Reţele de Calculatoare Laborator 1

Componentele de bază ale unei rețele de calculatoare

Noţiunea de «reţea» are multe definiţii, cei mai mulţi specialişti acceptă că o
reţea reprezintă un sistem informatic în care sunt conectate două sau mai multe
calculatoare. Când aceste calculatoare (PC-uri în 99% din situaţii) sunt conectate între
ele utilizatorii pot «împărţi» resurse comune, software şi hardware precum: fişiere,
periferice – imprimante, modemuri, dispozitive de stocare-salvare, CD rom etc.
Când reţelele din mai multe locaţii fizice sunt conectate între ele prin sistemele
telefonice (sau altele similare), utilizatorii pot comunica prin poşta electronică (e-mail),
pot naviga pe internet sau pot folosi sisteme complexe de video conferinţă în timp
real, cu şi între utilizatori situaţi la diferite distanţe .
Fiecare reţea include:
o Cel puţin doua calculatoare (PC)
o Minim o placa de reţea (NIC = network interface card) pe fiecare PC, numită
uneori adaptor de reţea
o Un mediu de interconectare fizică, uzual fire sau cabluri, şi mai nou conexiuni
“fără fir” (wireless), existent atât între PC-uri cât şi în legătură cu perifericele
o Un sistem de operare (al reţelei), din familiile Microsoft, Novell, Lantastic sau
UNIX, Linux (cele mai cunoscute şi utilizate)
Cele mai multe reţele moderne conţin, chiar daca este o simpla conexiune între 2
PC-uri, dispozitive active de tip HUB sau SWITCH care acţionează ca şi Puncte de Conexiune
între PC-uri .

Model de structura minimala de tip Reţea de PC uri

O rețea de calculatoare reprezintă un ansamblu de calculatoare (sisteme de calcul)

interconectate prin intermediul unor medii de comunicație (cablu coaxial, fibră optică, linie
telefonică, ghid de unde) în scopul utilizării în comun de către un număr foarte mare
de utilizatori -chiar la nivel mondial- a tuturor resurselor fizice (hardware), logice (software de
bază și aplicații) și informaționale (baze de date) asociate calculatoarelor din rețea. Prin astfel
de rețele de calculatoare se poate asigura o integrare informatică a unui număr foarte mare de
utilizatori la nivel local, regional și mondial.
Mediul Internet este un ansamblu de rețele de calculatoare interconectate care
împreună cu miile de calculatoare individuale (terminale, stații de lucu) și milioane de
utilizatori, constituie comunitatea Internet care are la dispoziție un mediu informațional
ș i de calcul cu foarte multe servicii informatice și resurse (baze de date diverse, biblioteci de
1
 Reţele de Calculatoare Laborator 1
programe, documentații, etc.). Mediul Internet constituie un ansamblu complex de
arhitecturi, componente fizice și sisteme de operare, care tratează în mod egal atât
minicalculatoarele sau rețelele de calculatoare, cât și PC-urile sau maiframe-urile. Facilitățile
mediului au o importanță egală, iar componentele sale se comportă una față de alta fără nici
o discriminare.
Apariția calculatoarelor conectate în retea a reprezentat o performanță privind
utilizarea calculatoarelor în procesarea informaților. Multiplele avantaje oferite de rețelele
de calculatoare sunt:
 utilizare eficientă prin partajare a resurselor unității centrale(UC);
 acces direct la resursele hardware (memorii externe, imprimante, etc.) și
software (editoare, limbaje de programare, programe specializate);
 păstrarea programelor și fișierelor într-o singură copie (pe server) și utilizarea lor
de către orice utilizator cu drept de acces;
 sistem de protecție a fisierelor și programelor;
 utilizarea simultană a bazelor de date de către mai mulți utilizatori;
 comunicare și schimb de informații (programe și fisiere) între utilizatori la
nivel local, regional sau mondial.

Calculatorul central poate fi un calculator obișnuit pe care este instalat un sistem de

operare pentru rețea: NETWARE, UNIX, LINUX, OS/2, WINDOWS NT. Calculatorul central
controlează toate resursele comune (unități de discuri, unități de dischete, imprimante,
plottere, modemuri, fișiere, etc.), asigură securitatea datelor și sistemului, realizează
comunicații între stațiile de lucru.
Din punct de vedere hardware, o rețea de calculatoare este constituită din:
 calculatoare centrale (Server);
 calculatoare de lucru (terminale; stații de lucru - Workstations);
 echipamente periferice;
 elemente de conectare.

