Curs 6-7 TIC

Rețele de calculatoare. Internet

1
Ce este o Rețea de Calculatoare?
 O reţea de calculatoare este un
ansamblu de calculatoare autonome,
interconectate prin intermediul unor
medii de comunicaţie care asigură
folosirea în comun, de către un număr
mare de utilizatori, a tuturor resurselor
fizice şi logice (software de bază şi
software aplicativ) şi informaţionale
(baze de date) de care dispune
ansamblul de calculatoare
interconectate.
Ce este o Rețea de Calculatoare?
 Două calculatoare se consideră interconectate dacă
sunt capabile să facă schimb de informaţii între ele.

 Mediul de comunicaţie reprezintă mediul fizic prin

intermediul căruia se pot transmite date. Mediile de
comunicaţie care conectează calculatoarele din
punct de vedere fizic pot fi constituite din diverse
tipuri de cabluri: cablu coaxial, fibră optică, linie
telefonică etc.

 Protocolul defineşte regulile de comunicaţie între

echipamente. Protocolul poate fi comparat cu
limbajul comun pe care toate calculatoarele dintr-o
reţea trebuie să-l cunoască pentru a putea comunica.
 Ce este o Rețea de Calculatoare?

 Autonomia calculatoarelor se referă la faptul că ele pot funcţiona

independent, astfel încât pornirea sau oprirea unui calculator nu le
influenţează pe celelalte; un calculator din reţea nu le controlează în mod
forţat pe celelalte. Nu se vorbeşte despre o reţea în cazul unui calculator
cu mai multe terminale (minicalculatoarele) sau în cazul mai multor unităţi
aservite la o unitate de control.

 Simplificând puţin definiţia, se poate privi reţeaua ca fiind un grup de noduri

interconectate, un nod putând să conţină:
• calculator gazdă sau host

• terminal video

• controler de comunicaţie

• echipament periferic
 Avantajele exploatării unei
Rețele de Calculatoare
 permite accesarea unor baze informaţionale cu localizări geografice diverse şi
constituie un suport de comunicare între persoanele aflate la distanță.
 într-o instituţie / firmă cu mai multe compartimente, instalarea unei reţele de
calculatoare facilitează schimbul şi corelarea informaţiilor (între diverse
departamente sau în cadrul aceluiaşi departament).
 asigură partajarea resurselor de calcul fizice şi logice, astfel încât programele,
echipamentele şi mai ales datele să fie disponibile pentru orice utilizator
conectat la reţea, indiferent de localizarea lui. Aceasta facilitate este foarte
importantă în cadrul unei firme (permite, de exemplu, mai multor persoane
aflate în puncte geografice diferite, sa întocmească împreună un raport). O
schimbare efectuată de un angajat într-un document poate fi vizibilă
instantaneu şi celorlalţi angajaţi. Astfel, colaborarea dintre grupuri de oameni
aflaţi la distanţă devine foarte simplă. Practic, un utilizator cu orice localizare
geografică (acoperită de reţea) poate utiliza datele ca şi când ar fi locale.
Aceasta caracteristică atinge scopul reţelelor, de distrugere a tiraniei
geografice!
 Avantajele exploatării unei
Rețele de Calculatoare
 folosirea reţelelor de calculatoare, în raport cu sistemele mari de calcul, are un
cost redus - sistemele mari de calcul sunt cam de 10 ori mai rapide decât
calculatoarele personale dar costă de aproximativ 1000 de ori mai mult. Astfel,
a apărut un model de reţea în care fiecare utilizator să poată dispune de un
calculator personal iar datele de reţea să fie păstrate pe unul sau mai multe
servere de fişiere partajate (folosite în comun). Modelul se numeşte client-
server iar utilizatorii săi sunt numiţi clienţi.
 se poate spune că pe maşina client se desfăşoară procesul client, care
lansează o cerere pe maşina server (de care este legată). Mesajul “cerere”
este prelucrat de procesul server, de pe maşina server, iar răspunsul este
furnizat procesului client, sub forma unui mesaj de răspuns. Uzual, numărul de
clienţi este mare iar numărul de servere este mic.
 Avantajele exploatării unei
Rețele de Calculatoare
 asigură o fiabilitate mare prin accesul la mai multe echipamente de stocare
alternative (de exemplu, fişierele pot fi copiate pe două sau trei calculatoare astfel
încât, dacă unul din ele nu este disponibil, sa fie utilizate copiile fişierelor). Dacă un
procesor se defectează, sarcina sa poate fi preluată de celelalte, astfel încât
activitatea să nu fie întreruptă ci dusă la bun sfârşit, chiar dacă cu performanţe
reduse. Acest lucru este esenţial pentru activităţi strategice din domeniile militar,
bancar, controlul traficului aerian, siguranţa reactoarelor nucleare etc.
 o reţea de calculatoare poate să se dezvolte în etape succesive, prin adăugare de
noi procesoare: pe măsură ce se face simţită această necesitate, se pot introduce
noi servere sau clienţi. Prin comparaţie, performanţele sistemelor de calcul mari,
centralizate, nu se pot îmbunătăţi decât prin înlocuirea cu un sistem mai mare,
operaţie care produce neplăceri utilizatorilor şi implică costuri mari.
 Resurse hardware într-o Rețea de
Calculatoare
 Noduri (sisteme de calcul):
 - Server - echipamentul care oferă servicii în cadrul reţelei şi care în funcţie de
natura serviciilor oferite poate fi:
 File Server - echipamentul care pune la dispoziţia celorlalţi participanţi în reţea
informaţiile memorate pe mediile sale de stocare (HDD, DVD-ROM etc.)
 Print Server - echipamentul care pune la dispoziţia celorlalţi participanţi în reţea
imprimanta(le) la care este conectat
 Server de comunicaţii - echipamentul care pune la dispoziţia celorlalţi participanţi în
reţea dispozitivele de comunicaţii la care este conectat.
 - Staţii de lucru - echipamente de calcul care beneficiază de serviciile oferite de
server(e).
 - Resurse partajate - resurse hardware/software ce pot fi partajate în cadrul
reţelei (imprimante, foldere etc.). Resursele partajate sunt conectate la un
server sau stocate pe un server.
 Alte elemente de reţea: repetoare, hubs etc.
 Elemente de rețea

