APARITIA SI EVOLUTIA INTERNETULUI

Meniu
Filmulete comice
PC-ul-> config.
Internetul
XANADU
Retele
HTML
CSS
SMIL
JAVA SCRIPT
CGI
PHP
Resurse
Free GuestBook
User: Pass:

Am uitat parola
Inregistreaza-te
Statistici

Internetul
APARITIA SI EVOLUTIA INTERNETULUI
TCP/IP
INTERNETUL ASTÃZI
PROTOCOALE PENTRU POSTA ELECTRONICA PRIN INTERNET
X.400
SIMPLE MAIL TRANSFER PROTOCOL (SMTP)
MIME SI SMTP
BINHEX SI UUENCODE
PRELUAREA MESAJELOR DE CATRE CLIENTI UTILIZAND POP SI
IMAP
POST OFFICE PROTOCOL (POP)
INTERNET MESSAGE ACCESS PROTOCOL (IMAP)
FTP (File Transfer Protocol)
APARITIA SI EVOLUTIA INTERNETULUI
Se spune de regula ca istoria Internet-ului începe odata cu
ARPAnet, uitând istoria de un secol si jumatate a telegrafului
(anuntat ca inventie în 1837 de Sir Charles Wheatstone în
Anglia si Samuel B. Morse în SUA) care a condus la dezvoltarea
primelor retele de comunicatie (uitând desigur si descoperirea
telefoniei multiple de cãtre Augustin Maior, în 1906), precum
si istoria de 60 de ani a calculatoarelor electronice. Vechile
sisteme telegrafice erau, în terminologia actuala, legaturi
punct-la-punct, folosind banda de hartie perforata pentru a
transmite informatia pe urmatoarea legatura spre destinatie.
Analog, prima 'retea' de calculatoare utiliza banda perforata
ca si canal de comunicatie (banda perforata de un calculator
fiind manual introdusa în cititorul de banda al celuilalt).
Din 1962, cam odata cu aparitia calculatoarelor
tranzistorizate, Paul Baran si colegii sai de la Rand
Corporation ataca problema construirii unei retele care sa
supravietuiasca unui razboi nuclear. In 1967 este publicat
proiectul ARPAnet (Lawrence Roberts). Leonard Kleinrock si
Paul Baran initiaza comutarea de pachete (packet-switched
network), iar în 1969 conducerea ARPA (Departamentul Apararii)
contracteaza cu Bolt, Beranek si Newman (BBN) dezvoltarea
acestui sistem de comunicatie. Proiectul initial lega
calculatoarele de la Univ. of California din Los Angeles
(UCLA), institutul Stanford (SRI) din Menlo Park si
Universitatea Utah din Salt Lake City. Independent de ARPAnet,
în acelasi timp, la Laboratoarele Bell în Murray Hills (New
Jersey) apare sistemul de operare UNIX, creat de Brian W.
Kernigham si Dennis M. Ritchie. Sistemul UNIX s-a dezvoltat în
paralel si pe baza limbajului de programare C .
In proiectul initial al ARPAnet se asigurau doar 3 servicii de
comunicatie: conectarea la distanta - telnet (Remote login),
transferul de fisiere si tiparirea la distanta. Abia în 1972,
când se ajunsese la o retea cu 37 de calculatoare, a fost
introdus si serviciul de posta electronica - e-mail . Tot în
1972, în Octombrie, la Conferinta Internationala de la
Washington DC (ICCC) ARPAnet este prezentat 'în public' si se
fac demonstratii.
Anul 1975 înseamna pe de o parte aparitia calculatoarelor
personale (ALTAIR anuntase microcalculatorul înca în August
1974) si pe de alta parte, ca urmare a restrictiilor în
conectarea la ARPAnet impuse de Agentia Militara de
Comunicatii (botezata DARPA), aparitia primelor retele
comerciale precum TELENET-ul firmei BBN. Este si anul
aparitiei Microsoft, când Paul Allen si Bill Gates, pornind de
la experientele cu Altair dezvolta BASIC-ul pentru noua lume a
PC- urilor. Un an mai târziu, CCITT (Comitetul consultativ
pentru telegrafia si telefonia internationala) anunta X.25 ca
standard de comunicatie (tot comutare de pachete).
TCP/IP
In 1974, la doar cinci ani dupa nasterea retelei ARPAnet,
Vinton Cerf si Robert Katn au inventat Protocolul de Control
al Transmisiei (Transmission Control Protocol - TCP). TCP/IP,
care a fost proiectat sa fie independent de suportul de calcul

