UTILITATEA REALIZĂRII UNEI

REȚELE DE CALCULATOARE

CE ESTE O REȚEA DE CALCULATOARE?

O rețea de calculatoare reprezintă un ansamblu de dispozitive (PC-uri, Router e,
Switch-uri etc.) interconectate, care pot comunica (schimba informații) intre ele. O rețea de
calculatoare este un sistem de comunicație care are la capete calculatoare (aceste calculatoare
se numesc HOST- uri sau GAZDE). Nu exista restricții privitoare la mărimea, destinația ori
tipul hosturilor, fiind posibile sisteme eterogene (diferite) de comunicații. Din aceasta
perspectiva vom privi la fel un calculator PC sau un supercalculator; unele hosturi pot fi
dedicate unor acțiuni specifice: servere de tipărire, servere de fișiere, de obicei acestea
deservesc alte host - uri. Host - urile care nu sunt neapărat dedicate, interacționează direct cu
persoanele care le utilizează = utilizatori = useri.
În general, rețelele au anumite caracteristici, funcții și componente comune, cum ar fi:
- servere – calculatoare care oferă resurse partajate pentru clienții rețelei
- clienți – calculatoare sau programe care solicită informații unui server (sau altor
calculatoare) ori unui program
- mediu de comunicare – modul de interconectare a calculatoarelor
- date partajate – fișiere puse la dispoziție de server sau clienți, utilizatorilor rețelei
- resurse – fișiere, imprimante, scanere/copiatoare de rețea, unități CD și alte componente ce
sunt puse la dispoziție utilizatorilor unei rețele.

AVANTAJELE OFERITE DE O REȚEA

Principalele avantaje oferite de o rețea sunt:

- partajarea fișierelor (de ex. accesarea simultana a unei baze de date de către mai mulți
utilizatori);
- protejarea software-ului de baza (conduce la reducerea costului cumpărării licențelor
de software pentru fiecare PC, se cumpăra un singur pachet multiutilizator);
- partajarea unor resurse hardware (memorie externa, imprimanta, scanner etc.);
- flexibilitatea în extindere, prin adăugarea ulterioara a unor noi PC-uri, ca stații de
lucru;
- posta electronica (utilizatorii pot comunica si schimba fișiere);
- securitatea datelor confidențiale (accesul la rețea este protejat, nepermițându-se accesul
unor utilizatori neautorizați);
- managementul centralizat al datelor;
 După aria la care operează rețelele, acestea se clasifică în:

- LAN (Local Area Network) rețele locale de calculatoare. LAN-urile sunt rețelele de
calculatoare de pe o zonă restrânsă, localizate de obicei într-o singură clădire. Mărimea unei
asemenea rețele are cel mult câțiva kilometri.
- MAN (Metropolitan Area Network) rețele metropolitane. Rețeaua metropolitană folosește un
standard specific DQDB (Distributed Queue Dual Bus – magistrala duală cu coadă de
distribuție), constând din două magistrale (cabluri) unidirecționale la care sunt conectate toate
calculatoarele. Fiecare magistrală are un capăt de distribuție și un dispozitiv care inițiază
activitatea de transmisie.
- WAN (Wide Area Network) rețele de arie mare. Rețelele WAN, sunt rețelele ce acoperă o
arie geografică întinsă, o țară sau chiar continent, distanta între stațiile de lucru fiind de
ordinul miilor de kilometrii.

Arhitectura unei rețele locale depinde în mare măsura de topologia folosita în

realizarea rețelei. Prin topologie se înțelege modul de dispunere a cablurilor pentru
interconectarea tuturor stațiilor de lucru (W.S.). Alegerea variantei de rețea mai are în vedere
tipul prelucrărilor, protocolul de comunicație, dimensiunea si caracteristicile cablurilor, costul
de instalare, modul de administrare, etc.

Din punct de vedere al topologiei, rețelele locale se împart în trei mari categorii care
sunt:
- rețea cu topologie liniara (ETHERNET);
- rețea cu topologie în inel (TOKEN-RING);
- rețea cu topologie în stea (ARCNET);

⁎ Topologia liniara (bus) consta într-un singur tronson de cablu, pe care sunt legate
WS - urile.
⁎ Topologia în inel este similara cu cea liniara, cu deosebirea ca are o forma circulara.
⁎ Topologia în stea consta într-o cutie centrala sau concentrator (hub), din care se
ramifica un număr de cabluri pentru conectarea WS-urilor.