 switch (sau switching hub) - dispozitiv care amplifică

semnalul transmis în rețea (comută accesul calculatoarelor la
rețea)
 modem - permite să fie folosită rețeaua prin intermediul liniei
telefonice (cablului telefonic)
 router - dispozitiv prin care o rețea locală (LAN) se
conectează la o rețea WAN (retea de mare întindere)
 bridge (punte) - face legătura între două sau mai multe rețele
 gateway (poartă) - leagă calculatoare de tipuri diferite
 Resurse software într-o Rețea de
Calculatoare

 Sistem de operare pentru reţea - software instalat pe serverele din

cadrul reţelei şi asigură funcţionalitatea serviciilor de reţea (exemple:
Windows NT Server, Novell Netware etc.)

 Software existent pe staţiile de lucru

 Aplicaţii de reţea - programe care permit accesul simultan pentru mai

mulţi utilizatori la aceleaşi informaţii stocate pe o resursă partajată.
 Utilizatorii unei Rețele de
Calculatoare

 Administratorii - utilizatorii responsabili pentru întreţinerea în

stare bună de funcţionare a reţelei.

 Utilizatorii privilegiaţi - utilizatorii cu o funcţie bine determinată în

cadrul reţelei.

 Utilizatorii obişnuiţi - utilizatorii care beneficiază de serviciile şi

resursele partajate existente în cadrul reţelei.
 Utilizatorii unei Rețele de
Calculatoare

 Un utilizator indiferent de tip, este identificat în cadrul

unei reţele prin intermediul unui cont utilizator,
caracterizat prin:
• nume utilizator
• parolă de acces
 În cadrul unei reţele toate informaţiile referitoare la
conturile utilizatorilor sunt stocate într-o bază de date
cu caracter administrativ.
 Clasificarea Rețelelor de
Calculatoare

 a) Din punct de vedere al tehnologiei de

transmisie:
 Reţele cu difuzare
 Reţele punct-la-punct

 b) Din punct de vedere al mărimii reţelei:

 Reţele locale (LAN)
 Reţele metropolitane (MAN)
 Reţele larg răspândite geografic (WAN)
 Reţele cu difuzare

 Un singur canal de comunicaţie este partajat de toate

maşinile din reţea. Comunicaţia se realizează prin
intermediul unor mesaje scurte, numite pachete, care au
în structura lor, printre altele, un câmp pentru desemnarea
expeditorului si unul pentru desemnarea destinatarului.

