației ECDL în 2008 aproximativ 83 % din

populația globală nu folosea Internetul.[1]
În iulie 2016, o rezoluție ONU a declarat că accesul la internet este un drept
uman de bază.[2]
Potrivit unui studiu întocmit de firma de cercetare on-line InternetWorldStats,
în noiembrie 2007 rata de penetrare a Internetului în România a atins nivelul de
31,4 % din totalul populației, estimată la 22,27 milioane de locuitori [3], iar numărul
de conexiuni broadband era de 1.769.300 [4].
Între 2007 - 2011 numărul conexiunilor la Internet în gospodăriile românești a
crescut de la 22 % la 47 %; cifrele corespunzătoare la nivelul Uniunii Europene
au fost 54 % și 73 %.[5].

Caracteristici tehnice
În ziua de astăzi Internetul este susținut și întreținut de o mulțime de firme
comerciale. El se bazează pe specificații tehnice foarte detaliate, ca de exemplu
pe așa-numitele „protocoale de comunicație”, care descriu toate regulile și
protocoalele de transmitere a datelor în această rețea. Vezi și articolul despre
Modelul de Referință OSI.
Protocoalele fundamentale ale Internetului, care asigură interoperabilitatea între
orice două calculatoare sau aparate inteligente care le implementează,
sunt Internet Protocol (IP), Transmission Control Protocol (TCP) și User
Datagram Protocol (UDP).
Aceste trei protocoale reprezintă însă doar o parte din nivelul de bază al
sistemului de protocoale Internet, care mai include și protocoale de control si
aplicative, cum ar
fi: DNS, PPP, SLIP, ICMP, POP3, IMAP, SMTP, HTTP, HTTPS, SSH, Telnet, F
TP, LDAP, SSL, WAP și SIP.
Din cauza multelor fuziuni dintre companiile de telefonie și cele de Internet
(Internet Service Providers, prescurtat ISP) au apărut o serie de probleme în
sensul că sarcinile acestora nu erau clar delimitate.
Rețeaua regională a ISP-ului este formată prin interconectarea ruterelor din
diverse orașe pe care le deservește compania. Dacă pachetul este destinat unui
calculator-gazdă deservit direct de către rețeaua ISP, pachetul va fi livrat direct
lui. Altfel el este predat mai departe operatorului (firmei) care furnizează
companiei ISP servicii de comunicare prin backbone-ul rețelei. (In
engleză backbone înseamnă in general șira spinării, iar în informatică înseamnă
rețeaua de bază pentru interconectarea rețelelor). În partea superioară a acestei
ierarhii se găsesc operatorii principali de la nivelul backbone-ului rețelei,
companii cum ar fi AT&T sau SPRINT. Aceștia răspund de backbone-uri mari cu
mii de rutere conectate prin fibră optică, cu bandă largă de transfer.
Corporațiile și firmele de hosting utilizează așa-numitele „ferme” de servere
rapide (= multe servere, situate eventual în aceeași sală sau clădire), conectate
direct la backbone. Operatorii încurajază pe clienții lor să folosească această
conectare directă prin închirierea de spațiu în rack-uri = dulapuri speciale
standardizate pentru echipamentul clientului, care se află în aceeași cameră cu
ruterul, conducând la conexiuni scurte și rapide între fermele de servere
și backbone-ul rețelei.
Dacă un pachet trimis în backbone este destinat unui ISP sau unei companii
deservite de aceeași coloană, el este transmis celui mai apropiat ruter. Pentru a
permite pachetelor să treacă dintr-un backbone în altul, acestea sunt conectate
în NAP-uri (Network Access Point). În principiu un NAP este o sală plină cu
rutere, cel puțin unul pentru fiecare backbone conectat. O rețea locală
conectează toate aceste rutere astfel încât pachetele să poată fi retransmise
rapid din orice coloană în orice alta. În afară de conectarea în NAP-
uri, backbone-urile de dimensiuni mari au numeroase conexiuni directe între
ruterele lor, tehnică numită conectare privată (private peering).
Unul dintre paradoxurile Internetului este acela că ISP-urile, care se află în
competiție între ele pentru câștigarea de clienți, cooperează în realizarea de
conectări private și întreținerea Internetului.
Termeni înrudiți cu „Internet” și „internet”:

 intranet: o rețea particulară cu principii de funcționare similare cu cele ale

Internetului, dar cu acces restrâns - de exemplu intranetul sau intraneturile unei
companii particulare, la care primesc acces numai angajații companiei. Intraneturile
sunt de obicei separate de Internet.
 extranet: un intranet particular al unei companii, la care însă au acces (măcar
parțial) și anumite persoane sau grupe externe autorizate din alte companii, ca de
exemplu de la firme furnizoare sau firme cliente. Accesul la extraneturi are loc de
obicei prin intermediul Internetului.

Accesul la Internet
Există un șir întreg de metode de cuplare fizică a unui calculator sau aparat
„inteligent” (smart) la Internet.
Acces prin linie de telefonie fixă
Accesul unui utilizator la Internet prin intermediul rețelei de telefon analogice fixe
tradițioale: utilizatorul unui calculator cheamă programul de comunicație
necesar, care mai întâi se conectează la modem. Modemul este o componentă
a calculatorului care convertește semnalele digitale (de transmis) în semnale
analogice, care pot circula în rețeaua telefonică. Apoi modemul „formează”
numărul de telefon al unui furnizor de servicii Internet - ISP. Semnalele modulate
(de fapt datele) sunt transferate la punctul de livrare (Point Of Presence, POP) al
ISP-ului, unde sunt preluate din sistemul telefonic și transferate în rețeaua
regională de Internet a ISP-ului. Din acest punct sistemul este în întregime
digital și se bazează pe comutarea de pachete (packet switching); în acest
sistem de transmisie informația care trebuie transmisă este "mărunțită" în multe
pachete mici, care sunt apoi transmise la destinație în mod independent unele
de altele și chiar pe căi diferite; sigur că la destinație pachetele trebuiesc
reasamblate în ordinea corectă.
Pe lângă utilizarea rețelei fixe publice acceași tehnică se poate folosi și pe linii
fixe dedicate (închiriate).
Acest tip de acces a rămas în urmă ca viteză și siguranță în funcționare și nu se
mai utilizează aproape deloc.
Acces la un router (sau modem ADSL) conectat la rețeaua fixă
de telefonie sau de ADSL
Legătura de la placa de rețea (NIC) din computerul local la ruter se poate face:

 printr-un fir, sau și

 fără fir (wireless); atunci NIC leagă prin radio la un așa-numit Active
Point sau Hotspot integrat în ruter, legătură bazată pe tehnica Wi-Fi sau altele
(WLAN).
Acces printr-un controler de comunicații dedicat
Acces prin rețele de telefonie celulară, mobilă (GSM)
Legătură prin radio, de la un telefon celular de tip smartphone, de la
un calculator portabil sau, mai general, de la un dispozitiv Internet mobil la
antena celulară terestră, utilizând tehnicile GSM sau UMTS.
Acces prin rețeaua de cablu de TV
Acces prin satelit
Această tehnologie a fost dezvoltată pentru a asigura accesul în zonele izolate
la internet de bandă largă, sau în zone în care furnizorii clasici nu au
infrastructura dezvoltată.
Articol principal: Interent prin satelit.
Altele
Pe anumite domenii speciale se fac încă experimentări: prin rețeaua de curent
electric; prin rețeaua de transporturi a căilor ferate ș.a.

Istoric
Articol principal: Istoria Internetului.