Stația de lucru (Workstation) este un calculator obisnuit PC care lucreaza sub un

sistem de operare obișnuit (Windows, Dos, Unix, Linux, etc.) și care este folosit de utilizatori
obișnuiți. Stațiile de lucru (terminale) reprezintă componentele de bază ale unei rețele de
calculatoare. O stație de lucru are în configurare o placă de rețea (de ex. NIC- Netware
Interface Card) ce realizează interfața cu rețeaua, fiind conectate cu restul
componentelor din rețeaua de calculatoare.
Sistemele de operare în rețea trebuie să recunoască aceste componente de
conectare. De aceea, firmele constructoare oferă drivere corespunzătoare pentru sistemele
de operare cel mai des utilizate.

Caracterizarea reţelelor LAN se realizează prin:

- topologie: LAN - urile pot utiliza diferite topologii
- mărime: LAN - urile au in general dimensiuni mici, iar timpul de transmisie este limitat
şi cunoscut dinainte ;
- tehnologia de transmisie: LAN-urile utilizează frecvent o tehnologie de transmisie și constă
dintr-un singur cablu la care sunt conectate toate calculatoarele (de aici vine numele de
difuzare). Aceste reţele functionează la viteze cuprinse între 10 şi 100 Mb/s. LAN - urile mai pot
funcţiona şi la viteze mai mari, de până la sute de Mb/s.

2
 Reţele de Calculatoare Laborator 1
Clasificarea reţelelor:

După tehnologia de transmisie: După scara la care operează reţeaua

(distanţa);
- reţele locale LAN
- reţele cu difuzare (broadcast) - reţele metropolitane MAN
- reţele punct - la - punct - reţele de arie întinsă WAN
- Internet-ul
După topologie: După tipul sistemului de operare
utilizat:
- reţele tip magistrală (bus)
- reţele tip stea (star) - reţele peer-to-peer
- reţele tip inel (ring) - reţele bazate pe server
- reţele combinate

Reţeaua locală (Local Area Networks – LAN) este un ansamblu de mijloace de transmisiune şi
de sisteme de calcul pentru a realiza atât funcţii de transport ale informaţiei cât şi funcţii de
prelucrare a acesteia.
Reţeaua locală de calculatoare LAN este o combinaţie de componente hardware şi
software:
 sisteme de calcul care se interconectează;
 adaptoare sau plăci de reţea (NIC – Network Interface Card);
 mediul fizic de comunicaţie;
 unităţi de interconectare (concentratoare / repetoare, etc.);
 software de reţea.
LAN-urile sunt proiectate să realizeze următoarele lucruri:
 să opereze pe o aria geografică limitată la o clădire sau un grup de clădiri;
 să permită unui număr de utilizatori să acceseze media cu laţime de bandă mare;
 să furnizeze conectivitate permanentă la serviciile locale;
 să conecteze echipamente de reţea adiacente.
LAN-urile sunt frecvent utilizate pentru a conecta calculatoarele personale şi staţiile de
lucru din birourile companiilor şi fabricilor, în scopul de a partaja resurse (imprimante, de
exemplu) şi de a schimba informaţii.
Reţele LAN - Local Area Network - sunt în general reţele private.

Reţele cu difuzare (broadcast) sunt acele reţele care au un singur canal de

comunicaţie care este partajat (este accesibil) de toate calculatoarele din reţea.
Acest mod transmitere este caracteristic reţelelor LAN.
Topologiile corespunzătoare acestui tip de legătură sunt: magistrală comună, inel şi
satelit.

Magistrală comună

3
 Reţele de Calculatoare Laborator 1

Topologia inel

Topologia satelit

Reţelele punct la punct dispun de numeroase conexiuni între perechi de calculatoare

individuale. Pentru a ajunge la destinaţie, un pachet s-ar putea să fie nevoit să treacă prin
unul sau mai multe calculatoare intermediare. În mod obişnuit se folosesc cinci topologii în
cadrul acestei legături: stea, arbore, multistea, buclă şi neregulată.

