1

VALORI CLIMATICE COMPARATIVE NTRE ORAELE DIN CMPIA SIRETULUI INFERIOR CMPIA BANATULUI MUNII BANATULUI CULOARUL MUREULUI

Elementul climatic Temperatura medie anual Temperatura medie a lunii ianuarie Temperatura medie a lunii iulie Amplitudinea medie Temperatura minim absolut a lunii ianuarie Temperatura maxim absolut Precipitaiile medii anuale Luna cu cantitate maxim de precipitaii Precipitaii maxime czute n 24 de ore Vnturi

Galai 5-47 m 10,8 C -1,9 C 22,6 C

Timioara 90 m 10,6 C -1.6 C 21.1 C

Arad 107 m 10 - 11 C -1 C 21 C

Deva 180-220 m 9,7 C -2 - -3 C 20 - 21 C

Reia 245 m Munii Banatului 9-11 C -2 - -8 C 16 - 14 C

Dealurile Banatului 8-10 C -2 - -3 C 20 - 21 C

Munii Poiana Rusc 8-2 C -4 - -8 C 16 - 14 C

(Clisura) Defileul Dunrii >11 C -1 C 22 C

24,5 C -28,6 C (10.02.1929) 40,5 C (22 iulie 2007) 488,3 mm Iunie (65,5 mm) 126,2 mm 25 August 1977 Vnturile de vest Crivul Suhoveiul

22.7 C -35,3 C (29.01.1963) 42,5 C (01.07.1950 Jimbolia) 592 mm 1. mai- iunie i iulie (34,4% ) 2. noiembriedecembrie

22 C -30,1 C (6 feb. 1954) 41,5 C (19 aug.1946 Mini) 600 mm Mai-iunie

22,7 C -31,6 C (24.01.1963 39,7 C (16.08.1952) 466 mm Iulie

18 - 20 C

22 - 23 C -32,2 C (10.02.1929 Caransebe)

18 - 20 C

23 C

41 C (06.07.1950 Boca) 650 mm (Reia) 800-1000 mm la munte 1. mai-iunie 2. noiembriedecembrie 600-800 mm 1200 mm 1. mai-iunie 2. noiembriedecembrie 800-1000 mm

262 mm 09. 07. 1934 Austrul (SV) Coava (V) Vntul Mare Austrul (SV) Coava (V) Vntul Mare (fehn S) Haeganul (E) Austrul (SV) Coava (V) Coava brizele Cosava Gorneacul brizele

2
Frecvena vntului pe direcii N(22.6%) SV(15,2%) NE(13,1%) NV (9,9%) V (6,2%) 4,6 m/s 29.4 N (16,9%) E i NV (15%) SV (10,6%) 1,2 - 3,8m/s 20-30 SE 13,7% S (13%) N (12,4%) NV (10,7%) 2 m/s 20-30 V (14-15%) NV (12-14%) V NV E 8 m/s < 10 3,8m/s 4-6 m/s

Viteza vntului Numr de zile tropicale (t. maxim 30 C) Numr de zile de iarn (t. maxim 0 C) Numr de zile de nghe (t. minim 0 C) Durata de strlucire a Soarelui Numr de zile cu viscol Durata medie a intervalelor cu secet Influena climatic Hazarde climatice

2-4 m/s

30

20

20

20-35

20-35

>100

> 100

20-35

94

<95 > 2200 ore 1 16 Oceanic submediteranean - inundaii la precipitaii abundente - poluarea aerului

< 95 > 2200 ore 1 16 Oceanice Slabe influene submediteraneene - inundaii la precipitaii abundente

< 95 2000 ore 1.5 17.5 Oceanica

120 1900 ore 1 16.5 Submediteranean

100-200 2000 ore 1 16.5 Oceanic submediteranean

100-200 1900 ore 2 17 Oceanic submediteranean 2000 ore 2 17.5 Submediteranean

2238,9 ore
2 18,5 De ariditate - secete -inundaii la precipitaii abundente ntro perioad scurt

3 INTERPRETAREA 1. FACTORII GENETICI AI CLIMEI a. Radiaia solar nregistreaz variaii n funcie de latitudine i altitudine. Astfel, oraul Galai se afl situat la 4527 lat. N n nord-estul Cmpiei Romne, oraul Timioara se afl n partea de vest a rii n Cmpia Timiului , oraul Arad se afl n vestul rii n Cmpia Aradului la o altitudine de 107 m, oraul Reia este situat n depresiunea Cara, la 245 m altitudine, la poalele NV ale Munilor Semenicului i la poalele E ale Munilor Dognecei, oraul Deva se afl n Culoarul Mureului la poalele NE ale Munilor Poiana Rusc la 180220 m altitudine. Prin urmare radiaia solar variaz de la valori de 123-127 kcal./cmp n Cmpia Siretului Inferior la Galai i la Timioara i Arad. Valorile radiaiei solare n regiunea carpatic ajungnd pn la 110kcal./cmp. b. Circulaia general a maselor de aer deasupra rii noastre este influenat de prezena n jurul Europei a unor mase de aer ciclonale (presiune mic) sau anticiclonale (presiune mare); formaiunile cu implicaii directe asupra climei i vremii rii noastre sunt: anticiclonul azorelor (persistent) i ciclonul islandez (influenat de cel anterior), ciclonii mediteraneeni(semipersisteni), anticiclonul siberian ce se manifest doar iarna (septembrie martie), anticiclonii groenlandezi i scandinavi (generatori de mase de aer foarte rece), anticiclonu nord-african i ciclonul arab (ultimele dou aducnd praf, secete i ofilirea plantelor n sudul i sud-estul rii) c. Suprafaa subiacent activ este reprezentat de suprafaa terestr cu toate particularitile ei (relief, vegetaie, reea hidrografic, sol etc.), influenate sau nu de activitile umane. Relieful celor patru orae menionate se afl situate n trepte i uniti de relief diferite. (5 55 m n Cmpia Siretului Inferior 90 m la Timioara, 107 m la Arad, 180-220 m la Deva i 245 m la Reia), este plat i neted cu interfluvii i vi largi i tendine de coborre , la cmpie, devine uor mai nalt i mai accidentat la deal (200-400 m), mai accidentat la munte (Munii Banatului 1446 m Vf. Semenic i 1274 m Vf. Padeu n Munii Poiana Rusc). n acest fel este influenat temperatura aerului care scade cu 6,4C la 1000 de m, precipitaiile devin mai abundente odat cu creterea altitudinii. n lungul Vilor Siretului i Mureului i Dunrii se canalizeaz masele de aer determinnd frecvena vnturilor pe direcia de curgere a rului: La coborrea vnturilor de vest pe pantele Munilor Poiana Rusc i Munilor Banatului se formeaz fehnul, ce produce nclzire i uscciune. De asemenea, n lungul culoarelor de vale i n depresiuni au loc inversiuni termice. Orientarea versanilor fat de Soare determin diferene ale gradului de nsorire i a temperaturii pe versanii cu orientare sudic sau nordic, sau valori diferite de precipitaii pe versanii cu orientare vestic sau estic. Panta versanilor determin cantitatea de energie solar pe care o primesc acetia. Astfel versanii mai abrupi primesc o cantitate mai mic de energie solar, comparativ cu cei alctuii din pante line care primesc o cantitate mai mare de energie solar. Configuraia reliefului joac un rol important n geneza i regimul unor elemente climatice. Formele convexe de relief sunt expuse n permanen vntului, iar formele concave se caracterizeaz prin umezeal mai mare a aerului, depuneri frecvente de rou, contraste termice evidente ntre zi i noapte, var i iarn etc. Vegetaia este azonal de lunc, dar vegetaia caracteristic este vegetaia de step i silvostep n judeul Galai, Timioara i Arad. La acest tip de vegetaie se adaug vegetaia Defileului Dunarii care este un domeniu biogeografic prin excelena forestier. El cuprinde specii termofile datorit condiiilor de adapost i influenelor climatice submediteraneene, pduri de stejar n zonele de deal din Dealurile de Vest, pduri de fag i chioar pduri de conifere la cele mai mari nlimi n Munii Banatului. Pdurea are rol de a doua suprafa activ, astfel ea reine peste la 80% din radiaia solar pe care o transform n cldur i 15-20% din precipitaii nu ajung pe sol, ci sunt reinute de ctre coronament i frunze. Bazinele de ap influeneaz clima prin proprietile fizice ale apei: capacitate caloric mare, cldur specific mare, conductivitate caloric mic. Astfel diferenele de temperatur dintre uscat i ap devin evidente, mai ales ntre zi i noapte, ntre var i iarn etc. Stratul de sol prin culoarea i proprietile acestuia ca i prin modificrile aduse de om au capacitatea de a modifica local elementele climatice.

4 2. TEMPERATURA AERULUI a. Temperatura medie anual variaz cu cteva grade le la o regiune nalizat la alta. Astfel, cele mai mari temperaturi se nregistreaz n Defileul Dunrii de peste 11 C ca urmare a circulaiei calde de origine submediteranean, este de aproximativ 10,6 C la Galai, Timioara i Arad, de 9 C la Reia, de 9,7 C la Deva i scade pn la circa 2-3 C pe crestele Munilor Banatului i Poiana Rusc. b. Temperatura medie a lunilor de var/iarn. n luna ianuarie temperatura aerului are valori ce variaz ntre -1 C n Defileul Dunrii, (-1 C) (-2 C) n oraele Galai, Timioara i Arad, (-2 C) (-3 C) la Deva i Reia i valori de pn la -8 C n zonele montane nalte. n luna iulie temperatura aerului are valori de 22,6C la Galai, valori de 22 C n Defileul Dunrii, 21 C la arad i Timioara, 20 C la Deva, 16 C la Reia i valori mai mici, ajungnd pn pe la 14 C pe crestele montane. c. Amplitudinea termic medie are valorile cele mai mari la Galai de 24,5C ca urmare a continentalismului mai accentuat, 23 C n Defileul Dunrii i din ce n ce mai redus n celellate regiuni: 22 C Arad, Deva i
Timioara i de circa 18-20 C la Reia i n Munii Banatului.

d. Temperaturi minime i maxime asolute sunt determinate de ptrunderea pe teritoriul Romniei a unor mase de aer foarte reci sau foarte calde i uscate care au fost apoi influenate i de caracteristiclie locale ale factorilor genetici ai climei Temperatura minim absolut a fost de: o Galai = -28,6 C(10.02.1929) o Timioara = -35,3 C (29.01.1963) o Arad = -30,1 C (6 feb. 1954) o Deva = -31,6 C (24.01.1963 o Caransebe = -32,2 C (10.02.1929 Temperatura maxim absolut a fost de: o Galai = 40,5 C (22 iulie 2007) o Jimbolia (jud. Timi) = 42,5 C (01.07.1950) o Mini (jud. Arad) = 41,5 C (19 aug.1946) o Deva = 39,7 C (16.08.1952) o Boca (jud. Cara-Severin) = 41 C (06.07.1950) 3. PRECIPITAIILE ATMOSFERICE a. Cantitilor medii anuale sunt mai mari n partea de vest (600mm n oraul Arad, 592 mm la Timioara, 650 mm la Reia) a rii dect n oraul Galai unde cantitatea de precipitaii este de 488,7 mm ca urmare a influenei est-europene secetoas. Cantitatea de precipitaii crete sensibil ctre regiunea deluroas din vestul rii (600-800 mm), Defileul Dunrii (800-1000 mm) i regiunea montan vecin (1000-1200 mm). b. Lunile cu cele mai mari cantiti de precipitaii sunt Iunie-Iulie n zona oraului Galai , dar n partea de vest a rii, se remarc dou maxime pluviometrice: unul n lunile mai-iunie-iulie ca urmare a circulaiei vestice (la Timioara n aceast perioad se nregistreaz 34,4% din totalul precipitaiilor czute peste an) i un minim secundar n lunile Noiembrie Decembrie ca urmare a influenei climatice submediteraneene. c. Cele mai mari cantiti de precipitaii czute n 24 de ore. Toate regiunile discutate n acest material ntr n categoria zonelor n care cad precipitaii maxime n 24 de ore. Valorile acestora sunt de: o Galai =126,2 mm 25 August 1977 o Deva = 262 mm, 09. 07. 1934 4. VNTURILE Vnturile caracteristice regiunilor traversate sunt determinate de particularitle circulaiei generale a atmosferei i de pasrticularitile suprafeei active. Astfel circulaia vestic este dominant n vest i n masivele montane nalte, la peste 1800 m (60-65%), i scade n regiunile montane mpdurite, iar vile rurilor impun direcii diametral opuse vnturilor de vest. Dintre vnturile cu caracter local, cele care se simt n zonele discutate sunt:brizele montane ntre zonele nalte ale muntelui i sectoarele locale de vale; fehnul, vnt catabatic local cald i uscat, format pe pantele de est ale Munilor Banatului n urma traversrii munilor de ctre vnturile de vest; Coava un vnt rece i uscat care vine dinspre munii Iugoslaviei, bate pe directia SE - NV provocnd scderi semnificative de temperatur cu viteze de peste 70 km/h; Gorneacul, specific Depresiunii Moldova