Punctul de pornire în dezvoltarea Internetului a fost rivalitatea între cele două

mari puteri ale secolului al XX-lea: Statele Unite ale Americii și Uniunea
Sovietică. În 1957, URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) lansează în
spațiul cosmic primul satelit artificial al Pământului denumit Sputnik. Acest fapt a
declanșat o îngrijorare deosebită în Statele Unite ale Americii, astfel președintele
Eisenhower înființează o agenție specială subordonată Pentagonului: Advanced
Research Projects Agency (www.darpa.mil). Această agenție a Ministerului de
Apărare (Department of Defense, prescurtat DOD) este condusă de oameni de
știință, are o birocrație redusă, și are ca misiune: „Menținerea superiorității
tehnologice a armatei Statelor Unite și prevenirea surprizei tehnologice în
domeniul securității naționale prin sponsorizarea celor mai noi și revoluționare
descoperiri științifice și prin investirea de fonduri teoretic nelimitate pentru
realizarea unei legături între cercetarea științifică și implementarea tehnologică
militară a acesteia.”[necesită  citare]
În 1959 John McCarthy, profesor la Universitatea Stanford, al cărui nume va fi
asociat cu inteligența artificială, găsește soluția de a conecta mai multe
terminale la un singur calculator central: time-sharing (partajarea timpului).
Aceasta este o modalitate de lucru în care mai multe aplicații (programe de
calculator) solicită acces concurențial la o resursă (fizică sau logică), prin care
fiecărei aplicații i se alocă un anumit timp pentru folosirea resursei solicitate.
Apărând apoi primele calculatoare în marile universități se pune problema
interconectării acestora. Cercetătorul Lawrence Roberts susține o soluție de
interconectare prin comutare de pachete (packet switching) în modelul numit
"client-server". Astfel, pentru a transmite informația, aceasta este mărunțită în
porțiuni mici, denumite pachete. Ca și la poșta clasică, fiecare pachet conține
informații referitore la destinatar, astfel încât el să poată fi corect dirijat pe rețea.
La destinație întreaga informație este reasamblată. Deși această metodă
întâmpină rezistență din partea specialiștilor, în 1969 începe să funcționeze
rețeaua "ARPANET" între 4 noduri: University of California din Los Angeles
(UCLA), University of California din Santa Ana, University of Utah și Stanford
Research Institute (SRI). Toate acestea au fost codificate într-un protocol care
reglementa transmisia de date. În forma sa finală, acesta era TCP/IP
(Transmission Control Protocol / Internet Protocol), creat de Vint Cerf și Robert
Kahn în 1970 și care este și acum baza Internetului. TCP/IP face posibil ca
modele diferite de calculatoare, de exemplu cele compatibile cu IBM sau și
Mac's, folosind sisteme diferite de operare, cum ar fi UNIX, Windows, MacOS
etc. să se "înțeleagă" unele cu altele. În acest fel, Internetul urma să devină cu
adevărat independent de platforma harware utilizată. Prima conexiune
ARPANET a fost realizată în 29 octombrie 1969, ora 22:30 între University of
California din Los Angeles și Institutul de Cercetare Stanford și a decurs astfel:
cei de la un capăt al rețelei au tastat un “L” (de la "login") și apoi, prin telefon, au
cerut confirmarea funcționării transferului de date de la cei de la celălalt capăt al
conexiunii. Dialogul a fost următorul:[6]
„

-Vedeți L-ul?
-Da, vedem L-ul!
Apoi au tastat un O și au întrebat din nou:
-Vedeți O-ul?
-Da, vedem O-ul, a venit raspunsul.
Apoi au tastat un G și conexiunea a picat.”

Ca program al Ministerului Apărării al SUA, ARPANET s-a dezvoltat uluitor de

repede, la el conectându-se din ce în ce mai multe calculatoare. În 1979 ARPA
decide să separe rețeaua în două, una pentru lumea comercială și universitară,
și una militară. Cele două rețele puteau comunica în continuare, construindu-se
practic o inter-rețea (internet) denumită inițial DARPA Internet și consacrată
ulterior sub denumirea Internet. Numeroși cercetători din domeniul academic și
militar si-au concentrat eforturile în scopul dezvoltării unor programe de
comunicare în rețea. Astfel în 1980 o serie de programe de comunicare (bazate
pe protocoale binedefinite), care sunt utilizate și astăzi, erau deja finalizate. În
1983, TCP/IP devine unicul protocol oficial al Internetului, și ca urmare, tot mai
multe calculatoare din întreaga lume au fost conectate la ARPANET. Creșterea
numărului de calculatoare conectate la Internet a devenit exponențială, astfel
încât în 1990 Internetul cuprindea 3.000 de rețele și 300.000 de calculatoare. În
1992 era deja conectat calculatorul cu numărul 1.000.000. Apoi mărimea
Internetului s-a dublat cam la fiecare an.

