Sunteți pe pagina 1din 13

Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea „Inginerie Mecanică, Industrială și Transporturi”

Departamentul „Bazele Proiectării Maşinilor”

REȚELE DE INTERNET
Referat
La disciplina: Tehnologii Informaționale

A elaborat: st. gr. ITA-221


Nume Prenume

A verificat: dr., conf.univ.


CIOBANU Radu

2022
Cuprins

1. Noțiuni introductive 1
2. Internet 3
3. Topologia rețelelor de date 6
4. Tipuri de rețele 8
5. Tipuri de medii de transmisie 10
Bibliografie 12

1
1. Noțiuni introductive
În timpurile de demult, înainte de a deveni „personal”, calculatorul era un
sistem de dimensiuni enorme, încît putea ocupa o clădire cu două etaje,
implicînd un număr considerabil de specialiști ce asigurau întreținerea
mașinăriei.
Pe atunci au apărut conceptul și noțiunile de „server” – calculator
performant cu ajutorul căruia se procesează un volum mare de date și „client” –
calculator cu performanță redusă, care asigură conexiunea spre un server.
Cu timpul această relație „client-server” a suferit modificări, astfel încît
un anumit calculator poate fi și server (dacă alte calculatoare folosesc resursele
și datele lui) și client în același timp (dacă el folosește resursele și datele altui
calculator din rețea), însă ca noțiune rămîne valabilă și astăzi, mai ales în cazul
conceptualizării interacțiunii calculatoarelor în rețea.

Modelul de funcționare server-client


Prelucrarea datelor pentru a fi transmise în rețea între două noduri
(dispozitive din rețea) are loc în mai multe trepte, la fiecare etapă fiind aplicate
anumiți algoritmi de împărțire a datelor în entități mai mici, astfel încît la final
să ajungă a fi impulsuri electrice, optice sau electromagnetice. Acest model
ierarhic de comunicare a fost standardizat, fiind numit modelul ISO-OSI.

2
Modelul de Referință OSI (OSI este un acronim pentru interconectarea
sistemelor deschise, engleză Open Systems Interconnection).

Dispozitivul fizic atașat sau integrat unui calculator care permite


conectarea la o rețea este un modem (GSM, DialUP) sau o placă de
rețea (Network Interface Card).
Cea mai răspîndită tehnologie de interconectare a calculatoarelor la
moment este Ethernet, care își trage originea încă din 1973, suferind ulterior
multiple îmbunătățiri, încît de la viteza inițială de 3 Mb/s să ajungă pînă la 100
Gb/s în curent și nu se oprește aici, în următorii ani va fi depășită viteză de
1Tb/s!
Ethernet este denumirea unei familii de protocoale de rețele de
calculatoare bazată pe transmisia cadrelor (engleză frames) și utilizată la
implementarea rețelelor locale de tip LAN.
Pronunția e întrucâtva asemănătoare cu pronunția cuvântului Internet,
dar nu este unu și aceeași, a nu se confunda!

2. Internet
Cuvântul "Internet" provine din împreunarea artificială şi parţială a două
cuvinte englezeşti: interconnected = interconectat şi network = reţea.
Termenul Internet, sau şi internet, are mai multe sensuri strâns înrudite,
în funcţie de context:

3
 Numele propriu Internet (scris cu majusculă) se referă la World Wide
Web, reţeaua mondială unică de computere interconectate prin
protocoalele (regulile) de comunicare Transmission Control Protocol şi
Internet Protocol, numite pe scurt TCP/IP. Precursorul Internetului
datează din 1965, când Defence Advanced Research Projects Agency (en:
DARPA) (Agenţia pentru Proiecte de Cercetare înaintate de Apărare - a
Ministerului Apărării, Department of Defense sau DoD din SUA) a creat
prima reţea de computere interconectate sub numele ARPAnet. Super-
reţeaua din zilele noastre a rezultat din extinderea reţelei Arpanet.
 Substantivul comun internet (scris cu minusculă) desemnează în marea
majoritate a cazurilor aceeaşi reţea, însă văzută ca un mediu de
comunicare de mase, împreună cu informaţia şi serviciile care sunt oferite
utilizatorilor prin intermediul acestui mediu.
 Tehnic, termenul mai poate desemna şi o reţea ce interconectează 2 sau
mai multe reţele autonome aflate la mare depărtare unele faţă de altele.
Exemple de reţele mari, pentru care folosinţa acestui nume este
justificată, sunt SIPRNet şi FidoNet.