5 Nou, bate pe direcia NE - SV, cu intensificri ce depesc uneori 100 km/h; Austrul vnt uscat ce bate dinspre SV i aduce iarna ger i vara cldur i secet; a. b. Frecvena medie a vntului pe direcii principale este: o Galai = N (23,8%), SV (15%), NE (12,7%) o Timioara = N (16,9%), E i NV (15%) o Deva = V (14-15%) o Defileul Dunrii = V i E c. Viteza medie a vntului scade odat cu altitudinea. Astfel viteza medie a vntului la altitudini de 1800-2000 m este n jur de 6 -8 m/s, pe versanii adpostii este n jur de 2-3 m/s, i ajunge la 1,3 m/s la Timioara i Arad. 5. FENOMENE METEO I HAZARDE a. Hazarde ale temperaturilor: Canicula pe timp de var, determinat de numrul mare de zile de var i de zile tropicale (20-35 ) afecteaz populaia din Cmpia Siretului Inferior, unde au de suferit cei sensibili sau bolnavi cu afeciuni ale inimii, ct i populaia din Cmpia Banatului. Geruri mari iarna afecteaz populaia vrstnic sau suferind de afeciuni ale inimii ngheul solului cauzat de temperaturile foarte sczute din timpul iernii, sau din cauza ngheurilor timpurii de toamn sau ale celor trzii de primvar, distruge culturile. Numr mare de zile cu cea la munte favorizeaz producerea de accidente rutiere, provoac inversiuni termice cu stagnarea aerului rece n zonele joase locuite de populaie b. Hazarde determinate precipitaii Uscciunea (perioada de uscciune este considerat a fi intervalul de 10 zile consecutive lipsite de precipitaii) i seceta (perioada de secet este considerat a fi intervalul de 15 zile consecutive lipsite de precipitaii) Secetele prea ndelungate asociate cu temperaturi ridicate pe timp de var, pot duce la incendii care apar instantaneu de la iarba uscat i care se poate uor extinde asupra pdurilor i asupra zonelor locuite . Inundaiile sunt hazarde care se produc n situaiile n care cad cantiti foarte mari de ap ntr-un interval de timp foarte scurt, aa cum este cazul valorilor de precipitaii amintite mai sus. Aceste precipitaii foarte abundente asociate cu despduririle de pe pant duc la degradarea terenurilor i la procese geomorfologice de versant de tipul alunecrilor de teren, ravenrilor (pe terenuri slab nclinate), sau instalarea torenilor. n funcie de nivelul apelor i viiturilor, inundaiile distrug terenu agricole, locuine, ci de comunicaie i fac victime umane. Grindina distruge culturile agricole acolo unde se produce cu o frecven mai mare. Chiciura dac se depune ntr-un strat gros afecteaz cablurile de telecomunicaii i de energie elecric, rupe ramurile copacilor. Poleiul reprezint un hazard deoarece prin stratul de gha care se formeaz distruge culturile agricole, i duce la accidente rutiere i pierderi de viei omeneti. c. Hazarde determinate de vnturi nzpeziri i troieniri duc la blocarea circulaiei rutiere i feroviare, izolarea unor localitilor i lipsirea populaiei de serviciile medicale de urgen. Distribuia vnturilor dominante afecteaz, ntr-o anumit msur, calitatea aerului oraului Timioara, ca urmare a faptului c sunt antrenai poluanii emanai de unitile industriale de pe platformele din vestul i sudul localitii, stagnarea acestora deasupra fiind facilitat att de morfologia de ansamblu a vetrei, cu aspect de cuvet, ct i de ponderea mare a calmului atmosferic (45,9%) d. Hazarde determinate de fenomenele meteo Orajele pot provoca incendii i victime omeneti BIBLIOGRAFIE Badea Lucian i colab, 1983, Geografia Romniei, vol I, Editura Academiei R.S.R., Bucureti Burghiu Gina, 2007, Lucrare de gradul I Particulariti climatice ale Cmpiei Tecuciului Donis Ioan i colab, Geografia Romniei, Manual pentru clasa a XII a, Editura Licee All 2000, Bucureti Ghinea Dan, 2002, Enciclopedia geografic a Romniei, Editura Enciclopedic, Bucureti

6 Florea Cristian Tiberiu, 2000, Clima oraului Galai, Editura Arionda, Galai Humelnicu Delia, Puanu Marius, 2006, Geografia Romniei ghid pentru examenul de bacalaureat i admitere la facultate, Editura Fundaiei Universitare Dunrea de Jos, Galai Lungu Marius, Romnia Atlas Geografic, Editura Steaua Nordului, Constana Mndru Octavian, Romnia Atlas geografic colar, Editura Corint, Bucureti http://ro.wikipedia.org/wiki/Foc%C5%9Fani#Geografie http://www.aradeni.ro/info/date_geografice/Arad_Clima.html http://www.primariatm.ro/timisoara/index.php?meniuId=2&viewCat=44&viewItem=286 http://orasuldeva.ro/orasuldeva/index.php?option=com_content&view=article&id=108&Itemid=82 http://www.1referat.ro/1067_referat_defileul_dunarii.html http://www.portiledefier.ro/caracterisitici-climatice.html
Hidrografia judeului Timi Apele subterane. Distribuia lor spaial i rezervele de ape subterane din jude sunt legate de nsuirile hidrofizice ale rocilor ce alctuiesc principalele forme de relief. Pe isturile cristaline ale Munilor Poiana Rusc, apele freatice sunt discontinue i se ntlnesc numai n zona de grohotisuri, n ptura de materiale deluviale sau n conurile de dejecie i n depozitele aluviale din albiile rurilor. n nord-estul masivului, n bazinul superior al Begi, pe suprafeele calcaroase, apele meteorice se infiltreaz prin fisuri si goluri i apar sub form de izvoare puternice, cu debite destul de mari i constante aproape tot timpul anului. Dealurile sunt alctuite din depozite panoniene de marne, nisipuri i pietriuri, acoperite pe alocuri cu formaiuni cuaternare de pietriuri de terase, nisipuri i argile. Pnza freatica are adncimi cuprinse ntre 6 si 10 m, dar nu are continuitate din cauza gradului accentuat de fragmentare a reliefului. Izvoarele care apar au debite mici, ca i orizontul freatic cantonat la baza fragmentelor de terase de pe interfluvii. Pe vile largi care ptrund n aceast unitate de relief, apele freatice se gsesc la adncimea de 12 m, pe alocuri favoriznd chiar apariia fenomenelor de nmltinire. O importan practic deosebit o au apele freatice din esurile aluvionare ale rurilor Timi i Bega pn la intrarea n zona cmpiei de divagare. Aceste esuri, alctuite din nisipuri grosiere i pietriuri, nmagazineaz rezerve importante de ape freatice, folosite n alimentarea cu ap potabil a aezrilor. Adncimea lor variaz ntre 3 si 5 m, debitele fiind destul de apreciabile. n lunca Timiului (la Slatina Timis, judetul Caras-Severin), de exemplu, un foraj d 1,21/s, la Lugoj atinge 5 1/s, iar la Balint 2,8 1/s . Cele mai importante rezerve de ape subterane se ntlnesc ns n zona de cmpie. Acestea att prin regimul de variaie, ct i prin cantitatea si calitatea lor ridic probleme de ordin practic. Cmpia nalta, constituit n general din nisipuri, pietriuri, acoperite de argile i loessuri, se caracterizeaz prin prezena unui orizont freatic la adncimea de 510 m, pe alocuri chiar mai mult. Drenajul acestuia este orientat spre axele vilor care 1-au intersectat sau spre zona mai joas, aprnd la contactul cu Cmpia de subsiden a Timiului sub form de bltiri sau de izvoare care pot atinge debite de 12 1/s (1,5 1/s, izvorul de la Satchinez). Cmpia Timiului este format din depozite cuaternare de pietriuri, nisipuri, nisipuri fine si argile nisipoase, provenite din conurile de dejecie ale rurilor Timi i Bega. Peste ele urmeaz un orizont al nisipurilor albastre acoperite de depozite loessoide sau de aluviuni. Acest orizont de vrst pleistocen-superioar, caracteristic pentru cmpia de subsiden a Timiului, este i colectorul apelor freatice. Urmrind granulometria depozitelor magazin, se constata ca aceasta scade de la est ctre vest. Astfel, la contactul cu cmpia nalt predomin nisipul i pietriul, n zona central nisipurile medii i grosiere, apoi cele medii i fine i numai n apropiere de grani apar nisipuri fine i nisipuri prfoase-argiloase. Adncimea medie a orizontului freatic variaz ntre 1 si 3 m, grosimea nu depete 25 m. Amplitudinea mai mic de 1 m a nivelurilor freatice se ntlnete n zona Jimbolia, Teremia Mare i la sud de Timioara, ntre Bega i Timi. Regimul de variaie al apelor freatice este n funcie de cel al precipitaiilor, la care se adaug alimentarea subteran din cmpia nalt, inundaiile sau inflitraiile laterale din ruri i canale. Bega Veche, de exemplu, dreneaz apele freatice de pe malul drept i alimenteaz pe cele de pe malul stng. Canalul Bega alimenteaz pnza freatic, iar Timiul se alimenteaz din apa freatic din care cauz mineralizaia apei lui crete treptat de la 140 mg./l la Urseni la 390,5 mg/1 la Grniceri. Variaia nivelurilor freatice n timpul anului are o importan practic foarte mare pentru agricultur i pentru lucrrile de gospodarire a apelor. Pentru cea mai mare parte a acestei uniti de relief, nivelul apelor freatice ncepe s creasc din luna ianuarie i se mentine la valori ridicate pn n iunieiulie, uneori chiar pn n august. Importana acestui fapt este evident, att pentru lucrrile de drenare a suprafeelor cu exces de umiditate, n cazul n care poziia ridicata a nivelului piezometric deranjeaz efectuarea lucrrilor agricole, ct i pentru stabilirea corect a normelor de udare n cazul irigaiilor, pentru a nu provoca creterea sau meninerea nivelurilor ridicate. Folosirea apelor freatice din zona de cmpie ca ape potabile, industriale sau pentru irigaii, depinde, n primul rnd, de gradul de industrializare al acestora i de tipul hidrochimic. Astfel, s-a constatat c n cmpia joas a Timiului o pondere important o au apele bicarbonatate cu mai multe subtipuri, cu mineralizri pn la 1 000 mg/1. Urmrind distribuia spaiala a tipurilor hidrochimice corelate cu gradul de mineralizare, cu debitele medii specifice si cu granulometria depozitelor magazin, se constat c pe masur ce scade granulometria depozitelor de la est spre vest, scad debitele medii specifice, crete gradul de mineralizare nct ntre Timi i Bega, la sud-vest de Dinia i Peciu Nou, mineralizaia apelor depete 1 000 mg/1 i prin calitile lor devin necorespunztoare irigaiilor. n rest cmpia joas a Timiului se caracterizeaz prin ape bune i foarte bune pentru irigaii. Aceste ape se pot folosi cu succes la irigarea culturilor cum se practic deja ntr-o serie de unitai agricole ca: Teremia Mare, Tomnatic, Lovrin, ag, Snandrei etc.

