Reţele de Calculatoare Laborator 1

Componentele de bază ale unei rețele de calculatoare

Noţiunea de «reţea» are multe definiţii, cei mai mulţi specialişti acceptă că o reţea
reprezintă un sistem informatic în care sunt conectate două sau mai multe calculatoare. Când
aceste calculatoare (PC-uri în 99% din situaţii) sunt conectate între ele utilizatorii pot
«împărţi» resurse comune, software şi hardware ca şi: fişiere, periferice – imprimante,
modemuri, dispozitive de stocare-salvare, CD rom etc.
Când reţelele din mai multe locaţii fizice sunt conectate între ele prin sistemele
telefonice (sau altele similare), utilizatorii pot comunica prin poşta electronică (e- mail),
pot naviga pe internet sau pot folosi sisteme complexe de video conferinţă în timp real,
cu şi între utilizatori situaţi la diferite distanţe .
Fiecare reţea include:
o Cel puţin doua calculatoare (PC)
o Minim o placa de reţea (NIC = network interface card) pe fiecare PC, numită
uneori adaptor de reţea
o Un mediu de interconectare fizică, uzual fire sau cabluri, şi mai nou conexiuni
“fără fir” (wireless), existent atât între PC-uri cât şi în legătură cu perifericele
o Un sistem de operare (al reţelei), din familiile Microsoft, Novell, Lantastic sau
UNIX, Linux (cele mai cunoscute şi utilizate)
Cele mai multe reţele moderne conţin, chiar daca este o simpla conexiune între 2
PC-uri, dispozitive active de tip HUB sau SWITCH care acţionează ca şi Puncte de
Conexiune între PC-uri .

Model de structura minimala de tip Reţea de PC uri

Unde:
PC = personal computer, calculator de tip personal (99% din piaţă)
NIC = network interface card (placa de reţea)
Cable = cablu/mediu fizic de conectare
Software = programe informatice dedicate funcţiilor esenţiale în reţele

1
 Reţele de Calculatoare Laborator 1

Clienţi şi Servere
Adesea când o reţea se dezvolta şi sunt adăugate mai multe PC-uri, unul dintre ele va
acţiona ca un Server, un centru de stocare şi dispecerizare a fişierelor şi aplicaţiilor
(programelor) utilizate de Clienţi (utilizatori). Serverele gestionează şi accesul utilizatorilor la
echipamentele conectate în reţea, partajate de utilizatori (imprimante, periferice etc.).
Definirea unuia din PC-uri ca şi SERVER este utilă în ideea de a extinde capacitatea unui
singur calculator în direcţia stocării şi gestionarii informaţiilor partajate, versus
extinderea fiecărui PC (raţiuni de costuri-performante).
Fiecare PC conectat la un Server se numeşte CLIENT pentru diferenţiere ca şi
funcţie în reţea.
Notă : nu este neapărat necesar să aveţi un Server Dedicat în reţeaua dvs.
(numai pentru funcţii de server). Cu numai câteva PC-uri o reţea poate fi de tipul «legătură
în serie» «peer to peer». În acest caz utilizatorii pot schimba fişiere, mesaje email, face
copii ale documentelor şi programelor, şi chiar utiliza periferice în mod partajat, conectate
fiind la fiecare PC. Cu cât creşte numărul de utilizatori conectaţi la reţea un SERVER dedicat
poate fi necesar pentru a Gestiona ca un PUNCT CENTRAL funcţii precum stocări şi rezervări
ale fişierelor şi programelor, şi actualizări-versiuni ale acestora.
____________________________________________________________________________

O retea de calculatoare reprezinta un ansamblu de calculatoare (sisteme de calcul)

interconectate prin intermediul unor medii de comunicatie (cablu coaxial, fibra optica, linie
telefonica, ghid de unde) in scopul utilizarii in comun de catre un numar foarte mare
de utilizatori -chiar la nivel mondial- a tuturor resurselor fizice (hardware), logice(software de
baza si aplicatii) si informationale (baze de date) asociate calculatoarelor din retea. Prin astfel
de retele de calculatoare se poate asigura o integrare informatica a unui numar foarte mare
de utilizatori la nivel local, regional si mondial.