 Se pot trimite pachete către toate echipamentele din

reţea, acest mod de operare numindu-se difuzare.
 Reţele punct-la-punct

 Dispun de numeroase conexiuni între perechile de

maşini individuale ce formează reţeaua.
 Pentru a ajunge la destinaţie, un pachet de date
trebuie sa treacă prin mai multe maşini
intermediare, fiind nevoie de algoritmi pentru
dirijarea pachetelor pe un drum optim
 Este un model folosit pentru reţelele mari, în timp
ce difuzarea se foloseşte pentru reţelele mici.
 Reţele locale/ metropolitane/ larg
răspândite geografic

 Reţele locale (LAN) - reţele localizate într-o singură clădire sau

într-un campus de cel mult câţiva kilometri; conectarea se face de
obicei cu ajutorul unui singur cablu, la care sunt legate toate
sistemele de calcul.
 Reţele metropolitane (MAN) - reţele care se pot întinde într-o
zonă de pe suprafaţa unui întreg oraş. Pentru conectare se
folosesc două cabluri unidirecţionale la care sunt conectate toate
calculatoarele, fiecare cablu având un capăt de distribuţie
(dispozitiv care iniţiază activitatea de transmisie)
 Reţele larg răspândite geografic (WAN) - reţele care ocupă arii
geografice întinse, ajungând la dimensiunea unei ţări sau a unui
întreg continent;
Reţele locale/ metropolitane/ larg
răspândite geografic
 Topologii ale Rețelelor de
Calculatoare

 Topologia unei reţele reprezintă modul în care sunt

conectate calculatoarele în reţea.
 Folosirea unei anumite topologii are influență asupra
vitezei de transmitere a datelor, a costului de
interconectare şi a fiabilităţii reţelei.
 Există câteva topologii care s-au impus: magistrală, inel,
arbore. Pe lângă acestea, întâlnim şi alte modele
topologice: stea, inele intersectate, topologie completă şi
topologie neregulată .
Topologii ale Rețelelor de
Calculatoare
 Topologia linară

 topologie liniară - conectarea este

liniară şi directă între oricare
calculator din reţea. Datele sunt
transmise direct între calculatoare
fără să treacă prin dispozitiv
intermediar (calculator intermediar).
Avantaj: simplitatea realizării.
Dezavantaj: echipamentele trebuie
să altereze cât mai puţin linia de
comunicaţie.
 O reţea locală implementată în
topologie liniară este Ethernet.
 Topologia stea

 Presupune existenţa unui dispozitiv central • topologia stea -

prin intermediul căruia se conectează
nodurile. Dispozitivul se numește HUB.
conectează
 Fiecare nod are o conexiune proprie, deci nu echipamentele la un
o va partaja cu ceilalţi participanţi. calculator central prin
 Fiabilitatea sistemului este dată de care sunt făcute toate
fiabilitatea elementului central. comunicările de date.
 Defectarea sa duce la inactivitatea reţelei.
 Defectarea unui nod sau a conexiunii
aferente acestuia nu impietează asupra
funcţionalităţii reţelei.
 HUB-ul mai poate executa şi alte funcţii. Ele
pot fi inteligente sau pasive, pot avea funcţii
în formarea semnalelor sau în filtrarea
zgomotelor.
 Dezavantaj: echipamentul central constituie
un punct critic al reţelei.
 Topologia ierarhică

• topologia ierarhică
este bazată pe
topologia stea,
echipamentul central
fiind structurat pe mai
multe nivele, formând o
subreţea. Datele pot fi
transmise prin mai
multe dispozitive pentru
a ajunge la destinaţie.
 Topologia bus (magistrală)

• topologia BUS (magistrală) - această arhitectură presupune existenţa

unui mediu fizic comun de comunicaţie, mediu care este partajat de toate
nodurile participante. Din acest motiv, la un moment dat, un singur nod
poate transmite prin intermediul mediului partajat.
Avantajele topologiei BUS sunt:
- resurse utilizate foarte puţine - o singură interfaţă per nod, un singur
mediu fizic de transport;
- utilizare optimă a resurselor - grad de ocupare maxim.
Dezavantajul topologiei
BUS este acela că prezintă
o fiabilitate scăzută - o
defecţiune apărută la
nivelul mediului fizic duce
la căderea întregii reţele.
 Topologia ring (inel)

• Topologia ring (inel) conectează echipamentele într-o buclă

închisă a cablului de interconectare. Datele sunt trecute prin
fiecare echipament până la destinaţie. În practică se utilizează
într-o structură mai complexă, combinând caracteristic topologiei
în inel cu cele ale topologiei stea.
 Topologia ring (inel)