7
i din punct de vedere al potabilitii aceste ape sunt normale i admisibile, zonele cu ape nepotabile fiind destul de restrnse ca areal i repartiie spaial. Stratele acvifere de adncime sunt cantonate n depozitele panoniene, formate din argile, marne, iar la partea superioar din nisipuri. Prin afundarea spre vest, apele din aceste strate capt presiuni care ajung pn la manifestarea artezian, cum se poate observa pe culoarul Timis Bega, ntre Lugoj i Timioara, n zona Jimbolia i n colul sud-vestic al judeului, la sud de o linie care ar uni localitatile Giulvz, Ciacova, ipot. Ca urmare a acestui fapt, n cuprinsul judeului sunt semnalate numeroase fntni arteziene, cum sunt cele de la Lugoj, Chiztu, Coteiu sau de la Voiteg, Ghilad, Moravia etc. n general, apele de adncime sunt ape potabile normale, exploatate n acest scop pentru multe localiti. Debitele specifice variaz in jur de la 0,5 1/s pn la 510 1/s, cum este cazul zonei Timioara i Foeni. Caracteristic pentru Cmpia de subsiden este i faptul ca la adncimea de circa 5060 m apare un orizont freatic puternic mineralizat, cu ape carbogazoase i sulfuroase, care apar n forajele de la Timioara, Buzias, Srbova, Ivanda, Snnicolau Mare etc. Dealtfel, n cuprinsul judeului, ape minerale apar i n zona de dealuri, cum sunt cele de la Bogda, din Dealurile Lipovei, sau de la Balta Cald (Romnesti) i de la nord de Frdea, din Dealurile Surducului. Reeaua hidrografic. Este reprezentat de ruri, lacuri, precum i de o reea de canale de desecare i de irigaii care mpnzesc cmpia. Scurgerea lichid i cea solid, ca rezultat al interferenei climatice cu cele de relief, roc, vegetaie i soluri difer de la o unitate de relief la alta. Astfel, n zona munilor Poiana Rusc, cursurile au scurgere permanent, den-sitatea reelei este circa 0,60,7 km/km2, scurgerea medie specific are valori cuprinse ntre 5 si 10 1/s km2, iar cea de aluviuni n suspensie este sub o tona/ha. an. n zona deluroas, cantitile de precipitaii mai reduse, evapotranspiratia mai mare i rocile mai permeabile determin pe multe cursuri autohtone fenomene de secare. Scurgerea medie specific scade la 13 1/s km2, procesele de eroziune sunt destul de intense, iar densitatea reelei atinge valori de 0,3 0,5 km/km2. n cmpie, cursurile de ap au frecvente meandre, despletiri, divagri i sunt nsoite de ntinse zone inundabile si de suprafee nmltinite sau srturate. Toate acestea au facut ca omul sa intervin de timpuriu pentru a nlatura efectele negative legate de reteaua de riuri si de excesul de apa, construind o serie de diguri, canale de scurgere, corec-tind cursurile de ap sau tind canale navigabile. Aceste interventii au dus la schimbri radicale ale arterelor hidro-grafice, att ca trasee, ct i ca regim hidrologic. n plus, a aprut o noua reea de canale de irigatii si de desecare grupate n sisteme hidroameliorative complexe. Densitatea retelei naturale atinge valori de 0,1 0,2 km/km2 in cmpia Torontalului, crescnd n cmpia de subsiden a Timisului la 0,10,3 km/km2. Rurile. Principalele ruri care dreneaz teritoriul judeului Timi sunt : Timi, Bega, Bega Veche, Brzava, Moravia,Aranca i parial Mureul. Dintre acestea numai Bega i desfoara aproape n intregime bazinul n cadrul judeului, restul avnd suprafete apreciabile i n judeele vecine. Timiul este cea mai importanta artera hidrografic din judet i izvorte de la altitudinea de 1 135 m, de sub vrful Piatra Goznei din Masivul Semenic. Are o lungime total pe teritoriul Romniei de 241,2 km i o suprafa de bazin de 5248 km2. Pe teritoriul judeului parcurge 141,6 km ntre localitile Jena, din amonte de Lugoj, i Grnicerii, drennd o suprafa de 2 500 km2. ntre Jena si Lugoj, Timisul are o albie major bine dezvoltat, cu o lime n jur de 3 km. Pe partea dreapt primete ca afluent rul Ndrag, care, pe o lungirne de 33,6 km si o suprafata bazinala de 164 km2, dreneaz o buna parte a clinei vestice a Munilor Poiana Rusc. Tot n acest sector, Timiul primete din Dealurile Pogniului o serie de praie cu scurgere semipermanent, ca de exemplu, Spaia i tiuca. La statia hidrometrica Lugoj nsumeaz un debit mediu multianual de 36,5 m3/s, are o scurgere medie specific de 131/s km2, un debit maxim de 1 100 m3/s nregistrat n anul 1966 si o albie regularizat. n anul 1757, ntre Coteiu, si Chiztu s-a nceput con-struirea unui canal pentru aducerea apelor din Timi n Bega. n prezent canalul a fost redimensionat pentru a se realiza pe Bega un debit de circa 35 ms/s. Cursul inferior al Timisului ncepe aproximativ de la Coteiu i se caracterizeaz printr-o vale larga cu terase i o lunc bine dezvoltat n limitele creia penduleaz o albie puternic meandrat. Panta mica a rului n profil longitudinal favorizeaz inundabilitatea i desele schimbari ale cursului, motiv pentru care albia a fost indiguit. In prezent, ca urmare a realizarii canalului CoteiuChiztu, care duce apele Timisului n Bega, regimul hidric al rului a fost substanial modificat, astfel nct vechea albie are mai mult rolul de a prelua surplusul de ape la viituri. De la Coteiu pn la confluena cu canalul Timiana, albia primeste ap numai din pnza freati i din cteva praie scurte care coboara din Dealurile Pogniului. n aval de Hitia, Timiul se ntlnete cu canalul care pleac din Bega, de la Topolovu Mic, cu rolul de a-i aduce debitele rului Bega care depesc 40 m. Acest canal a fost spat ntre 1758 si 1760 i apoi redimensionat. Este deci o supap de descrcare a apelor mari, pentru a asigura un regim ct mai constant canalului Bega. Pe spatiul interfluvial dintre Timi i Bega, n amonte de acest canal, s-au supranalat digurile pentru realizarea unei incinte de atenuare a viiturilor mari. O incint asemntoare s-a realizat i in zona de desprire a Timiului Mort de Timi. Pogniul este afluent pe stnga al Timiului n cursul inferior. Izvorte din zona de piemont a Munilor Banatului. Lungimea lui, pe teritoriul judetului Timi, de la localitatea Cadar pn la vrsare este de 30 km. Are o vale larg i o albie cu multe despletiri. La Otvesti, Pogniul are un debit mediu multianual de 2,71 m3/s, cea mai mare cantitate de apa transportat de albia lui a fost de 66,3 m3/s n luna mai 1966 i de 51,2 m3/s n luna mai 1970. n verile foarte secetoase albia lui poate s sece complet. Regimul de scurgere cu viituri puternice, care produceau dese inundatii, a determinat regularizarea si indiguirea albiei. Timiana este un canal care colecteaz praiele scurte ce coboar din Dealurile Pogniului. Regimul torenial al acestora cu viituri puternice dar de scurta durat, favorizeaz inundarea frecvent a luncii Timiului. Pentru preintimpinarea acestora s-a construit un sistem de diguri i canale pentru drenarea apelor. Inainte de iesirea din ar, Timisul primeste pe stnga canalul Lanca- Birda, care colecteaz apele aduse de o serie de mici praie ce dreneaza Cmpia Gtaiei. n zona cmpiei de divagare, Timiul are n jur de 20 de brae prsite care partial au i rolul de drenare a apelor freatice i de suprafa. Dintre aceste brae cele mai importante sunt: Timiul Mort, Vina Opru, apoi Oldcu, Vina Oeii, Birda Veche .a. ntre confluena Timiului Mort cu Timiul si Lanca Birda s-a construit a treia incinta de atenuare a viiturilor. Debitul mediu al Timiului la frontier este de 38,2 m3/s, valoarea maxim fiind nregistrat tot n luna mai 1966, cnd a atins 1 160 m3/s. Brzava. n sectorul aferent judeului Timis (35 km) nu are aflueni prea importani, iar cu Timiul se unete dup ce trece granita cu Serbia. Panta mai mica a rului a favorizat formarea unei vi largi cu multe cursuri prsite i o albie despletit. Unul dintre aceste cursuri este si Brdanca, care

