1.

Definiții echivalenta ale rețelelor calculator

O rețea de calculator leagă intre ele o mulțime mai mica sau nai mare de calculatoare, astfel încât un
calculator poate accesa datele, programele si facilitățile sau resursele unui alt calculator conectat la
aceeași rețea.
De obicei este nevoie de masuri de restricție a accesului.
Rețelele de calculator asigura partajarea resurselor de calcul fizic si logic astfel încât
programele,echipamentele si mai ales datele sa fie disponibile pentru orice utilizator conectat la
rețea,indiferent de localizare lui .

2. Componente hardware necesare conectării

într-o rețea
Accesul Internet presupune existenta unor componente
hardware si software in calculatorul pe care dorim sa-l
folosim pentru conectare la aceasta retea de retele. Atunci
cand avem un calculator cu acces Internet trebuie sa
crească si responsabilitatea celui care dorește sa folosească
acel calculator pentru acces la super-reteaua
informationala. Dacă un calculator izolat poate fi folosit fară
nici o reținere, fară sa ne gândim la consecințele unor
acțiuni greșite, un calculator cu acces Internet impune
luarea unor masuri de siguranța înainte de prima
conectare.
Cerințe hardware
Pentru a putea accesa Internet-ul avem nevoie de anumite
componente hardware si software in calculator.
Componentele hardware se aleg in funcție de tipul de
conexiune.

• Dial-up - acces la Internet prin intermediul liniei

telefonice. Pentru acest mod de acces este nevoie de
un modem (aparat care face conversia semnalului
digital din calculator in semnal analogic ce poate fi
transmis pe liniile telefonice). Este unul din cel mai
simple moduri de a obține acces la Internet cu toate
ca costurile pentru telefonie se pot acumula si pot
deveni destul de mari.
• ISDN (Integrated Services Digital Network - Rețea
digitala de servicii integrate) este o tehnologie prin
care se pot realiza simultan conversații telefonice
normale dar si transmisii de date. Comunicațiile
digitale sunt realizate folosind canale distincte ale liniei
telefonice. Pentru a avea acces la aceasta tehnologie
liniile telefonice ale furnizorului de telefonie trebuie sa
fie linii digitale; mai este nevoie de un terminal
adaptor ISDN si un dispozitiv de includere in rețea,
care sa adapteze linia telefonica pentru traficul ISDN.
• Rețea - accesul la Internet se realizează direct prin
placa de rețea instalata in calculator. Pentru a putea
accesa Internet-ul in acest mod calculatorul trebuie sa
faca parte dintr-o rețea, de regula rețeaua unei
organizații, care are acces direct la Internet. Accesul
este partajat pentru toate Calculatoarele organizației.
• ASDl/DSL -(Asymetric/Digital Subscriber Line - Linie
digitala proprie Digitala Asimetrica) folosește potiunea
digitala a unei linii telefonice de cupru normale, are
viteze cuprinse intre 128 si 15000 Kbps. Viteza
depinde de distanta de la centrala. Linia telefonica nu
este blocata

• Cablu - operatorii de servicii prin cablu ofera, pe langa

televiziune si telefon, si acces Internet. Pentru aceasta
utilizatorul are nevoie de un modem special pentru
cablu care se conectează la placa de rețea din
calculator sau la un port USB. Utilizatorul primește o
adresa IP statica si accesul la Internet este
permanent. Aceste rețele de cabl sunt accesibile in
marile orașe.
3.Scurt istoric al rețelelor de calculatoare

În anii 80-90 au aparut si s-au dezvoltat foarte mult retelele

locale de calculatoare (LAN-uri) care interconecta

calculatoare personale (PC-uri) si statii de lucru . Acest mod

de prelucrare si distribuire a informatiilor era foarte utila in
cadrul companiilor de dimensiuni mici si medii, localizate pe
un spatiu limitat. LAN-urile au evoluat mult de sine statator
ca arhitecturi, performante, aplicatii etc, rezolvand nevoile
informationale locale ale companiilor.

Tehnologia LAN a parcurs cateva generatii. Prima generatie

aparuta in mijlocul anilor 70 era bazata pe cabluri coaxiale
si linii torsadate si era de viteza mica si medie, sub 100
Mbps. A doua generatie apare spre sfarsitul anilor 80 si se
bazeaza pe fibre optice, retelele fiind capabile sa opereze la
viteze de ordinul Gbps. A treia generatie bazata tot pe canale
de banda larga asigura servicii integrate de date, voce,
imagine etc. În prezent se dezvolta mult retelele locale fara
fir (WLAN) care desi suporta viteze ale datelor mai mici, au
marele avantaj de a fi libere de orice cablare fixa si rigida si
utilizatorii se pot misca liber in aria de acoperite a acestora.
4. Clasificarea rețelelor de calculatoare
Rețelele de calculatoare moderne sunt prezente în orice colț al lumii și însumează
o multitudine de tehnologii, componente, sisteme de operare și protocoale de
transmisia datelor, ceea ce face ca sistemul să fie extrem de complex. Pentru a
înțelege mai ușor rețelistica, utilizatorii de computere ar trebui să aibă câteva
cunoștințe de bază despre acest domeniu, importantă fiind mai ales cunoașterea
diferitelor tipuri de clasificări ale rețelelor de calculatoare.