Primul server Web

Dezvoltarea rapidă a Internetului s-a datorat faptului că accesul la documentația

protocoalelor obligatorii a fost și este liber și gratuit. În 1969 S. Crocker a inițiat o
serie de „note de cercetare” denumite RFC (Request for Comments),
numerotate cronologic și devenite cu timpul accesibile gratuit on-line (în
Internet). Marea schimbare a început în 1989, când Tim Berners Lee de la
 Centrul European pentru Fizica Nucleară din Geneva (CERN) a pus bazele
dezvoltării primului prototip al World Wide Web (WWW sau web).
O altă schimbare radicală s-a produs când, în 1993, National Center for
Supercomputing Applications (NCSA) din SUA a pus la
dispoziție browserul "Mosaic", care era bazat pe o interfață grafică (Windows).
Enorma creștere a webului a început aproape dintr-o dată: în iunie 1993 erau
înregistrate 130 servere web, iar în 1994 erau deja peste 11.500 de servere.
[necesită  citare]

Numărul de siteuri web din Internet

Numărătoarea a început în anul 1991, prin înființarea de către
CERN(Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară) a primului site web
care avea adresa nxoc01.cern.ch, iar mai apoi info.cern.ch. Pe 12 decembrie
1991, Paul Kunz de la Stanford Linear Accelerator Center (SLAC) a pus în
funcțiune primul server web din America.
Anul 2008[7] 2007[7] 2006[7] 2005[7] Tim Berners-Lee apreciază că la sfârșitul anului
2015, cel târziu la mijlocul anului 2016, numărul de
[8]
milioane 186,7 155,5 106,8 75,2 site-uri web va depăși 1 miliard.

Numărul de utilizatori
[9] [9] [9]
An 2010 2009
Aplicații Internet
miliarde 2,08 1,86
Aplicațiile Internetului sunt numeroase: în primul rând afișarea de
informații mai mult sau mai puțin statice cu formă de text, imagini
și sunete (așa-numitele pagini web), apoi poșta electronică e-mail, transferul
de fișiere de date și informații, chat, video și video on demand, telefonie și telefonie cu
imagine prin Internet, televiziune prin Internet, e-commerce, sondări de opinie, mediu
pentru răspândirea știrilor, mediu pentru toate genurile de grafică și muzică,
deschiderea unei sesiuni de lucru de la distanță, grupuri de discuții pe teme prestabilite,
jocuri interactive prin rețea, operații bancare (Internet banking) și multe, multe altele.
Printre ele, World Wide Web, prescurtat WWW, deseori numit numai "web", este la loc
de vârf, deoarece este o aplicație multimedială și integrativă, cu o interfață de utilizator
(Graphic User Interface, GUI) foarte atrăgătoare din punct de vedere grafic, practică și
simplu de folosit. WWW a fost inventat de către Tim Berners-Lee în anul 1993.
Pentru folosirea tuturor aplicațiilor din web este nevoie în general doar de un
singur program multifuncțional numit browser (cuvânt englez). Exemple:
MS Internet Explorer, Mozilla Firefox (provenit din Netscape
Navigator),Google Chrome, Opera, Apple Safari ș.a.

Divertisment în Internet
În Internet se află un număr imens de informații de cele mai diverse naturi,
precum ar fi filme, videoclipuri, cărți, așa-numite audiobooks, muzică și multe
altele. De exemplu, o adresă web (adresă Internet) foarte cunoscută este
www.youtube.com, aici putându-se găsi practic orice tip de videoclipuri. Această
adresă este în același timp și un site web de exprimare liberă.