si de retea, a inlocuit limitatul protocol NCP la inceputul

anilor 1980 si a dat posibilitatea retelei ARPAnet sa se
dezvolte peste asteptari permitand altor retele (sau
interneturi) eterogene, asemanatoare cu ARPAnet, sa
intercomunice. Astfel s-a nascut Internetul.
El este însa acceptat ca protocol standard doar la 1 Ianuarie
1983, când ARPAnet ajunsese sa asigure conectarea a 500 de
centre. Aceastã decizie si aceastã datã este considerata (mai
ales de participantii la proiect) nasterea Internet. Mai ales
ca tot în 1983 partea militarã a ARPAnet a fost separata sub
numele MILNET. In acel an existau deja retelele BITNET (But
It's Time Network), CSNET (Computer Science Network), si
altele, iar centru de programare al Univ. of California de la
Berkeley lanseaza BSD UNIX 4.2 cu TCP/IP înglobat (ca rezultat
al finatarii DARPA). Firma Novell lanseaza produsul NetWare,
bazat pe protocolul XNS elaborat la Xerox Park, iar firma
Proteon ofera primul router soft folosind un minicalculator
PDP-11. Este lansat limbajul de programare C++ .
Dar si 1979 este un an reper în dezvoltarea Internet. Este
anul aparitiei retelei de calculatoare pentru cercetare numita
USENET. Usenet a fost la început o retea cu acces telefonic în
comutatie (dial-up) bazata pe UUCP (UNIX-to-UNIX copy). Oferea
acces e-mail si stiri (Usenet News). Mai exista si azi retele
- conexiuni UUCP, chiar daca partea de stiri (Usenet News) a
trecut la NetNews. Tot în 1979 apare prima versiune comerciala
de UNIX pentru un microcalculator produsa de Onyx Systems.
Anul 1984 este momentul introducerii DNS (Domain Name System)
care înlocuieste mecanismul de preluare periodica a fisierului
hosts (tabela de corespondenta nume/domeniu - adresa IP) de la
NIC (Network Information Center) unde se mentinea evidenta
calculatoarelor conectate la ARPAnet. Aceasta schimbare
împreuna cu lansarea statiilor SUN bazate pe UNIX (în acelasi
an) a condus la dezvoltarea vertiginoasa a Internet-ului din
urmatorii 7 ani. Mai ales ca în 1987, Fundatia pentru Stiinta
(National Science Foundation) creaza NSFNET pentru a conecta
centrele cu super-calculatoare printr-o magistrala de viteza
mare (56Kbps - la acea vreme). Ca organizatie necomerciala,
NSFNET permite conectarea la Internet fara restrictiile cu
caracter militar ale ARPAnet. In 1990 ARPAnet dispare (dupa ce
toate organizatiile care erau conectate au trecut la NSFNET.
La rândul sau NSFNET îsi înceteaza activitatea în 1995 când
accesul la Internet ajunge sa fie asigurat de firme comerciale
pentru întreaga lume.
Pâna în 1990, aplicatiile de baza erau e-mail, listserv,
telnet si FTP. In 1990, la Univ. McGill se introduce Archie,
instrument de cautare în serverele FTP. In 1991, la Uni.
Minnesota se lanseaza Gopher. Structura arborescenta
(ierarhica) a meniurilor ajuta utilizatorii în organizarea
documentelor pentru prezentare pe Internet. Serverele Gopher
au devenit asa de folosite încât pâna în 1993 au aparut mii de
servere continând peste un milion de documente. Pentru a gasi
un astfel de document a aparut un instrument de cautare numit
Veronica (very easy rodent- oriented netwide index to
computerized archives).
In 1990 Tim Berners-Lee, fizician la CERN Geneva, dezvolta
protocoalele de comunicatie pentru World Wide Web, creând si
limbajul HTML (Hypertext Markup Language). Chiar dacã era
initial un proiect destinat cercetatorilor din fizica atomica
si subatomica, descoperirile sale au facut rapid epoca, pentru
multa lume Internetul devenind sinonim cu World Wide Web-ul. A
fost si prima "participare" europeana la dezvoltarea
Internetului - pâna atunci dezvoltat exclusiv de americani.
Primele pagini Web vizibile "în lume" sunt raportate în
decembrie 1991, la laboratorul de fizica de la Stanford Linear
Accelerator Center (SLAC). Unii considera ca moment al
aparitiei Web-ului doar anul 1994, când a fost lansat pe piata
primul navigator performant (MOSAIC). Dar istoria World Wide
Web poate fi (si este) privita ca un capitol aparte, legat de
dorinta de reorganizare a accesului la informatii, de ceea ce
se cheama acum managementul cunostintelor (knowledge
management). Daca nu mergem pâna la Biblioteca din Alexandria,
aceasta istorie începe în 1945, odata cu proiectul MEMEX
formulat de Vannevar Bush, consilierul stiintific al
Presedintelui Roosevelt pe timpul razboiului. MEMEX propunea
un sistem de memorare a informatiilor în care utilizatorii sa
aiba posibilitatea sa creeze linii (trasee) informationale,
legaturi spre documente sau ilustratii corelate, care sa poata
fi stocate si utilizate ulterior. In terminologia actuala, a
fost vorba de o masina conceptuala, la acea data existând în
lume primele doua calculatoare. Dar anul de referinta în
istoria Web este considerat unanim 1965, cel în care Ted
Nelson introduce termenul hypertext . Doi ani mai târziu, în
1967, Andy van Dam si alti colaboratori construiesc primul
sistem de editare de hipertexte, iar în 1968, Doug Engelbart
prezinta sistemul numit NLS. La Carnegie-Mellon, în 1975,
debuteaza primul sistem hypermedia distribuit, numit initial
ZOG si ulterior KMS. In 1978, echipa de la MIT's Architecture
Machine Group prezinta primul videodisc hypermedia, si anume
Aspen Movie Map. Iar în 1981, Ted Nelson imagineaza Xanadu, un
sistem de tip baza de date gestionând documente hypertext si
înglobând toate informatiile scrise.
Xanadu este sistemul interactiv de hypertext si multimedia
original.
Mai mult de atat Xanadu este o paradigma de ansamblu - un
model general si ideal pentru folosirea calculatoarelor, bazat
pe conexiuni intre documente si fisiere din diferite parti.
In ideea de a fi un sistem liber si corect in mod special,
toti autoriii si cititorii sunt considerati egali.