• se dezvoltă din structura BUS, fiind construită tot în jurul unei resurse
comune (mediul fizic de comunicaţie) dar are o fiabilitate mai mare.
• se construieşte prin conectarea tuturor nodurilor participante cu nodurile
adiacente (vecinii) până la formarea unei bucle (închisă). Fiabilitatea creşte
deoarece la apariţia unei defecţiuni la nivelul mediului fizic partajat nu se va
invalida întreg sistemul pentru că există totdeauna o rută (cale) alternativă
de comunicare.
• ambele arhitecturi (BUS & RING) au în general o rată de transmisie a datelor
cuprinsă în intervalul 1÷10 MbpS (relativ mică). Acestea sunt aplicabile la
conectarea sistemelor de calcul în structuri mici (birouri) sau în conectarea
controllerelor inteligente în cadrul unui proces de producţie automatizat.
 Topologia mixtă (hibridă)

 Este cea mai larg întâlnită în structurile reale şi presupune

interconectarea mai multor structuri cu topologii de bază diferite.
 Într-o asemenea situaţie se realizează o pondere a avantajelor şi
dezavantajelor fiecărei topologii astfel încât să realizăm un optim
pentru o structură dată.
 Ea este o structură mixtă dar este dezvoltată pe acelaşi principiu ca
topologia STAR. Diferenţa este că din punct de vedere ierarhic
elementul central al unei structuri stea poate fi privit ca nod în cadrul
unei structuri de reţea stea de nivel ierarhic superior.
 Ce este Internet?

• Internet - reţea mondială unitară de

computere şi echipamente IT (având adrese
computerizate), interconectate conform
protocoalelor (regulilor) de comunicare
Transmission Control Protocol şi Internet
Protocol - numite împreună stiva TCP/IP
• internet - desemnează reţele speciale ce
interconectează două sau mai multe reţele
autonome aflate la mare depărtare unele faţă
de altele
 Ce este Internet?

Rețeaua Internet (rețea globală) cuprinde:

- milioane de rețele de calculatoare - fiind practic o reţea de reţele,
cu acoperire mondială - mulțimea tuturor calculatoarelor gazdă
(host) din această rețea
- mulțimea utilizatorilor conectați (4.66 miliarde utilizatori - ianuarie
2021 -, 59.5% din populația globală. Dintre aceștia, 92.6% (4.32
miliarde) accesează Internet folosind tehnologii mobile.
 Ce este Internet?

Un scurt istoric al Internet:

- https://calculatorescu.ro/ce-este-internetul-istoria-internetului/
 Protocolul TCP/IP

Protocolul de rețea pentru Internet (ce cuprinde reguli de dirijare a

comportamentului în rețea) este TCP/IP (Transmission Control
Protocol/ Internet Protocol).
Fiecare dispozitiv conectat la rețeaua Internet are o adresă unică,
numită adresă IP (Internet Protocol). Acest Protocol (IP) este o
metodă prin care datele sunt transmise de la un calculator la altul prin
intermediul Internetului. Calculatorul fiecărui utilizator are o adresă IP
unică (un fel de nume), care îl identifică printre toate celelalte
calculatoare din rețea.
Atunci când se trimit sau se primesc informații prin Internet, informația
este împărțită în blocuri mici, numite pachete sau datagrame. Un
astfel de pachet are două părți: antet si text.
O adresă IP are formatul numeric n1.n2.n3.n4, unde n1, n2, n3, n4 iau
valori între 0 și 255. Rezultă că cea mai mică adresă IP este 0.0.0.0,
iar cea mai mare 255.255.255.255.
 Protocoale

• Un protocol este un sistem de reguli şi proceduri care

guvernează comunicaţia dintre două dispozitive.
Există mai multe tipuri de protocoale:
• Protocoalele de aplicaţii - oferă schimbul de date între aplicaţiile
existente într-o reţea - de exemplu, File Transfer Protocol (FTP),
sau Simple Mail Transfer Protocol (SMTP)
 File Transfer Protocol (FTP) - proces ce permite schimbul
de fişiere între două calculatoare. FTP suportă diferite
comenzi ce permit transferul bidirecţional de fişiere binare şi
ASCII între diferite calculatoare. Acest protocol este instalat
împreuna cu utilităţile oferite de TCP/IP.
 Simple Mail Transfer Protocol (SMTP) - protocol TCP/IP
folosit la transmiterea mesajelor de poștă electronică.
 Protocoale