8
se desprindea din Brzava la Gtaia, dar legatura a fost colmatat. La ape mari el are nsa rol de supap, (prelund o parte din apele Brzavei. Debitul mediu multianual al Brzavei la Gtaia este de 5,53 m3/s, n timp ce valoarea maxima inregistrat a fost de 115 m3/s n luna mai 1970. Moravia izvorte din dealurile Doclinului, are un curs regularizat i dreneaz cmpia neteda i inundabila cu acelai nume. Principal si aflueni, Clopodia i Semia, care-i colecteaza apele din Dealurile Doclinului, au scurgere semipermanenta. Bega si are obrsia n Muntii Poiana Rusc prin doua ruri. Este vorba de Bega care coboara de sub Pade de la naltimea de 1 150 m si de asa, de sub vrful Rusca de la 1 010 m. Din suprafaa total de 2 241 km2, ct are bazinul rului Bega, 2211 km2 se gasesc pe teritoriul judeului Timi. Pentru cursul superior al Begi i pentru afluentii ei, din zona montan (Valea Mare, Valea Stlpului, Gladna) sunt caracteristice vile nguste cu panta mare n profil longitudinal i cu frecvente chei i defileuri. Pe rul Gladna la Surducu Mic, debitul mediu anual pe perioada 19501975 a fost de 1,22 m3/s, maximul de 47 m3/s fiind nregistrat la 1 iulie 1975 cnd s-au produs puternice inundatii n lungul vii. Principalii afluenti din cursul mijlociu al riului dreneaza pantele sudice ale Dealurilor Lipovei i cele nordice ale Dealurilor Surducului. Primeste astfel pe dreapta praiele Pdureni, C1adova, Fdimac, Mini, Chizdia, care au o scurgere semipermanenta, iar pe stnga Glavia cu Srazul, cu scurgere permanenta. Paralel cu albia regularizata, Bega pastreaza i portiuni din vechea albie, aproape colmatata, drenata pe o anumita portiune de prul Timiel. Dealtfel, aceasta era d.enumirea rului principal pn n secolul al XVIII-lea, cnd n urma canalizarii a primit numele de Bega. Cursul mijlociu se caracterizeaza printr-o albie larga, cu lunca fertila cu numeroase terase dezvoltate pe arnbele parti ale riului. Cursul mijlociu, desfasurat intre localitile Fget si Chiztu, are o vale larga, cu terase pe ambele parti i cu o lunca bine dezvoltata n lungul creia trece albia canalizata. nainte de confluenta cu praiele Fdimac si Mini, la Balin, Bega are un debit mediu multianual de 6,55 m3/s. Cea mai mare cantitate de apa transportat prin aceasta sectiune a fost de 187 m3/s n luna februarie 1970 si de 155 m3/s n luna noiembrie 1972. De la Chiztu n aval, se desfasoar cursul inferior al rului Bega cu o panta foarte mic n profil longitudinal. Regimul hidric al riului, n conditii naturale, se caracteriza prin variatii foarte mari ale nivelurilor si ale debitelor de apa. n aceste condiii, att pentru a asigura necesarul de apa, canalului navigabil, ct si pentru a feri orasul Timisoara de inundatii, Bega s-a legat cu Timisul printr-un sistem de doua canale. Pentru a asigura nivelul corespunzator, necesar desfasurarii n bune conditii a navigatiei, pe canalul Bega sunt construite doua ecluze : una la Snmihaiu Roman i alta la Snmartin. Datorita amenajrilor efectuate, pe canal pot circula lepuri cu capacitate pn la 300 de tone, volumul anual de marfuri transportat ridicnduse la circa 3 milioane tone. La Timioara este amenajat un port, dar apele canalului sunt din ce n ce mai mult folosite pentru irigatii. Pentru a apara de inundatii terenurile riverane de-a lungul rului s-au construit o serie de diguri si s-au efectuat regularizari de albie. Bega Veche reprezint traseul vechiului curs al rului Bega n aval de Timisoara. n prezent legatura dintre vechiul si actualul curs al rului Bega este complet ntrerupta prin colmatare. Bega Veche, cu o suprafata de bazin de circa 1 500 km2, pe teritoriul judeului, colecteaza rurile care dreneaza o buna parte din cmpia Vingi i din estul Cmpiei Torontalului. Principalul su afluent este Beregsu, care, dup ce izvoraste din Delurile Lipovei, dreneaza pe o lungime de 73 km o suprafata de bazin de 630 km2. n cursul superior afluentii acestuia produc o fragmentare si o eroziune puternica n zona piemontan. Apele praielor afluente pe stnga se pierd n depozitele nisipoase, fenomenul de secare fiind frecvent chiar si la eel mai important afluent al sau, Bcinul (L = 18 km; S = 66 km2). n aval de Cerneteaz unde are un debit anual de 0,49 m3/s, nsa, panta scade, rul exercitnd o actiune de drenaj a apelor freatice si a sistemelor de desecare din regiune. Pe partea dreapta, Beregsul primete ca aflueni praiele M a g h e r u si A p a Mare, care dreneaza Cmpia Vingi i o mica parte din Cmpia Torontalului. La Beregsu debitul mediu multianual este de 1,16 m3/s. Cmpia joas prin care curge Bega Veche, cu pante morfologice foarte mici, avnd soluri cu textura luto-argi-loasa, favoriznd stagnarea apelor din revrsari si precipitatii, n conditii naturale fiind frecvente fenomenele de bltire si de inmltinire. Aranca reprezinta un vechi curs al rului Mures, care nainte de indiguirea rului principal era inundat n mod frecvent. n momentul de fa, ntre cele dou sisteme nu se mai pstreaza dect o legatura subterana, prin infiltrarea apelor din rul Mures. Acest vechi curs dreneaza o cmpie joasa, cu adncimi ale apelor freatice cuprinse intre 0 i 2 m, unde sunt frecvente fenomenele de stagnare a apelor la suprafata solului. Pentru a reda agriculturii aceste terenuri a fost necesara att regularizarea cursului, ct si o serie de lucrari de hidroamelioratii. n afara acestor lucrari, se extind din ce n ce mai mult suprafetele irigate de-a lungul Mureului, ntre Periam i Cenad. n scopul asigurarii necesarului de ape pentru irigatii, n perioada de vara se preia din Mures, la Periam-port, printr-un sistem de pompe un debit de circa 3 m3/s. Mureul mrgineste judeul n partea nord-vestica pe o lungime de 42 km, ntre Periam (port) i aval de Cenad. Debitul mediu al acestui ru la Nadlac, pentru perioada de observatii a fost de 184 m3/s, valoarea maxim nregis-trndu-se la 19.V. 1970 (2230 m3/s), iar cea minima de numai 14 m3/s, la 29 ianuarie 1964. Sursele de alimentare ale retelei de ruri din judetul Timis, sunt diferite n functie de unitile de relief. Astfel, remarcm pentru zona de cmpie alimentarea principal din ploi i zpezi (tipul pluvio-nival), care insumeaz un procent de 4060%, n timp ce alimentarii subterane ii revine intre 10 si 35%. In zona de dealuri si de munte predo-mina tot alimentarea pluvio-nivala, n care scurgerea subterana are aproximativ aeeeasi pondere (1035%), dar scade procentul alimentarii din zapezi (4050%) (I. Ujvari, 1972). Volumul scurgerii repartizat pe anotimpuri dovedete ca in zona de munte i in Dealurile Lipovei i ale Surducului, 4045% din volumul scurgerii anuale se produce primavara, n timp ce pentru restul judetului acest procent este sub 40 %. n anotimpul de vara pe teritoriul judetului, n afara zonei de munte, se realizeaza sub 15% din volumul scurgerii anuale, iar toamna sub 10%. Iarna nsa, n Cmpia de Vest volumul scurgerii lichide nregistreaza mari valori (35%) n coltul nord-vestic al judetului, dupa care urmeaz zona de cmpie. Dealurile Lipovei si ale Poganisului n care se realizeaza ntre 30 $i 35%, pina la zona inalta care participa cu 15-20% din volumul scurgerii. Urmrind repartitia scurgerii medii lunare n timpul anului, se remarc faptul ca n afara rului Timis, pe toate arterele judeului n luna februarie se produce cel mai mare volum al scurgerii ca urmare a suprapunerii fenomenului de topire a zapezilor cu ploile czute n aceasta perioada. Cel mai mic volum al scurgerii medii lunare se realizeaza n in-tervalul augustoctombrie, cnd pe majoritatea rurilor sunt cele mai mici debite. Pe rul Timis, volumul maxim al scurgerii medii lunare se produce n luna aprilie ca rezultat al alimentarii mai puternice din zona nalta, iar minimele apar de regula in luna octombrie. Scurgerea solida nregistreaza de asemenea valori diferite de la o unitate de relief la alta. n general, n zonele de cmpie si de deal, scurgerea medie de aluviuni n suspensie are valori mai mici de 0,5 t/ha an.

9
Fenomenele de iarn pe ruri reflect foarte bine influenza climatului mediteranean, durata acestora fiind relativ mic. n zona de cimpie, numarul de zile cu fenomene de iarna variaz ntre 12 si 27, pentru ca n zona de dealuri s oscileze intre 20 si 25 de zile. La Partos, pe Birzava, s-au inregistrat n medie 12 zile cu astfel de fenomene, la Otvesti pe Poganis 27 de zile, la Faget pe Bega 23 de zile etc. Din punct de vedere hidrochimic, rurile din judetul Timi fac parte din clasa apelor bicarbonatate, cu o mine-ralizare de 0200 mg/1 in zona de munte, de 200500 mg/1 pentru zona dealurilor si de 5001 000 mg/1 n zona de cmpie, la vest de meridianul Timisoarei. Morfologia cmpiei din judetul Timi i adncimea mic a nivelurilor hidrostatice a favorizat stagnarea apelor pe suprafete destul de mari, contribuind la formarea mlastinilor si a lacurilor. Lacurile. n judeul Timis lacurile sunt destul de numeroase, dar au suprafete si adncimi mici. Multe dintre ele sint resturi ale vechilor mlatini si apar n mprejurimile comunei Satchinez. Din intreaga suprafata de 58 ha, lacul Satchinez ocupa 40 ha, dar adncimea lui maxima nu depaete 1,50 m. Chiuveta, bine individualizata, este aproape n ntregime invadata de stuf si n curs de colmatare. Dealtfel, lacul alimentat de apele Ierului, joaca rolul unui rezervor natural n timpul viiturilor, dei de multe ori malurile lui sunt complet depite. Din acest complex lacustru mai fac parte si lacurile : Cotu Morii (8 ha), Verbunci (2 ha), Rtu Mare (6 ha), Rtu Liului (2 ha) si mlatinile Rtu Dutin si Rtu Mreti. Puin mai la sud, la Becicherecu Mic, apar dou lacuri, unul cu suprafafa de 33 ha i altul de 13 ha. n ntreaga cmpie de subsidenta sunt frecvente lacurile instalate n coturi de meandre sau n brate parasite. Numai in bazinul Timisului sunt 25 de astfel de lacuri, la Ghilad, Cebza, Ciacova, Giulvz, Macedonia s.a. Ele mai apar pe Poganis, la Nichidorf si la Berini, pe Matca la Alio, pe Bega la Recas si Izvin, pe Aranca la Snnicolau Mare si la Dudetii Vechi etc. Foarte multe crovuri adapostesc lacuri, cum sunt cele de la Biled si Vlcani, ultimul cu o suprafa de 5 ha si o adncime de 2 m, apoi la Beta, Voiteg, Macedonia, Timioara s.a. n judet sunt si doua lacuri cu apa calda (peste 20 C) si mineral, primul la Romnesti (Balta Calda), cu o supra-fata de circa 50 m2, iar cel de-al doilea la vulcanul noroios Forocici, pe valea Mgheru, de 50 m2, generat de o mofeta. O categorie aparte de lacuri, specifice judetului Timis, sunt cele antropice, formate n excavatiile din care s-a exploatat material pentru fabricile de caramizi. Apa s-a acumulat din precipitatii i din pnza freatica n cazul n care nivelul acesteia a fost intersectat. Ele apar aproape pe lnga fiecare localitate din cmpie, dar cele mai importante sunt la Timioara (115 ha), Jimbolia, Crpinis, Deta, Banloc, Lovrin, Biled, Snnicolau Mare s.a. Tot n aceast categorie intra i heleteele prezente la Dinia, Bazou Vechi, Parto, Urseni, Ndrag, lacurile de agrement (la Timisoara de 35 ha si la Dumbrvia) . si lacurile cu funcie complexa de la Surducu Mic, de pe rul Gladna . Pentru retinerea apelor la viituri i redistribuirea lor n perioada caida, s-au construit o serie de lacuri si pe cursurile mici de apa. Mlatinile. ntre extinderea suprafetelor ocupate de mlastini n prezent si n trecut, exist o mare diferen. Ast-fel, pna n secolul al XVIII-lea, terenurile mltinoase acopereau o bun parte din cmpia Moravitei, a Timisului, su-prafete ntinse ntre Mures i Aranca, apoi suprafete mai mici se gseau de-a lungul Timisului si Begai. Prin lucrrile de canalizare a albiilor, de ndiguire si desecare cea mai mare parte a mlastinilor au fost desecate, terenurile fiind redate agriculturii, transformate n orezrii (Partos, Ruti) sau n helestee de interes piscicol. Din vechile mlastini azi nu au mai rmas dect cteva petice cum sunt mlastinile Sociar lnga Snmartinu Srbesc, de la Satchinez, apoi cele de pe Aranca, Bega Veche, Timi, multe pe locul unor foste lacuri colmatate sau brate parasite. Sistemul Aranca. Bazinul hidrografic al acestui sistem se suprapune peste cursurile parazitare vechi ale Muresului (holocene), care nainte de indiguirea acestuia erau inundate la ape mari. Complexul Aranca se afla si azi sub influena apelor mari ale Muresului, dar legatura se realizeaza hidraulic pe cale subterana. Izvoarele Arancai se afla linga Fenlac, de unde porneste si digul stng al Muresului. Cursul lui principal traverseaza frontiera cu Serbia i se vars n Tisa la sud de Senta, la Pade. Sistemul sau dreneaza pe teritoriul tarii noastre o suprafafa de 1 016 km2, iar cursul sau principal are o lungime de 108 km pn la frontier. Bazinul hidrografic al Arancai se prezinta ca o adevarata zona de divagare, puternic aluvionata, parasit nsa de afluxul unor ape de inundatie de mare amploare. Astfel, este suficient sa amintim ca pe majoritatea suprafeei sale apele freatice sint la adncimi de 02 m; lcovistile ocupa din bazin 316,6 km2, srturile 158 km2, aluviunile mai mult sau mai slab solificate 78 km2, iar cernoziomurile dezvoltate pe popinele loessoide abia 381 km 2 . Mai ales n partea dreapta a cursului, apele freatice ale Arancai au variaii influenate de variatiile de nivel ale Muresului. In anii cu precipitaii bogate, n timpul iernii, sistemul poate fi inundat i de apele interioare. Lucrarile de hidroamelioraii, efectuate in ultimul deceniu, se axeaza pe patru sisteme de desecare: 1. Sistemul de desecare Timi-Aranca (66,7 km 2); 2. Sistemul de desecare Aranca superior (233,6 km 2); 3. Sistemul de desecare Galatca (107,6 km*); 4. Sistemul de desecare Aranca mijlociu (608,0 km*). Densitatea medie a canalelor de desecare variaza intre limite (0,50 km/km2 Aranca superior; 0,29 km/km2 Aranca mijlociu). n afara de acestea se extind treptat si suprafeele irigate, cele mai eficiente fiind cele de la Periam, Igris si Cenad. Pentru asigurarea unei alimentari cu apa. in condrjii bune de irigate, s-a construit o priza de apa din Mures la Cenad spre sistemul Aranca. Sistemul Bega, este ultimul afluent din stnga al Tisei. Pe teritoriul rii noastre este constituit din doua cursuri colectoare, Bega si Bega Veche, care conflueaza pe teritoriul Serbiei. Ambele sisteme s-au adaptat n sectoarele lor de cimpie la zona veche de divagare a Muresului si Timisului, ca relief si structura fiind asemanatoare cu cele ntlnite n cazul Arancai. Ele dreneaza impreuna o suprafa de 4262 km2, nsa cumpana apelor, mai ales in regiunile de cimpie, este discutabila. Rul Bega (S = 2241 km2; L = 168,6 km) i culege apele din Munii Poiana Ruscai, de sub vrful Pades (1 359 m), de la altitudinea de 1150 m. Regiunea se caracterizeaza prin dominarea rocilor cristaline si printr-o puternica mpadurire (la postul Fget 65%). Imediat dupa obrsie rul traverseaza masivele calcaroase paleozoice cristaline de la Luncani, formind chiar o mica depresiune de eroziune si chei. Panta sa longitudinala n sectorul montan variaza intre 5 si 30 m/km, media ei fiind de 15 m/km. La poalele nordice ale munilor Poiana Ruscai, Bega primeste pe primal sau