Structură..centralizată..(stea);

Structură ierarhizată..(arbore)

Structură completă..(multistea)

Structură tip..buclă..(inel)

Rețelele de calculatoare sunt de mai multe feluri funcție de numărul stațiilor de lucru
și de aria lor de răspândire:
rețele locale (LAN - Local Area Networks) - lucrează la nivelul unei clădiri sau al
unui grup de clădiri având distanța între stațiile de lucru de 10-1000 m;
rețele orășenești (MAN - Metropolitan Area Networks) - lucrează la nivelul unui oraș
4
 Reţele de Calculatoare Laborator 1
având distanța între stațiile de lucru de ordinul kilometrilor;
rețele regionale/mondiale (WAN - Wide Area Networks) - lucrează la nivelul unei
regiuni sau la nivel mondial având distanța între stațiile de lucru de ordinul miilor
de kilometri;
rețele publice (PDN - Public Data Networks) - lucrează la nivelul unei regiuni sau la
nivel mondial și au acces la diverse rețele locale, de exemplu:
- INTERNET (E-mail –poșta electronică, WWW-World Wide Web)
- USENET si EUNET (poșta electronică și circulația știrilor)
- CSNET si ARPANET (cercetare științifică)
- BITNET (informații în diverse domenii).

Topologii LAN
1. Topologia logică - reprezintă metoda folosită pentru transferul informaţiilor de la un
calculator la altul.
2. Topologia fizică - este dispunerea fizică în teren a componentelor care alcătuiesc
reţeaua de calculatoare.
Performanţele unei reţele sunt influenţate de topologia aleasă. Pentru a alege o
topologie în detrimentul alteia trebuie avut în vedere următoarele:
- tipul de echipament necesar pentru realizarea reţelei
- caracteristicile echipamentului
- extinderea reţelei
- modul de administrare al reţelei

Pentru aranjarea în reţea a calculatoarelor se folosesc diferite topologii (standard şi

hibride).

Topologiile standard sunt:

1. Reţele de tip magistrală
2. Reţele de tip stea
3. Reţele de tip ring

1. Reţele de tip magistrală

În cadrul acestui tip de reţele toate calculatoarele sunt interconectate la cablul

principal al reţelei. Datele din reţea, sub forma unor semnale electronice sunt transmise
tuturor calculatoarelor conectate. Informaţia va fi acceptată doar de calculatorul a cărui
adresa corespunde adresei codificate de semnalul transmis.

Reţea cu topologie de magistrală

5
 Reţele de Calculatoare Laborator 1
Pentru a opri reflectarea semnalului, la fiecare capăt al cablului este plasat un
terminator. Acest terminator are rolul de a absorbi semnalele. Are o fiabilitate sporită, viteză
mare de transmisie.

2. Reţele de tip stea

Acest tip de reţea face legatura între calculatoare prin intermediul unui concentrator
sau hub. Reţelele care au această topologie oferă administrare centralizată.

Reţea cu topologie stea

Dacă se defectează hub-ul cade toată reţeaua. Dacă un calculator sau un cablu care îl
conectează la hub se defectează atunci numai calculatorul respectiv nu receptionează şi nu
transmite informaţii, restul reţelei funcţionează.

3. Reţele de tip ring

Tipul de reţea circular face legatura între calculatoare prin intermediul unui port de
intrare (In Port) şi a unui port de ieşire (Out Port). În această configuraţie fiecare calculator
transmite date către următorul calculator din reţea prin portul de ieşire al calculatorului
nostru către portul de intrare al calculatorului adresat.

Reţea cu topologie inel

6
 Reţele de Calculatoare Laborator 1

Topologia de inel conectează fiecare calculator de alte două, imaginea fiind aceea a
unor calculatoare asezate în cerc. Datele transmise de un calculator trec prin toate
calculatoarele intermediare înainte de a ajunge la destinaţie. Dacă nu se folosesc cabluri
suplimentare, oprirea unui calculator sau ruperea unui cablu duce la oprirea întregii reţele.
Trebuie folosite topologii diferite în funcţie de suprafaţa pe care se realzează şi
specificul informaţiilor care se transmit în reţea cu frecvenţă mai mare.
Trebuie să facem distincţie între topologia fizică (dispunerea fizică în teren a
componentelor), şi topologia logică (modul în care datele sunt transferate de la un calculator
la altul).

Arhitectura de reţea

Termenul de arhitectură de reţea defineşte structura globală a reţelei precum şi toate

componentele care o fac funcţională (echipamentele hardware şi software-ul de sistem)
Cele mai utilizate arhitecturi de reţea sunt:
1. Ethernet
2. TokenRing
3. AppleTalk
4. ArcNet

1. Arhitectura de reţea Ethernet

Ethernet este cea mai populară arhitectură de reţea în momentul de faţă. indiferent de
topologia utilizată. Arhitectura standard a unei reţele Ethernet este următoarea:
- server-e,
- staţii de lucru (clienţi),
- echipamente de comunicaţie LAN
Ethernet este o ahitectură de reţea locală dezvoltată de firma Xerox în 1976, în
colaborare cu DEC şi Intel.

