ELECTROTERAPIA

Electroterapia ocupa un loc important în cadrul terapiei moderne, cuprinzînd metode care
folosesc în scop terapeutic diferite forme de curent electric (curent continuu, curenti de joasa
frecventa, curenti de medie frecventa), forme ale energiei electro-magnetice de înalta frecventa
(undele scurte), vibratii mecanice (ultrasunetul), cîmpuri electromagnetice de joasa frecventa si
vibratii electro-magnetice (radiatii infrarosii si ultraviolete).
Curentul electric se defineste ca miscare a particulelor încarcate electric, iar mediul în care se
produce aceasta miscare constituie un conductor electric. Organismul uman, datorita componentelor
sale, intra în categoria conductorilor de gradul II. În compozitia sa, apa este prezenta în procent de
75-80 %. La trecerea curentului se produce disocierea ei în H+ si OH- , prezenta ionilor de H+
imprimînd tesutului respectiv gradul de aciditate, iar prezenta OH- gradul de alcalinitate; numeroase
reactii din organism depind de ph-ul mediului. Sarurile minerale sînt în majoritate constituite din
saruri de Na, K, Mg, Ca. Ionii de sodiu si potasiu cresc excitabilitatea tesuturilor, ionii de calciu si
magneziu o scad.
Curentul galvanic
Este un curent continuu sau cu frecventa 0. Se poate propaga în tesuturi sub urmatoarele
forme:
- electrolitic
- electrophoretic
- electroosmotic
- conducere protonica (în mica masura)
APARATURA
Aparatele care furnizeaza curent continuu alaturi de alte forme de curent (curenti
diadinamici) au urmatoarea alcatuire:
· sistem de alimentare cu curent electric de la retea (cordon, întrerupator)
· dispozitiv de redresare (tranzistori care transforma curentul alternativ de retea în curent
continuu)
· dispozitiv de reglare a intensitatii (potentiometru)
· instrument de masura (miliampermetru) · sistem de racordare la pacient (borne, cabluri,
electrozi)
 CURENTII DE JOASA FRECVENTA

CURENTUL FARADIC
Curentul faradic este un curent alternativ de joasa frecventa de inductie electromagnetica,
folosit la ritmul de 50 Hz.
Proprietati fiziologice
- stimulare a excitabilitatii neuromotorii;
- actiune trofica;
- actiune vasomotorie.
Indicatii
- hipotrofii musculare de inactivitate (în afectiuni posttraumatice)
- stadii incipiente ale arteriopatiilor si venopatiilor periferice.
CURENTII DIADINAMICI
Curentii diadinamici (CDD) sînt curenti de joasa frecventa ce provin din redresarea curentului
sinusoidal de retea de 50 Hz. Aceasta forma de curenti a fost descrisa de Bernard în 1929.
În timpul aplicarii curentilor diadinamici predomina una din urmatoarele proprietati ale lor:
a) inhibitie
b) dinamogenie
La frecventele joase (50 Hz) predomina dinamogenia, la cele înalte (100 Hz), efectul
inhibitor. În conditiile nemodificarii intensitatii si frecventei în timpul unei sedinte, se manifesta si o
a treia proprietate si anume obisnuinta.
Aceste efecte ale curentilor diadinamici se manifesta asupra sensibilitatii, motilitatii si
troficitatii.
Forme de curenti diadinamici
1. Monofazat fix (MF) - curent pulsatil obtinut din curentul sinusoidal de 50 Hz prin anularea
semiundei negative. Are efect dinamogen; efectul analgetic apare tardiv. Subiectiv, se produc
vibratii care actioneaza ca un masaj profund.
2. Difazat fix (DF) - curent pulsatil obtinut din curentul sinusoidal de 50 Hz prin redresare,
adica prin transformarea semiundei negative în semiunda pozitiva. Rezulta astfel un curent cu
frecventa de 100 Hz. Efectul sau principal este acela inhibitor. Se foloseste ca forma de introducere
înainea aplicarii celorlalte forme.
 3. Perioada lunga (PL) - se obtine prin alternarea lenta a formelor MF si DF într-un interval
de 12 secunde. Efectul dinamogen este diminuat, dominînd efectul inhibitor (analgetic,
miorelaxant).
4. Perioada scurta (PS) - se obtine prin alternarea brusca între MF si DF cu ritm de 1
secunda. Efectul dominant este cel dinamogen (resorbtiv).
5. Ritm sincopat (RS) - se obtine prin întreruperea ritmica a formei MF cu pauze de 1
secunda. Este forma de curent folosita pentru electrostimulare musculara.
CURENTII CU IMPULSURI DE JOASA FRECVENTA
(ELECTRODIAGNOSTICUL)
Diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare cuprinde, în general,
urmatoarele metode :
ü testul galvanic al excitabilitatii;
ü testul faradic al excitabilitatii;
ü metoda curbei I/t.
În toate aceste metode se folosesc stimuli de joasa frecventa.
Metoda curbei I/t prezinta, fata de testul galvanic si testul faradic, aprecieri cantitative mai
precise ale proceselor de denervare si permite o apreciere cantitativa a procesului de reinervare. Pe
de alta parte, cu ajutorul curbei I/t, se pot stabili parametrii optimi ai impulsurilor triunghiulare
utilizate pentru tratarea paraliziilor flasce, în vederea obtinerii unor rezultate cît mai bune. Metoda
curbei I/t O posibilitate relativ facila de ridicare a curbei I/t o ofera aparatul TUR RS 12, fabricat în
Germania. Determinarea curbei I/t se face, atunci cînd muschiul în cauza o permite în tehnica
bipolara, deoarece, spre deosebire de tehnica monopolara, curentul strabate mai multe fascicule
musculare. Electrozii, de marime egala, se dispun la capetele muschiului. Marimea lor se adapteaza
la dimensiunile acesteia. Catodul se dispune distal în toate cazurile cînd nu exista raspuns paradoxal
(IA>IC). În cazul raspunsului paradoxal, se inverseaza catodul cu anodul. Datele obtinute în
masuratorile facute pentru ridicarea curbei I/t se trec într-un grafic cu scari logaritmice. Pe ordonata
se reprezinta curentul I în miliamperi, iar pe abscisa, timpul t, exprimat în milisecunde.
Masuratorile se fac cu 2 tipuri de curenti : impulsuri dreptunghiulare, ce vor da curba notata
CID (curba cu impulsuri dreptunghiulare) si impulsuri triunghiulare, ce vor da curba notata CIT.
Înainte de determinarile propriu-zise, se stabileste cu impulsuri dreptunghiulare (avînd o durata de
1000 ms si pauza între ele de 2000 si 3000 ms) raspunsul la fiecare dintre polaritati în parte, pentru
a stabili raspunsul normal sau paradoxal.
Dupa cunoasterea acestui raspuns, se plaseaza electozii, conform indicatiilor de polaritate
mentionate mai sus :
1. Se selecteaza forma de impuls dreptunghiular ca succesiune de impulsuri. Durata
impulsurilor se fixeaza la 1000 ms, iar pauza între 2000 si 3000 ms. Cu electrozii montati pepacient,
se creste treptat intensitatea curentului, pîna se obtine contractia minima. Valoarea intensitatii (mA)
cu care se obtine aceasta contractie minima se numeste reobaza.