Factorii climatici (temperatura exterioara, vantul, umiditatea aerului, radiatiile solare) pot

exercita o influenta asupra temperaturii organismului, dar factorii metabolici joaca un rol destul
de important in termoreglare, rol cel putin echivalent cu factorii de mediu.
Organismul uman prezinta o temperatura corporala relativ independenta de temperatura mediului
ambiant. Mentinerea unei temperaturi corporale constante este necesara pentru derularea normala
a functiilor corporale, deoarece viteza de reactie a proceselor chimice depinde de temperatura, iar
enzimele nu functioneaza intr-o maniera optima decat intre anumite limite de temperatura. De
asemenea, organismul poseda un sistem de protectie atat pentru racirea, cat si pentru incalzirea
excesiva, mentinand temperatura la nivelul tegumentului aproape constanta.
Echilibrul intre producerea si pierderea de caldura este obligatoriu pentru mentinerea stabilitatii
temperaturii corpului si, in conditii bazale, se situeaza in jur de 36,5 37 grade Celsius.

Hipertermia
Temperaturile extreme pot conduce la depasirea capacitatii mecanismelor de termoreglare.
Organismul uman suporta temperaturi ridicate ale mediului ambiant fara a simti hipertermia, dar
aceasta impune o supraincarcare a sistemului cardiovascular. Pana la 41 de grade, toate
mecanismele de reglare raman functionale, temperatura cea mai ridicata compatibila cu viata este
in jur de 42 de garde Celsius. Dincolo de aceasta limita apar edemul cerebral si deficitul
functional al sistemului nervos central, a carui importanta depinde de durata hipertermiei.
Cand mecanismele de termoreglare sunt depasite (aceasta situatie poate surveni cu viteze
variabile in functie de individ), se poate observa una din urmatoarele situatii patologice (tabel
1.):
1. Crampele musculare
Reprezinta o problema acuta a functiei musculare caracterizata prin contractii musculare scurte,
intermitente, involuntare si dureroase. Muschii implicati sunt cel mai adesea cei care au fost
supusi unor incercari intense. Mecanismele fiziologice ale declansarii crampelor musculare in
conditii de temperatura ridicata nu sunt inca total elucidate. Un rol important se pare ca il au
transferurile de saruri minerale, deficitul de sodiu intracelular (hiponatremie), efectul termic
direct pe elementele celulare sau pe mecanismele moleculare (temperatura intracelulara mai
mare de 41 grade Celsius), glicogenoliza, pierderea de apa intracelulara legata de transpiratie
(deshidratare).
Crampele musculare in sport pot fi controlate in maniera relativ simpla si rapida prin ingestia de
apa, dar si prin ingestia de cantitati suficiente de clorura de sodiu.
1. Insolatia

Este rezultatul unei expuneri prelungite la radiatiile solare, cu capul descoperit. Din cauza
cresterii fluxului sanguin marcat la nivelul extremitatii cefalice se produce excitarea meningelui
care poate provoca cefalee, vertij, greata, voma, sincopa. ~n cazurile grave pot aparea chiar crize
convulsive. Daca exista semne de atingere cerebrala (tulburari ale constientei, convulsii) sau
meningeala, spitalizarea este obligatorie.
1. Starea de soc termic cu colaps (tabel 1)
{ocul termic poate aparea din cauza unui efort fizic de lunga durata practicat intr-un mediu
ambiant cu temperatura ridicata. ~n sport, starea de soc termic se explica prin pierderi lichidiene
importante asociate cel mai adesea cu pierderea marcata de saruri minerale, in cazul unei
hipertermii prelungite. Simptomatologia completa a starii de soc termic este caracterizata printr-o
slabiciune fizica profunda, tahicardie, hipotensiune, oligurie si prin deficit de umplere venoasa la
subiectul situat in clinostatism din cauza pierderilor masive de apa extracelulara. Apar modificari
tipice de comportament cum ar fi: fobie, agresivitate, apatie si diminuarea capacitatilor de
control si judecata.
Tabel 1. Ghid pentru determinarea severitatii hipertermiei
Pre-critica
constient, vigilent

Clinic

temperatura rectala < 40 grade C, TAs >

100 mmHg, AV < 100 b/min

temperatura rectala > 40

grade C, TAs < 100 mmHg, AV
> 100 b/min
glicemie 72 180 mg/dl, Na 135 148
mmol/l

Paraclinic

Critica
inconstient sau stare mentala
alterata (confuz, dezorientat,
agresiv)

glicemie < 72 mg/dl sau >

180 mg/dl, Na < 135 mmol/l
sau > 148 mmol/l

pierdere in greutate 0 5%
pierdere in greutate > 10%
crestere in greutate > 2 %

Adaptat dupa Clinical Sports Medicine, 3rdEd, McGraw-Hill Ltd., 2007

1. Coma hipertermica (tabel 2)
Este legata de prabusirea sistemului de termoreglare. ~n coma hipertermica indusa de efort,
accelerarea proceselor metabolice legate de exercitiu coincide cu conditiile climatice extreme.

