Universitatea Ecologica Bucuresti

Facultatea de Inginerie Manageriala

REFERAT CHIMIE

Student:
CORBEANU Marius Cosmin

Bucureşti
2019
CUPRINS:

I. LEGATURA IONICA vs LEGATURA COVALENTA

II. TEORIA ACIZI-BAZE CLASICA vs TEORIA ACIZI-BAZE ELECTRONICA
III. REACTIA DE HIDROLIZA
IV. COMPUSI ORGANICI

2
 Referat - Chimie

I. LEGATURA IONICA vs LEGATURA COVALENTA

Legatura ionica se realizeaza intre elementele cu caracter chimic opus:

- un metal capabil sa cedeze electroni
- un nemetal capabil sa accepte electroni

Compusii ionici sunt substante solide care se prezinta sub forma de cristale
ionice , care sunt neutre din punct de vedere electric.

Compusii ionici se impart in:

 Saruri
 oxizi bazici
 hidroxizi
Teoria electronică a covalenţei
Legătura covalentă se realizează între atomii elementelor identice sau puţin diferite din
punct de vedere al caracterului electrochimic, prin punerea în comun a unui acelaşi număr de
electroni necuplaţi de către fiecare dintre cei doi participanţi la legătură. Rezultă molecule sau
reţele atomice.
Perechea de electroni de legătură - pereche de electroni participanţi. Ambii atomi
participanţi realizează o configuraţie electronică stabilă deoarece dubletele de electroni rezultate
le aparţin în egală măsură deplasându-se pe orbite care cuprind amândouă nucleele. Lewis a propus
simbolizarea unei covalenţe printr-o liniuţă. În funcţie de natura atomilor participanţi, legătura
covalentă poate fi:

3
  nepolară – atomii participanţi sunt de acelaşi tip; perechea de electroni de legătură
aparţine în egală măsură ambilor atomi; norul electronic este distribuit simetric între
cele două nuclee; se formează molecule nepolare diatomice (H2, Cl2 etc.) sau cu
simetrie geometrică (CH4, CCl4, CO2 etc.);
 polară – atomii participanţi sunt diferiţi; perechea de electroni de legătură este
atrasă mai puternic de atomul mai electronegativ; densitatea norului electronic este
mai mare în jurul atomului mai electronegativ, molecula rezultată este alungită şi
prezintă 2 poli (dipol); apar sarcini electrice parţiale legătura covalentă polară are
caracter parţial ionic;

1.1. Al Br3

Bromură de aluminiu este un compus format dintr-un atom de aluminiu și o cantitate

variată de atomi de brom. Se formează în funcție de cantitatea de electroni de valență pe care îl
are aluminiul.

Fiind un compus atașat printr-un metal (aluminiu) și metaloid (brom), legături covalente care dau
structurile o foarte bună stabilitate sunt formate, dar fără a ajunge la o legătură ionică.

Bromura de bromură este o substanță care apare în mod normal în stare solidă, cu o structură
cristalină.

Culorile diferitelor bromuri de aluminiu apar ca niște galben pal de nuanțe diferite și uneori apar
fără culoare aparentă.

4
Culoarea depinde de reflexie a luminii cu compusul și schimbă în funcție de structurile care sunt
create și formele pe care le ia.

Starea solidă a acestor compuși cristalizează, astfel încât au structuri bine definite, cu aspect
asemănător cu sarea marină, dar care își schimbă culoarea.

Formulă

bromura de aluminiu este format dintr-un atom de aluminiu (Al) și cantități diferite de atomi de
brom (Br), în funcție de electroni de valență cu aluminiu.

Astfel, formula generală pentru bromura de aluminiu poate fi scrisă astfel: AlBrx, unde „x“ este
numărul de atomi de brom, care se leagă aluminiul.

Cea mai frecventă modalitate este prezentată este ca Al2Br6, care este o moleculă cu doi atomi
de aluminiu ca principalele baze ale structurii.

Legăturile dintre ele sunt formate din două bromines în mijloc, astfel încât fiecare atom de
aluminiu are patru atomi în structura Bromo, dar la rândul său, împărtășesc două.