Marketing și afaceri prin Internet

Odată cu dezvoltarea industriei Internetului au apărut și activități conexe care
oferă o informare alternativă pe toate domeniile vieții sau chiar posibilitatea de a
avea acces instantaneu, online, la informație: e-learning, audio-learning cu
ajutorul audiobooks ș.a. Mai mult decât atât, ca aplicație a Internetului a apărut
întreaga branșă numită e-commerce - comerțul electronic, prin care furnizorii de
mărfuri și servicii dispun suplimentar de o piață de desfacere enormă: Internetul.
Practic Internetul a oferit acces la o piață globală multor întreprinderi mici și
mijlocii, care fără aportul acestuia nu ar fi avut niciodată posibilitatea de a se
adresa unor clienți la scară mondială. Astfel Internetul a devenit și un important
mediu de afaceri.
Conform statisticilor efectuate de firma Online Education, fiecare job devenit
depășit prin efectele Internetului este înlocuit cu alte 2,6 noi locuri de muncă. [10]

Aspecte sociale
Gradul de răspândire a Internetului pe glob este uriaș: la 30 iunie 2009 aveau
acces la Internet circa 1,67 miliarde de locuitori ai globului pământesc.
Pericolele Internetului
Accesul simplu și ieftin la Internet are și o consecință negativă, anume nimeni nu
poate garanta corectitudinea utilizatorilor. Astfel există deja o gamă largă de
programe dăunătoare, create de rău-voitori, care încep cu spionarea (invizibilă)
a activității unui utilizator și se termină cu furtul din contul bancar al persoanelor
care nu se pricep cum să se apere.Unul dintre cele mai periculoase grupuri și
violatori de date este cunoscut ca fiind Anonymous.
Cenzura în Internet
Anumite state de pe glob interzic, cenzurează sau restricționează populației lor
accesul la Internet în diverse domenii: politică, religie, pornografie ș.a., de
exemplu Coreea de Nord, China ș.a.
Găzduire web
În Internet există o mulțime de furnizori de servicii de găzduire web (web
hosting) ce pot găzdui situri web și proiecte online. Cele mai mari firme la nivel
internațional au fost în 2008: GoDaddy, Internet AG, ThePlanet și net@ccess [11].
O rețea de calculatoare reprezintă un mod de conectare a unor calculatoare
individuale, astfel încât să poată folosi în comun anumite resurse.
Rețeaua INTERNET și rețeaua WWW Internet este o "rețea de rețele", cu zeci
sau sute de milioane de calculatoare, dispuse pe întregul glob, staționare sau
mobile, rețea ce deține cantități uriașe de informații, din care foarte multe pot fi
consultate fără restricții, iar unele contra cost sau numai cu diferite parole de
acces. Rețeaua World Wide Web, denumită Web sau WWW, este partea cea
mai dezvoltată din internet. A fost creată în 1989, la centrul european de
cercetări nucleare.
Votare prin Internet
Unele state ale lumii aplică în practică votarea prin Internet.
În câteva țări
- Austria, Australia, Canada, Estonia, Franța, Germania, Japonia și Elveția -
există prevederi legislative pentru votul electronic, fără prezență personală, de la
distanță. În 2011, votul prin internet la nivel municipal se testa în Norvegia.[12]
Deși mai multe țări din Uniunea Europeană au testat diferite proiecte de vot
electronic, Estonia este în prezent (2011) singurul membru UE care folosește
această procedură pe scară largă. La alegerile parlamentare estoniene din
2011, 24% din alegǎtori au votat prin internet. [13]
Web 2.0
Web 2.0 este un aspect relativ nou în Internet, care implică participarea activă a
utilizatorilor (chiar nespecialiști) la dezvoltarea rețelei.
Web 3.0
Web 3.0 sau Web-ul semantic este un "web de date", care permite mașinilor să
înțeleagă semantica, sau sensul, de informații pe World Wide Web.