Este un sistem complet de afaceri pentru publicarea
electronica, avand un set de angajamente, contracte si
software de vanzare, care respecta legea dreptului de autor.
Xanadu are in vedere conceptul de "transcluzie", care de
refera la reutilizarea, compararea si recunoasterea
materialelor in diferite medii.
Datele "transcluse" nu sunt copiate de la un obiect la latul,
ci numai indicate si aduse, atunci cand e necesar de la
original.
Astfel, publicarea electronica in cadrul sistemului Xanadu
include acordarea unui drept implicit la referire (sau
republicare) in cadrul sistemului.
Publicarea in Xanadu se bazeaza, in principal, pe materiale
vandute cu drept de autor.
Pentru ca acest lucru sa fie posibil, sistemul garanteaza
faptul ca autorul oricarei informatii va fi platit (de fiecare
data), pentru folosirea integrala sau partiala a materialului.
De exemplu, daca un cititor acceseaza un document care citeaza
un altul, sistemul va urmari citatul pana la originea sa, iar
autorul documentului original va primi automat drepturi de
autor. In acest fel, fara a fi stabilit pretul unei
publicatii, autorii vor fi platiti datorita accesului la
operele lor.
Din pacate, sistemul Xanadu nu exista inca, dar World Wide Web
este un pas facut catre "media interactiva universala", chiar
daca, asa cum se prezinta el astazi, exista inca destule
probleme.
Proiectul Xanadu va fi preluat de firma Autodesk în 1989, care
îl va abandona însa în 1992.
Pe calculatoarele Macintosh, firma Telos introduce în 1984
sistemul hypermedia numit Filevision. In 1985 apar Symbolic
Document Examiner (produs de Janet Walker) si Intermedia,
sistem hypermedia conceput de Norman Meyrowitz si altii la
Brown University (SUA). Un an mai târziu, în 1986, apare
GUIDE, un navigator prin hypertexte si imagini, produs de OWL,
iar în 1987, firma Apple Computers lanseaza HyperCard, primul
sistem hypermedia disponibil cu adevarat si larg raspândit. In
acelasi an are loc si Hypertext '87 Workshop în Carolina de
Nord.
Tim Berners-Lee propune proiectul World-Wide Web, nou sistem
informational destinat mai ales cercetatorilor din fizica
energiilor înalte, sistem pe care-l dezvolta în cadrul CERN
pâna în 1992.
Dintru început a existat tendinta de a realiza un sistem
'unificator' care sa usureze (sa simplifice) accesul la
informatiile dispersate în Internet, pentru ca sa nu mai fie
nevoie sa se foloseasca programe si protocoale de acces
diferite ci unul singur numit browser - navigator. Primele
demonstratii de soft de navigare au avut loc în preajma
Craciunului din 1990. La început era vorba doar de afisare în
mod text, legaturile fiind marcate prin numere între paranteze
drepte si selectate prin tastarea acelor numere. Un navigator
ceva mai evoluat, bazat pe metoda pozitionare+click, rula pe
calculatoare NeXT. Astfel World Wide Web a fost introdus
pentru uz intern în CERN în primavara lui 1991, permitând si
accesul la articolele Usenet si chiar accesul la bazele de
date de pe calculatoarele centrului. Dupa succesul repurtat
rapid în privinta creerii, distribuirii si regasirii
lucrarilor stiintifice si a rezultatelor experimentale,
sistemul a fost anuntat-prezentat public în ianuarie 1992,
programele fiind oferite public - gratuit. Mai întâi au
beneficiat alte laboratoare de fizica nucleara din lume, dar
rapid sistemul a depasit domeniul cercetarilor de fizica.
Momentul crucial în raspândirea Web a aparut în februarie 1993
când NCSA (National Center for Superconducting Applications) a
anuntat prima versiune a programului Mosaic, un navigator
pentru masinile UNIX rulând în sistemul X-Windows si folosind
întreg 'arsenalul' mediului Windows (iconite, menu-uri,
cuvinte colorate marcând legaturile...). In plus, Mosaic a
putut îngloba imaginile color direct în paginile cu text,
asigurând si posibilitati de folosire a sunetului, miscarii -
animatiei, etc. NCSA Mosaic 1.0 for X Windows a fost lansat în
iunie 1993. La mijlocul lui noiembrie 1993, Mosaic a fost
simultan lansat pe platformele Apple Macintosh, pe sistemele
folosind MS-Windows, precum si pe cele UNIX cu X Windows. Inca
în octombrie, ca urmare a folosirii Mosaic pentru X Windows,
numarul serverelor Web înregistrate la CERN crescuse la 500.
Un an mai târziu au fost estimate 4600 de servere. Deja în
august 1994, traficul Web prin nodul central Internet din NSF
a depasit traficul de posta electronica, dupa ce în martie îl
depasise pe cel Gopher, ajungând astfel în topul serviciilor.
In 1995 se estimau 12 mii de servere, în 1997 - 800 de mii,
iar în iunie 1999, OCLC estima 2.2 milioane de servere
accesibile public dintr-un total de 3.6 milioane de servere
Web. Acestea punând la dispozitia publicului peste 300
milioane de pagini Web individuale.
Desi mai rapid decât a fost vreodata si mai mare cu fiecare
luna ce trece, Internet-ul este înca lent si oarecum
necorespunzator. Sloganul Internetului, "click and watch",
devine adesea "click and wait". Limitarile de viteza nu sunt
singurele probleme ale Internetu-lui, chiar si HTML, limbajul
atât de popular al Web-ului, se dovedeste învechit - pe cât
este de usor de învatat, datorita sintaxei simple si compacte,
pe atât este de rigid si limitat la formatarea documentelor.
Nici numeroasele îmbunatatiri aduse, ca limbajele scriptuale,
tabelele sau cadrele (frames), nu par sa-l fi salvat pentru
mult timp. Câteva noi aparitii îsi fac loc pe uriasa scena a
Web-ului: XML (Extensible Markup Language), CSS (Cascading
Style Sheets) si DHTML (Dynamic HTML). Fiecare încearca sa
rezolve un set diferit de probleme ale clasicului HTML: XML sa
ajute la organizarea si regasirea datelor, CSS sa dezvolte
prezentarea si mostenirea paginilor Web, iar DHTML sa prezinte