• Protocoalele de transport - de
exemplu, Transport Control
Protocol (TCP)
• Protocoalele de reţea - de
exemplu, Internet Protocol (IP)
 Transport Control Protocol
/ Internet Protocol (TCP/IP)
- protocolul standard folosit
pentru a comunica în Internet.
 Hypertext Transport
Protocol (HTTP) - metodă
prin care paginile WWW sunt
transferate prin reţea.
 Sistemul de nume Internet

• Adresa IP (Internet Protocol) este deci o grupare de patru numere

naturale cu valori între 0 şi 255. Din punct de vedere al utilizatorului
final, astfel de adrese sunt greu de memorat şi atunci în Internet au
fost create mecanisme de a putea converti în mod automat şi
transparent adresele din numere, în nume uşor de reţinut.
• De aceea, s-a introdus un model echivalent cu cel al cărţii de telefon,
unde numerele sunt asociate cu numele proprietarului postului
telefonic. Similar, adresele numerice IP pot fi asociate cu nume
simbolice corespondente (numite adrese FQDN), iar asocierea -
desemnată prin termenii de rezoluție a numelor de domenii sau
rezoluție a adreselor - se face printr-un sistem numit DNS (Domain
Name System).
 Sistemul de nume Internet

• În structura arborescentă a
sistemului DNS sunt definite
domenii de nivel superior și
inferior. Numele compus din
ansamblul de etichete
separate (prin puncte), se
numește adresă FQDN (Fully
Qualified Domain Name) - de
exemplu:
info.dppd.valahia.ro.
• Mașinile numite servere de
nume de domeniu permit
stabilirea corespondenței
între numele de domeniu și
adresa IP a calculatoarelor
din rețea.
 Sistemul de nume Internet

Domenii generice:
com organizaţii şi societăţi comerciale
edu instituţii educaţionale
gov organizaţii guvernamentale
int organizaţii internaţionale
mil organizaţii militare
net centre de administrare a reţelelor mari au Austria
org organizaţii non-profit ca Canada
ch Elveţia
de Germania
Domenii de țară - în general, sunt definite fr Franţa
prin două litere şi fiecare corespunde it Italia
codului internaţional auto: pl Polonia
ro România
ru Rusia
uk Marea Britanie
 Servicii Internet

• Serviciul de poștă electronică (e-mail)

• Servicii de știri și discuții
• Servicii de transfer de date și informații
• Servicii de informare și documentare
...............................................................................
• Chat
• Grupuri de discuții
• World Wide Web (W.W.W.)
• Televiziune prin Internet
• Telefonie, telefonie cu imagini
• Radio
• Aplicații video
• Sondaje de opinie
• e-commerce
• Internet banking
• Servicii de socializare
...............................................................................
 Serviciul e-mail

• Pentru ca un utilizator să poată accesa serviciul de

poştă electronică, acesta are nevoie de o cutie
poştală deschisă pe unul din serverele de e-mail.
Pentru a crea o cutie poştală pe serverul de e-mail
al instituţiei unde lucrează, utilizatorul trebuie să
apeleze la personalul care administrează
infrastructura IT, iar utilizatorul va primi o adresa de
email de tipul:
<<ID>>@<<nume_domeniu>>.ro
(în acest caz, .ro face referire la un
domeniu înregistrat în România)
 Serviciul e-mail

• Avantajele folosirii poştei electronice (viteza de transmitere, costuri

scăzute, flexibilitatea folosirii unul cont de mail din diferite locaţii)
• Poşta electronică a devenit o modalitate foarte folosită de comunicare
şi trimitere a mesajelor.

• Serviciul este foarte utilizat datorită:

• Costului redus - este mult mai ieftin trimiterea unui mesaj cu ajutorul
poştei electronice decât modalitatea clasică de corespondenţă.
• Transmiterea şi primirea mesajelor se realizează cu viteze foarte mari.
• Puteţi trimite şi primi mesaje oriunde vă aflaţi, dacă aveţi un device cu
o conexiune la Internet.
 Serviciul de transfer de fișiere la
distanță (FTP)
• Transferul fişierelor de la distanţă (FTP - File Transfer Protocol)
permite unui utilizator să efectueze operaţiuni asupra fişierelor situate
pe un nod distant din Internet, inclusiv transferarea lor pe calculatorul
local. Serviciul este asigurat de către un protocol omonim - FTP.
• Pentru a avea acces la fișierele nodului distant, solicitantul trebuie să
aibă anterior asignat un cont, validat printr-o parolă.
• Serviciul de transfer de fişiere permite inspectarea cataloagelor din
nodurile distante şi efectuarea de copii de pe acel nod pe cel local.
Fişierele pot conţine programe sursă, texte, grafică etc. Transferul
poate fi efectuat în mod text (documente, programe sursă, poştă
electronică etc.) sau binar (programe executabile, codificări de
imagini, sunete, etc.).
• Fişierele binare se transferă fără nici un fel de modificare, pe când
cele de tip text sunt adeseori supuse unor transformări impuse de
necesităţile de adaptare la particularităţile maşinilor sursă şi
destinaţie.
 Servicii de știri și discuții Internet
(News)
• Serviciile de ştiri şi discuţii prin Internet asigură accesul utilizatorilor la
o vastă colecţie de articole organizate pe subiecte numite grupuri de
ştiri (newsgroup). Nodurile care păstrează aceste grupuri se numesc
servere de ştiri (news servers).
• Un serviciu dezvoltat încă din anii ’80, este cel de discuţii on-line,
numit chat (de la IRC - Internet Relay Chat). Prin intermediul chat-
ului, mai mulți utilizatori pot să converseze simultan. IRC este o
aplicaţie client - server: toate persoanele ce doresc să discute trebuie
să ruleze pe propriul calculator un program client IRC, iar toţi clienţii
sunt conectaţi la un server IRC. Acesta oferă
posibilitatea de a opta între mai multe canale de discuţii, fiecare fiind
dedicat, în general, unui anumit subiect.
 Servicii de informare și
documentare Internet
• Serviciile de informare şi documentare Internet reprezintă ansamblul
metodelor de localizare şi regăsire a informaţiei din Internet. Aceste
servicii, numite şi de regăsire a resurselor, permit răsfoirea unor
colecţii de date şi căutarea după anumite criterii a unei game largi de
informaţii, de la cele cu conţinut ştiinţific la cele de
fapt divers.
• Primele astfel de servicii Internet - astăzi perimate - au fost:
• WAIS - Wide Area Information Server - serviciu de căutare după
conţinut a informaţiei textuale, independent de localizarea acesteia
• Archie - localiza fişiere cu conţinut divers, realizând căutarea după
numele acestora sau conținut)
• Gopher - căutare într-un sistem ierarhizat de meniuri a informaţiilor
distribuite într-o rețea de servere pe Internet.
 Serviciul WWW

• WWW (Word Wide Web) este un serviciu complex, care permite

căutarea informaţiei în întreg spaţiul Internet, adoptând un nou mod
de organizare a acesteia - hypertextul.
• Componentele sistemului WWW sunt: browserele (programele
navigator), site-urile web, adresele URL, motoarele de căutare
(search engines).
• Practic, WWW reprezintă o multitudine de fişiere cu informaţii scrise
folosind limbajul HTML (hyper-text mark-up language). Astfel WWW
devine un serviciu eficient de schimb de informaţii, prezentate într-o
forma structurată şi uşor de citit şi accesat.
• WWW este un serviciu de partajare a informaţiilor pus la dispoziţie
prin intermediul unor servere aflate în Internet, către utilizatori.
Aceste servere se numesc servere web.
 Serviciul WWW

• Pentru a putea accesa direct o anumită pagină de pe un server web,

se foloseşte o metodă de adresare numită URL (Uniform Resource
Locator) - o modalitate de a accesa adresa la care se găseşte o
anumită pagina web. O astfel de adresă este standardizată sub forma:
metoda://(www).nume_gazda/cale/nume_document
unde, metoda desemnează protocolul aferent
serviciului în care se încadrează transferul solicitat (http, ftp, telnet, mailto,
news, gopher, wais, file etc.), nume_gazda desemnează serverul gazdă
de pe care se va efectua transferul, cale reprezintă
numele de domeniu și /nume_document localizează directorul şi fişierul
care conţine informaţiile solicitate.
• De exemplu, adresa web: http://www.valahia.ro/proiecte/default.html, se interpretează în
felul următor: se foloseşte protocolul HTTP (Hyper Text Transfer Protocol - specific
serviciului WWW), pentru a accesa serverul aflat la adresa www.valahia.ro, iar apoi se
accesează accesa pagina default.html aflată în directorul proiecte.
 Serviciul WWW