O rețea de computere poate fi formată din două sau mai multe computere,
răspândite într-o arie geografică mai mică sau mai mare. Aria de acoperire a
rețelelor, modul de conectare, arhitectura de rețea și topologia constituie
caracteristici diferite, pe care orice rețea le poate avea.

după modul de conectare

Rețelele de calculatoare pot fi clasificate și după tehnologia care este folosită pentru a
conecta dispozitive individuale din rețea, cum ar fi fibră optică, Ethernet, Wireless LAN
(din engleză și înseamnă "fără fir"), HomePNA sau Power line.

Metodele de conectare sunt în continuă dezvoltare și deja foarte diverse, începând cu tot
felul de cabluri metalice și de fibră optică, cabluri submarine, și terminând cu legături
prin radio cum ar fi Wi-Fi sau Bluetooth, prin raze infraroșii (IrDA) sau chiar prin
intermediul sateliților .

după aria de acoperire

Rețelele de calculatoare se împart după extinderea lor în următoarele
tipuri: LAN, MAN, WAN și, ceva mai nou, PAN. Rețelele relativ mici, de exemplu cu cel
mult câteva sute de calculatoare în aceeași clădire legate între ele direct, se
numesc Local Area Network (LAN). O rețea de tip LAN dar fără fir (prin unde radio) se
numește WLAN (Wireless LAN). Rețele de mare întindere geografică, de exemplu între 2
orașe, pe o țară, un continent sau chiar pe întreaga lume, se numesc Wide Area
Network (WAN). Rețelele de tip WAN au fost inițial foarte costisitoare. Numai companiile
mari își puteau permite un WAN particular.

după relațiile funcționale (arhitectura de rețea )

Rețelele de calculatoare mai pot fi clasificate în funcție de relațiile funcționale care există
dintre elementele unei rețele, ca de exemplu: Active Networking Architecture, Client-
Server Architecture și Peer-to-peer (workgroup) Architecture.
O altă clasificare funcțională folosește termenii:

• Storage Area Network (SAN) - o rețea dedicată interconectării eficiente a

dispozitivelor de stocare a datelor
• Network Attached Storage (NAS) - dispozitive de stocare concepute pentru a fi
atașate nu la câte un calculator particular din rețea, ci direct la rețea, putând
astfel fi puse la dispoziția tuturor calculatoarelor rețelei.

după topologie
Topologia (structura) unei rețele rezultă din modul de conectare a elementelor rețelei
între ele. Ea determină și traseul concret pe care circulă informația în rețea "de la A la
B". Principalele tipuri de topologii pentru rețelele LAN sunt:

• topologia Bus (înseamnă magistrală) - are o fiabilitate sporită și o viteză mare de

transmisie;
• topologia Ring (inel) - permite ca toate stațiile conectate să aibă drepturi și
funcțiuni egale;
• topologia Star (stea) - oferă o viteză mare de comunicație, fiind destinată
aplicațiilor în timp
 5 Topologii de rețele.

Topologia rețelelor este studiul de aranjament

sau cartografierea elementelor (legături, noduri etc.) dintr-o rețea, în
special interconexiunilefizice (reale) și logice (virtuale) dintre noduri.

Tipurile de topologii
O rețea locală (în engleză: Local Area Network, LAN) este un exemplu de rețea care
prezintă atât o topologie fizică cât și o topologie logică. Orice nod în rețeaua locală
are unul sau mai multe linkuri către unul sau mai multe noduri din rețea. Pentru
determinarea topologiei fizice a rețelei, toate nodurile și linkurile sunt reprezentate în
formă de graf. De asemenea, reprezentarea fluxului de date dintre noduri în formă de
graf determină topologia logică a rețelei. Pentru o rețea anume topologia logică și
fizică pot fi identice, dar pot fi și diferite. În general, tehnologia rețelelor locale este
bazată pe teoria grafurilor.

Tipurile de tipologii
• topologii fizice - tratează aspectul spațial și organizarea fizică a stațiilor din rețea
și a cablurilor
• topologii de semnal
• topologii logice - se referă la modul în care se realizează comunicarea în rețea, la
modul în care datele circulă între stații

Topologia unei rețele afectează direct performanțele acesteia, alegerea unei topologii în
detrimentul alteia influențează:
 • tipul de echipament necesar
• caracteristicile necesare ale echipamentului
• posibilitățile de extindere a rețelei
• modul de administrare a rețelei

Topologia Point-to-PointModificare
Cea mai simplă topologie din această categorie este o legătură (sau link) permanentă
între oricare două terminații (engleză: endpoint). Topologiile de tip switched point-to-
point sunt modelele de bază ale telefoniei obișnuite. Valoarea definitivă a rețelelor point-
to-point este o valoare garantată dinte cele două terminații. Valoarea a conexiunilor de
tip on-demand point-to-point este proporțională cu numărul de perechi de potențiali
abonați și a fost exprimată în Legea lui Metcalfe.
Topologia Magistrală (Bus)Modificare