Mediul Internet este un ansamblu de retele de calculatoare interconectate care

impreuna cu miile de calculatoare individuale (terminale, statii de lucu) si milioane de
utilizatori , constituie comunitatea Internet care are la dispozitie un mediu informational
si de calcul cu foarte multe servicii informatice si resurse (baze de date diverse, biblioteci de
programe, documentatii, etc.). Mediul Internet constituie un ansamblu complex de
arhitecturi, componente fizice si sisteme de operare, care trateaza in mod egal atat
minicalculatoarele sau retelele de calculatoare, cat si PC-urile sau maiframe-urile. Facilitatile
mediului au o importanta egala, iar componentele sale se comporta una fata de alta fara nici
o discriminare.
Aparitia calculatoarelor conectate in retea a reprezentat o performanta privind
utilizarea calculatoarelor in procesarea informatiilor. Multiplele avantaje oferite de retelele
de calculatoare sunt:
utilizare eficienta prin partajare a resurselor unitatii centrale(UC);
acces direct la resursele hardware (memorii externe, imprimante, etc.) si
software (editoare, limbare de programare, programe specializate);
pastrarea programelor si fisierelor intr-o singura copie (pe server) si utilizarea
lor de catre orice utilizator cu drept de acces;
sistem de protectie a fisierelor si programelor;

2
 Reţele de Calculatoare Laborator 1
utilizarea sinultana a bazelor de date de catre mai multi utilizatori;
comunicare si schimb de informatii (programe si fisiere) intre utilizatori la
nivel local, regional sau mondial.

Dezvoltarea retelelor de calculatoare (mici sau mari) a contribuit la elaborarea si

utilizarea unor aplicatii cu un impact mare asupra vietii economice si sociale din
intreaga societate:

accesul la programe complexe ce ofera informatii utile la nivel macroeconomic;

accesul la mari baze de date din domeniile economic, financiar, comunicatii, etc.;
accesul la informatii stiintifice si transferul rapid al articolelor stiintifice.

Astazi, vechiul model al unui singur calculator (sistem de calcul) care rezolva
problemele (cererile) unui numar de utilizatori, este inlocuit cu modelul nou al unui sistem de
calculatoare interconectate. Unul sau mai multe calculatoare dintr-o retea reprezinta
calculatoare centrale (FS - File Server) care controleaza si gestioneaza prin intermediul unui
sistem de operare, intreaga activitate de calcul din retea. Aceste calculatoare centrale
formeaza nucleul retelei.

Calculatorul central poate fi un calculator obisnuit pe care este instalat un sistem de

operare pentru retea: NETWARE, UNIX, LINUX, OS/2, WINDOWS NT. Calculatorul central
controleaza toate resursele comune (unitati de discuri, unitati de dischete, imprimante,
plottere, modemuri, fisiere, etc.), asigura securitatea datelor si sistemului, realizeaza
comunicatii untre statiile de lucru.
Din punct de vedere hardware, o retea de calculatoare este constituita din:
calculatoare centrale ( Server);
calculatoare de lucru(terminale; statii de lucru - Workstations);
echipamente periferice;
elemente de conectare.

Statia de lucru (Workstation) este un calculator obisnuit PC care lucreaza sub un

sistem de operare obisnuit (Windows, Dos, Unix, Linux, etc.) si care este folosit de utilizatori
obisnuiti. Statiile de lucru (terminale) reprezinta componentele de baza ale unei retele de
calculatoare. O statie de lucru are in configurare o placa de retea (de ex. NIC- Netware
Interface Card) ce realizeaza interfata cu reteaua, fiind conectate cu restul
componentelor din reteaua de calculatoare.
Sistemele de operare in retea trebuie sa recunoasca aceste componente de
conectare. De aceea, firmele constructoare ofera drivere corespunzatoare pentru
sistemelor de operare cel mai des utilizate.