• Arhitectura WWW este de tip client-server. Serverul de web reprezintă

sistemul pe care rulează software-ul de distribuire a informaţiei stocate
sub formă de documente. Accesul la informaţiile de pe un server web
se obţine prin intermediul unui software client, instalat pe calculatorul
solicitanţilor şi numit program navigator (browser). Deci, browser-ul
web este un ansamblu de programe care permite utilizatorului
să vizualizeze documentele hypertext, împreună cu alte fișiere
asociate acestora. Prin intermediul browser-ului web, utilizatorul poate
interacţiona cu aplicaţia web prin introducerea de date într-un formular
sau efectuând acţiuni de navigare folosind legăturile din pagina de
web. Exemple: Microsoft Edge (fost Internet Explorer), Google
Chrome, Mozilla FireFox etc.
 Motoare de căutare

• Începând cu dezvoltarea Internetului, cantitatea de informaţii

publicată în Internet a crescut exponenţial. Ca răspuns la această
creştere a volumului de informaţii a apărut nevoia de a putea accesa
un serviciu prin intermediul căruia utilizatorii să poată căuta
informaţia dorită, plecând de la un set minim de criterii de
identificare - de exemplu să conţină anumite cuvinte în textul căutat.
Astfel au apărut motoarele de căutare, care la rândul lor sunt
expuse către utilizatori sub forma unui site web, în care utilizatorul
poate introduce textul ce doreşte să-l caute, iar motorul de căutare
prezintă utilizatorului toate paginile web care conţin textul dorit,
afişate după o ordine de relevanţă. Cele mai populare motoare de
căutare sunt: Google, Yahoo, Bing etc.
 Blog-uri şi pagini personale

• Accesul la informaţii a devenit extrem de facil şi în sensul

de a putea publica informaţii care pot fi de interes pentru
alţi utilizatori. Deoarece sunt necesare anumite
competenţe pentru a putea scrie informaţiile în format
HTML, au apărut o serie de aplicaţii web care pot prelua
informaţiile intr-un format uşor accesibil utilizatorului spre
a-l publica pe site-ul web.
• Astfel au apărut blog-urile şi paginile personale web -
site-uri web întreţinute de către utilizatori. Aceşti utilizatori
se folosesc de o infrastructură de publicare de informaţii
fără a fi necesar să dobândească cunoştinţe avansate de
programare web.
 Really Simple Syndication (RSS)

 Având la dispoziţie un număr din ce în ce mai mare de bloguri

sau site-uri de ştiri în care se publică informaţii cu o frecvenţă din
ce în ce mai mare, utilizatorii au nevoie de o serie de unelte care
să poată periodic verifica automat, ce informaţii au fost publicate
şi sa extragă de acolo informaţiile relevante.
 Astfel au apărut programele de tip RSS - Really Simple
Syndication, care sunt capabile în mod automat să exploreze
rețeaua Internet, să acceseze anumite site-uri (preconfigurate
anterior) - site-uri cu ştiri - şi să afişeze utilizatorului final o
singura pagină cu titlurile informaţiilor publicate, fără a mai fi
nevoie ca utilizatorul să acceseze fiecare pagină în parte, în care
este publicată informaţia căutată.
 Podcast

 Un podcast este un fişier digital - audio / video - sau o serie de

fişiere, ce sunt distribuite pe Internet sau prin fluxuri ale unor
instituţii, pentru a fi ascultate pe dispozitive media portabile sau pe
computere personale. Aceasta înseamnă că un utilizator de Internet
poate asculta sau privi, oricând doreşte, programe care au fost
descărcate automat de pe Web. Termenul podcast este o
combinaţie între iPod, lectorul portabil de muzică portabilă Apple
Computer, şi transmisie.
 Podcasting-ul este bazat pe tehnologia RSS. Programul instalat
pentru podcasting controlează periodic actualizările şi, când
găseşte un fişier nou, îl transferă automat în PC.
 Aspecte de securitate