dinamic paginile Web. Este înca greu de spus daca vreunul

dintre aceste noi standarde se va impune, dar este de dorit ca
el sa ne scape macar de unele mesaje neplacute, precum "404
URL not found".
INTERNETUL ASTÃZI
In 1992, CERN (Laboratorul European pentru Fizica
Particulelor) si Tim Berners-Lee au facut o demonstratie a
unui concept numit World Wide Web (WWW), urmata un an mai
tarziu de lansarea unui client WWW denumit Mosaic. Impreuna,
aceste doua evenimente au permis Internetului sa treaca de la
un instrument pur textual folosit de oameni de stiinta si
studenti la un instrument grafic folosit astazi de milioane de
oameni.
In aprilie 1995, NFSNet a fost inchisa si inlocuita cu o
magistrala comerciala, competitiva. Acest lucru a redus
restrictiile asupra conectarii unui calculator gazda la
Internet si a deschis Internetul unui tip de utilizator
complet nou utilizatorul comercial.
Protocolul Punct-la-Punct (Point-to-Point Ptotocol - PPP) a
fost creat in 1994 si devenea un lucru obisnuit in 1995. PPP
permitera folosirea protocolului TCP/IP prin liniile
telefonice, ceea ce a facilitat accesul la Internet al
utilizatorilor de acasa. Aceasta a coincis in mod fericit cu o
crestere exploziva a numarului de furnizori de servicii
Internet (Internet service providers - ISPs) pregatiti sa
conecteze utilizatorii de acasa sau de la birou, iar perioada
de avant a utilizarii Internetului de acasa a inceput.
Internetul crestea (si inca mai creste!) cu alarmanta rata de
100% pe an.
Astazi, o scurta incursiune in WWW ne permite sa observam
consecintele evolutiei Internetului. Internetul nu mai este
folosit exclusiv pentru cercetare si comunicatii universitare
sau militare. Astazi putem face cumparaturi si ne putem
administra conturile bancare online. Putem cauta retetele
culinare preferate sau putem citi carti prin Web. Utilizarile
de astazi ale Internetului sunt nelimitate.
PROTOCOALE PENTRU POSTA ELECTRONICA PRIN INTERNET
Posta electronica reprezinta de departe cea mai frecventa
utilizare a Internetului la ora actuala. Fie ca este vorba de
un mesaj catre sef, catre agentul dumneavoastra de asigurari,
catre consilierul bancar, sau catre rudele si prietenii de
departe, nu exista nici o indoiala ca e-mail-ul a schimbat
modul in care comunicam.
Posta electronicã
Comunicarea intre persoane este un aspect al vietii de zi cu
zi. Trebuie sa comunicam cu membrii familiei, cu prietenii si
cu colegii. Fara indoiala, una dintre cele mai importante
tehnologii care au aparut in epoca informatiei este posta
electronica, sau, mai familiar, e-mail-ul. Mesaje e-mail
calatoresc in toata lumea in timp ce scriu aceste randuri,
aducand comunicari de afaceri sau personale pe desktop-urile a
milioane de utilizatori.
Istoria e-mail-ului
Internetul a fost dezvoltat pentru a imbunatatii comunicarea
dintre oamenii de stiinta si tehnicienii guvernamentali care
erau insarcinati cu crearea sa. Cu toate ca e-mail-ul nu a
fost primul mod in care acestia au comunicat, se poate
demonstra ca el a reprezentat scopul final. Desigur, de atunci
Internetul a devenit mult mai mult decat un mecanism de
transport al mesajelor e-mail. Totusi, e-mail-ul inca
reprezinta o parte importanta din cantitatea imensa de date
transferate.
Primele sisteme pentru e-mail nu insemnau mult mai mult decat
programe destinate sa copieze un mesaj in cutia poastala a
unui utilizator. In acele timpuri, era vorba de utilizatorii
unei singure masini. Un utilizator al unui calculator
multiutilizator putea trimite un mesaj catre alt utilizator de
pe acelasi calculator si atât. Aceasta functionalitate a fost
oferita maselor prin dezvoltarea de produse precum cc:Mail si
alte alte sisteme e-mail brevetare. La putin timp dupa aceea,
a fost introdusa o componenta numita gateway, care permitea
utilizatorilor unui server e-mail sa trimita si sa primeasca
mesaje catre si de la alte servere. Gateway-urile au fost
construite pentru a permite comunicarea intre sisteme
diferite. Utilizatorii de cc:Mail puteau folosi gateway-ul
pentru a trimite mesaje catre utilizatorii de Microsoft Mail
