CURS 4 EMISFERELE CEREBRALE

I.Alcatuire Sunt in numar de doua si reprezinta partea cea mai voluminoasa a sistemului nervos central. Emisferele sunt legate intre ele prin substanta alba = corpul calos. Fetele emisferelor cerebrale sunt brazdate de doua santuri mai adanci: santul lateral Sylvius si santul central Rolando, si de santuri mai superficiale, care marginesc girusuri (circumvolutii cerebrale). Lobii unei emisfere sunt: frontal, temporal, parietal si occipital. Intre lobul frontal si cel parietal se afla santul central Rolando, iar intre lobul parietal si cel temporal santul lateral Sylvius. Santurile superficiale impart lobii in girusuri; de exemplu: girusul precentral (in lobul frontal), girusul postcentral (in lobul parietal). Emisferele cerebrale sunt alcatuite din substanta cenusie, prezenta la suprafata si alcatuind scoarta cerebrala (cortexul), si substanta alba la interior, formata din: -fasciculele ascendente (senzitive) de la nivelul maduvei spinarii si celorlalte formatiuni ale nevraxului; -fasciculele descendente (piramidale si extrapiramidale); -fibre de asociatie (intre diferite arii corticale); -fibre comisurale (corpul calos). II.Functii Scoarta cerebrale este cel mai dezvoltat segment al SNC. La nivel cortical ajung toate informatiile si de aici pornesc comenzile pentru activitatea motorie. Are doua componente: II.1.Paleocortexul (lobul sau sistemul limbic) este alcatuit dintr-un inel de tesut nervos care inconjura hilul fiecarei emisfere cerebrale si in care se gasesc formatiuni legate de simtul mirosului. Este in stransa legatura cu hipotalamusul, fiind centrul miscarilor de masticatie, deglutitie, supt; regleaza foamea si satietatea (prin legatura cu hipotalamusul), functia sexuala, mentine atentia. II.2.Neocortexul, portiunea cea mai recenta filogenetic, cuprinde restul tesutului cortical, atingand la om o dezvoltare si o organizare incomparabila cu a oricarui animal. Anumite zone corticale receptioneaza informatiile aferente senzitive (neocortexul receptor sau senzitiv), altele controleaza motilitatea voluntara (neocortexul motor sau efector), iar altele asociaza aceste functii (neocortexul de asociatie). II.2.1.Neocortexul senzitiv (receptor) In girusul postcentral din lobul parietal (aria somestezica I) se afla locul in care ajung caile sensibilitatii exteroceptive cutanate (termice, tactile fine si dureroase) si proprioceptive constiente, 1

fiecare zona a corpului avand un spatiu special din aria somestezica. Cele mai intinse spatii din scoarta corespund zonelor din corp cu sensibilitatea cea mai mare (buze, limba, mana etc.). Aria corticala senzitiva a intregului corp reprezinta un fel de om homunculus senzitiv care are segmentele deformate din cauza ca reprezentarea diferitelor regiuni ale corpului nu este proportionala cu suprafata, ci cu sensibilitatea lor. Aria somestezica I este conectata functional cu aria motorie invecinata printr-o arie de asociatie. In peretele superior al santului lateral se afla o zona unde se face proiectia sensibilitatii tactile grosiere, numita aria somestezica II. Alte arii ale neocortexului receptor sunt: -aria optica situata in lobul occipital, primeste aferente de la analizatorul vizual; -ariile auditive se afla in lobul temporal; -aria gustativa se afla in lobul parietal, langa homunculus senzitiv; -aria olfactiva este localizata pe fata mediala a emisferelor cerebrale (in girusul hipocampic); -aria echilibrului se afla in lobul temporal si primeste aferente de la aparatul vestibular (din urechea interna). II.2.2. Neocortexul motor (efector) Cuprinde ariile corticale de unde pornesc axonii cailor motorii piramidale si unii axoni ai cailor extrapiramidale. Aria motorie principala se afla in peretele anterior al santului central in girusul precentral din lobul frontal. Neuronii din aria motorie principala controleaza motilitatea voluntara rapida, precisa si coordonata a musculaturii scheletice din partea opusa a corpului. Reprezentarea corticala in aria motorie este la fel ca cea senzitiva homunculus motor. Musculatura implicata in efectuarea unor miscari mai fine (mana, limba) este mult mai larg reprezentata comparativ cu musculatura altor regiuni (trunchiul sau piciorul). II.2.3. Neocortexul de asociatie Este alcatuit din zone mai nou aparute. Exemple: -ariile de asociatie din lobul frontal: au functii de sinteza, legate de determinarea personalitatii, inteligenta, emotii; -arii de asociatie temporale, care au legatura cu functia vizuala si cea olfactiva, legate de anumite stari emotionale si de activitatea sexuala; -arii de asociatie in lobul parietal, care leaga functia vizuala de cea a scrisului, cititului, echilibrului; -arii de asociatie intre functia motorie si cea senzitiva, cu reglarea raspunsurilor la stimuli.

