Politici de rezolvare a conflictelor

în lumea contemporană
Prof. NICA ANA
 1. Marile Puteri la sfârșitul secolului al
XIX-lea și începutul secolului XX

2. Primul război mondial (1914-1918). O

altă modalitate de rezolvare a conflictelor
Structura
lecției 3. Organizarea lumii după război 1918-
1939

Termeni cheie: conflict, cooperare,

weltpolitik, panslavism, teritorii iredente.
 1. Germania

1.Marile 2. Franța
Puteri la
sfârșitul 3. Rusia

secolului al 4. Austro-Ungaria

XIX-lea și
5. Italia
începutul
secolului 6. Statele Unite ale Americii

XX 7. Japonia
GERMANIA
-după crearea statului
național în 1871, cancelarul
Otto von Bismark (1871-
1890) a inițiat o politică
cantonată în Europa.
-venirea la conducerea
Germaniei a împăratului
Wilhelm al II-lea (1888-
1918) adus cu sine și
lansarea politicii
„weltpolitik”= politică
mondială.
- Tensiuni cu Franța ( mărul
discordiei: Alsacia și
Lorena)
FRANȚA RUSIA
-a fost o mare putere - A fost un imperiu
europeană multinațional
-după formarea Germaniei, -condus de țarul Nicole al
s-a confruntat permanent II-lea (1894-1917)din
cu pericolul german dinastia Romanovilor
-dorea obținerea revanșei -Politica statulului :
pentru înfrângerile din panslavism: unirea
1870-1871 popoarelor slave într-un
- s-a apropiat de Anglia și singur stat.
de Rusia
-S-a aflat în conflict cu
Austro-Ungaria și
Germania ( pentru
supremația Europa de S-E).
 AUSTRO- Italia Statele Unite ale
UNGARIA Japonia
-statulnațional italian Americii
-imperiu dualist din - În timpul
s-a realizat în 1861 - erau una dintre cele împăratului Meiji
1867, condus de
-în timpul lui Victor mai importante puteri (1852-1912)
împăratul Franz
Emanuel al III-lea economice ale lumii cunoaște o
Joseph I al Austriei
(1830-1916) (1900-1946) inițiază - preocupate inițial dezvoltare fără
o politică de de politica internă, precedent prin
-imperiu adaptarea instituțiilor
expansiunea în încep să se implice
multinațional, care se Mediterana treptat în relații sale la modelul
confrunta cu mișcări
-se reorientează spre internaționale, european
naționale
Germania și Austro- inclusiv în cele -începe o politică de
-a dus o politică de Ungaria coloniale (doc. 2/108). expansiune în
apropiere de Extremul Orient
Germania
 Crizele începutului secolului XX

A doua criză Războaiele

Prima criză Criza bosniacă
marocană 1911 balcanice 1912-
marocană 1905 1908
1913

• Protagoniști: Franța și • Protagoniști: Austro- • Protagoniști: Franța și • I. 1912: Imperiul

Maroc - susținut de Ungaria și Bosnia și Maroc. Otoman împotriva
Germania Herțegovina ( fără Bulgariei, Greciei,
sprijin rus) Serbiei și Muntenegru.
• II. 1913: Bulgaria
împotriva Greciei,
Serbiei, Muntenegru,
României și I. Otoman
 2. Primul Război Mondial
(1914-1918). O altă modalitate
de rezolvare a conflictelor

Izbucnirea războiului a demonstrat faptul

că marile puteri ale lumii nu au reușit să
rezolve, pe care diplomatică, conflictele
dintre ele.
Tabere militare: Antanta și Puterile
Centrale. Fiecare dintre ele, au încercat
să atragă de partea lor noi state, atât
europene cât și extraeuropene.
Victoria a aparținut Puterilor Aliate
și Asociate.
 Conferinţa de pace de la Paris
(18 ianuarie 1919-21 ianuarie 1920) (vezi man. p. 114)

Participanţi:
reprezentanţii a 27 de state (Rusia sovietică nu a participat la lucrări);
Hotărârile au fost luate de reprezentanţii celor 4 mari puteri (Consiliul celor 4)
Th. W. Wilson (SUA);
G. Clemenceau (Franţa);
D.L. George (Marea Britanie);
 V.E. Orlando( Italia)
 “Cei patru mari” (vezi manual pag. 114)

George Clemenceau Woodrow Wilson

David Lloyd
George

Orlando
 3. Organizarea lumii după război (1918-
1939)
Conferința de pace de la Paris a produs o serie de schimbări în tabăra învingătoare:
1. Statele Unite ale Americii erau cea mai mare putere a lumii. Proiectul lui W. Wilson privind
pacea mondială era nerealist și nu corespundea cu realitatea mondială.
2. Franța se temea de pericolul german și a încercat să slăbească această țară.
3. Anglia a rămas o mare putere colonială și navală și a încercat să se opună slăbirii excesive a
Germaniei pentru a evita o hegemonie franceză pe continent.
4. Italia a fost nemulțumită de atitudinea foștilor aliați cu privire la teritoriile iredente
(teritorii italiene aflate sub stăpânire străină)
5. Japonia a obținut mari câștiguri economice în Extremul Orient și zona Pacificului.
 1. Mica Înțelegere 1921

2.Tratatul de la Locarno
Încercări 1925

de 3. Pactul Briand-Kellogg
1928
menținere
a păcii 4. Problema dezarmării

5. Înțelegerea Balcanică 1935

MICA ANTANTA( MICA
ÎNŢELEGERE) 1921
CEHOSLOVACIA

ROMÂNIA

IUGOSLAVIA

În imagine Nicolae
Titulescu, unul dintre cei
mai mari diplomaţi
europeni din perioada
interbelică.
Conferința
de la
Locarno
(1925)
Pactul Briand-
Kellogg - 1928
 Înţelegerea Balcanică
1934
ROMÂNIA

IUGOSLAVIA

GRECIA
TURCIA
 Încălcări ale păcii. Revizionismul

• Context
1. Criza economică dintre 1929-1933
2. Nemulțumirile statelor europene și extraeuropene la conferința de pace de la
Paris
3. Ascensiunea liderilor totalitari: Vladimir Ilici Lenin : Rusia (1917)
Benito Musolini: Italia (1922)
Adolf Hitler: Germania (1933)
4. Ineficiența Ligii Națiunilor
 Livrarea reparaţiilor de
război de către Germania

Ocuparea Zonei
Ruhr 1936
În Asia - JAPONIA

În 1931
invadează
China şi
ocupă
Manciuria.
În 1933 s-a
retras din
Societatea
Naţiunilor.
 Benito Musolini atacă
Etiopia (stat membru al Ligii
Națiunilor) 1935
Războiul civil din Spania
1936-1939
 Austriecii aplaudând
intrarea armatei germane
în Viena 1938

Hitler anunţând Anschluss-

ul la Viena
Germani şi austrieci demontând un Soldaţi germani într-un cartier
post de frontieră evreiesc din Viena
München 1938. De la stânga la dreapta: Chamberlain, Daladier, Hitler, Mussolini şi
Ciano înainte de semnarea Acordului care a dat Regiunea Sudetă Germaniei
Italia ocupă Albania
1939
 Pactul Ribbentrop-
Molotov 23 august 1939