din alte organizatii. Dar aceste gateway-uri trimiteau si
primeau inca mesaje in formate particulare. Lumea avea nevoie
de un standard.
Standardele si grupurile care le stabilesc
De fapt, sunt doua standarde pentru posta electronica. X.400,
dezvoltat de International Telecommunication
Union-Telecommunications Standards Sector (ITU-TSS) si
International Organization for Standardization (ISO), si
Simple Mail Transfer Protocol (SMTP), dezvoltat in cadrul
eforturilor initiale de cercetare si dezvoltare a Internetului
si stabilit ca standard de catre Internet Engineering Task
Force (IETF).
X.400
Definit initial de ITU in 1984 si actualizat in 1988, X.400
este un protocol complex si robust pentru mesageria
electronica. Dar, din cauza complexitatii sale si a lipsei
suportului din partea furnizorilor, el nu s-a bucurat de
aceeasi popularitate si adoptare pe scara larga de care s-a
bucurat SMTP.
Mesajele X.400 pot contine informatii si fisiere atasate
foarte bine structurate. Ele transporta atribute care
specifica modul de livrare si adauga valoare mesajului.
Exemple de atribute sunt: caracterul privat si nivelul de
importanta, prioritatea, data expirarii, confirmarea livrarii
si a primirii, data pana la care se asteapta raspuns.
Ca si structura mesajului, adresa X.400 este oarecum complexa.
Tabelul urmator prezinta atributele uzuale care alcatuiesc o
adresa X.400.
SIMPLE MAIL TRANSFER PROTOCOL (SMTP)
Standardul Internet pentru e-mail este Protocolul de Transfer
al Postei Simple (SIMPLE MAIL TRANSFER PROTOCOL - SMTP). SMTP
este protocolul la nivel de aplicatie care asigura serviciile
de mesagerie prin retele TCP/IP. SMTP a fost definit in 1982
de Internet Engineering Task Force (IETF) si este specificat
la ora actuala in documentele RFC 821 si 822.
SMTP ruleaza la portul TCP 25.
Cu toate ca SMTP este cel mai raspandit protocol e-mail, ii
lipsesc unele dintre numeroasele facilitati din X.400. Un prim
punct slab al standardului SMTP este lipsa suportului pentru
mesaje non-text.
MIME SI SMTP
EXTENSIA Multifunctionala pentru Posta prin Internet
(Multipurpose Internet Mail Extension - MIME) completeaza
standardul SMTP si permite incapsularea de mesaje multimedia
(non-text) in interiorul unui mesaj SMTP standard. MIME
foloseste codarea Base64 pentru a converti fisierele non-text
in text ASCII.
MIME este un standard relativ nou si, cu toate ca este
suportat de aproape toate aplicatiile UA de la ora actuala,
este posibil ca aplicatia dumneavoastra de e-mail sa nu
suporte MIME. Daca va aflati in aceasta situatie, veti folosi
probabil; una din celelalte metode de codare (BinHex sau
uuencode).
BINHEX SI UUENCODE
BinHex este prescurtarea de la Binary Hexadecimal si este
considerat de unii ca fiind o versiune Macintosh pentru MIME.
Uuencode este prescurtarea de la UNIX to-UNIX Encode, datorita
aparitiei sale initiale in sistemul de operare UNIX, cu toate
ca acum este suportat de numeroase platforme non-UNIX. Desi
MIME, uuencode si BinHex difera in unele aspecte esentiale,
ele au acelasi scop principal permit trimiterea de mesaje
non-text in interiorul mesajelor text. Metoda pe care o veti
folosi depinde de aplicatia dumneavoastra UA si de aplicatiile
UA ale destinatarilor vizati. Din fericire, cele mai multe
aplicatii UA moderne realizeaza automat codarea si decodarea
in locul nostru.
PRELUAREA MESAJELOR DE CATRE CLIENTI UTILIZAND POP SI IMAP
In zilele de inceput ale postei electronice, trebuia ca
utilizatorii sa se conecteze la serverul de e-mail si sa isi
citeasca mesajele acolo. Programele de posta functionau de
obicei in mod text si le lipsea interfata prietenoasa cu care
multi utilizatori erau obisnuiti. Pentru a rezolva aceasta
 problema, au fost dezvoltate unele protocoale care permiteau
livrarea mesajelor de posta electronica direct pe calculatorul
destinatarului. Aceste protocoale UA de preluare a mesajelor
sunt de asemenea foarte utile atunci cand un utilizator mobil
lucreaza la mai multe calculatoare diferite.
Post Office Protocol (POP) si Internet Message Access Protocol