10
afluent din dreapta, Saa (S == 169 km2; L = 31 km). De aici rul se indreapta spre vest catre Cmpia Begai si Dealurile piemontane ale Lipovei, la modelarea carora a contribuit in pliocen i la nceputul pleistocenului si Mureul. Spre vest, o data cu deschiderea tot mai larga a golfului pie-montan, conflueaza cu Bega aflueni din ce in ce mai mari. Dintre acestia amintim din dreapta pe Homodia cu Nandreasca (S = 31 km; L = 7 km), prul Coteiului sau Icui (S = 45 km2; L = 9 km), n aval de Faget urmeaza seria afluenjilor venii dinspre Piemontul Lipovei, cum sint Bunea,; (S = 122 km2; L = 13 km), Topla, Cladova (S = 58 km2; L = 17 km), Niereghisul, Fdimacul, Miniul (S = 180; L = 26 km), Chizdia (S = 230 km2 L = 34 km) Lipariul i Gherteamoul (S = 96 km2; L = 26 km). Din cmpia piemontana isi aduna apele ultimul sau afluent din dreapta, care se varsa n ru, Behela sau Luchinul (S = 62 km2; L = 21 km). Afluenii din stnga, grupai in partea superioara a sistemului, pina la Leucusesti sunt: Carpenilor, opot, Vdana (S = 34 km2; L = 16 km), Zopana, Balaina i in fine cel mai mare afluent al Begai, care patrunde pina in miezul Muntilor Poiana Ruscai, rul Gladna (S = 243 km2; L = 30 km). n sectorul piemontan al riului, care ine pna la confluena cu Minisul pantele lui variaza n jur de 1,0 m/km, dar spre aval scad sub aceasta valoare. Din cauza debitelor relativ mari si a pantelor reduse, Bega divagheaza destul de puternic pe acest sector avind tendina de abatere spre nord, adic| spre dreapta. Cursul sau este nsoit pe partea stng de o serie de praie care curg paralel, cum sunt: prul Biestilor, Timiselului i Glavia (S = 86 km2; L = 19 km). Acestea se varsa in canalul de alimentare al Begi venit din Timis, de la Cotei, proiectat de Fremaut, o data cu canalul de descarcare a Begai spre Timis intre Topolovaf-Hitias. n aval, n incinta cmpiei de divagare, apele freatice datorita pantelor mici n multe locuri stagneaza. n incintele Timis-Bega se aflau 65% din terenurile supraumezite, n buna parte inundabile, ale Cmpiei Banatului. Dupa unele lucrari locale de ameliorare, n anul 1728 a inceput n aval de Timisoara construirea Canalului navigabil Bega si a sectorului canalului Fget-Chizatau folosit pentru transportul lemnului, exploatat din cursul sau superior, spre Timisoara. Ambele lucrari au fost terminate ntr-o prima faza in 1756. Bega navigabila a fost separata de Bega Veche, desi legatura intre ele s-a meninut in scopul asigurarii scurgerii apelor din timpul viiturilor. Spre sfirsitul secolului al XVIII-lea, lucrarile de dezvoltare ale sistemului s-au incetinit. Sau continuat numai indiguirile, n special pe partea dreapta a Begai, si s-a construit un nou canal navigabil spre mlastinile de la Alibunar. Bega Veche prin aceasta realizare a fost izolata de Bega navigabila. Inundatia din iulie 1859, cea mai mare prin extensiunea ei, a ridicat noi probleme de ameliorare, deoarece apele de suprafa au acoperit 5 000 km2. S-au elaborat noi proiecte ntre 1887 si 1889, realizate partial, ajungndu-se la situatia actuala prin 1912. La nceputul secolului nostru pentru asigurarea unei adincimi corespunzatoare navigaiei si reducerii vitezei apei au fost construite o seama de ecluze si o uzina hidroelectrica la Timisoara (1909), cu o putere instalata de 1 200 kW la un debit de 36 m3/s. Barajele n lungul Begi

Nr. 1 2 3 Snmihaiu romn Snmihaiu german 103,800 88,800 2,40 2,80 U. H. E. Timioara 118,360 5,60

Localitatea

Distana de varsare (km)

la Diferena de ntre bief uri (m)

nivel Inalimea barajului (m) 5,60 3,50 6,25

Canalul Bega, care pentru nceputul secolului nostru reprezenta un model ingenios de realizare hidrotehnica, n zilele noastre a trecut pe planul al doilea datorita dezvoltarii transporturilor rutiere, mult mai rapide. Cele doua vase de pasageri, care circula intre Otelec si Timisoara nu pot depasi viteza de 12 km/ora, iar pescajul maxim este de 1,4 m. Bega Veche, (S = 2 048 km2; L = 88 km) reprezinta cursul parasit al Begai. n urma lucrarilor de regularizare albia sa a fost, de asemenea, corectata i indiguita n aval de confluena Beregsului cu Matca. Ca izvor al sistemului este considerat Beregsaul care i are obrsia in Piemontul Lipovei, in apropierea comunei Sintar (250 m). Avind o scurgere destul de bogata, n conditiile pantelor medii de 3,4 m/km pna la Cernateaz, n sectorul piemontan produce o eroziune destul de puternica. In partea sa superioara. n depozitele nisipoase cuaternare, isi pierde din debite datorita infiltraiilor. Jn sectoral de cmpie panta medie a albiei este de 0,3 m/km, iar cursul sau are un rol important in drenarea apelor freatice apropiate de suprafa, precum si a sistemelor de desecare legate de el. Din stnga primeste un singur afluent mai de seama: Bcinul sau Suma (5 = 66 km2; L = 18 km); n schimb cei din dreapta, sosii din Cmpia nalta a Vingai, cum sint: Niaradul (S = 160 km*; L = 33 km) si Ierul (S = 712 km2; L = 64 km), au o dezvoltare mai mare. Sistemele de desecare si indiguirile apara suprafee intinse, prentmpinnd formarea excesului de apa. Astfel, in bazinul superior al Begai si de-a lungul cursului sau pe malul drept, prin desecare, s-a permis drenarea unei suprafee de 75,6 km2, iar prin indiguiri si desecari nc 39,4 km2; pe malul stng (Complexul TimisBega) sint aparate 588,8 km2 din care sistemele de desecare dreneaza 182,5 km2. Suprafeele aparate de inundatii in cazul Begai Vechi ating pe malul drept la 658,8 km2, iar pe malul sting la 242,6 km2. Din totalul suprafeelor ameliorate de 901,4 km2, sistemele de desecare dreneaza 35,8 km2. In bazinul Begai exista totodata condiii favorabile pentru irigatii. Sistemul Timiului (5 = 5 248 km2; L = 241,2 km). Rul are extinderea cea mai mare dintre toate rurile din Banat. Cursul sau reprezinta artera principal de drenare a rurilor din interspatiul munilor Banatului Godeanu Tarcu si Poiana Ruscai, regiuni puternic afectate de tectonica orogenezelor carpatice. Timisul izvoraste de pe versantul estic al masivului Semenic, de sub vrful Piatra Goznei (1 145 m), de la altitudinea de 1 135 m. Cursul sau superior se axeaza pe sisturile cristaline i are un caracter montan tipic, cu caderi medii de peste 20 m/km (max. 37 m/km). In sectorul sau montan, Timisul primeste doi aflueni mici Brebul (S 15 km2; L = 5 km) si Semenicul (S = 29 km2; L = 10 km), iar dupa 25 km de la izvoare patrunde n culoarul Timis-Cerna. La izvoare apele sale si ale afluenilor sunt captate de Canalul Semenic. Mica depresiune de la Teregova este o adevarata piaa