Principala cauza a aparitiei comei hipertermice la sportivi o reprezinta cresterea excesiva a

temperaturii centrale (peste 41,5 grade Celsius), urmata de lezarea sistemului nervos central si
prabusirea sistemului circulator. Debutul comei hipertermice este caracterizat printr-o
instabilitate emotionala, excitabilitate si agresivitate sau apatie totala, uneori pacientul este
confuz, prezinta tulburari de echilibru si dezorientare. Mai pot aparea: cefalee, vertij, voma,
greata. Daca tabloul clinic al comei hipertermice este complet, foarte rapid va surveni colapsul
circulator.
Tabel 2. Complicatiile comei hipertermice
Sisteme/Aparate

Cardiovascular

Manifestari patologice
aritmii
infarct miocardic
edem pulmonar acut
coma

Neurologic

convulsii
accident vascular cerebral
afectare hepatica

Gastrointestinal
Hematologic
Muscular
Renal

hemoragie digestiva superioara

coagulare intravasculara diseminata
rabdomioliza
insuficienta renala

Adaptat dupa Clinical Sports Medicine, 3rdEd, McGraw-Hill Ltd., 2007

Mortalitatea este corelata indeaproape cu intarzierea acordarii primului ajutor, spitalizarea cat
mai rapida fiind indicata si absolut necesara. Tratamentul acordat se va orienta catre:

corectarea deshidratarii hipertermice induse de efort, acidozei metabolice si insuficientei

renale de cauza vasculara tipica comei hipertermice;

normalizarea parametrilor cardiovasculari .

Hipotermia (tabel 3)

Cand mecanismele de protectie contra temperaturilor scazute sunt depasite apar urmatoarele
fenomene la nivelul intregului corp sau al anumitor parti ale acestuia:
1. Hipotermia globala: simptomele sunt reprezentate de oboseala extrema insotita de
senzatia aproape incontrolabila de somn, activitate musculara dificila si necoordonata.
Daca temperatura centrala scade sub 26-28 grade Celsius, survine decesul prin fibrilatie
ventriculara.
2. Degeraturile: implica cristalizarea fluidelor la nivelul tegumentului si tesutului subcutanat
dupa expunerea la temperaturi scazute (< 0,6 grade C). ~n prezenta temperaturii
cutanate scazute si a deshidratarii, vasele de sange din tegument sufera o vasoconstrictie
ce limiteaza circulatia datorita cresterii vascozitatii sanguine. Prin iesirea apei din celule
si aparitia cristalelor de gheata apare distructie mecanica la nivelul pielii si al tesutului
subcutanat. Localizarea initiala in periferie: degete, varful nasului, urechi si pometi.
Pot fi clasificate ca:

Superficiale sau moderate afectand doar pielea si tesutul subcutanat;

Profunde sau severe afectand toate cele trei straturi ale tegumentului si tesuturile
profunde.

Tabel 3. Manifestari clinice in hipotermie

Hipotermie usoara
Sisteme/Aparate

Hipotermie
moderata

(35 grade 32 grade

(< 32,2 grade 28
C)
grade C)

Hipotermie severa
(< 28 grade C)

Confuzie, dizartrie,
Letargie, halucinatii, Coma, pierderea
tulburare de judecata, pierderea reflexului reflexului cornean
amnezie
pupilar fotomotor
Sistem nervos central
Scaderea activitatii
EEG modificat
electrice pe EEG
Cardiovascular

Tahicardie, debit
cardiac crescut,
cresterea rezistentei
vasculare periferice

Bradicardie
progresiva
neresponsiva la
atropina, scaderea
debitului cardiac si a
tensiunii arteriale,
aritmii ventriculare si
atriale

Hipotensiune, debit
cardiac scazut,
fibrilatie ventriculara
(< 28 grade C) si
asistola (< 20 grade C)

Unda J (Osborn) pe
ECG
Tahipnee, bronhoree

Respirator

Renal

Hematologic
Gastrointestinal
Metabolic, endocrin
Musculoscheletal

Hipoventilatie
Apnee, edem
(scaderea frecventei pulmonar
respiratorii si a
volumului curent),
scade consumul de O2
si productia de CO2,
pierderea reflexului de
tuse
Diureza de frig
Diureza de frig
Scaderea perfuziei
renale si a fluxului
glomerular renal,
oligurie
Cresterea hematocritului, scaderea numarului de trombocite si
leucocite, coagulopatii, coagulare intravasculara diseminata