(IMAP) sunt doua astfel de protocoale utilizate pe scara
larga.
POST OFFICE PROTOCOL (POP)
POP permite ca agentii UA locali sa se conecteze la un MTA si
sa aduca mesajele pe calculatorul local, unde aveti
posibilitatea de a le citi si de a raspunde la ele. POP a fost
definit in 1984, apoi a fost inlocuit cu POP2 in 1988.
standardul curent este POP3.
Agentii UA POP3 se conecteaza prin TCP/IP la server (de
obicei, la portul 110). Aplicatia UA trimite un nume de
utilizator si o parola (stocate intern, pentru comoditate, sau
introduse de fiecare data de utilizator, pentru o mai buna
securitate). O data autentificat, agentul UA poate trimite
comenzi POP3 pentru a prelua sau a sterge mesajele.
POP3 este un protocol destinat exclusiv pentru citire.
Aplicatiile UA POP3 utilizeaza SMTP pentru a trimite mesaje
catre server.
INTERNET MESSAGE ACCESS PROTOCOL (IMAP)
POP3 este un protocol simplu si foarte bun pentru preluarea
mesajelor in aplicatia dumneavoastra UA. Totusi, simplitatea
sa are ca rezultat lipsa unor facilitati utile. De exemplu,
POP3 functioneaza numai in modul offline, ceea ce inseamna ca
mesajele sunt preluate de aplicatia UA si sunt sterse de pe
server.
Protocolul IMAP extinde protocolul POP# cu facilitatile care
acestuia ii lipsesc. IMAP a fost conceput in 1986 la
Universitatea Stanford. IMAP2 a fost implementat pentru prima
oara in 1987. IMAP4, specificatia curenta, a fost acceptat ca
standard Internet in 1994. IMAP4 ruleaza la portul TCP 143.
FTP (File Transfer Protocol)
Protocolul FTP - File Transfer Protocol serveste la conectarea
a doua masini în vederea transferului de fisiere între ele.
Transferul de fisiere se deosebeste de partajarea fisierelor.
În Internet, partajarea discurilor este asigurata de
protocolul NFS - Network File System. Un calculator client NFS
poate "instala" un disc apartinând unui server NFS.
Aceasta operatie, care creeaza la nivelul masinii client un
disc virtual, da utilizatorului iluzia ca poseda un disc
suplimentar. Utilizatorii discului virtual se servesc de
acesta ca si cum ar fi un disc real. În general, un disc poate
ramâne instalat pentru perioade lungi de timp, uneori
permanent. FTP functioneaza în mod diferit, deoarece
conexiunea este temporara si serveste pentru a copia
(download, get) sau a trimite (upload, put) fisiere. Dupa
terminarea transferului (sau transferurilor), utilizatorul
opreste sesiunea FTP.
Desfasurarea unei sesiuni
Sesiunea este initializata de programul FTP client, caruia i
se comunica adresa la care trebuie sa se conecteze (ftp
olys.unil.ch). Dupa stabilirea legaturii, serverul cere numele
utilizatorului (username, login, login name) si parola
(password).
C:\TFMP>ftp olys.unil.ch
Connected to olys.unil.ch
220 u1900.unil.ch MultiNet FTP Server/Mon 12-06-96
3:5OPM-MET-DST
User (olys.unil.ch:(none) ): jduDont
331 User name (jdupont) ok. Password, please.
Password: xxxxxxx
230 User JDUPONT logged in at Mon 12-Jun-96 3:51PM-MET-DST
ftp> bin
200 Type I ok.
ftp> get plan.txt
200 Port 4.173 at Host 130.223.91.51 accepted.
150 IMAGE retrieve of $ACABO: [JDUPONT]PLAN.TXT;1 started.
226 Transfer completed. 684 (8) bytes transferred.
684 bytes recieved in 0.00 seconds (684000.00 Kbytes/sec)
ftp> bye
221 QUIT command recieved. Goodbye.
C:\TEMP>
Exemplu de sesiune FTP
Dupa identificarea utilizatorului, acesta dispune de un set de
comenzi care îi permit sa exploreze sistemul de fisiere ale
serverului si sa copieze fisierele dorite.
În tabel sunt prezentate cele mai importante comenzi FTP. Daca
utilizatorul cunoaste amplasarea fisierelor pe care doreste sa
le copieze, este suficient sa intre în directorul respectiv
folosind comanda cd (change directory). Daca amplasarea
fisierelor cautate este necunoscuta, cautarea se desfasoara
uneori "la întâmplare" sau trebuie mai întâi copiata lista
fisierelor din serverul respectiv.
Dupa localizarea fisierului, utilizatorul trece în mod binar
(bin) si da comanda de copiere(get plan. txt).
Dupa ce fisierul a fost copiat, utilizatorul poate întrerupe
conexiunea FTP prin comanda quit (sau bye), sau poate initia