4
În imaginile de mai sus este o reprezentare grafică aproximativă a conexiunilor
dintre rețelele de internet. Sunt afișate numai conexiunile între servere.

Avantajul acestei tehnologii constă în posibilitatea de a opera independent de


mediul fizic în care sînt transmise semnalele (cablu telefonic, cablu coaxial,
cablu torsadat, fibră optică, unde electromagnetice), principiul simplu și eficient
de interconectare a nodurilor în rețea (fiecare nod în rețea primește o adresă
MAC unică, orice pachet de date transmis conține informație despre sursă și
destinație).

5
3. Topologia rețelelor de date
Transmisia datelor în reţelele de calculatoare
O reţea de calculatoare este alcătuită dintr-un ansamblu de echipamente
interconectate între ele prin intermediul unor echipamente de reţea, cu scopul
transmisiei de date şi partajării resurselor.
Echipamentele interconectate pot fi sisteme de calcul (desktop sau laptop) sau
echipamente periferice (imprimante, scannere etc). Conectivitatea este
asigurată de echipamente de reţea (hub-uri, switch-uri, rutere, puncte de acces
wireless).

Transmisia datelor se realizează prin medii de transmisie care pot fi:


- Conductoare de cupru – pentru transmisia datelor sub formă de semnale
electrice;
- Fibră optică – din fibre de sticlă sau materiale plastice – pentru a transporta
datele sub formă de impulsuri luminoase;

6
- Medii de transmisie a datelor fără fir – transmit datele sub formă de unde
radio, microunde, raze infraroşii sau raze laser - în cadrul conexiunilor fără fir
(wireless).
În timpul transmisiei de la un calculator sursă la un calculator destinaţie,
datele suferă o serie de modificări:
 Înainte de a fi transmise în reţea, datele sunt transformate în flux de
caractere alfanumerice, apoi sunt împărţite în segmente, care sunt mai
uşor de manevrat şi permit mai multor utilizatori să transmită simultan
date în reţea;
 Fiecărui segment i se ataşează apoi un antet (header), care conţine o serie
de informaţii suplimentare cum ar fi:
- un semnal de atenţionare, care indică faptul că se transmite un pachet de date;
- adresa IP a calculatorului-sursă;
- adresa IP a calculatorului-destinaţie;
- informaţii de ceas pentru sincronizarea transmisiei) şi un postambul care este
de obicei o componentă de verificare a erorilor (CRC). Segmentul, astfel
modificat se numeşte pachet, pachet IP sau datagramă;
 Fiecărui pachet i se ataşează apoi un al doilea antet care conţine adresele
MAC ale calculatorului-sursă, respectiv ale calculatorului-destinaţie.
Pachetul se transformă astfel în cadru (frame).

Cadrele circulă prin mediul de transmisie sub formă de şiruri de biţi.


Există mai multe tipuri de cadre, în funcţie de standardele folosite la descrierea
lor (cadru Ethernet, cadru FDDI, etc.).
Odată ajunse la calculatorul-destinaţie, şirurile de biţi suferă procesul invers de
transformare. Li se detaşează antetele, segmentele sunt apoi reasamblate, li se
verifică integritatea şi numărul, apoi sunt aduse la o formă care poate fi citită de
utilizator.

7
4. Tipuri de reţele
Reţele de tip PAN, LAN, WLAN, MAN, WAN şi GAN.
Topologia care definește o rețea de calculatoare poate fi diversă, în
dependență de numărul de noduri și distribuția lor. Istoric au existat topologii
standarde pentru rețele locale (magistrală, inel, stea), rețele mari reprezintă o
topologie mixtă.
O clasificare a reţelelor după criteriul răspândirii pe arii geografice, al modului
de administrare si al mediului de transmisie a datelor ar evidenţia, printre altele,
următoarele tipuri de rețele:

 Rețea personală (PAN, Personal Area Network) - o rețea în raza a cîțiva


metri, formată din dispozitive proprii unei persoane (telefon mobil,
scanner, imprimantă, etc) conectate la un calculator, conexiunea se
bazează pe fire, bluetooth, infraroșu, etc.