Tipuri de retele de calculatoare

Retelele de calculatoare sunt de mai multe feluri functie de numarul statiilor de lucru
si de aria lor de raspandire:
retele locale ( LAN - Local Area Networks) - lucreaza la nivelul unei cladiri sau al
unui grup de cladiri avand distanta intre statiile de lucru de 10-1000 m;
retele orasenesti ( MAN - Metropolitan Area Networks ) - lucreaza la nivelul unui
oras avand distanta intre statiile de lucru de ordinul kilometrilor;

3
 Reţele de Calculatoare Laborator 1

retele regionale/mondiale ( WAN - Wide Area Networks ) - lucreaza la nivelul

unei regiuni sau la nivel mondial avand distanta intre statiile de lucru de ordinul
miilor de kilometri;
retele publice ( PDN - Public Data Networks ) - lucreaza la nivelul unei regiuni sau
la nivel mondial si au acces la diverse retele locale,
de exemplu
- INTERNET (E-mail -posta electronica, WWW-World Wide Web)
- USENET si EUNET (posta electronica si circulatia stirilor)
- CSNET si ARPANET (cercetare stiintifica)
- BITNET (informatii in diverse domenii).

Topologii (structuri) de retele locale

Topologia (structura) unei retele de calculatoare reprezinta modul de conectare a

statiilor de lucru fata de Server. Modul de conectare va determina traseul pe care va circula
informatia in retea, prin urmare o structura a comunicatiilor in retea.

Bus (magistrala) - are o fiabilitate sporita, viteza mare de transmisie;

Stea (Star) - exista un nod central de care sunt legate celelalte noduri. Daca nodul central se
defecteaza atunci întreaga retea nu mai este functionala, în schimb daca se defecteaza alt nod
sau o legatura, doar un singur nod este afectat de defectiune.

Inel (Ring) - fiecare nod este legat de doua noduri învecinate, formând o structura de inel
(cerc). Defectarea unui nod sau a unei legaturi nu pericliteaza buna functionare a
retelei.

4
 Reţele de Calculatoare Laborator 1

Arbore - nodurile retelei sunt legate astfel încât nu se formeaza circuite. Defectarea unui nod
sau a unei legaturi poate conduce la separarea unei subretele.

Completa - fiecare nod din retea este legat direct cu oricare alt nod din retea. Avantajul este
ca defectarea unui nod sau a unei legaturi nu afecteaza restul retelei. Însa este costisitor
pentru a realiza o astfel de topologie de retea.

Inele intersectate - reprezinta un caz aparte, format din doua inele care au un nod comun.
Evident, defectarea nodului comun conduce la separarea celor doua inele.

Neregulata - reteaua nu formeaza o topologie anume. Este cea mai întâlnita topologie.

In domeniul topologiilor pentru retele de calculatoare s-au realizat si unele standardizari,

dintre care amintim:
ETHERNET - topologie Bus (maxim 150 statii de lucru) produsa de firma Xerox in
colaborare cu firmele Intel si Digital;
RX-Net (maxim 255 statii de lucru) ;
IBM Token Ring - topologie Ring (maxim 96 statii de lucru);
IBM-PC - topologie Bus;
ARCNET, MICOM, GATEWAY, G/NET.
5
 Reţele de Calculatoare Laborator 1

Instalarea şi configurarea unei plăci de reţea

Placa de reţea este o placa ataşată calculatorului care permite comunicarea între două
sau mai multe calculatoare.
Plăcile de reţea prezintă opţiuni configurabile care trebuie setate pentru buna
funcţionare a placii de reţea:
- Intreruperea (IRQ)
- Adresa portului I/O (de intrare ieşire) de bază
- Adresa de memorie de bază

Aceste elemente sunt atribuite şi gestionate automat de sistemul de operare

Windows pentru plăcile care suportă setarea software a acestor componente.

