Reflexoterapie

Componentele reflexologiei:
- Reflexodiagnosticul – reperarea punctelor dureroase din zonele reflexogene (tălpi, palme,
urechi), markeri ai suferinţelor organice sau funcţionale
- Reflexoterapia – masajul punctelor diagnosticate ca fiind sensibile / dureroase

Teoriile funcţionării masajului reflexologic

1. Teoria energetică - reflexoterapia face parte din metodele de vindecare care utilizează energia
palmelor, acţionând asupra cauzelor ce determină starea fizică şi psihică a organismului
uman, adică asupra fluxului energetic fundamental din fiecare persoană.
2. Stimularea nervoasă – între terminaţiile nervoase din zonele reflexe şi locul unde se
înregistrează disfuncţia pare să existe o relaţie exactă şi clară
3. Cristalele dislocate – formarea unor cristale compuse din săruri minerale rezultate din procese
metabolice, cristale care prin greutatea lor sunt atrase spre extremităţi (picioare, mâini),
fenomen aflat în relaţie cu transimterea nervoasă şi circulaţia sanguină încetinite; masajul
dislocă aceste cristale
4. Eliberarea hormonilor din creier – endorfine (compuşi morfinici endogeni)
5. Stimularea sistemului circulator şi limfatic
6. Potenţialul electric anormal – organele au fost comparate cu acumulatori de energie, iar
zonele reflexogene cu comutatoare (similare celor electrice); sănătatea se instaurează atunci
când există un echilibru de energie între organe
7. Stimularea fluidului lui Bong Han – bogat în acid nucleic, circulă prin corp într-o anumită
direcţie, independent de celelalte fluide cunoscute (biolog coreean Kim Bong Han)
8. Influenţa psihologică