Rețea locală (LAN, Local Area Network) - o rețea constituită în raza


unui apartament, oficiu sau bloc, formată dintr-un număr mic de
calculatoare. Reţeaua locală de calculatoare este o reţea de echipamente
interconectate şi supuse aceloraşi politici de securitate şi control a
accesului la date, chiar dacă acestea sunt amplasate în locuri diferite.
Transmisia datelor în reţelele LAN tradiţionale se face prin conductoare
de cupru.
 Rețea locală fără fir (WLAN , Wireless LAN). Sunt reţele locale care
transmisia datelor se face prin medii fără fir. Într-un WLAN, staţiile, care
pot fi echipamente mobile – laptop – sau fixe – desktop - se conectează la
echipamente specifice numite puncte de acces. Staţiile sunt dotate cu
plăci de reţea wireless. Punctele de acces, de regulă routere, transmit şi
recepţionează semnale radio către şi dinspre dispozitivele wireless ale
staţiilor conectate la reţea. Calculatoarele care fac parte din WLAN
trebuie să se găsească în raza de acţiune a acestor puncte de acces, care

8
variază de la valori de maxim 30 m în interior la valori mult mai mari în
exterior, în funcţie de tehnologia utilizată.
 Rețea metropolitană (MAN, Metropolitan Area Network) – o rețea
extinsă, la nivel de cartier sau oraș. Sunt reţele imense care de obicei
împânzesc oraşe întregi. Aceste reţele folosesc cel mai des tehhologia
fără fir (wireless) sau fibră optică pentru a crea conexiuni.

 Rețea de arie largă (WAN, Wide Area Network) – o rețea cu o întindere


mare, la nivel de regiune, țară sau continent, o reţea WAN se poate
întinde la nivel naţional sau internaţional. Conexiunea se bazează pe
cabluri optice cu capacitate de transfer înaltă.

Rețea globală (GAN, Global Area Network) – rețeaua globală.

Reprezentarea schematică a rețelelor de internet.

9
5. Tipuri de medii de transmisie
Principalele medii de transmisie sunt următoarele:
Cablu torsadat; Cablu coaxial; Fibră optică; Wirelles.
Cabluri torsadate (Twisted Pair)
Cablul torsadat este un tip de cablu, care în compoziţia sa conţine cupru. Se
foloseşte în reţelele telefonice şi în majoritatea reţelelor Ethernet. Constă din
două fire de cupru izolate, răsucite unul împrejurul celuilalt.Torsadarea oferă
protecţie împotriva interferenţelor cauzate de celelalte perechi de fire din cablu.
Perechile de fire de cupru sunt acoperite intr-o izolaţie de plastic codificată pe
culori şi sunt torsadate împreună.

UTP
Cablu torsadat neecranat (Unshielded twisted-pair - UTP).
Cablu are patru perechi de fire. Acest tip de cablu se bazează numai pe efectul
de anulare obţinut prin torsadarea perechilor de fire care limitează degradarea
semnalului cauzată de interferenţe electromagnetice (EMI) şi interferenţe în
frecvenţa radio (RFI). UTP este cel mai folosit tip de cablu în reţele. Lungimea
unui segment poate fi de maxim 100 m.

STP
10
Cablu torsadat ecranat (Shielded twisted-pair - STP).
Cablu are tot patru perechi de fire. Fiecare pereche de fire este acoperită de o
folie metalică pentru a ecrana şi mai bine zgomotul. Patru perechi de fire sunt
ulterior învelite într-o altă folie metalică.
STP reduce zgomotele electrice din interiorul cablului. De asemenea reduce
EMI şi RFI din exterior. Lungimea unui segment poate fi de maxim 100 m.

FTP
Cablul FTP este un cablu UTP în care conductorii sunt înveliți într-o folie
exterioară de ecranare în scopul protejării împotriva interferențelor externe.
Folia exterioară are, de asemenea, rolul de conductor de împământare electrică.

Bibliografie:

11
1. https://www.competentedigitale.ro/it/it10.php
2. https://www.afahc.ro/ro/facultate/cursuri/retele_note_curs.pdf
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cablu_torsadat
4. https://proweb.md/despre-retea-internet-si-internet/

12

S-ar putea să vă placă și