Retele de calculatoare

Ce este o retea de calculatoare?

Definitie. O retea de calculatoare este un grup de calculatoare, periferice si alte dispozitive
terminale, interconectate intre ele prin diferite medii de comunicatie si care pot folosi in
comun anumite resurse logice sau fizice.
Componentele unei retele

 Servere, calculatoare performante care partajeaza (pun la dispozitie) resursele

utilizatorilor retelei; folosesc un sistem de operare specific retelei;
 Statii de lucru/clienti, calculatoare care pot functiona si independent de retea;
 Dispozitive de interconectare, sunt dispozitive la care sunt conectate toate cablurile
retelei;
Distribuitoare (hub-uri) sunt dispozitive ce conecteaza un numar de cabluri de
retea provenite de la calculatoarele client;
Routere, conecteaza doua sau mai multe retele;
Comutatoare (switch) – conecteaza mai multe distribuitoare
 Cabluri de retea, care realizeaza conexiunile fizice.
 Imprimante si alte periferice partajate
 Servicii de retea (gazduire web, de securitate, de back-up, de stocare si partajare fisiere,
e-mail, acces la distanta)

Tipuri de retele de calculatoare

Dupa aria geografica acoperita retelele pot fi:
 Retele locale (LAN – Local Area Network) localizate pe cativa kilometri (birou, cladire,
grup de cladiri vecine, campusuri universitare);
 Retele metropolitane (MAN – Metropolitan Area Network), acopera suprafata unui
oras;
 Retele extinse (WAN – Wide Area Network) conecteaza orase, regiuni sau tari;
 Retele globale (GAN – Global Area Network) acopera suprafata mai multor continente.
O retea GAN este Internetul.

Dupa tipul de arhitectura:

 Retele Peer to peer (“de la egal la egal”), fiecare calculator are rol atat de client cat si
de server;
 Retea client/server alcatuita din calculatoare care pun la dispozitie resurse (servere) si
calculatoare care folosesc resursele (clienti).
Internet si Intranet

Intranet-ul este o retea de calculatoare privata care are ca scop partajarea resurselor
fizice si logice la nivelul unei organizatii. Poate sa se conecteze la internet, dar totodata
ea poate sa se protejeze de eventualele atacuri de pe internet. La resursele sale au acces
doar membrii organizatiei.
Extranetul reprezinta o extindere a unei retele intranet pentru a putea permite
utilizatorilor din afara companiei sa aiba acces limitat la anumite informatii, prin
intermediul internetului, fara a putea prejudicia securitatea acesteia.

Internetul este o retea foarte mare de retele de calculatoare(WAN), interconectate la

nivel mondial, ce permite schimbul de informatii, respectiv faciliteaza serviciile de
comunicare.
Istoria Internetului este relativ recenta. In mod paradoxal, cu toata dezvoltarea sa
exploziva, varsta Internetului depaseste putin o jumatate de secol. Aparitia sa este
legata de perioada “razboiului rece” in care cele doua mari puteri ale planetei – SUA si
URSS – isi disputau suprematia mondiala in toate domeniile, inclusiv cel stiintific si
militar. Daca URSS inregistreaza un real succes prin lansarea primului satelit artificial al
Pamantului (Sputnik, in 1957), guvernul SUA si a concentrat resursele in infiintarea
Agentiei pentru Proiecte de Cercetare Avansata (ARPA). In colaborare cu 4 universitati
(University of California at Los Angeles, University of California at Santa Barbara,
Stanford Research Institute si University of Utah) aceasta infiinteaza in 1969, prima
retea de calculatoare, numita ARPANET. Aceasta retea utiliza un protocol de
comunicatie numit NCP (Network Control Protocol) care lega calculatoarele din retea.
In anul 1973, reteaua ARPANET a stabilit legaturi si cu calculatoare din Anglia si
Norvegia, devenind o retea internationala. Tot in aceasta perioada, in scopul unor
schimburi de informatii stiintifice, au fost conectate si supercalculatoarele din
universitatile si companiile mari. In 1977, la reteaua ARPANET s-a adaugat serviciul de
posta electronica, iar in anul 1983 protocolul NCP a fost inlocuit cu protocolul TCP/IP
(Transmission Control Protocol/Internet Protocol) care permite interconectarea unor
retele diferite, atat de tip LAN cat si de tip WAN. In anuk 1983, din reteaua ARPANET s-a
desprins reteaua militara MILNET. Partea care a ramas din ARPANET a fost destinata
aplicatiilor stiintifice, educationale si comerciale si a stat la baza retelei Internet de
astazi. Internetul s-a dezvoltat foarte rapid dupa ce, in anul 1992, CERN (Centrul
European pentru Cercetare Nucleara) de la Geneva a lansat serviciul www (word wide
web) cea mai raspandita aplicatie a internetului, care permite accesul la o gama foarte
larga de resurse prin intermediul unor programe specializate numite browsere.
 Principiul comunicarii in Internet