Arhitectura de reţea Ethernet

7
 Reţele de Calculatoare Laborator 1
2. Arhitectura de reţea TokenRing

Un inel poate fi format nu numai dintr-un mediu unic de difuzare, ci şi din mai multe
legături punct-la-punct, care formează un inel. Legăturile punct-la-punct pot fi implementate
pe diferite tipuri de medii fizice. Ideea utilizării unei structuri de inel real, nu numai logic, cu
un canal având cunoscută limita superioară a debitului, a fost adoptată de către compania
IBM, care a aplicat-o pentru LAN - urile produse de ea.
În consecinţă a apărut un al treilea standard pentru LAN – uri IEEE 802.5, larg cunoscut
sub numele de token-ring.

Protocolul Token-ring 802.5-reţea inel

Protocolul Token-ring 802.5-ascultare

Protocolul Token-ring 802.5-transmisie

3. Arhitectura de reţea AppleTalk

Pe masură ce calculatoarele Apple au câstigat popularitate, a devenit imperios

necesară integrarea acestora în reţea. A apărut astfel stiva de protocoale de reţea
AppleTalk, la fel de "prietenoasă" ca şi interfata de utilizator Apple. Reţeaua AppleTalk
este o reţea de tip peer-to-peer care asigură ca funcţiuni de bază partajarea fişierelor şi a
imprimantelor.

8
 Reţele de Calculatoare Laborator 1
AppleTalk are:
Stratul Aplicaţie - asigură servicii de reţea pentru aplicaţii dinafara stivei de
protocoale: e- mail, imprimare în reţea etc.
Stratul Sesiune - asigură servicii de genul: transmisie fullduplex, rezoluţie de
nume în adrese, acces la imprimantă, secventare de pachete, etc.
Stratul Transport - asigură conexiunile sigure şi fară erori cap-la-cap între
două calculatoare
Stratul Datagram - asigură livrare de datagrame în mod fără conexiune.
Stratul Network Access - corespunde straturilor de jos, 2 şi 1 (DataLink şi
Fizic)

4. Arhitectura de reţea ArcNet

ARCNET este o reţea locală (LAN) de protocol. ARCNET a fost primul sistem de
reţele disponibile pe scară largă pentru microcalculatoare şi a devenit popular în anii
1980 pentru automatizarea sarcinilor de birou.

ARHITECTURA CARACTERISTICI OBSERVAŢII

DE REŢEA
Topologie magistrală liniară
magistrală stea
Metoda de carrier sense multiple access
CSMA/CD
acces with collision detection
Ethernet Viteza de
10Mbps sau 100Mbps
transfer
Topologii Ethernet de
Coaxial gros
10 Mbps: 10BaseT,
Tipul de cablu Coaxial subţire
10Base2, 10BaseS, 10
UTP
BaseFL
Topologii Ethernet mai
mari de 10 Mbps :
100Base VG – AnyLAX
Ethernet
100BaseXEthernet(Fast
Ethernet
Topologie Inel cablat în stea
Metoda de
Prin transferul jetonului
acces
Viteza de
4 şi 16Mbps
transfer
Torsadat ecranat-STR
Tipul de cablu Torsadat neecranat-
TokenRing
UTP

9
 Retele de Calculatoare R Laborator 1
Concentratorul, într-o
reţea TokenRing ,
găzduieşte de fapt
Transmisie
inelul
bandă
Denumiri pentru
concentrator:MAU,SAU,
SMAU
Este inclusă în sistemul
de operare Mocintosh
AppleTalk Reţelele AppleTalk sunt
foarte simple în
comparaţie cu alte
reţele
Are arhitectură simplă,
ieftină şi flexibilă
ArcNet
Poate avea o topoplgie
magistrală-stea sau
magistrală

Caracteristicile şi beneficiile unei reţele LAN

Beneficiile unei reţele LAN sunt:

1. Acces la resurse, utilizare eficientă prin partajare a resurselor unităţii centrale
(UC)
2. Acces direct la resursele hardware (unităţi de stocare externe, imprimante) şi
software (editoare, limbaje de programare, programe specializate).
3. Păstrarea programelor şi fişierelor într-o singură copie (pe server) şi utilizarea
lor de către orice utilizator cu drept de acces
4. Sistem de protecţie a fişierelor şi programelor
5. Utilizarea simultană a bazelor de date de către mai mulţi utilizatori
6. Comunicare şi schimb de informaţii (programe şi fişiere) între utilizatori la nivel local,
regional sau mondial

Instalarea şi configurarea unei plăci de reţea

Placa de reţea este o placa ataşată calculatorului care permite comunicarea între două sau
mai multe calculatoare.
Plăcile de reţea prezintă opţiuni configurabile care trebuie setate pentru buna
funcţionare a plăcii de reţea:
- Întreruperea (IRQ)
- Adresa portului I/O (de intrare/ieşire) de bază
- Adresa de memorie de bază

Aceste elemente sunt atribuite şi gestionate automat de sistemul de operare

Windows pentru plăcile care suportă setarea software a acestor componente.