11
de adunare a apelor. Aici se varsa n Timis, Teregova (S = 51 km2; L == 15 km) sosita tot dinspre masivul Semenic, apoi micul pria Criva , n valea caruia serpuieste drumul spre Poarta Orientala (Pasul Domanea) i in fine Hidegul sau Rul Rece (S = 171 km2; L = 34 km) izvort de sub culmile arcului (Caleanul 2 190 m). Rul Rece isi are obria in apropierea izvoarelor Rului es, de la nivelul circurilor glaciare, cu topiri tirzii ale zapezilor, care i imprima Timiului primele caracteristici ale tipului de regim carpatic meridional, care se vor accentua in aval mai ales prin primirea Bistrai. n aval de confluena cu Hidegul, Timisul patrunde in Cheile Armenisului, dupa care valea riului se largeste treptat, cursul capatind un caracter tot mai accentuat de divagare, cu pante relativ mari (48 m/km). Culoarul se termina de fapt n aval de Caransebes, unde n sectorul cmpiei piemontane divagarea se accentueaza si mai mult, in condiiile unei pante medi de 1,6 m/km intre Caransebes si Lugoj. n lungul sectorului de culoar Timisul primeste afluenti n mod simetric dinspre Munii Semenicului si dinspre Tarcu, nsa afluenii din dreapta sint mai dezvoltai . Primul afluent, Fenesul (S = 137 km2; L = 24 km) cu afluentul sau Prul Alb (S = 64 km2; L = 24 km) i au obrsia n apropierea izvoarelor Hidegului, nsa de pe versanii vestici. Panta medie a lor, ca i a Hidegului, este mare, variind in jur de 4556 m/km, constituind zone bune pentru construcjii hidroenergetice. n aval, pina la Caransebe primeste numai aflueni mici, izvorrji din depozitele sarmaiene, cum sunt: Armenisul, Ilova, Groaa, Bolvania si Zagna. Dinspre Munjii Semenicului, Timisul colecteaza pe sectorul su de culoar pe Slatina (S 27 km2; L = 11 km), Goleul (S = 43 km8; L = 15 km), Bucosnia, Cerneul si Valea Mare (S = 51 km2; L.= 13 km). La Caransebe se vars n Timis ultimul afluent al flancului vestic al masivului Tarcu Sebesul (S = 142 km2; L 23 km), izvort de la nivelul circurilor glaciare, dupa care Timisul primeste pe eel mai mare afluent al sau Bistra. Bistra (S = 908 km2; L = 46,2 km) colecteaza toate apele culoarului tectonic dintre masivele Tarcu-Pietrile si Poiana Ruscai. Izvoarele sale se pot ntlni la nivelul circurilor glaciare nordice ale virfului Pietrii (2 192 m) la altitudinea de circa 1 900 m din lacul glaciar Bistra I. cu o suprafa^a de 10 500 m2 si o adincime maxima de 6,5 m (182). Cursul Bistrei, n sectorul sau montan, are caderi mari atingind in medie 80 m/km pina la iesirea sa din culoar in dreptul localitii Bucova. n partea superioara a culoarului primeste civa aflueni mici ca: Valea Lupului si Marga (S = 42 km2; L 11 km) din stnga si Corni din dreapta. Primul sau afluent mai important soseste dinspre Poiana Ruscai, de sub Virful Padeului (1 359 m). Este vorba de rul Rusca (S = 160 km2; L = 21 km), n valea caruia, la Ruchia, se gasesc renumitele exploatari de marmura. n amonte de Oelul Rosu, localitate cunoscuta prin ntreprinderile sale metalurgice, se varsa in Bistra cel mai important afluent al sau: Bistra Mrului (S = 287 km2; L = 36,3 km) format din Bistra Rosie (S = 87 km2; L = 14,7 km) si ucul (S = 78 km2; L = 14,7 km), izvorte tot din regiunile alpine, din masivele Pietrile si arcu. Ca izvor al Bistrei este considerat cursul Bistrei Rosii. Rurile din acest bazin au pante foarte mari (in medie ucul, 86 m/km, iar Bistra Roie, 68 m/km), pretindu-se foarte bine la amenajari hidroenergetice. Bistra, n aval de Oelul Rosu, isi menine pantele mari (9 m/km), viteza accentuata, efecte de eroziune de adincime si lateral puternica, sedimentari cu aluviuni de dimensiuni mari si divagari. Despletiri de curs se observa atit la Oelul Rosu, ct si la Glimboca si pe conul de dejecie al rului spre Timi unde exista rezerve mari de ape freatice. Pe acest sector primeste aportul citorva aflueni mici venii din dreapta (Glimboca, Radina, Vrciorova si Plea). Dupa confluena Bistrei, incepe conul de dejecjie al Timisului dezvoltat sub forma de evantai aproape pina la granija cu Serbia. n arealul acestui con se observa o abatere treptata a Timisului in dreapta, in buna parte din cauza afluenjilor sai dezvoltai mai ales din stinga, dar probabil i datorita unor miscari neotectonice, deoarece fenomenul a fost sesizat si n cazul Begai. Cursurile parasite, care sint paralele cu Timiul si care se varsa. pina la urma in el sint: Macicasul (S = 77 km2; L 20 km), Vina Secaneasca (5 = 72 km2; L = 13 km), tiuca si Timisina (S = 434 km2; L = 47 km) toate pe partea stinga. Ultimul colecteaza tot din stinga pe Sudriasul, Faa, Cinca, Dicsanul si Cherastau, avind rolul de riu colec-tor subpiemontan. Tendina de abatere spre dreapta a Timisului este tra-ata de braul sau parasit Timisul Mort, care pe vremuri era cursul principal al riului. Este adevarat insa, ca incheierea acestui proces a fost grabita prin indiguirile Timisului si alte lucrari ameliorative care s-au adaptat bine tendinei procesului natural. La Coteiu se deriva din Timis canalul de alimentare al Begai, la Hitias se varsa in el canalul de descarcare al Begai, iar lnga Drgina primeste pe ultimul sau afluent din dreapta Iarcoul. n zona de cmpie piemontana a Timisului s-au facut amenajari hidroameliorative ample, avind in vedere suprafaa inundabila mare (in jur de 1 000 km2) si existena apelor freatice aproape de suprafa. ndiguirile Timisului s-au facut concomitent cu indiguirea cursurilor aferente din regiunea de cimpie, deoarece remuul cursului principal s-a resimit pe distane mari si pe aflueni si mai ales pe LancaBirda, care are pante longitudinale mai mici. Lungimea digurilor pe Timi ating 100,4 km pe malul drept, intre Iabr si grani, si 96,8 km pe malul stng. Pentru drenarea apelor interioare colectate de sistemele de desecare s-au construit 22 de conducte de trecere pe sub corpul digurilor (9 pe malul drept si 13 pe malul stng) si s-au pus in funciune doua stavilare, pe malul sting, pentru descarcarea apelor Timisului Mort si ale canalului Ivanca-Birda. Problema principal ramne folosirea apelor freatice pentru irigaii, care rezolva doua aspecte: contribuie la desecari, la coborrea locala a nivelului freatic, la recircularea mai intensa a rezervelor si la asigurarea cu apa a sistemelor de irigaii. Calitatea apelor nsa, mai ales in zona de cmpie aluviala, este destul de slaba din cauza stagnarii lor. Reactivarea rezervelor ar duce insa poate si la unele imbunatairi calitative. Brzava (S = 971 km2; L = 127 km) si are obrsia pe versantul nordic si vestic al masivului Semenic, la altitudinea de 965 m. n cursul superior Brzava si-a format o vale adinca in rocile cristaline, capatind aspectul de defileu intre Valiug si Reia. Pantele medii pna la Reia sunt de 20 m/km, dar n depresiunea Reiei si in defileul Moniom-Boca ele scad la 35m/km, iar in sectorul piemontan si de cmpie din aval se reduce chiar sub 1 m/km, albia majora laindu-se treptat pina la 24 km. Rul Brzava este unul dintre rurile cele mai valorificate din ara noastra. Extinderea continua a Combinatului Siderurgic de la Reia a necesitat un volum mare de energie electrica si de apa industriala. Pentru asigurarea acestor necesiti ntre 1902 si 1909 a fost realizat Complexul hidro-energetic de la Grebla (UHE. 15000 kW) i de la Brazova (UHE. II400 kW), care au fost deservite de lacul de acumulare de la Valiug (1,2 mil. m3). Canalele de derivaie au fost folosite si pentru alimentarea cu apa industriala, precum si pentru transportul lemnelor spre orasul Reia. Sursele de energie nu au mai putut acoperi necesitaile Combinatului Reia, aflat intr-o vertiginoasa dezvoltare dupa anul 1948. Acest fapt a determinat in anul 1947 sa fie elaborat un nou plan de amenajare a Brzavei superioare, prin marirea capacitaii complexului hidroenergetic UHE. I si II, completarea debitelor Birzavei dinspre Timisul si Nera superioar si construirea a doua hidrocentrale noi (Crivaia si Crainicel) si a lacului de acumulare de la Gozna (10,2 mil. m3), in amonte de lacul de la Valiug. Pna in anul 1953 majoritatea acestor obiective au fost date in funciune. Astfel, pentru

12
suplimentarea alimentarii lacurilor Gozna si de la Valiug au fost construite canalele Semenic si Zanoaga. Canalul Semenic dreneaza spre Birzava circa 25 km2 din zona de izvoare a Timisului si 5 km2 din bazinul Nerei, aducind un debit mediu de 450 1/s. Ele isi au traseul pe versantul estic al Semenicului. Canalul Znoaga nconjoara n schimb pe la sud masivul, captnd o suprafa de 13 km2 si un debit mediu de 351 1/s pentru Birzava. Complexul hidroenergetic de la Crainicel foloseste de fapt trei caderi (din Lacul Gozna 77 m, caderea colectorului Semenic de 475 m si caderea colectorului Zanoaga de 345 m), prin care s-a realizat o putere instalata de 8,7 MW. Pentru marirea rezervelor de apa pentru alimentari, n 1963, a fost realizat inca un lac de acumulare, imediat in amonte de Reia: lacul Secul cu un volum total de 15 000 000 m3. Prin aceste realizari debitul disponibil pentru Reia s-a marit la 2 200 1/s. Numeroase despletiri insoesc cursul principal pna la Gtaia, de unde spre aval eroziunea laterala este redusa datorita consolidarilor de maluri. n aval de Denta si Deta cursul Brzavei a fost regularizat nca de la sfirsitul secolului al XVIII-lea, iar n prezent, pe acest sector, cursul sau este nclestat intre diguri, a caror lungime ating pe malul stng 11,5 km, iar pe cel drept 13,9 km. Din dreapta, n cuprinsul acestui sector, primeste pe Birda Veche, bra parasit, (S = 71 km2; L = = 26 km), care dupa izolarea sa de Brzava la Gtaia, a devenit un colector autohton. Birda Veche este aparat fa de remuul colectorului prin diguri care au lungimea de 5 km. Digurile Brzava-Birda apara de inundatii o suprafaa de 141 km2, dintre care 101 km2 pe malul drept. n zona de cmpie, n aval de Deta-Denta, unde apele freatice sint aproape de suprafa (0,53,0 m) se observa formarea abundenta a apelor interioare. Pentru indepartarea excesului de apa au fost organizate trei sisteme de desecare: sistemul Birzava mijlocie, sistemul Partos (la stinga) si sistemul Banloc-Tolvadia (la dreapta), care dreneaza apele de pe o suprafaa totala de 271 km2. Cel mai mare dintre ele este sistemul Banloc-Tolvadia, care contribuie la drenarea unei suprafefe de 204 km2, deversind apele in Birzava indiguita, prin doua statii de pompare. Brzava curgea initial spre depresiunea mlastinilor Alibunar din Serbia mpreuna cu afluentul sau actual Moravia. Cursurile lor inferioare au fost indreptate nsa spre Timis prin sistemul de desecare Terezia construit in secolul al XVIII-lea. n fine, spre Moravia se ndreapta sistemul de desecare Roiga (80 km2) de pe teritoriul Serbiei, care nsa are obrsia pe teritoriul rii noastre. Caraul (S = 1 118 km2; L = 85 km) izvoraste de la o altitudine de circa 700 m, de pe versantul vestic al Muntilor Semenicului, i traverseaza trei zone de relief si structurale distincte. Cursul superior este separat de fisia calcaroasa extinsa, de virsta mezozoica, cu directia NS caracterizata prin doua nivele : nivelul Crja extins intre 700 si 900 m si nivelul Carasului intre 600 si 400 m altitudine. Valea rului n cuprinsul acestui sector calcaros are caracter de canion, lung de 28,5 km, iar pantele variaza intre 10 si 26 m/km. Partea cea mai salbatica a defileului este data de Cheile Caraovei, dupa care rul patrunde n zona dealurilor piemontane (sectorul inferior) cu pante care variaza n jur de 25 m/km, pna la Seceni. In zona de varsare cursul rului se desfasoara prin cmpia larga aluviala care se largeste spre vest si unde se observa puternice aluvionari in conditiile unor pante longitudinale de 0,431,16 m/km. Cei 2 aflueni (Buhuiul i Ponicva) din dreapta, sunt afectai i ei de fenomene carstice, formnd chiar cursuri subterane. La izvoarele Buhuiului se afla unul dintre cele mai vechi lacuri de acumulare din ara noastra, localizat in roci calcaroase, lacul Buhui cu o suprafa de 11,3 ha. El serveste la alimentarea cu apa potabila si industrial, a centrului minier de la Anina, nca de la sfirsitul secolului trecut. In aval de lac, rul se pierde in albia sa, ca sa reapara in Grota Buhui, n apropierea Aninei de unde porneste de fapt galeria de aductiune. In cursul superior al Ponicvei se afla renumita pestera cu apa a Comarnicului. ndiguirile pe Caras sunt deocamdata locale (Vrdia, mal drept Liava).