Toate serviciile retelei Internet au la baza schimbul de mesaje dintre o sursa si un destinatar.
Principiul comunicarii este asemanator cu sistemul postal in care, daca utilizatorul A doreste sa-
I trimita un obiect lui B, atunci impacheteaza obiectul si expediaza pachetul de la un oficiu
postal, dupa ce a scris pe pachet adresa proprie si adresa destinatarului. In functie de aceasta
adresa, oficiul postal directioneaza pachetul pe cea mai adecvata cale catre destinatar,
informandu-l eventual pe expeditor atunci cand pachetul a fost predat destinatarului. In mod
asemantor, daca A doreste sa-I transmita un mesaj lui B prin intermediul Internetului el va
trebui sa impacheteze mesajul in vederea expedierii. Mesajul propriu zis este convertit in forma
binara si, insotit de informatii de control care permit identificarea si directionarea sa, este
inglobat intr-o unitate de date, numita chiar pachet. Informatiile de control contin adresa
expeditorului si a destinatarului, sub forma unei structuri formate din patru numere naturale
mai mici decat 256, separate intre ele prin puncte. Aceste structuri poarta numele de adrese IP.
Pentru a asigura circulatia corecta a pachetelor de date este necesar ca aceste adrese sa fie
unice.
Comutarea de pachete (Pachet switching) este cea mai raspandita tehnica folosita in
transmiterea datelor in retele de arie larga. Ea se bazeaza pe separarea calculatoarelor dupa
functii:
Calculatoare cu functii de aplicatii. Ele sunt conectate la retea pentru a
comunica cu un calculator aflat la distanta, in vederea executarii unei aplicatii. Se
mai numesc si calculatoare gazda (host). Rolul lor este de a distribui pachetele
terminalelor utilizatorilor conectate la internet.
Calculatoare cu functii de comunicatie. Se folosesc pentru a asigura
comunicarea intre doua calculatoare gazda aflate la distanta. Rolul lor este de a
dirija pachetele de la expeditor la destinatar. Se mai numesc noduri sau rutere.
Comunicarea intre noduri se face prin liniile telefonice inchiriate, de viteza mare,
dedicate transmiterii datelor.
Operatiile de dirijare a pachetelor sunt realizate automat de catre retea, conform unui anumit
protocol de comunicare, adica un ansamblu de norme si reguli care trebuie respectate de
ambele calculatoare pentru ca schimbul de date sa aiba loc.
Normele se refera la:
- Compresia datelor. Prin aplicarea unor algoritmi matematici, datele care urmeaza sa fie
expediate sunt prelucrate, de asa natura, incat sa fie memorate prin utilizarea unui
 spatiu mai mic de memorie. Prin urmare, transmiterea lor dureaza mai putin. Invers, la
destinatie, prin utilizarea acelorasi algoritmi matematici ele sunt decompresate.
- Identificarea erorilor care pot interveni in transmiterea datelor. Problema este
urmatoarea: de unde stie calculatorul care a receptionat date ca acestea sunt corecte?
Si aici exista mai multi algoritmi care permit identificarea si corectarea erorilor.
- Modalitati prin care expeditorul comunica faptul ca au fost transmise toate datele si
destinatarul ca le-a receptionat.
Retelele de calculatoare folosesc din anul 1983, protocolul TCP/IP. Protocolul IP este
raspunzator de transmiterea datelor iar prin protocolul TCP se asigura si se verifica
corectitudinea transmisiei.
Pentru asigurarea intregii game de servicii internet se vorbeste de o familie de procoale din
care mentionam:
- DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) este un protocol folosit la alocarea
dinamica a adreselor IP. Permite unei retele private conectate la Internet sa atribuie o
adresa IP temporara unui calculator gazda care se conecteaza la ea.
- SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) protocol pentru transmiterea mesajelor de e-mail.
- HTTP (Hyper Text Transfer Protocol) utilizat de serverele web pentru transferul fisierelor
de tip hypertext.
- FTP (File Transfer Protocol) protocol de transfer a fisierelor.
Orice calculator conectat in retea beneficiaza de un identificator unic, un numar ce poarta
denumirea de adresa IP. Chiar daca acest sistem de identificare a calculatoarelor conectate la o
retea este perfect functional din perspectiva serverelor, din punct de vedere al utilizatorului
este practic imposibil de utilizat datorita dificultatii de a retine un format numeric de exprimare
a adreselor. De accea sistemului de adrese IP I se asociaza un sistem paralel de identificare a
calculatoarelor, bazat pe protocolul DNS (Domain Naming System). Acest sistem imparte
totalitatea adreselor IP posibile in nivele organizationale numite domenii, care la randul lor pot
fi impartite in subdomenii.