alte transferuri.
AnonymousFTP
Numeroase servere FTP accepta conexiuni anonime (anonymous
FTP). Nimeni nu poate calcula numarul de fisiere disponibile
în aceste noduri (probabil mai multe sute de giga-octeti).
Unele servere, foarte specializate, grupeaza fisiere legate de
un subiect anume, un domeniu de activitate sau un sistem de
operare, altele sunt generale, cu fisiere care se refera la un
spectru larg de subiecte. Aceste noduri sunt publice, deoarece
conectarea se face cu numele de utilizator anonymous. Serverul
cere parola (password). La început, se obisnuia utilizarea
parolei universale guest, dar astazi, conventia este de a se
utiliza adresa de mesagerie.
În principiu, daca nu este supraîncarcat, nodul autorizeaza
conexiunea imediat. În caz de suprasarcina, serverul raspunde
cu un mesaj indicând situatia în care se gaseste si invita
utilizatorul sa încerce o conexiune ulterioara.
Principalele servere anonymous FTP sunt situate în S.U.A.
Pentru a evita supraîncarcarea liniilor transatlantice si a
oferi timpi de raspuns acceptabili, fisierele din principalele
noduri sunt copiate pe servere europene sau asiatice. Aceste
servere se numesc servere oglinda (mirrors), deoarece reflecta
nodurile originale.
Serverele oglinda sunt aduse la zi în mod automat, în fiecare
noapte. Numeroase întreprinderi informatice (Microsoft, IBM,
Novell etc.) utilizeaza si acest mijloc pentru a pune la
dispozitia clientilor informatii, corectii (patch-uri) sau
versiuni la zi (updates) ale programelor lor.
Archie
Archie este un sistem la care putem accede printr-un emulator
de terminal (Telnet) sau cu ajutorul unui client Archie. El
recenzeaza fisierele stocate pe diferite situri anonymus FTP
si permite efectuarea de cautari pentru localizarea unui
fisier (aproximativ 1000 de situri si 2 milioane de fisiere).
Pentru a cauta într-o arhiva, trebuie mai întâi realizata
conexiunea prin Telnet la serverul Archie, cu numele de
utilizator archie. Apoi, trebuie lansata comanda prog
nume_de_fisier. Dupa un timp de cautare, care poate fi lung,
sistemul trimite o lista de fisiere.
Pentru moment, serverele Archie fac referinta numai la fisiere
stocate în servere anonime FTP realizate sub Unix. De
asemenea, este posibil ca doua servere Archie care fac
referinta la servere anonime diferite sa nu raspunda la fel la
cereri identice, deoarece nu recenzeaza toate fisierele de pe
aceleasi servere FTP.
Formatele si compresia fisierelor
Pentru a reduce spatiul ocupat pe servere FTP si a limita
cantitatea de informatie transportata pe Internet, majoritatea
fisierelor sunt stocate sub forma comprimata.
Exista numeroase formate de compresie. În teorie, din extensia
numelui unui fisier se poate deduce tipul de compresie.
Unele fisiere sunt disponibile în format auto-decompactabil.
Acestea au terminatia .exe sau .com si când sunt executate, se
decompacteaza generând unul sau mai multe fisiere. Este o
solutie usor de utilizat, dar care depinde de platforma (DOS,
MAC, UNIX) si poate transporta virusi care contamineaza
calculatorul cu ocazia decompactarii.
În majoritatea nodurilor FTP anonime se pot gasi programe
gratuite de compactare/decompactare pentru platformele uzuale
(PC, Mac, Unix). Un fisier decompactat poate fi utilizat numai
de catre o aplicatie care îi recunoaste formatul.
Clienti FTP în mod grafic
Programele client FTP poseda din ce în ce mai des interfete
grafice. Exista mai multe programe client FTP comerciale
incluse în pachetul TCP/IP, care functioneaza sub Windows.
Asemenea programe se pot, de asemenea, procura în mod
shareware prin Internet.
Salzenberg si Spafford definesc Usenet ca "world wide
distributed discussion system", adica un sistem mondial de
dialog distribuit.
Usenet este constituit de un ansamblu de cercuri newsgroups
tematice, adera cercuri de discutii organizate în jurul unor
teme conform unei structuri ierarhice.
Usenet permite schimbul de idei sau de puncte de vedere, fara
bariere ierarhice, geografice, de timp sau concurenta, etc.
Usenet genereaza un nou tip de relatii umane datorita faptului