13

14

VEGETAIA, FAUNA I SOLURILE DIN JUD ARAD, TIMIS SI CARAS- SEVERIN Factorii care influeneaz nveliul biopedogeografic 1. Aezarea geografic, intre 4430 si 4640 lat N, n V-SV tarii 2. Relieful cu nalimi cuprinse ntre 70m i 2229m, cu campii joase, afectate de umiditate in exces, campii inalte, tabulare sau cu inclinare usoara spre V, dealuri cu inaltimi reduse, munti josi, puternic fragmentati de numeroase depresiuni i vi largi i cu versani nclinai i expui variat. 3. Clima, cu temperaturi medii lunare cuprinse ntre -10C i 24C, puternic influenat de masele de aer oceanice din vest dar i de cele submediteraneene din sud. 4. Activitile umane au determinat modificri intense ale nveliului biopedogeografic, manifestate prin reducerea substanial mai ales a suprafeelor ocupate de silvostep si a celor expuse supraumezirii dar i a celor ocupate de pdurea de gorun i fag, pentru extinderea suprafeelor agricole i a celor construite. n ultimii ani, s-a dezvoltat o vegetaie secundar pe unele terenuri care nu au mai fost folosite n agricultur 5. Hidrografia determin diferenieri la nivelul luncilor, a cmpiilor de divagare i la nivelul bazinelor depresionare datorit unui nivel freatic mai apropiat de suprafa Vegetaia zonal i azonal a. Silvostepa este prezent pe cea mai mare parte a zonei de cmpie i pe o parte a dealurilor joase, speciilor de ierburi (colilia, piu, negar, pelinita, cicoarea, ciulinul, etc.), arbuti (porumbar, viin de step, paducel i mce) le sunt adugate plcuri de pduri, formate din specii de stejar termofil n amestec cu ulm, frasin, tei, pducel, soc, etc. b. padurea de stejar, pn la 500m, alcatuita din stejar (Quercus robur), cer (Quercus cerris) si garnita (Q. frainetto), gorun (Q. petraea), ulm (Ulmus foliacea), tei (Tilia tomentosa) c. pdurea de fag, pn la 1200-1300m, fag (Fagus silvatica),asociat cu carpen (Carpinus betulus) d. pdurea de conifere pn la 1800m, cu molid (Picea abies), brad (Abies alba), pinul negru de banat (Pinus nigra var. banatica), zada (Larix decidua). e. vegetatia alpina este prezenta in m-tii Tarcului si Godeanu, la peste 1800m, fiind dominata de pajisti cu ierburi scunde in care predomina coarna, parusca, iarba vantului, taposica, iarba stancilor, rugina s.a.la care se adauga palcurile de arbusti pitici (salcia pitica, azalea) si tufisurile de smirdar, ienupar, merisor, anin verde si afin. ntre pdurile enumerate mai sus, exist fii de amestec, stejar-fag i fag-conifere. n unele areale depresionare intramontane se nregistreaz nversiuni de vegetaie care evideniaz producerea inversiunilor termice iar pe unele vi, pe versanii expui spre nord, etajul pdurii este mai slab dezvoltat i reprezentat dominant de conifere, iar pe versanii expui spre sud, pdurea urc pn la cele mai mari nlimi, etajul fagului ajungnd pn la 1400m. f. vegetaia de lunc si a regiunilor cu exces de umiditate (hidro si higrofile) se desfoar de-a lungul vilor Barzavei, Timisului, Begai Vechi, Begai, Crisului Alb, prezint specii de arbori iubitoare de ap precum aninul, salcia, plopul, uneori grupate n pduri de tip zvoaie. Pe unele areale, luncile sunt folosite pentru punat sau pentru diverse culturi. g. Vegetatia mediteraneana, caracteristica pt jud Caras Severin, este reprezentata de plante termofile de origine submediteraneana printre care se evidentiaza carpinita, mojdreanul, artarul trilobat, pinul negru de banat, ghimpele, vita salbatica, liliacul salbatic, scumpia, darmozul, etc. h. Endemisme se gsesc n multe zone, cele mai cunoscute fiind Hieracium, Draba dorneri, Lilium jankae, specii de orhidee (Leucorchis frivaldskyana), floare de colt (Leontopodium alpinum), argintica (Dryas octopetala), etc. Fauna a. Fauna silvostepei este format din iepure, popndu, oarece, dihor, vulpe, cartite, dubravenci, prepelite, potarnichi, grausi, ciori, fazani, bizami, stncue, dropie (Rez. Zerind). b. Fauna pdurii este foarte bogat i eterogena, este adaptata conditiilor de viata ale domeniului forestier, multe dintre speciile de padure fiind de interes cinegetic. Cele mai reprezentattive exemplare faunistice din zona forestiera sunt: mistre, lup, vulpe, viezure, cprioar, veveri, rs, parsi, jderul de piatra, ierunca, gaite, salamandre, piigoiul, sturzul, mierla, privighetoarea pentru foioase, iar n pdurile de conifere se ntlnesc cerbi, uri, cocoi de munte- specii cu valoare cinegetic-. c. Fauna zone alpine este foarte srac, cuprinznd oprle, oareci, insecte, sturzul de piatr, acvila, corb i capra neagr (numai n muntii Godeanu si Tarcului). d. Fauna asociata zonelor acvatice: starci, rate, gaste, berze, broaste si o mare diversitate de pesti ca pastrav indigen, pastravul curcubeu, lipan, clean, stiuca, mreana de munte, caras, somn, bibanul, crapul, etc.

15
e. Specii termofile(mediteraneene): broasca testoasa de uscat, scorpionul, vipera cu corn, dihorul patat, potarnichea de stanca, termitele, etc. Monumente de fauna: dropia, egreta mica si egreta mare, cerbul lopatar, cerbul carpatin, capriorul f. Solurile n regiunea studiata, n repartizarea solurilor, factorul primordial l constituie treptele de relief asociate etajelor de vegetatie, astfel: n zona de munte, se ntlnesc podzoluri humico-feriiluviale, soluri brune, soluri argilo-humice, soluri brune acide de pajite, rendzine i aluvionare n luncile rurilor. Fertilitatea acestor soluri este foarte sczut deoarece materia organic nu se poate transforma n humus din cauza umiditii ridicate i a temperaturii foarte sczute. n Dealurile de Vest, distribuia solurilor este foarte mozaicat datorit marii varieti petrografice, de nclinare i de expunere a versanilor. Predomin solurile zonale, cum ar fi solurile brune i cele brune podzolice. ntre solurile intrazonale, legate de roca se gsesc rendzinele i pseudorendzinele, soluri gleice i pseudogleice formate n regiuni cu umiditate mare i soluri aluviale n lunci. n cmpii, domin cernoziomuri si cernoziomurile levigate si freatic umede, n lunci, soluri aluviale cu fertilitate mare iar n unele suprafete slab drenate intalnim soluri hidromorfe si soluri slab evoluate, soloneturi(in jumatatea V a jud Timis), lacovisti brune, cernoziomice si saraturate. Rezervatii naturale in jud Arad (2004) 1. Rezervaii botanice Dosul Laurului are o suprafa de 32,2 ha, iar obiectivul de protecie este Ilex aquifolium; Poiana cu Narcise Rovina are o suprafaa de 0,1 ha, iar obiectivul principal protejat este narcisa - Narcissus stelaris; Baltele Gurahon, are o suprafa de 2,0 ha, iar obiectivul principal protejat este Centaurea simonkaiana; Rezervaia Pliurul, are o suprafa de 5,0 ha, iar obiectivul principal protejat este Paliurus spina cristi; 2. Rezervaii zoologice Balta Rovina are o suprafa de 120 ha, iar obiectivele principale protejate sunt Ciconia nigra, Platalea leucordia, Haliaetus albicilla; Balta de la oimo are o suprafa de 1,0 ha, iar obiectivele principale protejate sunt Emys orbicularis, Unio pictorum, Planorbis sp., Limnea sp., Misgurnus fosilis; Strcii cenuii de la Sc, are o suprafa de 17,8 ha, iar obiectivul principal protejat este Ardea cinerea. 3. Rezervaii speologice Pestera lui Duu are o suprafa de 0,1 ha, iar obiectivele principale protejate sunt Colonii de chiroptere din speciile Myotis m. i Rinolophus r.; Pestera Sinesie are o suprafa de 0,1 ha, iar obiectivele principale protejate sunt Colonii de chiroptere din speciile Myotis m. i Rinolophus r. i fragmente osteologice de Ursus spelaeus; Petera cu Ap de la Moar are o suprafa de 5,0 ha, iar obiectivele principale protejate sunt chiroptere din speciile Myotis m. 4. Rezervaii paleontologice Locul Fosilifer Zbal are o suprafa de 5,0 ha, iar obiectivele principale protejate sunt Fosile de gasteropode silivalve, din ponianul mediu; Punctul Fosilifer Monorotia are o suprafa de 0,1 ha, iar obiectivele principale protejate sunt Fosile de gasteropode silivalve, din ponianul mediu; 5. Rezervaii forestiere Rezervaia Runcu - Groi are o suprafa de 261,8 ha, iar obiectivele principale protejate sunt asociaiile de vegetaie forestier, cu arborete de vrste ntre 100 i 180 ani; Arboretele de Fag de la Rul Mic are o suprafa de 165,5 ha, iar obiectivul principal de protecie este vegetaia forestier, cu vrste cuprinse ntre 90 i 160 ani, asigur jir de calitate genetic superioar; Pdurea de Fag de la Archiel are o suprafa de 144,8 ha, iar obiectivul principal de protecie este vegetaia forestier, cu fgete i gorunete de 70 - 210 ani, este un genofond valoros; Pdurea de Stejar Pufos de la Crand are o suprafa de 2,10 ha, iar obiectivele principale protejate sunt asociaiile de vegetaie forestier, cu arborete de stejar pufos ( Quercus pubescens ). 6. Rezervaii mixte