SISTEMUL NERVOS VEGETATIV

Sistemul nervos vegetativ (SNV) este alcatuit din nervi care coordoneaza activitatea viscerala, inconstienta. Este impartit in doua categorii: simpaticul si parasimpaticul. Cele mai multe organe interne primesc inervatie de la ambele segmente. De exemplu, inima primeste atat inervatie simpatica, cu efecte stimulatoare, cat si inervatie parasimpatica, cu efecte inhibitoare. In alte organe, simpaticul si parasimpaticul exercita efecte de acelasi tip, dar diferite calitativ. De exemplu: stimularea glandelor salivare, cand simpaticul stimuleaza secretia vascoasa, iar parasimpaticul secretia apoasa. Nervii senzitivi aduc informatii de la receptorii din organele interne pina la centrii nervosi prin cai aferente. Centrii vegetativi primesc informatiile , le analizeaza si genereaza raspunsuri. Nervii motori coordoneaza activitatea muschilor netezi si a glandelor prin cai eferente. 1.Calea aferenta Nervii senzitivi alcatuiesc cai aferente ale SNV, care conduc informatii vegetative de la receptori. In functie de natura agentului care le stimuleaza, acesti receptori sunt numiti : baroreceptori (pentru presiune ), mecanoreceptori, receptori pentru durere, termoreceptori (pentru cald sau frig). Durerea viscerala are receptori putini la numar, ceea ce explica dificultatile de localizare. Primul neuron de pe caile aferente se afla in ganglionii spinali de pe radacina posterioara a nervilor spinali si in unii nuclei din trunchiul cerebral (nervul vag X, centrii respiratori si cardiovasculari). Al II-lea neuron se afla in jumatatea posterioara a coarnelor laterale ale maduvei spinarii sau la diferite etaje superioare (trunchiul cerebral, diencefal), de unde informatia este condusa spre centrii nervosi. 2. Centrii vegetativi Se afla la nivelul maduvei spinarii (coarnele laterale), hipotalamusului, paleocortexului si neocortexului (unele arii de asociatie). Hipotalamusul este considerat centrul superior al functiilor viscerale: exista centri vegetativi hipotalamici simpatici si parasimpatici. Sistemul limbic si diferite arii din neocortex participa la reglarea multor activitati vegetative: stari emotionale, functia sexuala. 3. Calea eferenta Se realizeaza prin doi neuroni. Primul neuron, numit preganglionar, se gaseste in nevrax: -la nivelul coloanei medulare toraco-lombare pentru simpatic, - in segmentele sacrate si in trunchiul cerebral pentru parasimpatic. Paralel cu maduva spinarii, in zona toraco-lombara se afla un lant de ganglioni nervosi, legati intre ei prin tracturi nervoase, care se numeste lantul simpatic paravertebral. Acest lant este format din aproximativ 22 de ganglioni: 3 cervicali, 10-12 toracali, 4-5 lombari si 4-5 sacrati. Al II-lea neuron, numit postganglionar, se afla: -pentru simpatic in ganglionii lantului paravertebral,

- pentru parasimpatic in apropiere de organele interne (ganglionii previscerali) sau chiar in peretii acestora. Fibrele postganglionare (axoni ai neuronilor din ganglionii vegetativi unde s-a facut sinapsa) sunt subtiri, amielinice, scurte in cazul parasimpaticului si mai lungi in cazul simpaticului. Ele se distribuie organelor efectoare, controland activitatea fibrelor musculare netede si a glandelor. Aceste efecte se datoresc eliberarii unor mediatori chimici specifici la nivelul zonelor de contact cu fibrele musculare netede sau cu celulele glandulare. Acesti mediatori sunt: noradrenalina si adrenalina in cazul simpaticului si acetilcolina in cazul parasimpaticului. Sistemul nervos simpatic intervine in mentinerea tonusului muschilor din organele interne (vase de sange, tub digestiv, vezica urinara). Dar rolul cel mai important se evidentiaza in situatii neobisnuite, periculoase, cand pregateste organismul pentru fuga sau lupta. De exemplu, in conditii de stres, simpaticul creste tensiunea arteriala, frecventa cardiaca si respiratorie. Sistemul nervos parasimpatic exercita actiuni mai discrete, dar mult mai extinse comparativ cu cele ale simpaticului si intervine in reglarea activitatii vegetative in conditii obisnuite de viata. Principalele efecte exercitate de cele doua segmente vegetative sunt:

Organul inervat muschii ochilor glandele lacrimale glandele salivare caile respiratorii

Efectele simpaticului dilatarea pupilei aplatizarea cristalinului inhibarea secretiei secretie vascoasa bronhodilatatie tahicardie vasodilatatie in muschi, inima si creier; vasoconstrictie in piele scaderea tonusului si motilitatii constrictia sfincterelor inhibarea secretiei glandelor digestive: ficat, pancreas relaxarea muschiului vezical contractia sfinterului vezical intern

Efectele parasimpaticului micsorarea pupilei, bombarea cristalinului stimularea secretiei secretie apoasa bronhoconstrictie bradicardie vasodilatatie in piele

inima si vasele de sange

tubul digestiv

cresterea tonusului si a motilitatii; relaxarea sfincterelor stimularea secretiei glandelor digestive:ficat, pancreas contractia muschiului vezical relaxarea sfincterului vezical intern

vezica urinara