Ileus, pancreatita, ulcer de stres, afectare

hepatica
Cresterea ratei
Scaderea ratei metabolice, hiper- /
metabolice,
hipoglicemie
hiperglicemie
frisoane
Rigiditate musculara pseudo-rigor mortis

Adaptat dupa Sports Medicine Secrets, 3rd Ed., Hanley&Belfus, INC., 2003
Aclimatizarea la cald
Aclimatizarea reprezinta adaptarea pe termen lung la conditii climatice de mediu diferite cum ar
fi la caldura sau la frig. Se poate instala in cateva zile sau cateva luni.
Aclimatizarea la cald produce modificari in organism, care permit individului sa reziste mai bine
la acest climat. Procesele adaptative sunt solicitante pentru organismul sportivului, acest lucru
fiind extrem de important deoarece il incarca pe acesta din punct de vedere fizic.
Pentru capacitatea de performanta a sportivului este important ca acesta sa se aclimatizeze in
mod activ prin exercitii de intensitate progresiva.
Aclimatizarea pasiva printr-un sejur scurt in mediu cu temperatura crescuta este insuficienta
pentru sportiv. Aclimatizarea la caldura este la fel de importanta ca si cea la altitudine.
Adaptarea de baza a organismului in cursul aclimatizarii la caldura o reprezinta cresterea
sudoratiei, proces acompaniat de o serie de alte masuri care vizeaza optimizarea si economisirea
fenomenelor de evaporare. Cresterea productiei sudorale corespunde si unei cresteri a numarului

de glande sudoripare active. ~n general, doar aproximativ 1,7 milioane de glande sudoripare sunt
active dintre cele 2,3 milioane de glande sudoripare existente. Procesele de adaptare sunt mai
rapide la adult decat la copil.
Adaptarea sportivului la caldura produce urmatoarele modificari:
cresterea numarului de glande sudoripare active, prin urmare a nivelului maxim sudoral;
la subiectii aclimatizati, sudoratia se produce in mod regulat, si nu prin accese ca la cei
neaclimatizati;
la cei aclimatizati, se diminueaza concentratia in electroliti care se pierd prin transpiratie (in
special de clorura de sodiu) de la 0,3 % la 0,03%;
scaderea temperaturii cutanate si, secundar, a temperaturii centrale; la subiectul aclimatizat,
evaporarea este primul mecanism de adaptare gratie producerii unei sudoratii mai economice.
Debitul sanguin cutanat este diminuat si acest fapt favorizeaza redistributia sangelui spre
musculatura activa cu ameliorarea concomitenta a capacitatii de efort;
cresterea lichidelor extracelulare, ce corespund unui volum sanguin total crescut, cu cresterea
capacitatii sudorale (prin cresterea rezervelor de apa) permit in paralel imbunatatirea tonusului
venos ceea ce va ameliora reintoarcerea venoasa. Acesti doi factori determina astfel
ameliorarea capacitatii de efort prin cresterea volumului de ejectie sistolic si diminuarea
frecventei cardiace, fara modificari ale debitului cardiac;
senzatia de sete apare mai repede la subiectii aclimatizati, ceea ce permite ingestia mult mai
precoce si mult mai importanta a lichidelor si astfel posibilitatea reglarii termice la un nivel
optim, cu mentinerea sudoratiei la un ritm constant;
persistenta senzatiei de confort termic chiar la temperaturi foarte ridicate.
Aclimatizarea la cald permite mentinerea in limite optime a parametrilor cardiovasculari la efort,
pe o perioada de timp indelungata. Prin aclimatizarea sportivului, se imbunatateste capacitatea de
efort si astfel performanta, dar se reduce si riscul de soc termic cu colaps.
Efectul aclimatizarii insa se pierde destul de repede. Din acest motiv nu trebuie sa treaca mai
mult de 14 zile intre aclimatizare si competitie. Pentru o aclimatizare suficienta si eficienta,
trebuie sa se efectueze minimum 8 sedinte de expunere in mediu cu temperaturi crescute, sedinte
de cel putin 2 ore fiecare, care sa cuprinda exercitii de intensitate crescanda. {edintele sa fie
consecutive pe durata a 8 zile. Copiii au nevoie de o durata de aclimatizare mult mai lunga cu
incarcare progresiva a exercitiilor ca durata si intensitate.
Aclimatizarea la frig
Adaptarea la frig intr-un mediu cu temperaturi scazute timp indelungat determina urmatoarele
modificari:

diminuarea senzatiei subiective de frig;

contractii ritmice vizibile ale musculaturii (frisoane) pentru temperaturi foarte scazute;

cresterea metabolismului bazal.