Intranet și extranet

Schema unei rețele intranet/extranet

Intranet este o rețea de calculatoare privată a unei companii, similară ca

funcționalitate cu mediul internet, care asigură accesul și distribuția informațiilor
interne exclusiv persoanelor conectate la aceasta. [14]
Rețele intranet pot fi găsite în aproape orice tip de organizație: companii mici,
medii sau mari, instituții educaționale și guvernamentale.
Primele site-uri de intranet și primele pagini de start ale companiilor au început
să apară în anii 1990-1991.
Un intranet este construit din aceleași concepte și tehnologii utilizate pentru
internet: server-client, protocoale de Internet TCP/IP, HTTP, SMTP (e-mail)
și FTP (transfer de fișiere), gateway cu firewall protejat de un posibil acces
exterior neautorizat (autentificarea utilizatorului, criptarea mesajelor, conectare
la o rețea VPN). [15]
Caracteristici
Componentele care stau la baza alcătuirii unui Intranet sunt:

 rețea de calculatoare și componentele sale: hardware de comunicare între diversele

sisteme de calcul ale companiei, echipamente de interconectare pentru subrețele,
suite de protocoale
 programe și aplicații care implementează serviciile de bază Intranet
 aplicații care permit lucrul în cooperare cu alte rețele intranet [16]
Avantaje

 angajații pot trimite fișiere sau date necesare departamentelor interne într-un timp
scurt, acestea putând fi accesate oricând și reducând costurile companiei (costurile
de hârtie, spații de stocare etc.)
 creșterea controlului asupra circuitului informațiilor interne.
Software
Comercial
Microsoft SharePoint este software-ul dominant folosit pentru crearea unei rețele
de intranet; aproximativ 50% dintre acestea sunt dezvoltate folosind SharePoint.
Alte aplicații intranet comerciale includ: [17][18]
Wordpress, Sharepoint, Google Sites, Papyrs, Bitrix24, Drupal, eXo
Platform, IBM Websphere, Microsoft OneDrive.
Open source [19]
MindTouch
Core, PBWiki, Plone, GlassCubes, Brushtail, Twiki, HyperGate, Open Atrium
Exemple de companii care au implementat intranet

 Ford - are un intranet folosit zilnic de peste 100 000 de angajati

 US West - încă din anul 1993, compania de telecomunicații a dezvoltat aplicații
bazate pe intranet pentru a-și îmbunătăți procesul de comunicare și de producție și
are peste 60 000 de persoane online.
 HP - are peste 200 de web servere interne, accesate de peste 10 000 de angajați
din diviziile de producție, vânzări și alte grupuri ale corporației; angajații HP folosesc
intranetul pentru a face schimb de informații pentru diverse proiecte, între echipe din
alte zone geografice, pentru a rezolva diverse operațiuni programate din timp,
rapoarte, cereri de echipament și management de configurție software. [20]

 IBM – prin intermediul paginii de start "w3 On Demand Workplace care deservește

cei peste 300 000 de angajați din 75 de țări.  [21]
 Sun Microsystems - are SunWeb, update- uri de noi produse, catalog de produse,
educație, informații despre resurse umane, descrieri ale diviziilor de vânzări și
marketing. [22]
Extranetul este o extensie a intranetului unei companii pusă la dispoziție terților
și care extinde rețeaua privată cu dispoziții speciale pentru acces, autorizare și
autentificare. Această rețea face legătura între angajații unei organizații, clienți,
furnizori și alți parteneri de afaceri.