16
Rezervaia Dealul Mocrea are o suprafa de 107,2 ha, iar obiectivul principal de protecie este vegetaia forestier specific unui deal vulcanic, cu arborete cvasigrdinrite, cu exemplare de arbori seculare, 300 ani; Rezervaia Bezdin - Prundu Mare suprafaa s-a mrit la 654,9 ha, iar obiectivele principale protejate sunt: Nymphea alba, Nuphar luteum, Nymphoides peltata, Potamogeton natans, Salvinia natans, Acuila pomarina, Milvus migrans etc Rezervaia natural mixt Moneasa are o suprafa de 6273,2 ha, iar obiectivele principale protejate sunt apele termale din carst, asociaii forestiere valoroase; Rezervaia de Soluri Srturate de la Socodor are o suprafa de 95 ha, iar obiectivul principal de protecie este solul, cu profil alcalinizat, salinizat, gleizat, cu concreiuni de carbonat de calciu lipsit de ghips; soloneuri luvice i soloneuri alcaline; vegetaia xerohalofil; Mgura cu ghimpi de la Patr are o suprafa de 111,7 ha, iar obiectivul principal de protecie este tipul de staiune i de pdure, Ghimpele - Ruscus aculeatus; Pdurea cu ghimpi de la Groi i Peti are o suprafa de 470,9 ha, iar obiectivele principale de protecie sunt asociaiile forestiere; ghimpele - Ruscus aculeatus; Dealul Plea are o suprafa de 290,6 ha, iar obiectivul principal de protecie este ghimpele - Ruscus aculeatus i vegetaia lemnoas termofil. 7. Rezervaii tiinifice Arboretul Macea are o suprafa de 20,5 ha, iar obiectivul principal de protecie este o gam larg de specii, din ecosistemele forestiere, plante ierboase/ lemnoase exotice, exemplare seculare de arbori etc. 8. Parcuri naturale Parcul Natural Lunca Mureului are o suprafa de 17166 ha, include mai multe rezervaii naturale, se ntinde att pe judeul Arad ct i pe Timi, obiectivele principale de protecie sunt o serie de habitate valoroase, asociaii vegetale, specii ocrotite de legislaia naional i internaional, are o valoare peisagistic ridicat. 9. Arii de protecie speciale avifaunistice Pdurea Lunca are o suprafa de 2 ha, iar obiectivele principale de protecie sunt coloniile de strci cenuii Ardea cinerea; Pdurea Socodor are o suprafa de 3,1 ha, iar obiectivele principale de protecie sunt coloniile de strci cenuii Ardea cinerea; 10. Parcuri dendrologice Parcul dendrologic Arboretum Sylva Gurahon, are o suprafa de 12,5 ha; Parcul Dendrologic Neudorf are o suprafa de 73 ha; Parcul Dendrologic Bulci are o suprafa de 4,0 ha; Parcul Dendrologic Cplna are o suprafa de 10 ha; Parcul Dendrologic Svrin are o suprafa de 19,5 ha; Parcul Dendrologic Mocrea are o suprafa de 6,0 ha; Parcul Dendrologic Mntur are o suprafa de 4,5 ha; Parcul Dendrologic Ineu are o suprafa de 12,0 ha Parcul Dendrologic Odvo are o suprafa de 2,3 ha. Rezervatii naturale in jud Timis(2008) Nr. crt 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. Denumire Pdurea Cenad(2) Lunca Pogniului Movila Sisitak Arboretumul Bazo Locul fosilifer Rdmneti Mlatinile Satchinez Pdurea Bistra (3) Beba Veche Mlatinile Murani Insula Mare Cenad(6) Insula Igri(5) Srturile Dinia (1) Pajitea cu narcise Bateti Localizare Cenad Tormac i Sacou Turcesc Snpetru Mare Remetea Mare Bara Satchinez Ghiroda Beba Veche, Pordeanu Pichia, Murani Cenad Snpetru Mare Peciu Nou Fget Supraf. (ha) 279,2 75,50 0,50 60,0 4,0 236,0 19,90 2.187,0 200,0 3,00 3,00 4,00 20,00 Tip arie Forestier Botanic Botanic Forestier Paleontologic Ornitologic Forestier Ornitologic Ornitologic Mixt Mixt Pedolgic Botanic

17
14. 15. 16. 17. 18. (1) Saraturile Dinias, din comuna Peciu Nou - rezervatie naturala de tip pedologic, unde sunt protejate mlastini saraturate care pastreaza elemente floristice tipice si terenuri saraturate climatic cu flora specifica. (2)Padurea Cenad din comuna cu acelasi nume, arie forestiera protejata care este situata in zona dig - mal cu specii forestiere: Quercus sp., Salix sp., precum si specii ierboase tipice pentru stepa. (3)Padurea Bistra din localitatea Ghiroda, arie protejata de tip forestier, unde se intalnesc exemplare forestiere deosebite, mai ales de genul Quercus robus, precum si vegetatie stepica. (4)Padurea Dumbrava din zona bailor Buzias, arie protejata de tip forestier, unde natura elementelor protejate cuprinde specii deosebite de tipul: Quercus sp., Ulmus sp., Faximus sp. Padurea Dumbrava are si rol protector asigurat de zona impadurita pentru bazinul izvoarelor minerale a bailor Buzias. (5)Insulele de la Igris aflate pe teritoriul comunei Sanpetru Mare, rezervatie naturala mixta, cu arboret tipic de teren aluvionar si soluri in formare cu ornitofauna acvatica. (6)Insula Mare Cenad din aceeasi localitate, rezervatie mixta, unde natura elementelor protejate o constituie arboretul tipic de specii pionere: plopi - Plopus sp. si ornitofauna acvatica. Rezervatii naturale in jud Caras-Severin Arii protejate Exista un numar de 52 arii naturale protejate, din care de interes national 51 (parcuri nationale 3, parcuri naturale 1, rezervatii naturale 47)si de interes judetean (rezervatii naturale 1). Suprafata totala a ariilor naturale protejate din judetul Caras - Severin este de 173.881,8 ha ceea ce reprezinta 20,4 % din teritoriul judetului. In cadrul judetului Caras - Severin sunt constituite 3 Parcuri Nationale (Parcul National Cheile Nerei - Beusnita, Parcul National Semenic - Cheile Carasului si Parcul National Domogled - Valea Cernei) si Parcul Natural Portile de Fier. De asemenea in interiorul parcurilor sunt constituite si incluse 25 rezervatii naturale iar in afara parcurilor sunt constituite 22 rezervatii naturale. Majoritatea ariilor protejate sunt situate in regiunea de deal si de munte, fiind puternic fragmentate de vaile raurilor Cerna, Nera, Caras si colectate de fluviul Dunarea. De mentionat este si faptul ca din cele 173.881,8 ha arii protejate, cca 80 % sunt incluse in fondul forestier national iar restul reprezinta fluviul Dunarea, pajisti, naturale si alte terenuri agricole. Parcul National Cheile Nerei - Beusnita Are o suprafata de 36 758 ha, in cuprinsul careia se gasesc 5 rezervatii naturale. Vegetatia variata este interesanta prin valoarea peisagistica, estetica si stiintifica. Principalul element atractiv al parcului il constituie relieful care se impune atat prin frumusetea peisajelor pe care le genereaza cat si prin posibilitatile pe care le ofera de a fi valorificate turistic. Valea Beusnitei Aici intalnim formatiuni carstice reprezentate prin forme de suprafata (chei, cascade) sau de adancime (pesteri) cum sunt: Cheile Nerei pe o lungime de 22 km cuprinse intre Sopotul Nou si Sasca Montana, ce constituie un valoros obiectiv turistic prin salbaticia si pitorescul lor, pe intreg parcursul lor reprezentand o stransa imbinare intre stanca, vegetatie si apa precum si Cheile Minisului, pe o lungime 14 km, unde intalnim izvorul, cheile si Cascada Bigar, pesterile Adam, Stana "Leului" si altele. Parcul National Semenic - Cheile Carasului Cheile Carasului Are o suprafata de 36 214 ha si include 10 rezervatii naturale. Principalul element atractiv al parcului il constituie relieful variat si atractiv pentru turisti. Intalnim formatiuni carstice reprezentate prin forme de suprafata (chei - Cheile Carasului, Cheile Garlistei, doline, lapiezuri), sau de adancime (pesteri - Pestera Comarnic, Pestera Popovat, Pestera Buhui, Pestera Marghitas, Pestera Tolosu, Pestera Galatiului, Pestera Liliecilor, Pestera Racovita). Avenul din Poiana Gropu, Muntii Aninei, intre Resita si Crivaia, este cel mai adanc aven din tara, cu o adancime de 235m. Dispunerea reliefului in trepte ofera numeroase puncte de belvedere cum sunt cele din Muntii Semenic, Aninei si platouri carstice - Iabalcea, Ravniste si Marghitas. Parcul National Domogled - Valea Cernei Lacul Surduc Pdure-Parc Buzia Pdurea Dumbrava (4) Parcul Banloc Parcul Botanic Timioara Frdea Buzia Buzia Banloc Timioara 362,0 25,16 310,0 8,0 8,00 Mixt Mixt Forestier Mixt Botanic

18
Are o suprafata totala de 61 211 ha din care 23 185 ha se afla pe teritoriul judetului Caras - Severin , 29 806 ha se afla pe teritoriul judetului Gorj si 8220 ha se afla pe teritoriul judetului Mehedinti. In cuprinsul parcului sunt constituite 5 rezervatii naturale in judetul Caras - Severin. Principalele elemente atractive ale parcului il constituie relieful variat atractiv turistilor si apele termo - minerale din statiunea Baile Herculane. Aceste izvoare au o posesiune arteziana ce poate ridica apa pana la 50 m deasupra solului. Temperatura izvoarelor principale variaza intre 40 - 54 C iar apele de la "Sapte Izvoare Calde" sunt dintre cele mai radioactive din tara. Prin efectele curative ale apelor si prin vechimea exploatarii lor, statiunea balneoclimaterica Baile Herculane este cotata ca una dintre cele mai vechi si renumite statiuni din Europa. Privita in ansamblu, Valea Cernei prezinta, pana la Herculane, versanti abrupti, chei de o deosebita frumusete cu o verticalitate ce ajunge pana la 400 - 500 m, pesteri, avenuri si altele. Pe Valea Cernei intalnim forme carstice din care amintim: Valea Tesnei, Stanca lui Iorgovan, Pestera Hotilor, Grota cu Aburi. Parcul Natural Portile de Fier Are o suprafata de 128 160 ha din care 70 023 ha se afla pe teritoriul judetului Caras - Severin si 48 888 ha se afla pe teritoriul judetului Mehedinti. In cuprinsul parcului de pe teritoriul judetului Caras - Severin sunt constituite 4 rezervatii naturale. Defileul Dunarii dispune de o biodiversitate impresionanta (peste 4000 taxoni vegetali). Algele sunt reprezentate prin 549 specii , lichenii 375 specii, ciupercile prin 1077 specii, briofitele prin 296 specii si cormofitele prin 1707 specii. S-au identificat peste 5 300 specii de animale, unele grupe taxonomice nefiind inca studiate in tara noastra. Cercetarile efectuate pun in evidenta faptul ca din punct de vedere faunistic, teritoriul din zona lacului de acumulare Portile de Fier, face parte din regiunea dacica, cu o fauna caracteristica central - europeana in care se interpun elemente ale faunei eurasiatice si mediteraneene. Spatiul geografic din zona este foarte favorabil conservarii elementelor stravechi (unele cu statut de relicte glaciare cum sunt tisa, iedera alba, pinul negru de Banat) iar altele sunt specii endemice cum sunt: murul de Banat, mararul de stanca, laleaua de Banat, bujorul de Banat si altele. Principalul element atractiv al parcului il constituie relieful montan, variat, atractiv turistic si in special Defileul Dunarii cu valente estetice si recreative deosebite printer care mentionam: Muntii Locvei, Defileul Dunarii, pesterile oinicovat si Gura Gornii, Socolovat , Mosnic, Gura Ponicovei si Veterani, Gura cu Musca, Zona Umeda Balta Nera- Dunare, Stana Babacaia (Coronini). Alte Rezervatii in afara Parcurilor: Padurea Berzovia, Dognecea, Cheile Globului, Cheile Rudariei, Rezervatia "Sfinxul Banatean", Rezervatia Naturala Bazias si Punctele Fosilifere de la Soceni, Apadia, Delinesti, Ezeris, Globu Craiovei, Petrosnita, Tarnova, Tirol, Valeapai, Zorlentu Mare.

19

20

21

22

23

24

25

26

27