ISTORICUL

APARIȚIEI ȘI
DEZVOLTĂRII
REȚELELOR DE
CALCULATOARE
DISPOZITIVE DE REȚEA
• Modelul unui singur calculator care rezolvă problemele mai multor utilizatori
este rapid înlocuit cu modelul unui model de calculatoare interconectate într-un
sistem numit rețea de calculatoare . Idea formării de rețele pentru a face
posibilă partajarea diferitelor resurse și schimbul de informații apar în
anii`70.
• O rețea de calculatoare (engleză: computer network) leagă între ele o mulțime mai
mică sau mai mare de calculatoare, astfel încât un calculator poate
accesa datele, programele și facilitățile sau resursele unui alt calculator conectat la
aceeași rețea. De obicei este nevoie de măsuri de restricție/siguranță a accesului.
• Metodele de conectare sunt în continuă dezvoltare și deja foarte diverse, începând
cu tot felul de cabluri metalice și de fibră optică, chiar submarine, și terminând cu
legături fără fir prin unde radio cum ar fi Wi-Fi, WiMAX sau Bluetooth, prin
raze infraroșii ca de exemplu IrDA sau prin intermediul sateliților.
AVANTAJE

• Utilizarea eficientă prin partajare a resurselor unității centrale

• Acces direct la resursele hardware si software
• Păstrarea programelor și fișierelor într-o singură copie pe server și utilizarea lor
de către orice utilizator cu drept de acces
• Sistem de protecție al fișierelor și programelor
• Utilizarea simultană a bazelor de date de către mai mulți utilizatori
• Comunicarea și schimb de informații între utilizatori la nivel local, regional sau
mondial
Dezvoltatea rețelelor de calculatoare a contribuit la elaborarea și utilizarea unor
aplicații cum sunt:
o Accesul la programe complexe ce oferă informații utile la nivel macroeconomic
o Accesul la mari baze de date
o Accesul la informații științifice
o Transfer rapid al informației
Din punct de vedere hardware, o rețea de calculatoare este constituită din
urmatoarele elemente:
o Calculatoare centrale (servere)
o Calculatoare de lucru (terminale, stații de lucru)
o Echipamente periferice
o Elemente de conectare
CALCULATORUL CENTRAL (SERVER)

• Unul sau mai multe calculatore din rețea reprezintă calculatore centrale sau
servere care gestionează și controlează, prin intermediul unui sistem de
operare, întreaga activitate din rețea. Aceste calculatoare centrale formează
nucleul rețelei. Calculatorul central poate fi un calculator obișnuit pe care este
instalat un sistem de operare pentru rețea. Acesta controlează toate resursele
comune și asigură securitatea datelor, a sistemului și mijlocește comunicațiile
dintre stațiile de lucru.
 STAȚIILE DE LUCRU

Stația de lucru este un calculator obișnuit care lucrează cu un sistem obișnuit și

reprezintă componenta de bază a unei rețele de calculatoare. Orice stație de
lucru are configurată o placă de rețea ce realizează interfața cu rețeaua, fie
prin cablu, fie prin unde radio.
CLASIFICAREA REȚELELOR DE CALCULATOARE
Tipologia rețelelor de calculatoare: Rețelele de calculatore sunt de multe feluri,
în funcție de numărul stațiilor de lucru precum și aria de răspândire, și anume:
• Retele LAN (Local Area Network) Lucrează la nivelul unei clădiri sau a unui
grup de clădiri având distanța dintre stațiile de lucru cuprinsă între 10-100
de metri. Aceste rețele se pot interconecta la rețele mai mari (MAN,WAN).
REȚELELE MAN (METROPOLITAN AREA NETWORK)
• Lucrează la nivelul unui oraș având distanța dintre stațiile de lucru de ordinul
kilometrilor. O astfel de rețea poate interconecta mai multe rețele locale.
Aceste reţele folosesc pentru legături cel mai des tehnologii fără fir (wireless)
sau fibră optică.
 RETELE WAN (WIDE AREA NETWORK)
• Lucrează la nivelul unei regiuni sau mondial
având distanța de lucru de ordinul miilor
de kilometri. Au o mare întindere
geografică la nivel continental sau
planetar. În cadrul acestei categorii
întalnim și rețelele VAN (Value Edit
Network) care reprezintă rețelele extinse
private. Aceste rețele sunt specializate de
transferuri de date elecronice în domenii
cum ar fi: electronic, financiar, bancar,
bursier, serviciilor.
RETELELE PDN (PUBLICE)

Lucrează la nivelul unei regiuni sau mondial.