1.2. H2O - Apa

În chimie, H2O este formula pentru apă. H2O reprezintă o moleculă de apă, care este
alcătuită din doi atomi de hidrogen și un atom de oxigen legați împreună. Atunci când scrieți
corespunzător, "2" după "H" ar trebui să fie în subscript.
Legăturile care țin împreună atomii de hidrogen și oxigen într-o moleculă de H2O se numesc
legături covalente. Legăturile covalente sunt foarte puternice, spre deosebire de legăturile ionice
mai slabe găsite în multe alte substanțe chimice. Apa este cea mai abundenta molecula de pe
Pamant si acopera aproximativ 70% din suprafata planetei. Forma moleculei de H2O îi permite să
se lipiască ușor și să se adune împreună, motiv pentru care apa are o tensiune superficială de
suprafață.

II. TEORIA ACIZI-BAZE CLASICA vs TEORIA ACIZI-BAZE

ELECTRONICA

ACIZII

In timpul vietii, la scoala sau in afara scolii, se intalneste adesea notiunea de acid. Daca analizam
compozitia unui acid, putem observa ca in molecula sa intra unul sau mai multi atomi de hidrogen, care
pot fi inlocuiti de metale cu formare de saruri.

5
 1. Definitia acizilor

Acizii sunt substante compuse in a caror compozitie intra, pe langa atomi ai nemetalelor, unul sau mai
multi atomi de hidrogen, care pot fi substituiti cu atomi de metal, dand nastere la saruri.

Conform definitiei, substantele chimice care au forma HBr, HI, HCl.

2. Clasificarea acizilor
1. Dupa compozitie, acizii se clasifica in :

 hidracizi – contin in molecula lor doar atomi de

hidrogen si de nemetal ;
 oxiacizi – contin in molecula lor, pe langa atomi de
hidrogen si nemetal, si atomi de oxigen .

Dupa numarul atomilor de hidrogen, care pot fi inlocuiti cu metale, acizii se impart in 3 grupe :

 monobazici ;
 dibazici ;
 tribazici .
3. Denumirea acizilor
 Denumirea hidracizilor se formeaza din termenul acid urmat
de numele nemetalului, la care se adauga sufixul HIDRIC.
 Denumirea oxiacizilor in care nemetalul are valenta
inferioara, se formeaza din termenul acid urmat de numele
nemetalului, la acre se adauga sufixul OS.
 Denumirea oxiacizilor in care nemetalul are valenta maxima,
se formeaza din termenul acid urmat de numele nemetalului
la care se adauga sufixul IC.

BAZELE

Cele mai intalnite baze sunt in general NaOH, Ca(OH)2, etc.

In compozitia fiecarei baze intra un atom de metal si una sau mai multe grupari OH, numite
oxidril sau hidroxil. Gruparea hidroxil este monovalenta (-OH), deoarece se obtine din apa,
prin eliminarea unui atom de hidrogen.

1. Definitia bazelor

Bazele sunt substante compuse in a caror compozitie intra un atom de metal si un nr. De
grupari hidroxil, egal cu valenta metalului.

6
 2. Clasificarea bazelor

Dupa solubilitatea in apa, bazele se clasifica in 2 categorii :

 baze solubile ;
 baze insolubile sau greu solubile.

3. Denumirea bazelor

Denumirea bazelor se formeaza din termenul hidroxid, urmat de numele metalului. Atunci cand
metalul prezinta valenta variabila si formeaza mai multi hidroxizi, la numele metalului se adauga
valenta acestuia.

4. Formula generala a bazelor

Formula generala a bazelor este M(OH)n .

Dupa formula generala, bazele metalelor monovalente sunt de forma MOH, a celor
divalente M(OH)2, a celor trivalente M(OH)3etc.

5. Metode generale de obtinere a bazelor

Bazele solubile se obtin in laborator prin 2 metode :

 reactia metalelor puternic electropozitive cu apa ;

 reactia oxizilor metalici cu apa.

Bazele greu solubile in apa se obtin prin reactia de schimb intre o

sare solubila si o baza alcalina.

7
 III. REACTIA DE HIDROLIZA

Hidroliza este procesul de desfacere a unei legături chimice prin combinare cu apa (H2O).
Aceasta se realizează prin scindarea moleculei de apă în hidrogen și hidroxil (-OH). Reacția
inversă a hidrolizei este reacția de condensare când se acceptă ionul de hidroxil cu formare de apă.

IV. COMPUSI ORGANICI

Definitie

Compusii hidroxilici sunt compusi organici care au drept grupa functionala grupa hidroxil
(-OH).

Clasificare
Se clasifica dupa natura radicalului organic de care se leaga gruparea OH in:
-alcool R-OH (gruparea OH este legata de un C sp3)
-enoli R-CH=CH-OH (gruparea OH este legata de legatura dubla)
-fenoli Ar-OH (gruparea OH este legata de un rest aril)

Alcoolii se clasifica dupa natura atomului de carbon in primar, secundat, tertiar.