Note
1. ^ Dumitru Săndulescu (19 mai 2008). „Peste 80% din populația globală nu folosește
Internetul”. Money.ro. Accesat în 12 aprilie 2017.
2. ^ ONU a decis: Accesul la internet este un drept al omului, 7 iulie 2016, Adrian
Popa, Descoperă, accesat la 7 iulie 2016
3. ^ ClickNet suflă în ceafa RCS&RDS, accesat la 23 iunie 2008
4. ^ Romania la InternetWorldStats, accesat la 23 iunie 2008
5. ^ New Eurostat website - Eurostat
6. ^ Gromov, Gregory (1995). „Roads and Crossroads of Internet History”.
7. ^ a b c d Internetul a incheiat 2008 cu 186,7 milioane de site-uri, 6 ianuarie 2009, wall-stret.ro,
accesat la 23 iunie 2011
8. ^ „Total number of internet websites”.
9. ^ a b c Numarul utilizatorilor de Internet a depasit doua miliarde, 26 ianuarie 2011, wall-stret.ro,
accesat la 24 iunie 2011
10. ^ [infografie-20658.html Manager.ro]
11. ^ Netcraft Hosting Provider Switching Analysis
12. ^ The e-vote trial
13. ^ Statistics - Internet Voting - Voting methods in Estonia - Estonian National Electoral
Committee
14. ^ dexonline.ro: definitie/intranet
15. ^ pcsoft.ro: ce-inseamna-intranet
16. ^ zota.ase.ro: Internet, Intranet, Extranet
17. ^ smallbusinesscomputing.com: 20-best-small-business-collaboration-tools
18. ^ quora.com: What-is-the-best-Intranet-platform-for-a-midsize-company
19. ^ webdistortion.com: 8-free-and-open-source-intranet-solutions-reviewed
20. ^ remoteaccess.hp.com
21. ^ https://www-01.ibm.com/ibm/ondemandcommunity/registration/signIn.jsp
22. ^https://classes.soe.ucsc.edu/ism050/Fall00/obriench9/sld021.htm

Vezi și
 Furnizor de servicii Internet
 Darkinternet
 Darknet
 Deep Web
 Istoria Internetului
 Era digitală
 Internet prin satelit

Legături externe
 „Internet” la DEX online
 Ce este internetul - O colecție de răspunsuri la întrebarea "Ce este internetul pentru
tine?"
 en A Little History of the World Wide Web
 Istoria internetului, ponturifierbinti.com
 Note ale cursului Introducere în INTERNET al Academiei Române, 1997
 Ce este Internetul și cum a apărut?, 8 mai 2012, Mihaela Stănescu, Descoperă
 Cum arata PRIMA pagina de internet din urma cu peste 20 de ani, 7 august 2012,
Patrick Vrabie, wall-street.ro
 Cum vedeau oamenii Internetul în urmă cu 40 de ani, când nici nu exista: Este
rețeaua care poate revoluționa viitorul, 26 decembrie 2013, Răzvan
Băltărețu, Adevărul
 Internet2 - repede, tot mai repede, 14 august 2007, Mihai Dragnea, Descoperă
 Societatea informatizată, 9 noiembrie 2007, Claudiu Andone, Descoperă
 Un exemplu de ghid Internet pentru începători al companiei române InterConnect
 Trei sateliți Terabit vor fi lansați pe orbită pentru a furniza internet de mare viteză,
11 februarie 2016, profit.ro
Internetul în România

 Prizonieri în rețea - Istorie WWW în România, 16 februarie 2003, Evenimentul zilei

 "Pionierii" internetului din România, 28 iulie 2010, Petre Bădică, România liberă
 Ce este internetul și cum a apărut
Securitatea pe internet

 Maraton Descoperă: Capcanele internetului, 16 mai 2012, Descoperă

 „Ticăloșii“ de pe internet, 8 martie 2012, Răzvan Prițulescu, Adevărul
Anonimitatea pe internet

 Ghidul paranoicului: puținele modalități prin care suntem anonimi pe internet, 9

august 2013, Vlad Andriescu, Adevărul
Dependența de internet

 Recuperarea din IAD: cand internetul dauneaza grav sanatatii, 12 octombrie 2009,
Cecilia Stroe, Descoperă
 Net... mania, 22 august 2005, Anca Alexe, Jurnalul Național
Intranet și extranet

 Intranet și Extranet articol Scritub.com

Informații BNE: XX535672
bibliotecare
  

BNF: cb12337059x (data)
 

GND: 4308416-3
 

HDS: 048816
 

LCCN: sh92002816
 

NARA: 10637028
 

NDL: 00841024
Categorii: 

 Internet
 Cuvinte-valiză
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Vedeți sursă
 Istoric
Căutare
Căuta re Sa lt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
 Wikiștiri
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 200
Modifică legăturile

 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 19 martie 2020, ora 22:06.

 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Versiune mobilă

 Dezvoltatori

 Statistici

 Declarație cookie