La nivelul acestei rețele au acces diverse rețele locale, de exemplu internetul.
Topologiile retelelor de calculatoare
• Topologia(structura) unei reţele rezultă din modul de conectare a elementelor
reţelei între ele. Ea determină şi traseul concret pe care circulă informaţia în
reţea "de la A la B". Principalele tipuri de topologii pentru reţelele LAN sunt:
1.RING (INEL)
• Permite ca stațiile de lucru să fie egale între ele. Topologia de inel se
caracterizează prin conectarea calculatorului în rețea printr-o cale de comunicație
ce formează un inel complet.
Avantaje:
• toate nodurile sunt egale
• intervalul de timp in care va fi transmis un mesaj poate fi estimat
• necesarul de cablu e acceptabil
Dezavantaje:
• viteza de comunicare mai redusă
• defectarea unui nod duce la blocarea întregii rețele
2.BUS (MAGISTRALĂ)
Presupune existența unui canal unic de comunicație dual împărțit între stații. Mesajele
transmise sunt recepționate de toate stațiile acestea selectându-și informațiile care le
sunt adresate.
Avantaje:
• necesar de cablu redus
• viteza de lucru mai mare
• interconectare simpla
• defectarea unui nod nu afecteaza reteaua
Dezavantaje:
• timpul de transmitere a unui mesaj dintr-un nod in altul nu poate fi determinat
3.STAR (STEA)
• Presupune un nod privilegiat în rețea (cu rol de server) la care sunt conectate toate celelalte. În
situația în care o stație vrea să trimită un mesaj către alte stații acest mesaj va trece prin server ,
care îl va direcționa către stația corespunzătoare.
Avantaje:
• viteza de transmitere ridicata
• posibilitate de rulare a aplicatiilor in timp real (timpul poate fi estimat)
• costul cablului de conectare este scazut
Dezavantaje:
• defectarea serverului face imposibila utilizarea retelei
• cantitate de cablu necesara mai mare decat la celelalte tipuri
• interconectarea este mai complicata
• Pot exista si combinatii: STAR-BUS,STAR-RING
CLASIFICAREA REȚELELOR DIN PUNCT DE VEDERE
CONCEPTUAL
1.Retelele bazate pe arhitectura client-server
• Acest model este caracterizat prin existența în cadrul rețelei a unuia sau mai multor
calculatoare cu rol de server și a unui număr de calculatoare ce reprezintă stațiile de lucru și
sunt puse la dispoziția utilizatorilor.
Clientul reprezintă entitatea care cere executarea sarcini în timp ce serverul reprezintă
entitatea ce execută aceste sarcini raspunzând astfel solicitărilor clientului Avantaje:
• adaptabilitate sporită la nevoile utilizatorului
• asigurarea integrității bazei de date
• actualizarea aplicațiilor se poate face printr-un singur punct central al rețelei
REȚELELE BAZATE PE MODELUL PEER TO PEER (P2P)
Se caracterizează prin faptul că toate calculatoarele au aceeași funcție în rețea.
Resursele fiecărui calculator pot fi partajate în rețea dar cu performanță mai scăzută
Modelul se caracterizează prin flexibilitate, ușurință și simplitatea în instalare,
administrare și utilizare.
3. Retelele false
• Sunt acele rețele în care interconectarea a două calculatoare se face prin
intermediul porturilor, seriale sau paralele existente fără a utilizarea echipamentelor
speciale de interconectare cum ar fi plăcile de retea.
• Interconectarea se face ocazional pentru transferul de fișiere cu ajutorul unor
programe utilitare.
PRINCIPALELE COMPENENTE A UNEI REȚELE SUNT

• server-ul (un calculator mai puternic care gestionează resursele rețelei și care
are instalate aplicații pe care membrii rețelei le pot utiliza)
• stațiile de lucru (workstations)
Pe langa server și stații de lucru arhitectura unei rețele cuprinde și echipamente
de comunicație:
• Hub sau Switch (pentru rețele LAN)
• Routere (pentru rețele WAN)
HUB

• Este un dispozitiv de rețea cu mai multe porturi(intrări) necesar pentru

interconectarea prin cabluri UTP a cel puțin 3 calculatoare din rețea (stații de
lucru)
• Hub-urile funcţionează la nivelul 1 (fizic) al sistemului de referinţă OSI. În
caz de blocare, hub-ul este responsabil şi pentru retransmiterea semnalului
spre toate porturile sale. Deseori hub-urile dispun de conectoare de tip BNC
şi/sau AUI, pentru a permite conectarea la astfel de segmente de reţele cum
ar fi 10BASE2 şi 10BASE5. Apariţia switch-urilor a înlocuit practic pe piaţă
hub-urile, dar ele totuşi mai sunt întâlnite la conexiuni mai vechi şi în aplicaţii
speciale.
SWITCH

• Este un dispozitiv de rețea cu mai multe porturi care filtrează și expediază

pachete de date între segmentele rețelei
ROUTER

• Este un dispozitiv , sau în unele cazuri un software instalat pe un calculator,

care determină care este următorul punct din rețea către care se expediază
un pachet de date în drum spre destinația sa finală.