IRQ – reprezintă linia de cerere a întreruperii prin intermediul căreia placa de reţea (sau
orice alt dispozitiv ataşat calculatorului) solicită întreruperea sau un alt serviciu
microprocesorului
Portul I/O de bază – specifică un canal prin care informaţia circulă între dispozitivele
hardware ale calculatorului. Porul este vazut de UC ca o adresă. Fiecare dispozitiv trebuie să
aibă o altă adresă proprie de port I/O de bază. Adresele de port sunt reprezentate de obicei
în format hexazecimal.
Adresa de memorie de baza – este o adresă care identifică în memoria RAM a calculatorului
o zonă tampon (buffer) în care sunt memorate temporar cadrele (datele) primite sau
transmise de placa de reţea. Pentru acest parametru trebuie selectată o zonă care nu mai
este folosită şi de alte dispozitive.
După configurarea corectă a acestor parametrii (care se face de obicei automat),
sistemul de operare solicită instalarea unui driver, care este o rutină software special scrisă
pentru un anumit tip de placă (pt. un anumit tip de chip-set folosit pe placă). Această rutină
asigură comunicarea între sistemul de operare şi dispozitivul ataşat (placa de reţea). Din
acest motiv driverele sunt scrise pentru un anumit sistem de operare şi pentru un anumit tip
de placă de reţea. Anumite sisteme de operare oferă drivere standard pentru anumite
dispozitive standard ataşate calculatorului.

Reţeaua peer-to-peer

Definiţii:
- Server – Calculatorul care oferă resurse partajate pentru utilizatorii reţelei
- Client – Calculatorul care accesează resursele partajate în reţea de un server
- Resurse – Sunt fişiere, imprimante sau alte componente care pot fi folosite
în comun de utilizatorii reţelei

Reţelele de calculatoare pot fi împărţite în două mari categorii: reţele peer-to-peer şi

reţele bazate pe server.
O reţea peer-to-peer este o reţea simplă în care fiecare calculator poate avea atăt rol de
server cât şi rol de client. In acest tip de reţea nu există servere dedicate, ci fiecare calculator
este considerat egal (peers). Utilizatorul fiecărui calculator stabileşte ce resurse locale vor fi
partajate în reţea. Astefel avem următoarele caracteristici pentru acest tip de reţea:

6
 Reţele de Calculatoare Laborator 1
- Este de obicei o reţea cu un număr mic de calculatoare, cel mult 10 calculatoare
- Este o reţea cu un cost scăzut deoarece nu este necesar un calculator de mare putere
care să aibă rol de server
- Nu necesită un sistem de operare deosebit, Windows 9x oferă suport pentru
implementarea acestui tip de reţea
- Securitatea este scăzută şi administrarea dificilă deoarece fiecare utilizator îşi
administrează propriile resurse locale

Partajarea resurselor

Utilizatorii unei reţele peer-to-peer pot partaja orice resursă doresc. În Windows 9x
se alege un director, iar din proprietăţile acestuia se stabileşte tipul de partajare şi nivelul de
securitate.
Pentru partajarea unui director se parcurg următorii paşi:
- se alege şi se selecteaza directorul care va fi partajat
- se afişeaza fereastra cu proprietăţile directorului (Properties)
- se alege tabul: Sharing
- se alege un nume pentru resursa partajata (Share name)
- se alege tipul de acces (Read-only, Full sau Depends on Password)
- se stabileşte o parola (password) pentru tipul de acces.
- se apasa butonul OK (sau Apply)
După partajarea corectă, pictograma directorului se va modifica.

Se poate defini un disc virtual spre o resursă partajată pe un alt calculator.

Această operaţie se numeşte Disk Mapping şi se poate face din Windows Explorer din meniul
Tools->Map Network Drive. Se alege litera noului disk şi calea spre resursa partajată în
sintaxă absolută (ex. “\\L3_Pc1\Disk1\Disk2”)