• Obiective de securitate
• Internetul a deschis noi perspective în ceea ce
priveşte accesul la informaţii şi metode
comunicare. Această interconectare a mai multor
reţele şi accesarea rapidă a oricărei informaţii din
orice colţ al lumii, aduce şi o serie de riscuri de
care utilizatorii trebuie să ţină cont. Internetul a
devenit şi un bun mediu de răspândire a viruşilor
informatici şi a activităţilor de fraudă şi furt.
• De aceea accesul la informaţiile de pe Internet
trebuie să se realizeze într-un mediu securizat,
care să protejeze utilizatorii de diferite riscuri.
 Ameninţări specifice activităţilor
online
• Malware - un utilizator poate fi păcălit să descarce de pe Internet şi să
instaleze în calculator un program care nu este tocmai bine intenţionat, iar
consecinţele pot fi destul de grave cum ar fi: furtul de informaţii, pierderea
de informaţii prin ştergerea de fişiere, blocarea accesului la propriul
calculator şi altele.
• Virus - programe care se pot replica singure infectând alte fişiere care
sunt schimbate în mod frecvent între utilizatori. Există riscul de a descărca
din Internet un virus prin intermediul unor fişiere de interes, preluate de pe
alte site-uri web sau de la alţi utilizatori.
• Cal Troian - aplicaţie de tip malware care pretinde a fi cu totul altceva.
Scopul este de a duce în eroare utilizatorul şi de a-l convinge să descarce
şi să instaleze aplicaţia respectivă.
• Spyware - aplicaţii care o dată instalate în calculator monitorizează şi
trimit în Internet, la anumite adrese, informaţii din calculatorul personal
fără consimţământul utilizatorului.
• Viermi (worms) - sunt programe care se pot replica singure în Internet prin
intermediul programelor de comunicare, executând acţiuni cu efect nedorit
asupra utilizatorilor.
 Phishing

• Prin furtul de identitate înseamnă că o persoană anonimă îşi

însuşeşte identitatea altei persoane fără consimţământul acesteia.
Victima unei astfel de fraude poate constata sau nu, că se
realizează anumite tranzacţii (bancare sau de altă natură) în numele
său fără a-şi da acordul. Rezolvarea acestor incidente presupune
cooperarea între mai multe instituţii, inclusiv Poliţie şi furnizorii de
servicii Internet.
• Cele mai des întâlnite metode de furt de identitate poartă denumirea
de phishing sau pharming. Prin intermediul acestor metode
utilizatorii sunt duşi în eroare şi convinşi să furnizeze informaţii
confidenţiale.
 Măsuri de asigurare a securităţii

• Securizarea site-urilor web - Site-urile web pot fi protejate de

accesul neautorizat prin sisteme de autentificare, iar accesul este
permis doar persoanelor autorizate în urma autentificării acestora.
O posibilă scurgere de informaţii poate avea loc atunci când cineva,
o a treia parte, poate ajunge să inspecteze traficul de Internet şi
poate intercepta comunicaţiile între utilizatori şi serverele web.
Utilizatorii nu pot şti care este traseul de a ajunge la un server web,
şi acest traseu poate presupune parcurgerea mai multor reţele şi
rute asupra cărora nu avem un control. Pentru a proteja conţinutul,
proprietarul serverului web poate instala un sistem de
criptare/decriptare, astfel încât tot traficul între serverul web şi
browserul web folosit de utilizator să fie criptat.
 Măsuri de asigurare a securităţii

• În acest scop se foloseşte un mecanism de criptare folosind chei

simetrice pe o infrastructura de PKI (Public Key Infrastructure). Sistemul
de chei simetrice foloseşte două parole, ce încriptează o parolă - doar
cealaltă cheie poate decripta, şi invers. În această situaţie serverul web
foloseşte o parolă pentru a cripta traficul, şi clientul o foloseşte pe cea
de-a doua pentru a decripta traficul. Aceste parole sunt stocate într-o
structură de date numită şi certificat digital. Aceste certificate sunt
emise de către o autoritate de certificare, care are şi rolul de a verifica
identitatea celui care solicită astfel de certificate.
• Se folosește un protocol https („s” - „secured”, cu pictograma din
dreapta adresei web sub forma unui lacăt închis. Acest simbol indică că
avem o conexiune criptată folosind o infrastructură pe sistem de chei
simetrice. Dacă dorim să verificăm identitatea site-ului web, un click pe
pictograma cu lăcăţelul va duce la apariția unui meniu, unde se
efectuează un alt click pe View Certificate).
Măsuri de asigurare a securităţii

Certificatul digital
 Măsuri de asigurare a securităţii

 Alte metode protecţie împotriva aplicaţiilor de tip virus este

instalarea şi activarea unui program de tip firewall. Windows are
predefinit şi instalat un astfel de program.
 Rolul acestor programe este de a filtra traficul de reţea şi de a
permite să intre în calculator doar traficul de pe porturile
autorizate. În aceste mod sunt eliminate multe riscuri de a
permite accesul neautorizat la calculator.
56