IRQ – reprezintă linia de cerere a întreruperii prin intermediul căreia placa de reţea
(sau orice alt dispozitiv ataşat calculatorului) solicită întreruperea sau un alt serviciu
microprocesorului.
10
 Reţele de Calculatoare Laborator 1
Portul I/O de bază – specifică un canal prin care informaţia circulă între
dispozitivele hardware ale calculatorului. Portul este văzut de UC ca o adresă. Fiecare
dispozitiv trebuie să aibă o altă adresă proprie de port I/O de bază. Adresele de port sunt
reprezentate de obicei în format hexazecimal.
Adresa de memorie de bază – este o adresă care identifică în memoria RAM a
calculatorului o zonă tampon (buffer) în care sunt memorate temporar cadrele (datele)
primite sau transmise de placa de reţea. Pentru acest parametru trebuie selectată o zonă
care nu mai este folosită şi de alte dispozitive.
După configurarea corectă a acestor parametrii (care se face de obicei automat),
sistemul de operare solicită instalarea unui driver, care este o rutină software special scrisă
pentru un anumit tip de placă (pt. un anumit tip de chip-set folosit pe placă). Această rutină
asigură comunicarea între sistemul de operare şi dispozitivul ataşat (placa de reţea). Din
acest motiv driverele sunt scrise pentru un anumit sistem de operare şi pentru un anumit tip
de placă de reţea. Anumite sisteme de operare oferă drivere standard pentru anumite
dispozitive anexate calculatorului.

Reţeaua peer-to-peer

Definiţii:
- Server – Calculatorul care oferă resurse partajate pentru utilizatorii reţelei
- Client – Calculatorul care accesează resursele partajate în reţea de către un server
- Resurse – Sunt fişiere, imprimante sau alte componente care pot fi folosite
în comun de utilizatorii reţelei

Reţelele de calculatoare pot fi împărţite în două mari categorii: reţele peer-to-peer şi

reţele bazate pe server.
O reţea peer-to-peer este o reţea simplă în care fiecare calculator poate avea atât rol de
server cât şi rol de client. În acest tip de reţea nu există servere dedicate, ci fiecare calculator
este considerat egal (peers). Utilizatorul fiecărui calculator stabileşte ce resurse locale vor fi
partajate în reţea. Astefel avem următoarele caracteristici pentru acest tip de reţea:

- Este de obicei o reţea cu un număr mic de calculatoare, cel mult 10 calculatoare

- Este o reţea cu un cost scăzut deoarece nu este necesar un calculator de mare putere
care să aibă rol de server
- Nu necesită un sistem de operare deosebit
- Securitatea este scăzută şi administrarea dificilă deoarece fiecare utilizator îşi
administrează propriile resurse locale

Partajarea resurselor

Utilizatorii unei reţele peer-to-peer pot partaja orice resursă doresc. În Windows 9x se
alege un director, iar din proprietăţile acestuia se stabileşte tipul de partajare şi nivelul de
securitate.
Pentru partajarea unui director se parcurg următorii paşi:
- se alege şi se selectează directorul care va fi partajat
- se afişează fereastra cu proprietăţile directorului (Properties)
- se alege tabul: Sharing

11
 Reţele de Calculatoare Laborator 1
- se alege un nume pentru resursa partajată (Share name)
- se alege tipul de acces (Read-only, Full sau Depends on Password)
- se stabileşte o parolă (password) pentru tipul de acces
- se apasa butonul OK (sau Apply)
După partajarea corectă, pictograma directorului se va modifica.

Se poate defini un disc virtual spre o resursă partajată pe un alt calculator.

Această operaţie se numeşte Disk Mapping şi se poate face din Windows Explorer din meniul
Tools->Map Network Drive. Se alege litera noului disk şi calea spre resursa partajată în
sintaxă absolută (ex. “\\L3_Pc1\Disk1\Disk2”).

12