Denumire
-Se denumesc prin adaugarea prefixului hidroxi la numele hidrocarburii sau sufixului OL.
Ex: CH3-CH2-OH etanol
-Alcoolii cu structura complexa se denumesc ca derivati ai metanolului numit carbinol.
Ex: C6H5-CH-OH difenilcarbinol
|
C6H5 CH3
Unii alcooli au denumiri specifice intrate in uz.
Ex: CH2- CH2 glicol CH2- CH- CH2 glicerina
Mentol
| | | | |
OH OH OH OH OH
OH
CH
/ \
CH3 CH3

8
Structura
Atomul de oxigen are 2 perechi de electroni neparticipanti si este hibridizat sp3 . In majoritatea
alcoolilor, <ROH este de 109°20’. Legatura C-O-H este polara. Alcooli au moment electric diferit
de 0. In stare lichida si solida, alcooli sunt asociati prin legaturile de H.

....O-H........O-H.........O-H
/ / /
R R R
Legaturile de hidrogen slabe se formeaza intre gruparea OH si e- din
CH2- CH2
legatura dubla sau nuclee aromatice aflate la distante convenabile. | |
In glioli legaturile de hidrogen sunt intramoleculare. ------> O O
Legaturile de hidrogen sunt decelate cel mai bine de spectru IR. \ \
H H

Proprietati fizice
Alcooli inferiori sunt lichizi cu puncte de fierbere foarte mari in raport cu masa moleculara. Unii
alcooli inferiori dau cu H2O sau alte substante amestescuri azeotrope care au puncte de fierbere
mai scazut.
-solubili in apa
-ceilalti alcooli sunt solubili in solventi organici
Spectre IR – frecventa de vibratie asociata
Spectru UV –alcooli saturati nu dau absorbtie in UV; se folosesc ca dizolvanti in spectroscopia
UV

Proprietati chimice
Fomare de saruri cu alcolati sau alcoxizi
R-OH + Na ---> R-O-Na+ + ½ H2
conditii: Li,K, Na, LiH, NaH, KH
-se formeaza alcoliti in mediu anhidru
-alcooli fiind mai slabi decat H2O, alpoxizi regenereaza alcooli in prezenta apei.

9
Alcoolii

Prezentare generala

De obicei cand rostim cuvantul “alcool” ne gandim la spirtul medicinal sau la bauturile
spirtoase, dar aceste tipuri de alcooli contin o anumita substanta organica numita etanol. Alcoolii
sunt unii dintre cei mai utilizati si cunoscuti compusi chimici. De fapt un alcool este un compus
organic care are cel putin o grupare hidroxil legata de un atom de carbon saturat. Dintre acestia fac
parte metanolul, etanolul, butanolul şi propanolul, aceştia formand serii omoloage.

Proprietatile alcoolilor

Alcoolii alifatici pot exista în forme izomerice incepand de la propanol in sus. Alti
compusi, ca fenolii sau enolii, pot contine grupe de hidroxil, dar din cauza ca sunt atasate direct
carbonilor nesaturati se pot comporta diferit. In fenoli si enoli electronegativitatea puternica a
atomilor de oxigen face ca acesta sa atraga electroni din inelul aromatic sau din legaturile duble,
ca si din atomii de hidrogen din gruparile hidroxil. Acest lucru face ca legatura carbon-oxigen sa
fie mai puternica si astfel sa reactioneze mai greu cu alti compusi.

Alcoolul benzilic este considerat un alcool deoarece, chiar daca are structura un inel
aromatic, gruparea hidroxil nu este legata direct de acest inel. Anumiti alcooli sunt complet
miscibili in apa in orice proportii. Acest lucru se datoreaza puternicii Punti de hidrogen care se
stabileste intre oxigenul puternic electronegativ (din hidroxil) si hidrogenul ionic din apa.

Moleculele de apa sunt atrase mai tare de moleculele de etanol decat intre ele. Din acest
motiv etanolul amestecat cu apa produce un amestec care are volumul mai mic decat suma celor
doua lichide luate separat. Puterea acestei atractii dintre moleculele de etanol si apa le impinge mai
aproape scazand astfel volumul amestecului si crescand densitatea acestuia, in ciuda faptului ca
etanolul are densitatea mai mica decat cea a apei. Etanolul (si alti compusi) formeaza astfel ceea
ce se numeste un amestec azeotropic cu apa. Chiar daca cele doua substante au puncte de fierbere
diferite (78 respectiv 100 grade Celsius) puterea atractiei intre ele le face ca la temperatura de 78,1
grade Celsius ele sa se distileze impreuna ca un amestec compact.

