Sunteți pe pagina 1din 3

CONDUCTIBILITATEA

Modificarile de excitabilitate ce au loc intr-un nerv sau fibra nervoasa traversata de un current
subliminar sunt descries sub denumirea de electrotonus. La nivelul catodului scaderea
excitabilitatii se numeste catelectrotonus, iar hiperexcitabilitatea determinate de anos se numeste
anelectrotonus.

Proprietatea structurii nervoase de a conduce la distanta potentialul de actiune (PA) generat de un


stimul supraliminar se numeste conductibilitate (este, in fapt, un fenomen de membrana).

Faptul ca fibrele nervoase conduc PA a determinat compararea lor cu un cablu electric. De fapt,
caracteristicile lor electrice, departe de a fi ideale (miez conductor cu rezistenta mare si invelis
izolator cu rezistenta ineficienta), le fac de 10 12 ori mai putin eficace decat orice cablu electric
utilizabil.

Mecanismul de conducere a influxului nervos se realizeaza prin curenti locali (curenti Hermann).
In momentul producerii PA, pe o anumita portiune a membranei are loc o inversare a
potentialului de membrana. Pe fata interna a membranei, in zona respectiva, apare, de ex., un
potential de +40 mV, in timp ce, la numai cateva zecimi de milimetru potentialul este la valoarea
de repaus (-80 mV). Sub actiunea acestei diferente de potential, cationii transportatori de sarcina
migreaza spre zona polarizata (in repaus) si, acumulandu-se la acest nivel, determina
depolarizarea. Circuitul este completat prin membrana si mediul extracelular unde sarcinile se
vor deplasa dinspre regiunea aflata in repaus spre zona initial depolarizata.

In momentul in care depolarizarea realizata prin acest circuit local atinge pragul se declanseaza
mecanismele ionice care genereaza un nou potential de actiune in zona imediat invecinata.
Concomitent, prin mecanismele repolarizarii, in zona initiala se restabileste potentialul de repaus.
In acest mod PA se propaga autoregenerativ si nedecremential din aproape in aproape.

Viteza de conducere depinde de distanta la care se poate propaga electrotonic PA. Aceasta
distanta este in general foarte redusa si face ca viteza influxului nervos in fibrele amielinice sa fie
in general foarte redusa. Aceasta viteza creste proportional doar cu patratul diametrului axonal.
Unda de depolarizare este urmata in timpul conducerii de repolarizare, frecventa conducerii
nervoase depinzand de rapiditatea cu care se produce repolarizarea membrane.

Vitezele mari de conducere nervoasa sunt realizate la nivelul fibrelor nervoase mielinizate, unde
PA se propaga saltatoriu de la o strangulatie Ranvier la urmatoarele (acest mod de propagare este
determinat de existent unor diferente importante intre zona nodurilor sic ea a internodurilor
intre care: prezenta mielinei la nivelul nodurilor si absenta ei la internoduri, prezenta canalelor de
Na+ in numar mare si absenta lor la internoduri).
Viteza de conducere a influxului nervos variaza de la o fibra la alta in functie de caracteristicile
morfo-functionale:

- Prezenta tecii de mielina creste mult viteza de conducere


- Intre diametrul fibrei si viteza de conducere este un raport constant pentru acelasi tip de
fibra si aceeasi specie (6-7 pentru mamifere)
- Lungimea internodului este direct proportional cu viteza de conducere deoarece aceasta
lungime este conditionata de diammetrul fibrei (raportul diametru/viteza vezi mai sus).

ELECTRONERVOGRAMA

Stimularea supraliminara simultana a tuturor fibrelor dintr-un trunchi nervos permite


inregistrarea cu electrozi extracelulari a unui PA global, cu aspect complex, denumit potential de
actiune compus. Pe masura ce distanta dintre locul stimularii si locul inregistrarii creste, se pot
observa tot mai distinct o serie de componente, fiecare reprezentand transmiterea PA prin grupuri
de fibre cu viteze de conducere diferite. La distante mari, utilizand diferentele de prag de
excitatie dintre diferitele tipuri de fibre, se pot separa complet si eticheta componentele acestui
potential, stabilindu-se astfel existenta si functionalitatea diferitelor tipuri de fibre in trunchiul
nervos investigat.

METABOLISMUL de repaus al fibrei nervoase mielinizate este predominant aerob. La intrarea


fibrei in activitate consumul energetic creste cu 50%.

In nervii amielinici consumul este de 3 ori mai mare.

In hipoxia prelungita conducerea inceteaza datorita acumularii de acid lactic. Fibrele de tip B si
A sunt cele mai sensibile.

Particularitati ale excitabilitatii neuromusculare

Masa musculara formata dintr-un ansamblu de fibre musculare cu excitabilitate heterogena,


manifesta o gradare a efectului mechanic; fibra muscular izolata sau unitatea motorize
declanseaza un raspuns maximal odata ce pragul luminal a fost atins, conform legii tot sau
nimic valabila si pentru fibra miocardica si cea nervoasa.

Generarea PA in fibra musculara se insoteste de variatii tranzitorii ale excitabilitatii


neuromusculare: initial o perioada de inexcitabilitate absoluta (perioada refractara absoluta),
urmata de o crestere si de o scadere a acesteia (perioada refractara relativa).

Perioada refractara face imposibila o stare de excitatie continua a nervului muschiului (prin
sumarea sau fuzionarea stimulilor), explicand notiunea de labilitate neuromusculara.

Pentru a obtine contractii unice (secuse), fuzionate partial (tetanus imperfect) sau total (tetanus
perfect) intervalul dintre stimuli nu poate fi mai micdecat perioada refractara absoluta.
Hipersensibilitatea de denervare neuromusculara

Distrugerea inervatiei musculare (prin sectionare sau mijloace fizicochimice) antreneaza, pe


langa atrofia muscular, o excitabilitate anormala a muschiului prin cresterea sensibilitatii la
acetilcolina. Hipersensibilitatea de denervare (limitata la nivelul structurilor deservite de
neuronii distrusi) se explica prin fenomenele de eliberare a centrilor subiacenti de actiunea
moderatoare a celor superiori (supraiacenti).

Aparitia fibrilatiei (contractii neregulate ale fibrelor izolate) la muschiul scheletic denervat are
loc in intervalul de 3 saptamani dupa leziunea nervoasa, iar disparitia acesteia si a
hipersensibilitatii de denervare se produce simultan cu regenerarea nervului.

Atrofia care insoteste hipersensibilitatea de denervare a muschiului scheletic nu apare la nivelul


muschiului neted care prezinta o inervatie de natura vegetative simpatico-parasimpatica.