ca persoanele comunica doar pentru ca sunt interesate de
acelasi subiect la un moment dat.
Se pare ca ar exista azi circa 18000 cercuri de discutii
(numarul lor creste continuu), pe teme foarte diferite
(cinema, cercetare stiintifica, informatica, cultura, probleme
de societate si sex).
Orice utilizator care are acces la cercurile de discutii
începe prin a-i consulta articolele. Acestea se aseamana cu
mesajele electronice si pot contine text si imagini (sau orice
tip de fisier informatic) cu conditia ca acestea sa fie
codificate. Utilizatorul poate publica un nou articol în
cercul din care face parte. Daca cercul are o difuziune
mondiala, articolul va deveni vizibil în toate nodurile Usenet
(dupa un timp de propagare).
Oricine poate raspunde la un articol, fie prin trimiterea unui
mesaj electronic autorului (reply, raspuns personal), fie prin
trimiterea unui articol public în cercul de discutii
(follow-up).
Unele grupuri sunt coordonate. În acest caz, orice articol
trebuie mai întâi trimis coordonatorului, care îl aproba si
eventual îl difuzeaza. Aceste grupuri functioneaza în general
cu un trafic redus, dar de calitate superioara. Se spune
despre ele ca prezinta cel mai bun raport informatie/zgomot.
Functionare
Usenet se bazeaza pe o arhitectura client-server care
utilizeaza protocolul de comunicatie NNTP - Network News
Transport Protocol. Un nod care doreste sa primeasca
news-urile trebuie sa se conecteze la un nod deja existent.
Nodurile principale formeaza magistrala Usenet (Usenet
backbone). Numarul nodurilor care primesc news este estimat la
circa 200.000. Un utilizator care doreste sa consulte
news-urile trebuie sa fie conectat la un furnizor de acces
care ofera un server de news si sa dispuna de un program
client news, în mod text sau în mod grafic.
Usenet vehiculeaza si informatii facturabile. Firma ClariNet,
de exemplu, propune un abonament (ieftin) pentru mesajele
agentilor de presa transmise prin Usenet.
Crearea de noi cercuri de interes (newsgroups) este ordonata
de un sistem de propuneri si discutii supuse aprobarii prin
vot electronic.
Proiectul de creare a unui nou grup este descris în cererile
de discutii (RFDRequest For Discussion). În RFD trebuie
prezentate motivatiile creatorului viitorului grup,
pozitionarea sa fata de grupurile existente si subiectele pe
care intentioneaza sa le discute. Pot fi propuse mai multe
grupuri. Apoi se voteaza, în urma unui apel la vot (CFV - Call
For Vote) publicat în news. Utilizatorii voteaza folosind
mesageria electronica. Pentru a fi creat, un grup trebuie sa
primeasca cel putin cu 100 de voturi DA mai mult decât voturi
NU si cel pu6n 2/3 de voturi DA Acesta este un exemplu de
functionare democratica pe Internet. Nu exista o autoritate
centrala pentru a decide crearea unui nou cerc de interes,
utilizatorii însisi detecteaza necesitatea sa sau a unei
structuri noi. Discutia are loc prin retea pâna la obtinerea
unei concluzii consensuale asupra numelui si tematicii noului
cerc de interes si a grupului (grupurilor) care trebuie create
cu aceasta ocazie. Votul comunitar confirma (sau infirma) apoi
aceasta concluzie.
Bibliografie:
http://www.linux.ro/
Retele de calculatoare editura Teora
TCP/IP - editura Teora
Cautare

pe web
aici

Anunturi

Horoscop zilnic
Alege o zodie berbec taur gemeni rac leu fecioara balanta
scorpion sagetator capricorn varsator pesti
Curs valutar
MiercuriJoi
$2,9961 3,0287
3,8573 3,8998

Vremea
Arad Bacau Botosani BucurestiOtop Bucuresti Buzau
Calarasi Caransebes Ceahlau Toaca Cluj-Napoca
Constanta Craiova Droberta Tr. S. Galati Iasi
Kogalniceanu Rimnicu Vilcea Rosiori De Vede Sibiu
Sighetu M. Sulina Timisoara Tirgu Mures Tulcea Vf. Omu

Voteaza
64%
17%
19%
ReusitDragutBanal
 parerea ta despre acest site
Votati

Useri Online
Online: 3

Felicitari | Free GuestBook | Forum | GuestBook | Contact | Home

Horoscop -> Berbec | Taur | Gemeni | Rac | Leu | Fecioara |
Balanta | Scorpion | Sagetator | Capricorn | Varsator | Pesti
© Copyright 2008 www.extreme-design.info
Free scripts at binarythunder.com | Funny movie clips
r