Alcoolii mai usori (metanol, etanol) sunt lichide mobile la temperatura camerei. Inaintand
in seria omoloaga, cu cat numarul atomilor de carbon creste, alcoolii au tendinta de a forma lichide
mai vascoase, chiar solide moi. De asemenea, punctele de fierbere si topire cresc odata cu cresterea
numarului de atomi de carbon.

Clasificarea compuşilor organici

Substanţe organice:

10
 A. Hidrocarburi
B. Derivaţi de hidrocarburi
C. Compuşi heterociclici cu caracter aromatic
D. Compuşi organici naturali
 Alcaloizi
 Compuşi organici cu schelet poliizoprenic
A. Hidrocarburi
a) Hidrocarburi saturate
C hibridizaţi sp3
Alcani
CnH2n+2
R-CH3
Izoalcani
CnH2n+2
Cicloalcani
CnH2n
Hidrocarburi nesaturate

Alchene care prezintă o dublă legătură dublă C=C; doi atomi de carbon hibridizaţi sp2
C=C 2 atomi de C sp2 CnH2n
Alcadiene care prezintă două duble legături
C=C 4 atomi de C sp2 CnH2n-2
Alchine care au o legătură triplă CC şi doi atomi de carbon hibridizaţi sp
-CC- CnH2n-2

b) Hidrocarburi aromatice (arene)

Mononucleare CnH2n-6
Dinucleare:
Condensate CnH2n-12
Izolate CnH2n-12
Trinucleare:
Condensate CnH2n-18
Izolate CnH2n-22
Derivaţi de hidrocarburi
a) Compuşi organici cu funcţiuni simple
R-F funcţiune simplă; F- grupare funcţională:
- monovalentă
- divalentă
- trivalentă

b) Compuşi organici cu funcţiuni multiple

- R(F)n
c) Compuşi organici cu funcţiuni mixte
- RF1F2

11
 BIBLIOGRAFIE :

1. Chang, R. (2010).Chimie (ediția a zecea) McGraw-Hill Interamericana.

2. Krahl, T., & Kemnitz, E. (2004). Fluorură de bromură de amorf fluorură
(ABF). Angewandte Chemie - ediția internațională,43(48), 6653-6656. doi: 10.1002 /
anie.200460491
3. Golounin, A., Sokolenko, V., Tovbis, M., & Zakharova, O. (2007). Complexe de
nitronaftole cu bromură de aluminiu. Jurnalul rus de chimie aplicată,80(6), 1015-1017. doi:
10.1134 / S107042720706033X
4. Koltunov, K. Y. (2008). Condensarea naphthalenediols cu benzen în prezență de bromură
de aluminiu: O sinteză eficientă a 5, 6, și 2-tetralonele 7-hidroxi-4-fenil-1- și. Tetrahedron
Letters,49(24), 3891-3894. doi: 10.1016 / j.tetlet.2008.04.062
5. Guo, L., Gao, H., Mayer, P., & Knochel, P. (2010). Prepararea reactivilor organoalumiticși
din bromuri proparqilici și aluminiu activate de PbCI2 regio- și diastereoselectiv și
adăugarea lor la derivați carbonil. Chimie - o revistă europeană,16(32), 9829-9834. doi:
10.1002 / chem.201000523
6. Ostashevskaya, L.A., Koltunov, K.Y., & Repinskaya, I.B. (2000). Hidrogenarea ionică a
dihidroxinaftalenei cu ciclohexan în prezența bromurii de aluminiu. Jurnalul rus de chimie
organică,36(10), 1474-1477.
7. Iijima, T., & Yamaguchi, T. (2008). Carboxilarea regioselectivă eficientă a fenolului la
acidul salicilic cu CO2 supercritic în prezența bromurii de aluminiu. Jurnalul de Cataliză
moleculară A: Chimie,295(1-2), 52-56. doi: 10.1016 / j.molcata.2008.07.017
8. Murachev, V. B., Byrikhin, V. S., Nesmelov, A. I., Ezhova, E. A., & Orlinkov, A. V. (1998).
Studiu RMN spectroscopic al sistemului cationic de inițiere a clorurii de terț-butil - bromură
de aluminiu. Buletinul chimic rus,47(11), 2149-2154.

12