Topologia Bus
Tipul de topologie de rețea în care toate nodurile rețelei sunt conectate la un mediu
comun de transmisie care are exact două terminații (engleză: endpoints), toate datele
care sunt transmise între noduri în rețea este transmis în cursul acestei parti comune de
transport și de mediu în așa măsură ca să fie primite de către toate nodurile din rețea,
aproape simultan (fără a ține seama de întârzieri răspîndite).
Cele două terminații care fac parte din magistrala comuna de transport sunt oprite în
mod normal, cu un dispozitiv care se numește terminală (engleză: terminator).
Dispozitivul respectiv absoarbe energia care rămîne în semnal astfel prevenind
reflectarea sau propagarea semnalului în direcția opusă, care poate provoca interferență
sau poate duce chiar la degradarea semnalului.
Avantajele topologiei Bus
• Ușor de implementat și de extins
• Necesită mai puțină lungime de cablu decît rețelele stea
• Sunt bine adaptate pentru rețele temporare și mici care nu necesită viteze mari,
în plus sunt ușor de configurat
 • Sunt mai puțin costisitoare deoarece se folosește numai un cablu

Dezavantajele topologiei
• Lungimea cablului este limitată și la fel numărul de stații
• Dacă există probleme cu cablul, toată rețeaua se „prăbușește”
• Costurile de întreținere pot fi mari pe o perioadă lungă de timp
• Performanța degradează dacă sunt conectate prea multe calculatore
• Este necesară terminația corectă a semnalului (și a cablului)
• Capacitate de încărcare semnificativă (fiecare tranzacție trebuie să ajungă la
destinație)
• Lucrează mai bine cu un număr limitat de noduri
• Este mai lentă decît alte topologii
• Dacă un calculator se defectează atunci toată rețeaua se „prăbușește”

Topologia Star (stea)

Topologia stea
Este tipul de topologie de rețea în care fiecare din nodurile de rețea este conectat la un
nod central, numit hub sau switch. Toate datele care sunt transmise între nodurile din
rețea sunt întâi transmise în acest nod central și abia apoi sunt retransmise la unele sau
la toate celelalte noduri în rețea. Această conexiune centralizată permite o conexiune
permanentă chiar dacă un dispozitiv de rețea iese din funcție. Singurul pericol este
ieșirea din funcție a nodului central, care ar duce la pierderea legăturii cu toată rețeaua.
Avantajele topologiei stea
• O performanță sporită: Trecerea pachetelor de date (EN:data packets) prin
noduri inutile este prevenită de această topologie. Această topologie după sine
induce o mare încărcătură asupra nodului central, cu toate acestea dacă acest nod
are capacitatea respectivă, atunci o utilizare intensivă de către un dispozitiv din
rețea nu va afecta celelalte dispozitive din rețeaua respectivă.
 • Izolarea dispozitivelor: Fiecare dispozitiv este izolat inerent de către legătura
(EN:link) care se conectează la nodul central. Acest lucru face izolarea
dispozitivelor individuale destul de simplu, și permite deconectarea lui în orice
moment de la nodul central. Această procedură de izolare previne orice eșec non-
centralizat care va afecta toată rețeaua.

Dezavantajele topologiei stea

Primul dezavantaj este dependența sistemului cu privire la funcționarea nodului central.
În timpul ce eșecul unei legături individuale duce numai la izolarea unui singur nod, pe
când defecțiunea nodului central duce la pierderea legăturii dintre toate nodurile.
Scalabilitatea și performanța rețelei tot depind de nodul central. Mărimea rețelei este
limitată de numărul de conexiuni pe care nodul central poate să le suporte. Traficul
dintre un nod și nodul central este izolat de celelalte, dar dacă un nod din rețea ocupă o
parte semnificativă din capacitatea de procesare a nodului central atunci celelalte noduri
pot să se confrunte cu scăderea performanței a rețelei.

Topologia Extended Star (stea extinsă)Modificare

Topologia Extended Star

Este prezentă multiplicarea nodurilor centrale, permițând lucrul rețelei chiar dacă unul
din nodurile centrale se defectează. Are o performanță mai mare ca Star.

6 Definiția noțiuni de Intranet

Intranet-este o rețea de calculatoare privata a unei companii similara ca fuctionalitate

cu mediul internet ,care asigura accesul si distribuția informațiilor interne exclusive
persoanelor conecatate la acesta.

7 Definita noțiuni de Extranet

Extranet- este un conceput care face legatura dintre internet si intarnet,adica reprezinta
o zona care atat un carcater privat acees la cateva restrans la cateva comapanii ,cat si
unul public mai multe de o comapanie.Așadar ,prin extranet se inteleg utilizarea.
Tehnologiilor internet în vederea conectarii resurselor informationale ale mai multe
organisme intre care ecista legaturii de colaborare.